KorAP: Find »[drukola/base=cușcă & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...131 >

3,251 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

e nici o alarmă. Nici un dispozitiv de blocare. Ți-amintești ce am spus despre cutiile de puzzle chinezești? — Așadar, datorită faptului că am parcat jeepul în spatele tomberoanelor de la McDonalds alarmele de la Waterstones nu se declanșează atunci când forțezi ușa? Ridică mâncarea și cușca pisicii. Vino. — Scout, asta-i... — Important e că am intrat, nu? Vino. Am urmat-o înăuntru și-am tras ușa după mine. Vreme de câteva secunde, totul fu întunecat, apoi se ivi o dâră de lumină care se preschimbă într-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de pungă dispăru dincolo de marginea găurii și un orizont întunecat înghiți pereții până la tavan. — Bun. Dă-mi-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-am pasat lui Scout. Ea prinse cușca de mâner. — Ne vedem jos, zise, ținând cușca pisicii deasupra capului și coborând scara, folosindu-se doar de-o mână. I-am privit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-l. Ian avea o expresie greu de descifrat. Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-am pasat lui Scout. Ea prinse cușca de mâner. — Ne vedem jos, zise, ținând cușca pisicii deasupra capului și coborând scara, folosindu-se doar de-o mână. I-am privit dispărând cu mișcări săltate, repetate, umerii lui Scout, apoi capul, apoi mare parte din mâna ei, după

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Era fie foarte speriat, fie surprinzător de calm. — Îmi pare rău, am spus privind spre cușcă. Promit să mă revanșez pentru toate astea. Și i l-am pasat lui Scout. Ea prinse cușca de mâner. — Ne vedem jos, zise, ținând cușca pisicii deasupra capului și coborând scara, folosindu-se doar de-o mână. I-am privit dispărând cu mișcări săltate, repetate, umerii lui Scout, apoi capul, apoi mare parte din mâna ei, după care, în sfârșit, cușca lui Ian, fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
vedem jos, zise, ținând cușca pisicii deasupra capului și coborând scara, folosindu-se doar de-o mână. I-am privit dispărând cu mișcări săltate, repetate, umerii lui Scout, apoi capul, apoi mare parte din mâna ei, după care, în sfârșit, cușca lui Ian, fața lui impenetrabilă ferindu-se de raza lanternei mele. Am împins rucsacul prin bibliotecă și m-am târât după el. Coborâsem pe scară până când capul îmi era sub nivelul podelei și mă luptam să trag rucsacul după mine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
spus, trăgând rucsacul pe podea. Vocea mea iscă ecouri puternice, ca pocnetul unor palme într-o cameră goală. Aerul era uscat și avea un miros industrial. Scout stătea sprijinită de perete, puțin mai încolo, cu laptopul lui Nimeni, Ian în cușca lui, punga cu mâncare și, am observat, un alt rucsac, toate aruncate alandala în jurul ei. Mă așteptase să cobor și, când văzu că am ajuns, îngenunche, deschise noul rucsac și scotoci prin el. — Ăsta-i coridorul electric de acces numărul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
prost ca înainte. Scout puse plasa cu mâncare în rucsacul ei, apoi începu să lege laptopul lui Nimeni în spate. Eu am îndesat în rucsacul meu hainele pe care le purtase ea, l-am pus pe umeri și-am ridicat cușca lui Ian, uitându-mă înăuntru să mă conving că motanul era în ordine. Doi ochi întredeschiși și-o față roșcovană bosumflată se uitară la mine. Tu să taci, i-am spus pe muțește. Am mers pe coridorul electric de acces

