4,174 matches
-
lui Amfion) credea a o fi ămblânzit odinioară prin cântecul sau, ca și adâncă să descurajare, umilință și disperare de a fi devenit poetul unei cetăți ajunse, precum Danemarca prințului Hamlet, o ănchisoare fără ieșire stăpânita de un anotimp al cruzimii, ai sfârteca sângeros, mortal și jertfelnic poemele ultimului deceniu al creației, copleșind aproape ăntreg universul suferințelor și pedepselor din Noduri și semne (1982). anca din Oul și sfera (1967) peste poemele stănesciene ăncepe să coboare o aură melancolica, apar stări
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
an Necuvintele (1969) și an dulcele stil clasic (1970), ăn care se dezvoltă sugestii anterioare an tonul unei profunde suferințe fără pricina aparentă, a unei dezolări fără leac, ăn versuri făcându-și loc deja din când an când scene de cruzime și tortură ce vor deveni spre sfârșitul vieții atroce, insuportabile. Sado-masochismul acestor viziuni sângeroase, de omoruri an chinuri, schingiuiri, spintecări și decapitări se amplifică vădit (că și inegalitățile valorice) cu Belgradul an cinci prieteni (1971) și Măreția frigului (1972) unde
Utopia literaturii by Alexandru Con () [Corola-journal/Journalistic/17486_a_18811]
-
perioada dintre cele două războaie mondiale, când societatea românească, pașnică și prosperă, îngăduie unora dintre membrii ei să trăiască doar ca să se amuze. Un asemenea spectator fără griji este și Totò Istrati, cu mențiunea însă că el are și o cruzime înnăscuta, care îl transformă într-un "diavol meschin". Dacă nu ar exista acest sadism de ordin moral al său, practicat cu nerușinare, personajul ar putea fi comparat fără reținere cu Ilie Moromete, de pildă, care și el nu se ocupă
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
Nichita Stănescu, de exemplu, care a făcut poezie rafinată din argoul ploiestenesc). Petru Dumitriu a știut să vadă în farsele intrate în legendă ceva specific stilului de viață românesc din perioadele istorice faste și anume o veselie amorala dusă până la cruzime. Acest ceva și nu epica în sine a fost evidențiat de el cu o verva de zile mari.În felul acesta, scriitorul contemporan cu noi s-a situat într-un raport de continuitate cu I.L Caragiale. Capacitatea de a
VÂRSTA DE AUR A LUI PETRU DUMITRIU by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17532_a_18857]
-
interesului pentru real. Mascîndu-se în claun, S.F. își maschează poezia. Poezia lui stă ascunsă în ființă că un nucleu misterios și nucleul astfel încifrat este de două ori ascuns (acoperit). De aici oboseală atît de caracteristică a poemelor și, uneori, cruzimea și violență imaginilor care rup membrana nucleului și izbucnesc, fierbinți, în afară. Dorința de a scrie și de a se proiecta în ideal șunt la fel de puternice pe cît este de puternică disponibilitatea autorului pentru histrionism. O singură dată a considerat
Poetul aristocrat by Angela Marinescu () [Corola-journal/Journalistic/17569_a_18894]
-
de Ticu Goldstein e mai emoționant, mizează pe o retorică rafinată a poeticului infuzat în cele mai grave reflecții, e tandru și evocator, sfătos și pe undeva plin de o nesfîrșită afecțiune pentru o lume atît de zdruncinata de rău, cruzime și violență. În vreme ce "celălalt" Lévinas, din Totalitate și infinit (publicată prima oara în 1961, de un editor olandez, ceea ce nu mi se pare lipsit de însemnătate), e mai distant, mai rece în construcție, cu neașteptate fulgurații din nou poetice, care
O filozofie a tandretii by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17561_a_18886]
-
care el însuși le consideră perfect legitime. Acest caracter permisiv al democrației parlamentare liberale i-a încurajat mereu pe adversarii săi. Dacă aristocrația nu se revendică decît de la tradiția bazată pe "dreptul divin", socialiștii acuzau "orînduirea burgheza" de cinism și cruzime: "ei au pus accentul asupra păcatelor evidente ale burgheziei - bogăția materială a celor puțini, inegalitatea flagrantă dintre membrii societății. Marx a umplut secolul trecut cu sarcasmele sale la adresa ăfilistiniloră, la adresa reprezentanților ordinii burgheze, dar s-a ferit că de foc
