493 matches
-
se zice că îi mai ușurează de boală. Cruce Cînd vei auzi de un omor ori altă grozăvenie, fă-ți cruce cu stînga și te uită în pămînt, că crapă dracul. E bine să porți în sîn, la piele, o cruciuliță, că nu se mai lipește nimica de tine. Cuc Despre cuc se crede că erau doi băieți la Sf. Petru; din cauză că au tăiat un bou și l-au mîncat, s-au prefăcut în cuci. Se crede că cucul de la Sînziene
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
deoache lesne. Ca să nu fie deocheat copilul, taie-i o șuviță de păr, leag-o cu un fir de ață roșie și pă streaz-o după icoană. Ca să nu se deoache copiii, li se leagă cîte-un fir roșu la gît sau cîte-o cruciuliță; cailor li se împletește fir roșu la coamă sau în coadă. Cînd se pornește primăvara plugul la arat, se înconjoară el de trei ori, mai înainte de a ieși pe poartă, cu tămîie, busuioc și apă sfințită, cu care se stropește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
arsuri. Semințele obținute pot germina în anul următor dar vor produce plante cu frunze decolorate, cu margini crestate, neuniforme. Transmitere-răspândire. Cercul de plante gazdă al virusului cuprinde legume ca: mazărea, spanacul dar și plante ca: sofrănelul, loboda latir, nalbă, pălămidă, cruciulița, rocoțea. În natură virusul se transmite prin afidele. De la un an la altul, virusul se transmite în proporție de 3-10 % și prin sămânță. Prevenire și combatere. Se recomandă folosirea de sămânță provenită din loturile semincere sănătoase. În cultură se vor
Bolile plantelor cultivate by Viorica Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/457_a_1435]
-
majoritate, obiectele vândute sunt fabricate în China, inclusiv straiele preoțești. Icoanele mai provin și din Rusia, via Chișinău. Este foarte greu, dacă nu imposibil, să mai afli pe tarabe obiecte care până la jumătatea anilor 1990 făceau parte din artizanatul mănăstiresc : cruciulițe și crucifixe sculptate, ouă încondeiate, icoane pictate manual, ștergare etc. Tot la tarabe se pot cumpăra o mulțime de publicații religioase. Editate în marea lor majoritate extrem de precar (fotocopiate xerox și legate artizanal) de către persoane particulare sau de mănăstiri, sunt
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
din fața Catedralei, iar eu rămân doar cu această imagine extraordinară a contrastului, a diferenței de „a fi” în cadrul marelui pelerinaj de la Iași. Comerț. Vânzătoare de „tradiție”. O tonetă printre atâtea altele din zonă, dar care avea obiecte religioase realizate manual : cruciulițe, crucifixe, mici icoane pe sticlă, candele, toate într-un stil „neotradiționalist”, de ortodoxie reinventată postmodern. Vânzătoarea este îmbrăcată în negru, cu haine tricotate manual și are o privire severă, fiind vizibil deranjată de faptul că am atins un fel de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
el, făcând semne sugestive, cu mâna în dreptul capului. Alții, mult mai puțini la număr, se opresc pentru a-i da bani și acatiste, primind în schimb ulei în pahare minuscule de plastic. „Cristina, stai aici să luăm și noi o cruciuliță, să ți-o pui la gât”, spune o femeie către fetița de 10-12 ani care o însoțește și nu înțelege prea bine de ce mama sa este aproape așezată în genunchi lângă bărbatul bărbos și pletos ce bolborosește cuvinte greu inteligibile
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nu te-a trăsnit? Cîte am făcut eu pentru Biserică! Eu îs cu frică de Dumnezeu, domnule primar. Nu mai pot. Ies precipitat. O senzație de vomă mă sîcîie. Am strîns mîna unui criminal. Mă simt murdărit. Strîng în mînă cruciulița de argint pe care o port mereu și nădăjduiesc că mă va face să uit acest episod al vieții mele. Moștenirea Bătrînul avocat ținea morțiș să-mi arate casa în care locuia și care, de o bucată de timp, îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cuțitul (pe care-l avea asupra sa) drept în inimă. „După aceea mi-a părut rău”, își încheia povestirea domnul A., explicându-și regretul tardiv prin aceea că, la sfârșitul scurtei lupte, constatase că victima sa purta la piept o cruciuliță. „Bolșevicul” fusese creștin. După această istorisire palpitantă, cu răsturnări spectaculoase de situații, fără să vreau am început să-l privesc cu alți ochi pe domnul A., m-am îndepărtat oarecum sufletește de el. „À la guerre comme à la guerre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