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
întors pe-o parte. — Ce-i cu el? Păi, nu poate să ia un sul de hârtie igienică și să-și facă nevoie ca noi, nu? S-a ținut toată ziua. Nu mă gândisem la asta. Dacă Ian rămânea în cușcă și trebuia purtat așa, după o vreme... M-am lăsat pe spate, dând ochii peste cap. — Spune-mi ce să fac, Scout. Cred că ar trebui să-i dăm drumul din cușcă. — Și dacă fuge? Nu cred că îi stă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mă gândisem la asta. Dacă Ian rămânea în cușcă și trebuia purtat așa, după o vreme... M-am lăsat pe spate, dând ochii peste cap. — Spune-mi ce să fac, Scout. Cred că ar trebui să-i dăm drumul din cușcă. — Și dacă fuge? Nu cred că îi stă în fire. — Dar știi ce vreau să spun. — Unde să se ducă? Oricum, nu prea cred că avem de ales, doar dacă nu vrei să-l cari mâine toată ziua scăldat în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
doar dacă nu vrei să-l cari mâine toată ziua scăldat în propriul lui pișat și căcat. Am deschis un ochi. — Încântător. — Păi, asta o să se întâmple. Avea dreptate. M-am ridicat în genunchi și apoi, arcuindu-mă, în picioare. Cușca lui Ian era așezată aproape de locul unde Scout ședea pe rucsac, uitându-se în continuare în caiet, scriind la lumina lanternei. Am îngenuncheat în fața cuștii lui Ian și m-am uitat printre bare. În întunericul aproape profund am întrezărit doar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se întâmple. Avea dreptate. M-am ridicat în genunchi și apoi, arcuindu-mă, în picioare. Cușca lui Ian era așezată aproape de locul unde Scout ședea pe rucsac, uitându-se în continuare în caiet, scriind la lumina lanternei. Am îngenuncheat în fața cuștii lui Ian și m-am uitat printre bare. În întunericul aproape profund am întrezărit doar ochii aceia mari, placizi. Ian, desigur, mă putea vedea perfect. — Așa-i, am spus. O să-ți dau drumul acum, ca să-ți poți face treaba. Să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
de ton delicios pentru tine, nu-i așa, Scout? — Delicios. — Așa că ți-ar fi mult mai rău de unul singur decât mi-ar fi mie, dacă te-ai hotărî să dispari. Ce crezi? Tăcerea fu singurul răspuns care veni dinspre cușcă. — Bine, acum o să deschid ușița. Am tras zăvorul și-am deschis ușița. După un moment, corpul mare și roșcovan al lui Ian păși afară, precaut la început, apoi, uitându-se în jur cu expresia aceea gen - mișto - pe care o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sari peste ultime douăzeci și patru de ore, nu? — Nu, am zâmbit. Categoric, nu. — Bun. Erau primele ore ale serii și noi făceam o pauză, așezați pe rucsacuri și trecând de la unul la celălalt o sticlă de apă. Ian lovea în ușa cuștii sale. Ajunsese la concluzia că îi plăcea să iasă și să exploreze ori de câte ori ne opream. Singura problemă era că lui Ian nu-i păsa deloc de noi sau de orarul nostru și se plimba voios câte o oră sau chiar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și sub podeaua din spatele meu, forța loviturii trimițând în aer o undă de impact alcătuită din sensuri și idei care mă izbi și mă aruncă înainte, pe ciment. Am sărit din nou în picioare, m-am întors și, apucând mânerul cuștii lui Ian, am alergat spre Scout. Eu și Scout alergând de-a lungul pasajului. — Prin zid, strigă ea, prin gaura din zid. — Iisuse. Ideea podelei înălțându-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-se sub picioarele noastre grăbite într-un val care se rostogolea cu viteză. — Iese, iese din nou la suprafață. Scout aruncându-se printr-un gol din zidul de cărămidă de la capătul coridorului și eu urmând-o, apoi fiind smucit îndărăt - cușca lui Ian înțepenită în zidărie, în spatele meu. Eu răsucind mâna din încheietură, trăgând tare și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
și apoi cutia eliberându-se într-o ploaie de mortar și fărâme de cărămidă, avântul făcându-mă să mă împleticesc în spate și să cad prin gaură, după Scout. Am aterizat grămadă pe-o podea cu dale de gresie, cu cușca lui Ian peste mine. — Mișcă. Am ridicat privirea și am văzut un corp de bibliotecă prăbușindu-se peste mine și m-am rostogolit, împingându-l pe Ian în lături când biblioteca se răsturnă împrăștiind cărți cu coperte de carton, spărgându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
din loc. Apoi Scout ieșind în pas alergător din spatele bibliotecii căzute, aplecându-se asupra mea albă la față și transpirată. — Iisuse, îmi pare rău, a trebui s-o fac... Doamne, Eric, ești teafăr? Dar eu săream deja în picioare, înșfăcând cușca pisicii. — Hei, hei, hei, făcu ea, oprindu-mă, cu mâinile pe umerii mei. Suntem în siguranță, suntem în siguranță. Nu poate intra aici. Uită-te în jur. Haide, Eric, vino-ți în fire. M-am holbat în jur cu niște

