331 matches
-
(n.13 mai 1882, Argenteuil-sur-Seine - d.31 august 1963, Paris) a fost un pictor francez, fondator - alături de Pablo Picasso - al cubismului. Braque a învățat la început meseria de pictor-decorator în Le Havre, frecventând în același timp cursurile serale de pictură la "École des Beaux-Arts" din aceeași localitate. Sosește la Paris în anul 1900 și se hotărăște să se ocupe de pictura
Georges Braque () [Corola-website/Science/298172_a_299501]
-
La începutul anului 1909, când Braque și Picasso și-au dat seama că sunt interesați de același gen de experimente artistice, se hotărăsc să le continue împreună. Începe asfel o colaborare extraordinar de intensă care avea să ducă la fondarea cubismului, care a rupt cu tradiția clasică a perspectivei pentru o opțiune artistică de descompunere a obiectului reprezentat într-o mulțime de suprafețe mici, geometrizate (cubismul analitic). Acest procedeu permite prezentarea în paralel a mai multor fațete ale aceluiași obiect pe
Georges Braque () [Corola-website/Science/298172_a_299501]
-
continue împreună. Începe asfel o colaborare extraordinar de intensă care avea să ducă la fondarea cubismului, care a rupt cu tradiția clasică a perspectivei pentru o opțiune artistică de descompunere a obiectului reprezentat într-o mulțime de suprafețe mici, geometrizate (cubismul analitic). Acest procedeu permite prezentarea în paralel a mai multor fațete ale aceluiași obiect pe un singur plan. La începutul anului 1912 Braque realizează sculpturile cubiste, construcții din hârtie. În primăvară Picasso, inspirat de acestea, descoperă colajul ("collage"). Vara următoare
Georges Braque () [Corola-website/Science/298172_a_299501]
-
întâlnească personalități marcante ale avangardei artistice, care în scurtă vreme va forma suprarealismul belgian. Printre aceștia se numără Paul Nougé, care la Bruxelles joacă rolul lui André Breton în mișcarea suprarelistă. Magritte se află la început sub puternica influență a cubismului și dadaismului, publică aforisme în revista ""391"", fondată de Francis Picabia. Pe la sfîrșitul anului 1925, pictează primele sale tablouri suprareliste. Prima expoziție individuală a lui Magritte are loc în anul 1927 la galeria ""Le Centaure"" din Bruxelles. În septembrie 1927
René Magritte () [Corola-website/Science/298187_a_299516]
-
care nu se regăsesc în natura reală. Pictura analitică a lui Cézanne transformă motivele într-un sistem de volume și obiecte și conduce, în special în redarea peisajelor, la structuri cristaline, în așa fel încât se poate prevedea trecerea spre cubism. Gauguin dezvoltă un stil decorativ cu tonuri de culoare violentă și forme simplificate, stil pe care el însuși îl caracterizează cu termenul "sintetism", o încercare de reunire sintetică a aparenței exterioare a lucrurilor cu sensibilitatea artistului. Toulouse-Lautrec, influențat de gravurile
Istoria artei () [Corola-website/Science/297389_a_298718]
-
căruia i s-au alăturat, la început, scriitorii Hugo Ball și Richard Hülsenbeck și artistul plastic Hans Arp, apoi pictori ca: românul Marcel Iancu, Francis Picabia, Marcel Duchamp (S.U.A.), Max Ernst, Kurt Schwitters (Germania). Asociind unor elemente ale futurismului italian, cubismului francez și expresionismului german, un negativism declarat, dadaismul cultivă arbitrariul total, neprevăzutul, abolirea formelor constituite, provocând dezordinea și stupoarea, și prin organizarea unor spectacole de scandal îndreptate împotriva artei, gustului estetic, moralei tradiționale, programatic puse sub semnul întrebării. În manifestul
Dadaism () [Corola-website/Science/297542_a_298871]
-
XIX-lea-al XX-lea, Franța a jucat un rol major în marile curente și revoluții artistice occidentale: romantismul (Delacroix) și Géricault), realismul (Courbet), impresionismul (Monet, Renoir, Manet, Degas) și neoimpresionismul (Seurat, Van Gogh, Cézanne, Gauguin), fauvismul (Matisse, Derain, Vlaminck), cubismul (Braque, Picasso, Léger) și chiar suprarealismul (Duchamp) numără printre reprezentanții lor artiști francezi sau care au creat în Franța. La rândul său, Auguste Rodin a revoluționat sculptura la sfârșitul secolului al XIX-lea. Spre deosebire de mai multe țări care au o
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
erau necesari și susținerii caselor, verandelor, iar scaunele, bogat sculptate, erau destinate căpeteniilor, șefilor de trib. Membrele și trăsăturile umane sunt distorsionate într-o manieră dramatică și expresivă. Îndelungata tradiție a măștilor afriane l-a inspirat pe Picasso care, prin cubism deschide o eră nouă în istoria artei. O altă particularitate o prezintă arta sculpturii în metal turnat ce a fost dezvoltată de populația yoruba din regiune sudică a Nigeriei între secolele al XII-lea și al XV-lea. Tradiția a