Un antiideolog (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17584_a_18909]
-
Fiindcă am trăit toată acea violență. Nu mă apuc să inventez povești plăcute. Am fost acolo în a treia zi de masacru. Și ce am văzut vreau să vedeți și voi. N-am ales să fiu crud, ci să împărtășesc cruzimea. Când v-ați întors la Paris ați trăit, ca Georges, senzația inadaptării? Am simțit distanța față de o lume în care e pace. Însă cei din jurul meu nu trăiseră războiul și le era frică de mine. Trebuia să mă întorc la
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
dintre ele. Cinefilul are propriile sale filme pe care le „răsfoiește” hieratic, în funcție de care tot ce va vedea ulterior va fi judecat. Cristian Tudor Popescu este, fără doar și poate un cinefil cu un simț critic nuanțat, împins uneori spre cruzime, și de aceea, asemeni marilor senzuali, la un pas de voluptate și depresie. Cine i-a citit „cronicile” știe că ele sunt impregnate în toate celulele firii acestui old boy cu intensitatea propriei trăiri împinsă parcă spre paroxism. În sensul
Amarcordul Filmarului (lui) Cristian Tudor Popescu by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2440_a_3765]
-
este că fiara sfâșie prada pentru a-și satisface nevoile fiziologice iar omul își sfâșie prada pentru a-și satisface nevoile spirituale niciodată îndestulătoare. 701. Omul a ajuns în spațiul cosmic fiindcă a reușit să întreacă fiara în tortură și cruzime. 702. Judecata cea mai dreaptă este aceea care nu include dreptul nimănui. 703. Ne considerăm în mod eronat stăpânii acestei lumi crezând că dacă stăpânim anumite vanități și ierarhii sociale stăpânim și lumea. 704. Ce altceva rămâne din noi decât
Urmare din numărul anterior. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Sorin Cerin () [Corola-journal/Journalistic/87_a_51]
-
Sorin Lavric Cînd savanții intră în altercație doctă, tensiunea dialogului e dată de cruzimea cu care fiecare vrea să- și învingă adversarul. E ca într-un duel cu aparențe protocolare în care respectul pe care îl arăți celuilalt e în contrast cu prăpastia ce te separă de el. Pe dinafară miere surîzătoare turnată în politețuri seci
Apostrofic și aporetic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2378_a_3703]
-
ușor spre momentul în care jandarmii m-au agresat. Aici inspectorul mi-a spus că din punct de vedere profesional jandarmii nu au acționat deloc corect. Mi-a mărturisit că a văzut scene la televizor în care jandarmii băteau cu cruzime oameni și apoi îi lăsau pe jos. În opinia sa, din moment ce i-au bătut, jandarmii trebuiau să îi și ridice să îi ducă la secție. Mi-a povestit un episod cu doi jandarmi care băteau un singur om, iar după ce
REPORTAJ: Piaţa Universităţii se mută la Poliţia Capitalei. Cum vede un poliţist violenţele jandarmilor () [Corola-journal/Journalistic/23809_a_25134]
-
încadrată într-o viziune fenomenologică a literaturii (p.23-24), pentru că acest roman nu este ficțiune, ci o confesiune dramatică îmbrăcată în haina „obiectivă” a romanului: este un exemplu excelent al confesiunii abia deghizate într-o proză de tipul „Bildungsromanului”. Tocmai cruzimea cu care autorul atribuie eroului său trăirile cele mai sfâșietoare pentru cineva cu cultul dreptății și al prieteniei arată nu „obiectivitatea”, ci nevoia de a-și striga subiectivitatea ultragiată. Dar mi se pare că este vorba de dificultăți care decurg
Sebastian și lumea lui by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2379_a_3704]
-
și Justiție la 14 ani și 10 luni de închisoare, pentru maltratarea celor doi copii. Toate faptele menționate au fost săvârșite, potrivit rechizitoriului, în perioada octombrie 2007-11 decembrie 2009, când asistenta maternală Fănica Grădinaru a exercitat acte de violență și cruzimi asupra a doi minori, cu vârste de 4 și 8 ani.
