326 matches
-
simultaneiste: „Viața pe care orice artist tinde să o exprime nu e succesivă, căci noi pricepem prin simțuri în mod simultan toate elementele care o compun, dar atît pictura, cît și poezia sînt constrînse să descrie una după alta percepțiunile. (...) Cubismul este tocmai metoda artistică care exprimă în mod simultan mișcarea. (Cum ar fi la fotografie cîteva instantanee succesive luate pe aceeași placă.) Noua estetică simultaneistă se bazează pe același principiu în ceea ce privește forma”. Nu lipsesc unele accente critice de nuanță clasicizantă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
faptul că a găzduit modestul debut simbolist al viitorului Tristan Tzara (S. Samyro), alături de cîteva poeme în proză nonconformiste ale lui Adrian Maniu, de grafica lui Marcel Iancu și de o notiță redacțională anunțînd cartea lui Metzinger și Gleizes despre cubism, a fost considerată - mai mult printr-un efect de lectură inversă - drept adevărata bornă a preavangardismului românesc, „bornă” împinsă și mai înapoi în timp de către cei care au văzut în articolul-program „Aprindeți torțele!“ al lui Ion Minulescu din Revista celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
energumenilor” parizieni dadaiști și a elucubrațiilor „marinetiștilor Italiei”, care „au intrat în fabrica de metafizică germană”. La 1922, și modernistul B. Fundoianu consideră că „arta lui Marinetti sau a lui Dada care o continuă” sînt „în afară de artă” (nu neapărat și cubismul lui Bracque și Metzinger), iar promisiunea versului liber a ruinat disciplina necesară a versului clasic („Probleme de poetică: Decadența“, în Sburătorul literar, 10 iunie 1922). Către 1927, Dadaismul începe să fie însă privit ca un fenomen istoricizat, iar contribuția conaționalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Filotti: „Azi, e universal recunoscut că sculptorul Brâncuși a influențat, prin elevii săi Liepschietz și Arhipenko, mult mai celebri decît maestrul însuși, întreaga plastică modernă. În toate cercurile de artă străine se știe rolul jucat de Marcel Iancu în propagarea cubismului încă din 1915, după cum se știe că acest mare artist a lucrat primele reliefuri cubiste în Apus. În sfîrșit, prietenul nostru Tristan Tzara, care publica versuri în Chemarea, 1915, a stîrnit apoi întregul curent literar care a dezlipit de învechitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
arta noastră populară. Numai că, în vreme ce ultimii recuperau abstracționismul cu argumente spiritualist-autohtoniste, Vinea îl privește invers, ca pe o sursă „primitivistă” de legitimitate autohtonă a avangardei cosmopolite. În irepresibilul său elan, autorul pare să fi uitat însă că, în pictură, cubismul se născuse oficial în 1908, prin Braque și Picasso, nu în 1915, prin Marcel Iancu... În replică, tradiționalistul Al. Hodoș va publica în revista Țara noastră, nr. 6, 10 februarie 1924, articolul „Dadaism, cubism - etcaetera sau capacitatea de export a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
fi uitat însă că, în pictură, cubismul se născuse oficial în 1908, prin Braque și Picasso, nu în 1915, prin Marcel Iancu... În replică, tradiționalistul Al. Hodoș va publica în revista Țara noastră, nr. 6, 10 februarie 1924, articolul „Dadaism, cubism - etcaetera sau capacitatea de export a geniului românesc“. Potrivit acestuia, poezia modernistă ar fi „artificială și nesinceră”, căutînd extravaganța în vederea originalității cu orice preț. Apreciind că romantismul, simbolismul, poporanismul au fost „mărfuri de import”, autorul tradiționalist consideră că modernismul de după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
proiectat numeroase imobile în stil cubist și constructivist (nu doar în București; sanatoriul din Predeal i se datorează în egală măsură), parte dintre ele reproduse fotografic și în Contimporanul, iar în plastică a practicat un amestec de abstracționism, realism, postimpresionism, cubism, expresionism și fovism. A fost, de asemenea, cel mai avizat teoretician și promotor al constructivismului în România. La începutul anilor ’30 face parte (ca și ex-avangardistul Ion Călugăru) din rîndul fondatorilor grupării Criterion. Urmare a prigoanei antisemite din perioada statului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
artei noi”, majoritatea — traduceri (ex. „Contra artiștilor imitatori“ de Theo van Doesburg, liderul grupării olandeze De Stijl, „Constructivismul (pictura neocubistă)“ de cineastul berlinez Hans Richter - nr. 37-38, o „trisinteză dramatică” de F.T. Marinetti - nr. 39-40). În același număr 39-40, articolul „Cubism și empirism“ de Leonce Rosenberg - directorul revistei L’Éffort moderne - propune o schimbare a viziunii privind raporturile dintre arta nouă și tradiție. În nr. 44 este publicat în traducere un fragment - „Sensibilitatea futuristă“ - din manifestul marinettian Distruzione della sintassi. Immaginazione