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
fronton. În multe cazuri, trupul omenesc, principala temă a acestei arte este prezentat distorsionat, viziunea artistică bucurându-se de o mare libertate. Picasso, marele geniu al secolului la XX-lea, s-a inspirat din acesta artă atunci când a pus bazele cubismului. Arta indiană era centrată pe venerarea lui Buddha și a triadei Brahma-Shiva-Vișnu, religiile hiduistă, budistă și jainistă oferind cu generozitate teme sculptorilor. Din epicul și tradițiile acestor religii sunt reprezentate personaje și scene. Începuturile sculpturii indiene datează din epoca dinastiei
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
și reasamblarea ei, de multe ori sub forma unei mulțimi geometrice. Aceasta a condus la ideea fundamentală a artei moderne: arta este autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit epoca de aur înainteaprimului război mondial. Două efecte importante, însă aparent contradictorii, au influențat sculptura modernă: arta populară și eleganța funcțională a mașinilor
Istoria sculpturii () [Corola-website/Science/317081_a_318410]
-
problemă de dezbătut, în timp ce alți arhitecți au fost influențați de multiplele dezechilibre geometrice ale mișcării artistice sovietice programatice a anilor 1930, Constructivism. Există, de asemenea, referiri multiple ale deconstructivismului la alte mișcări artistice importante ale secolului XX: modernism, postmodernism, expresionism, cubism, minimalism și artă contemporană. Oricum, încercarea generală a mișcării deconstructiviste este de a realiza progresul arhitecturii înspre o direcție neexplorată până la începutul anilor 1980, aceea a ignorării regulilor constrictive anterioare, "funcția determină forma", "purism", "fidelitate față de materialele folosite", și altele
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
ia parte la prima expoziție majoră a grupului futuristic din Milano, iar în februarie 1912 aceștia vor expune la galeria Bernheim-Jeune din Paris. În operele sale, Boccioni reușește să exprime mișcarea formelor și structura concretă a materiei. Deși influențat de cubism, căruia îi atenuează staticitatea excesivă, Boccioni evită în picturile sale liniile drepte și folosește culori complimentare. În tablouri, ca ""Dinamismul unui unui jucător de fotbal"" (1911) sau ""Dinamismul unui ciclist"" (1913), reprezentarea subiectului în stadii temporale succesive, sugerează idea deplasării
Umberto Boccioni () [Corola-website/Science/319195_a_320524]
-
(n. 23 martie 1887, Madrid - d. 11 mai 1927, Boulogne-sur-Seine, Franța), cu numele adevărat "José Victoriano Carmelo Carlos González-Pérez", a fost un pictor spaniol. Alături de Pablo Picasso și Georges Braque, este unul din principalii reprezentanți ai cubismului. a pictat mai ales compoziții cu natură moartă, folosind în construcția tablourilor colaje alăturate sau suprapuse. Juan Gris s-a născut la 23 martie 1887 în Madrid, cu numele "José Victoriano González Pérez", fiu al unui negustor înstărit. Tânărul manifestă
Juan Gris () [Corola-website/Science/319242_a_320571]
-
foarte celebre. Spre deosebire de ceilalți impresioniști, care se ocupau de efectele tranzitorii, schimbătoare ale luminii, Paul Cézanne (1839-1906) studiază aspectele eterne ale naturii, explorând principiile sale structurale. Preocuparea sa pentru formele geometrice a stimulat apariția și evoluția de mai târziu a cubismului. Georges Seurat (1859-1891) dezvoltă, în cadrul impresionismului, o noua tehnică numita pointilism, pe care o aplică în multe lucrări ale sale, dintre care cea mai celebră este "Duminica dupa-amiaza pe insula "Grande Jatte"" (1884 - 1886, Institutul de Artă din Chicago.) La
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
denumit sintetism sau simbolism. Toulouse-Lautrec pictează figuri și siluete umane, cum ar fi: cântăreți, dansatori, actori și prostituate, opera sa devenind o expresie a decadenței sociale a Parisului. În aceasta perioadă, în Europa au apărut noi curente ca: fauvismul, expresionismul, cubismul, futurismul, constructivismul, neoplasticismul, dadaismul și suprarealismul. În Statele Unite au apărut mișcări ca sincronismul și precizionismul. În jurul anului 1900, artiștii din Franța și Germania au devenit interesați de arta popoarelor primitive. Astfel, Gauguin, printr-o abordare orienată către decorativ (asemănătoare artei
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și au creat o nouă direcție, numită ulterior "futurism". Arta abstractă a apărut în Germania, Statele Unite și Rusia în a doua decadă a secolului al XX-lea și a evoluat în mai multe direcții. Astfel, Kazimir Malevici (1878-1935) pornește de la cubismul francez și ajunge la o supremație a abstractului, pe când alți pictori ruși, ca Aleksandr Rodcenko și El Lissitzky, au evoluat către constructivism. În urma contactului cu stilul cubist, olandezul Piet Mondrian (1872-1944) inventează un nou stil, numit, "neoplasticism", care ulterior avea