14 ani de închisoare pentru o asistentă maternală. Modul îngrozitor în care a chinuit doi minori by Roxana Covrig () [Corola-journal/Journalistic/24030_a_25355]
-
pentru fiecare câte un an de pușcărie, plsu șase luni pentru cel de al patrulea, scăpat din cârlig. Îi râde în ceafa, dintr-o fotografie de VIP, dl Sever Mureșan - oare și dansul a avut de-a face cu reputata cruzime a justiției românești? El n-a pescuit pui congelați, i s-au reproșat - însă în cei mai învăluiți termeni - câteva sute de miliarde de lei, cu adaosul altor câteva zeci de milioane de dolari luați și neînapoiați, probabil din distracție
După revelion by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/18193_a_19518]
-
Dv. credeți acest lucru - că imperfecțiunea trebuie menținută altfel decît în sensul ei pozitiv, cu posibilitate de schimbare... - Cred ca visurile de perfecțiune sînt foarte periculoase și că, așa cum spunea Rousseau, binele și răul curg din același izvor. Egoismul, generozitatea, cruzimea, sacrificiul de sine rezidă deopotrivă în aceleași caracteristici ale speciei noastre, ale nevoilor noastre fundamentale. Calitățile pozitive și negative provin din aceleași nevoi omenești de a trăi împreună cu altii și de a depinde de ceilalți. Deci nu există oprire. Nu
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
a fost construită pe locul unei foste mănăstiri, distrusă de turci. Potrivit unei legende, în 1705, mănăstirea a fost atacată de pirați, iar măicuțele îngrozite s-au rugat la Sf Fecioara Maria să le transforme în șerpi, ca să scape de cruzimea piraților. Rugăciunea lor a fost auzită și când au apărut șerpii, pirații au fugit. De atunci, maicile - șerpi se întorc în fiecare an la mănăstire, aducând noroc și prosperitate localității.
Minune inexplicabilă cu șerpi, în fiecare an, de Sfânta Maria by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/21747_a_23072]
-
care în anumite momente, atinge accente tragico-absurde care ne fac să ne gândim la Dürrenmatt. La Dürrenmatt s-a gândit și cunoscutul regizor Daniel Schmid, când a realizat comedia neagră, cu accente grotești "Berezina sau ultimele zile ale Elveției". Umor, cruzime, aventuri picarești, personaje și situații cu trimiteri exacte la o realitate anume. Un film curajos, care atacă multe tabuuri ale "bogatei și frumoasei" Elveții, realizat de un "clasic" al filmului elvețian, care dovedește, aici, o capacitate rară de a se
Un week-end elvețian by Viorica Bucur () [Corola-journal/Journalistic/16689_a_18014]
-
se cunoștea. Despre blândețea înnăscută a românului și fenomenala lui capacitate de îndurare, despre știința uitării și iertării la români s-a scris mult în trecut, cu ecouri până în zilele noastre. Calități somatice care, firește, înlăturau ideea că violența socială, cruzimea, sălbatice reflexe de reacție s-ar putea cuibări în sufletul nostru, pângărindu-l. În perioada prea-fericiților ani de dinaintea primului război mondial, crima sadică pe care o comisese fiul generalului Candiano-Popescu asupra unei mai vârstnice partenere, în perioada dintre cele două
Despre violență, câte ceva by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/16728_a_18053]
-