Voichița, lipită de zid, cu ochii plecați, tace. Ștefan o apucă de bărbie și-i înalță capul. Ea stă cu ochii închiși. Ce s-a întâmplat, Voichiță? Tremuri... Zău, nu mănânc veverițe, îi spune zâmbind și îi descântă ochii făcând cruciulițe peste pleoapele lăsate: "Frunzuliță sălcioară, Voichiță Mărioară, Ochii tăi mă bagă-n boală"... Din colțul pleoapelor, o boabă de lacrimă strivită se sparge și se rostogolește șiroind pe obrazul Voichiței. Ooo! Veverița mea dă apă la mâțe... E grav... Cine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nimeni. Negustorul povesti În câteva cuvinte felul cum Îl găsise pe Bodo, un prunc abandonat Într-un coșuleț, și scoase din sân o punguță În care se afla crucea cu ametiste pe care o păstrase atâta vreme. — Iată, spuse el, cruciulița asta de preț se găsea În coșulețul copilului. Sunt sigur, părinte, și vă rog să mă credeți că știu ce spun, bijuteria e nespus de prețioasă și numai cineva foarte sus pus putea s-o aibă. Am crezut că e
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mea ar Însemna un egoism monstruos. Pe de altă parte, mă tem ca obârșia lui să nu-l primejduiască. Nu știu ce să fac, părinte, vă rog să-mi dați un sfat! Alb ca varul peretelui de care se sprijinea, călugărul luă cruciulița și-o privi Îndelung. Tăcu o vreme și ochii i se umplură de lacrimi. — Jupâne Urs, spuse el. Fiul dumitale, Bodo, e de viță nobilă. Chiar mai nobilă decât aleasa inimii lui. Obârșia lui nu-i va putea Împiedica pe
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
uimire: — Jupâne Urs, am să-ți spun lucruri de care ai să te minunezi. Deocamdată să ne rugăm Domnului să-i scape pe cei doi nevinovați. și apoi, dacă El va Îngădui, se vor face și celelalte. Păstrează cu grijă cruciulița și taina ei, ca și până acum. Întovărășește-mă o bucată de drum, ca să putem vorbi În liniște. Apoi te vei Întoarce aici, așa cum s-a hotă rât, ca să aștepți noutățile. XI După convorbirea cu părintele Bernhard, În care acesta
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
n-ai auzit că nu mai cred în Dumnezeu? − Nu cred eu că-i chiar așa, adu-ți aminte, bădie Lisandre, de avionul rusesc care a căzut în pădurea Cursești. Aviatorul care era mort din pricina arsurilor nu știi că avea cruciuliță la gât? Poate că nu-i adevărat tot ce se spune despre ei, încheie Maria; − Așa să fie, poate ne ajută Dumnezeu să scăpăm cu bine și din această încercare, spuse moș Lisandru. A doua zi dimineață au început să
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
jumătățile (5 copuri) cu pene, iar copurile cu înțepături, adică cu puncte. Uneori, pentru a face să iasă în evidență cea de-a zecea crestătură, aceasta se lasă ceva mai lungă decât toate celelalte, ori i se adaugă deasupra o cruciuliță. Mai folosesc ciobanii din Țara Oltului ca de altfel mai toți ciobanii români și însemnările din urechile oilor în scopul identificării acestora, spre a le deosebi de ale altora, atunci când trebuie să le scoată din turmă. Dintre cele mai obișnuite
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
care două mari, zece mijlocii și 9 mici, În valoare de 550 lei noui; b) Una pereche cercei de auru cu șese pietre de diamantu din care patru mari și două mici, În valoare de 300 lei noui; c) Una cruciuliță de auru cu șapte pietre de diamantu mari În valoare de 300 lei; d) Un lanțu de auru În valoare de 50 lei noui”. Afacerea propusă de bogata femeie fusese foarte simplu concepută: „Subscrisul admițând această cerere, am dispusu a
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
mai multor veacuri, prin această zicere ironică a unui țăran bătrân în care condensez întreaga mea filosofie asupra istoriei (dacă formularea nu sună cam prea emfatic)? Dar câte ocolișuri complicate în mod inutil pentru a se ajunge aici! Vânzătorii de cruciulițe, medalioane și mătănii zăbovesc până târziu pe esplanada centrală, pentru că oricum n-au altceva de făcut: tinerii de aici nu au unde munci și nici nu pot pleca în altă parte. Numărul pelerinilor și al turiștilor este de zece ori
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
Organizația noastră nici nu exista pe atunci, nu avem nimic de-a face cu așa ceva. Și n-am utilizat niciodată armele împotriva compatrioților noștri: care alt partid politic libanez mai poate spune așa ceva? Cumva creștinii, comandourile Kataeb, ucigașii falangiști cu cruciuliță la gât? Mai bine lăsați-o baltă". Pe cât este de greu să ai un schimb de vederi cu Frații sunniți, pe atât poate fi el de fluid și de contradictoriu (à la française, am zice) cu un cadru al Hezbollahului
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