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și bordel iată/geometria orașului logaritm stelar vals/ Pe fire electrice soneria Europei țipînd fals/ Luntre și pasăre de azur viziune descuiată”). În consonanță cu Marcel Iancu, dar mult mai confuz, autorul articolului stabilește o genealogie a „stilului nou” de la Cubism, trecînd prin Dadaism, către stația terminus: Constructivism. Din talmeș-balmeșul stîngaci de sloganuri, reținem totuși ideea continuității „abstracționiste” dintre Cubism și Dadaism. „Dadaismul constructiv” (după expresia lui Michel Sanouillet, probul exeget al mișcării Dada) este direcția pe care, asemenea unui Hans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
azur viziune descuiată”). În consonanță cu Marcel Iancu, dar mult mai confuz, autorul articolului stabilește o genealogie a „stilului nou” de la Cubism, trecînd prin Dadaism, către stația terminus: Constructivism. Din talmeș-balmeșul stîngaci de sloganuri, reținem totuși ideea continuității „abstracționiste” dintre Cubism și Dadaism. „Dadaismul constructiv” (după expresia lui Michel Sanouillet, probul exeget al mișcării Dada) este direcția pe care, asemenea unui Hans Arp autohton, Iancu ar fi imprimat-o Contimporanului. Articolele acestuia din urmă: „Însemnări de artă“ (nr. 45), „Arhitectura de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
direcția pe care, asemenea unui Hans Arp autohton, Iancu ar fi imprimat-o Contimporanului. Articolele acestuia din urmă: „Însemnări de artă“ (nr. 45), „Arhitectura de planșetă“ (nr. 60), „Arhitectura de mîine“ (nr. 61), „Arhitectura“ (nr. 62), „Estetica nouă“ (nr. 63), „Cubism“ (nr. 71), „Colorit“ (nr. 73), jalonează, mai mult sau mai puțin convingător, o direcție plastică. Dincolo de unele naivități, „Însemnări de artă“ sintetizează destul de bine opțiunea avangardiștilor (fie ei expresioniști, dadaiști, constructiviști, abstracționiști sau suprarealiști) pentru hinterlandul canonului european, pentru marginal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
revizuite: «interiorul» - singurul scop al acțiunei de a clădi, urbanismul - scopul social al arhitecturii, și estetica - aceasta, în sensul funcțional utilitarist al clădirii”. Desigur, constructivismul arhitectonic - modalitate ideală a artei de a interveni activ în noua realitate - fusese pregătit de cubismul pictural. O afirmare mai riguroasă a principiilor sale (dincolo de stîngăciile în exprimare) găsim în articolul „Constructivism și arhitectură“: „Constructivismul este arta «abstractă» care, crescută dintr-un simț optimist (al) vieții, purifică arta de orice urme de romantism, fiind expresia cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Corbusier, V. Tatlin, Naum Gabo, A. Pevsner, Gropius, Archipenko, Brâncuși, Marcel Iancu, Milița Petrașcu, Lipschitz ș.a.), nu în literatură, aceasta din urmă preluînd — cel mult — unele ingrediente de estetică industrială și de abstracționism purist, geometrizant, cerebral și mecanicist. Tot astfel, cubismul — precursorul constructivismului — a influențat cu precădere pictura, deși s-a vorbit și de experiențe poetice cubiste (Apollinaire). Nu există, oricum, o „literatură constructivistă” propriu-zisă, așa cum există - spre exemplu - o literatură futuristă sau suprarealistă. Căci futurismul are în prim-plan ritmul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
întocmai cum muzica pornește de la sunet. (...) Pictura, astfel liberată, devine o construcție abstractă, ca o simfonie neprogramatică. Îmi pare, deci, că abstractismul e formula picturei pure, a picturei pentru pictură”. Fără a face distincții între variatele curente ale artei abstracte (cubism, suprematism, constructivism), Vinea va scrie despre ea la Contimporanul comentarii cu caracter popularizator și polemic. Nu e cazul textului „Arta lui Marcel Iancu“, unde prima expoziție românească a colegului său este „cronicată” entuziast și aplicat (încercînd să-i traducă poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
își arogă dreptul naturii de a crea forme noi, fără asentimentul nimănui”. În altă parte, „înapoierea” consumatorului de artă autohton e deplînsă și denunțată drept retard provincial în raport cu marile centre ale Europei occidentale: „Magdeburgul e un oraș cubist. La Paris, cubismul e în faza eroică, la noi, e încă în stadiul în care enervează prostimea elegentă a vernisajelor și simulația găunoasă a criticii” („Pictorul M.H. Maxy...“). În comentariul despre „Noua expoziție a lui Marcel Iancu“, colegul de la Contimporanul este așezat alături de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noului curent „integralist” - îi indică dramaturgului italian o cale vizînd „cît mai strînsa colaborare între arte”, definindu-și astfel sintetic opțiunea programatică: „INTEGRALISMUL. Considerîndu-l ca o sinteză științifică și obiectivă a tuturor sforțărilor estetice pînă în prezent încercate (futurism, expresionism, cubism, suprarealism etc.), totul pe fundamente constructiviste, și tinzînd să resfrîngă viața intensă și grandioasă a secolului nostru răscolit de vitezele mecanicismului, de inteligența rece a inginerului și de triumful sănătos al sportsman-ului, - integralismul vă oferă garanțiile artei viitorului?”. Iată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lui este un fenomen specific secularismului/laicismului mentalității moderne și postmoderne, iar avangardele nu au făcut decît să-i imprime vehemența/violența proprie marilor rupturi... În altă parte, autorul arată că, spre deosebire de „importanța muzicii wagneriene în geneza simbolismului”, în cazul cubismului și expresionismului, „influența dominantă exercitată n-a mai fost cea muzicală, ci cea plastică”, cele două „directive” aflîndu-și originea directă în „transformările teoretice și practice ale picturei și sculpturei moderne”. Ambele apar prin 1910-1911, numai că în Franța „precursorii s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