americanii au cucerit-o după lupte și bombardamente infernale. Așa încât, Charles își îndreaptă atenția asupra celuilalt, valid, pe care îl cheamă, am notat, Joe. El povestește, ca pentru turiștii ce suntem, cum s-a luptat cu "japii" în insula blestemată, cruzimea atacurilor de-o parte și de alta și cum "japii", spre sfârșitul bătăliei, deciși să moară cu arma în mână,... ceea ce pentru ei era suprema onoare,... se cocoțau în arborii cei mai stufoși, cu frunzișul rămas intact după atâtea explozii
America invicta by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16756_a_18081]
-
fascist, în sens propriu, al ultimelor decenii!") ; nașterea unei națiuni e plătită cu lacrimi și sînge; armata populară are de partea ei "rîul, ramul" și vine cu tehnici de luptă neortodoxe; scrobita armată a Coroanei răspunde cu o serie de cruzimi dezonorante (de pildă incendierea unei biserici cu credincioșii încuiați înauntru; într-o secvență aproape identică, într-un film rusesc de război, la fel procedau și hitleriștii, în Rusia...); ajutorul francez pentru Lumea nouă va sosi la timp... Acest mamut cinematografic
Mașini de război by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/16866_a_18191]
-
comuniști; de asemenea, opoziția față de regimul parlamentar autentic și intoleranța viscerală față de liberalism sub toate formele sale, de la politică și viață socială, pînă la artă și cultură în general. În ce-i privește pe naziști, ei erau cinici, de o cruzime rece și "științifică" aproape nedeghizată, în timp ce comuniștii erau meșteri în arta escamotării, fariseismului, duplicității și minciunii oficiale (și neoficiale) ridicate la rang de mod de existență și metodă de guvernare. Cele mai sîngeroase și spectaculare crime ale lor (inclusiv împotriva
Ce morți trebuie plânși? by Gina Sebastian Alcalay () [Corola-journal/Journalistic/16889_a_18214]
-
Rodica Bin Cu un titlu de o cruzime suprarealistă, care trimite cu gîndul la unele imagini din filmele lui Buñuel, la tablouri de Salvador Dali sau la manifestele literare dadaiste, Warum das kind in der polenta kocht/ De ce copilul fierbe în mămăligă, romanul de debut al Aglajei Veteranyi
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
și gustul mîncărurilor gătite "ca acasă". Cuprinsul acestui pseudo-roman autobiografic - în fond consemnarea unui dureros proces de deziluzionare - include și evocarea unor frînturi de viață din România socialismului real, amintiri ale părinților sau relatări ale rudelor rămase "acolo"... Prospețimea, violența, cruzimea dar și delicatețea imaginilor care alcătuiesc mozaicul narativ al scrierii de debut al Aglajei Veteranyi - au atras pe bună dreptate atenția criticii. Autoarea a fost invitată să participe la concursul literar "Ingeborg Bachmann". Ulterior, la Berlin, a obținut, așa cum am
Aglaja Veteranyi - Salt mortal de la circ la literatură by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16884_a_18209]
-
exemplu, pe tînăra prozatoare D.D. o întreabă, rar, prefăcut: "Părinții dumitale... au fost... cofetari,... nu?".... "Parcă aveau..., o cofetărie... pe calea Griviței?" De față mai erau și alții. Indiscreția nu e nici măcar ironic-binevoitoare; e ceva răutăcios, doar, un fel de cruzime superioară, tipică personalităților ajunse sus pe scara valorilor și care cu timpul încep să se hrănească, probabil în mod inconștient, dintr-o hipertrofiată considerare a propriei valori... Cînd l-am vizitat odată, eu, care îl admir, și care îi sînt
Sprichwaswahrist by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16915_a_18240]