greli calului”. Armele strălucitoare pe care le poartă eroul pornit să refacă faptele strămoșilor îl așază, de asemenea, sub semn solar: „Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte!/ Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!” (CeleiGorj). Metalul apotropaic este secondat de dispunerea arsenalului în cruce, simbolistica solară fiind astfel accentuată. Alături de arme, argintul și aurul, ca metale pure, alcătuiesc un „brâu magic” care a fost apropiat de
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
lui ta’su din tinerețe./ Bine că mi-l țesăla./ Dimineața să scula,/ Pe ochi negri se spăla,/ Armele că lencingea./ Dar ce arme că avea?/ Tot pistoale ferecate,/ Săbioare atârnate,/ Curele încrucișate./ Dar cuțite ascuțite,/ Păzește-mă, Doamne sfinte! / Cruciulițe de argint,/ Ce n-am văzut de când sînt!/ El bine că să gătea,/ În vânătoare că-mi pleca”. Scopul incursiunii este pretutindeni clar, în balade și colinde. Alegoria inițiatică a vânătorii este una din temele cele mai vechi ale culturii
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
protecția solară. Atât eroul, cât și salvatorul lui din balade păstrează atributele flăcăului plecat să se lupte cu stihii telurice sau acvatice. Flăcăul blestemat stă sub dominație solară prin armele sclipitoare pe care le poartă (în colinde având și o cruciuliță de argint) și tocmai acestea îl împiedică pe șarpe să-l devoreze. Balada întărește din nou sugestia: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Devo¬rarea parțială a lui Mistricean este de fapt anularea
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
este atras de privirea înșelătoare, de vasilisc a șarpelui. Aflat spre răsărit, el este demascat doar de lumina binecuvântată a soarelui. Antinomia cu astrul diurn este totală, protecția solară prezintă antidotul la agresiunea haosului reprezentat de șarpe. Armele sclipitoare și cruciulița de argint opresc aspirarea totală în amorf: „La brâu cu șeapte pistoale/ La ghiozdace gălbeoare,/ Dau raze ca sfântul soare”. Salvatorul, dublu al eroului, călărește „Un cal galben, dobrogean”, adică din spațiul românesc cel mai scăldat de soare, iar soluția
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
de însurat sunt solari (uranieni), dinamici și cu o dominantă eroică. Cele două embleme astrale sunt sintetizate întrun text de Nunească, din Bumbuiești, Vâlcea: „Ce mai soare luminos,/ Ce mai ginere frumos!/ Ce mai lună luminoasă,/ Ce mai mireasă frumoasă!/ Cruciuliță de argint,/ Amândoi v-ați potrivit!”. Egale ca importanță, cele două falii de mitic desemnate pe sexe conțin totalitatea lumii ca manifestare. „Inițierile fetelor nu includ, ca în cazul băieților, elemente tipice precum revelația Ființei Divine, a unui obiect sacru
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
I și începutul mileniului al II-lea d.Hr., aparținând culturii Dridu și Răducăneni, vorbescă despre o populație în mare parte creștină, care păstrează legături cu lumea ortodoxă, grecobizantină și cea rusească, folosind în practicile de cult crucile duble și cruciulițele simple. Dacă în ce privește răspânădirea credinței creștine în spațiul etnică românescă avem informații si dovezi care nu pot fi contestate, în ceea ce privește rânduielile bisericești, organizarea ecleziastică și a vieții monahale, nu se poate spune ceva sigur. Condițiile istorice în sud-estul european de la
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
latura artistică, de pigmentarea vieții cu elemente de frumos, atenuând cenușiul și urâtul. Din această nevoie, unele femei și fete au pusă pe îmbrăcămintea lor niște „adaosuri”, copiate din câmp și din Soare sau au transpusă niște simboluri considerate sacre - cruciulițele - prin care se raportau spiritual la divinitate. Bărbații, chiar dacă erau ciobani, în timpul când era odihna oilor, au simțit și ei nevoia, ca să le treacă de urât, să cresteze pe fluier și pe bâtă niște încrustații, un motiv geometric, cu linii
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
Căținaș, Aurica Dumitru Romedea; rândul de jos, de la stânga la dreapta: Teleagă Vasile (cântărețul din fluier), Lupchian Vasile, Romedea Vasile, Ignătescu Mircea și Boca Alex. Gheorghe. Fotografia ne dezvăluie „alcătuirea” costumului popular, în special bundița la femei și bărbați (modelul, cruciulițele „răsturnate”, în formă de „x”), iile și cămășile bărbătești, căciulile brumării și negre, cu „fundul” plat. 2.1 - Alte forme și mijloace de manifestare a spiritului popular: Sânzienele, Crșciunul, Anul Nou și Paștele, Hramul satului, Claca, întâlnire cu fiii satului
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]