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
bibliotecii; un loc cu becuri vechi, pâlpâitoare, orbitoare, și rafturi întregi de cărți de la începutul secolului, care se ridicau pline de praf și tăcute în rânduri ordonate după un sistem care nu se mai folosea. — Uite. — Ce e? Am pus cușca lui Ian jos și m-am apropiat de locul în care Scout stătea îngenuncheată. Îmi întinse ceea ce găsise, un colț rupt dintr-un ziar, cu jumătate dintr-o parte acoperită cu litere șerpuitoare, scrise cu pixul. Un fel de formulă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
tunel întunecat. Am ridicat privirea spre ea. — Glumești, nu? Scout zâmbi, se aplecă și mă sărută pe frunte. — Mi-e teamă că nu, spuse. Pe-acolo o luăm. 23 O lume de pix Am îngenuncheat amândoi la marginea tumulului cu cușca lui Ian între noi, uitându-ne la tunelul adânc, de hârtie. — Bun, zise Scout. O să procedăm și ca până acum. O să legăm rucsacurile cu sfoară și eu o să-l împing pe Ian în fața mea, ceea ce înseamnă că tu o să trebuiască

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
două bucăți lungi de sfoară ca să ne legăm clapetele rucsacurile de partea din spate a curelelor, așa încât să le tragem prin tunel, după noi pe măsură ce ne târam. Scout scoase niște bandă adezivă ca să-și prindă lanterna de-o latură a cuștii lui Ian. Rezultatul o mulțumi, însă Ian - chiar și după o conservă întreagă de ton cu porumb de la fast-food - nu păru prea fericit de chestia asta sau de ideea că va fi împins primul într-o gară mică și întunecată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
asta. Bucata împăturită de hârtie pe care mi-o întinse era cam de mărimea unui plic mic de felicitare. — Asta-i tot? — Ți-am spus că e ușor, zise ea, după care se lăsă din nou în genunchi și împinse cușca lui Ian în deschizătură. Am despăturit foaia de hârtie. Era albă, cu excepția unui singur cuvânt: ThERa. — Hei, nu scrie nimic pe asta. — Ce? Nimic? — Numai un cuvânt: Thera. — Mda, asta-i. Începem din partea de jos a lui „T“ și mergem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
se transformă într-un culoar îngust prin care puteai merge drept. M-am oprit să-mi ridic rucsacul, apoi am înaintat lateral printre pereții de hârtie comasată la voia întâmplării. În fața mea, Scout făcu la fel. Vedeam lanterna lipită de cușca lui Ian străbătând întunericul și scoțând la iveală colile stivuite. — Chestia asta-i a naibii de mare. — E uimitor, nu? — E-o nebunie. Probabil c-a fost nevoie de ani întregi pentru a pune toate astea una peste alta. Iar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scotocit în rucsacul meu. — Pui la rotisor sau pui picant? — Uau. — Ei? La rotisor, te rog. — Bine, atunci. O să-i dau drumul lui Ian ca să se poată pișa pe niște cărți din astea. Mătăhălos și roșcovan, Ian ieși vesel din cușcă și o porni în pas țanțoș, adulmecând din când în când pereții de cărți. — Să nu te îndepărtezi prea mult, am strigat în urma lui. Mișcă ușor din coadă, dându-mi de știre că nu eram deloc îndreptățit să-i spun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
acces de plâns și jumătate de oră de tăcere fuseseră suficiente să-i înlăture răceala din priviri. Cu excepția unei ușoare neliniști, care putea fi foarte bine doar o impresie a mea, Scout își revenise complet. Pe deasupra, Ian era înapoi în cușca lui, morocănos ca și înainte, iar eu tocmai trecusem examenul de aptitudini la cititul hărții. În privința acestor lucruri, echipa noastră era din nou pe poziții. Și ajunseserăm la „a“. Care era cu totul și cu totul altă mâncare de pește

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
sprijinul din lume. — Nu. Nu-i nici pe departe cel mai eficient sistem de îndosariere, nu? Fidorous se luptă să iasă din mormanul de hârtii cu o serie de gâfâieli, icnete, mormăieli și șuierături. Auzind zgomotele, Ian se foi în cușcă. — Totuși susțin ideea că, dacă am de gând să găsesc aici ceea ce mă interesează, voi găsi. De obicei, însă... Se cerea o reacție. Am ridicat din sprâncene - puțin, nu mult -, sperând să-mi fi ieșit bine. Doctorul îndepărtă grămezile mari

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]