Istoria picturii () [Corola-website/Science/315124_a_316453]
-
și reasamblarea ei, de multe ori sub forma unei mulțimi geometrice. Aceasta a condus la ideea fundamentală a artei moderne: arta este autonomă, creația nu reflectă realitatea ci este o nouă realitate care nu are nici o obligație față de lumea exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
exterioară. Cubismul a fost la început o mișcare în pictură, dar a fost urmată foarte repede de sculptură: însuși Picasso a realizat sculpturi cubiste din anul 1909 și nu după mult timp au apărut sculptori emeriți ca Jacques Lipchitz (1891-1973). Cubismul a fost urmat la scurt timp și de alte curente: futurismul, constructivismul, dadaismul, care și-au trăit epoca de aur înaintea primului război mondial. Două efecte importante, însă aparent contradictorii, au influențat sculptura modernă: arta populară și eleganța funcțională a
Sculptura secolului al XX-lea () [Corola-website/Science/321557_a_322886]
-
Lhote precum și cu călătorii în Italia unde copiază din mari maeștri ai picturii. Primul contact cu publicul are loc în 1922, la Salonul de Toamnă, unde expune un portret. În continuare dezvoltă un stil sculptural, în culori puternice, influențat de cubism. Succesul nu este imediat, dar cu personalitatea sa puternică se impune repede în mediul artistic și în cel monden. Se instalează în cartierul Montparnasse, participând intens la viața boemă din acesta, care îi și inspiră teme pentru pictura sa. Subiectul
Tamara de Lempicka () [Corola-website/Science/317354_a_318683]
-
fost chemat la Palatul Ca’ Foscari pentru a decora o sală a primului etaj, iar opera sa a fost succesiv mutată la etajul doi, în Sala festivă Baratto. Din punct de vedere stilistic, Deluigi a traversat diferite stiluri, trecând dincolo de cubism în 1936. Această frescă, “Școala”, este una dintre ultimele sale opere figurative: figura centrală reprezintă filozoful gânditor, profesorul, înconjurat de elevii săi. De asemenea, în această operă putem observa și faptul că Deluigi a făcut un pas dincolo de cubism, introducând
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
dincolo de cubism în 1936. Această frescă, “Școala”, este una dintre ultimele sale opere figurative: figura centrală reprezintă filozoful gânditor, profesorul, înconjurat de elevii săi. De asemenea, în această operă putem observa și faptul că Deluigi a făcut un pas dincolo de cubism, introducând a treia dimensiune. În anii 50 Deluigi îmbrățișează abstractismul. Ultima renovare a palatelor Foscari și Giustinian (2004-2006) a fost comisionată firmei SACAIM cu scopul de a adapta clădirile normelor de siguranță și funcționalitate, respectând în același timp structura lor
Ca' Foscari () [Corola-website/Science/325502_a_326831]
-
de a introduce artă modernă în viața cotidiană. A fost și autorul unor interesante cronici și articole pe teme de artă, fiind printre primii care scriu la noi despre arta africană. este de fapt primul pictor român care a îmbrățișat cubismul și a expus astfel de lucrări. Astfel, privind din acest punct de vedere, ar putea fi considerat una dintre marile figuri ale stilului avangardist din România. Totuși, traseul sau a fost sinuos și ciudat. Deși prieten cu Tzara și Marcel
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
în care a devenit cu adevărat un pictor cubist. În 1924, la primul "Salon oficial" de după război a expus 2 lucrări importante, "Natură statică" și "Paznicii castelului", pentru care a primit și un premiu. Deși a studiat mult în Italia, cubismul sau este unul personal, înrudit mai degrabă cu cel francez, ilustrând căutările sale cu privire la relația dintre spațiu și timp sau poziționarea lucrurilor în lume. În anul 1931, Michăilescu a început să facă experimente cu mescalina (un halucinogen) sub supravegherea doctorului
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]
-
poziționarea lucrurilor în lume. În anul 1931, Michăilescu a început să facă experimente cu mescalina (un halucinogen) sub supravegherea doctorului Marinescu. Din acest moment, arta lui devine o explozie de culoare. Combină elemente geometrice cu idei futuriste și forme ale cubismului analitic în seria de guașe nonfigurative "Oră Viziunilor". Deoarece nu a ținut să facă parte dintr-un grup, ci a încercat să redea propriile trăiri interioare, nu s-a simțit obligat să respecte normele ideologice sau estetice ale acestei mișcări
Corneliu Michăilescu () [Corola-website/Science/326015_a_327344]