plastică”, cele două „directive” aflîndu-și originea directă în „transformările teoretice și practice ale picturei și sculpturei moderne”. Ambele apar prin 1910-1911, numai că în Franța „precursorii s’au manifestat mai mult pe terenul realizărilor, în Germania pe terenul teoretizărilor”: „Și cubismul, și expresionismul reprezintă tocmai lupta de emancipare a sufletului de sub sclavia naturii. Acest proces de supraspiritualizare, pe care l’am găsit o caracteristică mai generală a artei nouă, ar fi greșit să’l localizăm numai în Germania, cum fac unii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
drept vorbind, reputația pare mondială. Un profesor de la o universitate americană, H. Peyre, îl trece printre cei mai celebri artiști inovatori, alături de Strawinsky, Cézanne, Rousseau le Douanier”. Poetica brâncușiană (cu aspirația ei către primitivism) exprimă „aceeași năzuință de spiritualizare specifică cubismului și expresionismului plastic, dar și anarhismului poetic”, prezentă și în „nuanțările expresioniste” din operele unor artiști prețuiți, precum Paciurea sau Oscar Han. Citînd articole din Gîndirea semnate de O.W. Cisek, N. Crainic, O. Han sau interviuri din Mărturia unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
înclinări extremiste”. Cu aceasta, Const. I. Emilian se oprește asupra unui articol-reper din Gîndirea, „Arta plastică românească” de Francisc Șirato: refuzul mimesisului, spiritualizarea materiei, „simțul de abstracțiune” - prezente în arta noastră populară - îl duc la concluzia că adoptarea artelor abstracte - cubismul, purismul, expresionismul - „nu înseamnă pentru poporul nostru infiltrarea unei mode streine, ci amplificarea unei concepții specific naționale”. Observînd că „tendința spre abstracțiune e un caracter general al artei bizantine”, autorul face o altă precizare importantă: „procesul de abstractizare în arta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
îngrijitorul de morminte adună florile ucise urmează stația primul deceniu cu peronul pe partea dreaptă condorii se prăbușesc peste catedrala cu orologii înghețate bătrânul profesor scrie cu o cretă roz pe tablă ecole de paris die brücke tinerimea artistică fovismul cubismul aschan school futurismul raionismul școala de balet rusă muralismul atenție se închid ușile de piatră clovnii își prezintă ultimul spectacol iar studenții blazați aplaudă din lojă urmează stația deceniul al doilea cu peronul pe partea dreaptă magistrul este uitat în
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
salonul se cufunda molatic Într-un miros straniu de ciuperci ieșite ca după ploaie. Se discuta despre orice. Se pomeneau și nume ca: Thorma, Mikola, Oliver Pittner, Krizsan, Ziffer, Tasso Marchini, ori cuvinte ciudate ca Neue Sachlichkeit, grafism rece și cubism târziu. El asculta uimit, știind În același timp că vraja seratei se va risipi Într-un târziu precum spuma șampaniei În pahare din care Îi rămânea și lui de fiecare dată o cupă mare, prin grija doamnei Amalia, căci domnișoara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
Își rezolvă spațiul plastic prin divizarea În planuri mari a suprafețelor modulate, recurge adesea la linii de demarcație Între planuri și tonuri. Pictura sa este gravă, detașându-se demersul său pentru construcția solidă a formelor, trecute prin marea lecție a cubismului și Întoarse Într-o imagine a cărei descifrare este mai ușoară. Această natură statică Însumează tot ceea ce Îl caracterizează pe autor În perioada sa de maturitate artistică, fiind emblematică pentru parcursul său artistic cu care s-a impus În istoria
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
oferim cu mare plăcere cazare gratuită la hotelul Sherbourne, semicentral, poziție excelentă vizavi de Muzeul nostru de Artă Modernă, renumit În Întreaga lume. Sună Încântător, dar sunt aici În interes de afaceri, nu ca să mă uit la tablouri de la Începuturile cubismului până mă ia durerea de cap. Până la urmă am țipat la el, desigur. Absolut inacceptabil, sunt o clientă fidelă, bla bla bla... Îl vedeam cum aruncă priviri disperate În căutarea unui șef care să-l salveze de englezoaica aia nebună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2090_a_3415]
-
a dus să studieze timp de trei ani la Sheffield, unde stilul ei a suferit câteva schimbări rapide. Dintr-odată, i se așternea în față o infinitate de libertăți nebănuite: pe parcursul câtorva săptămâni uluitoare de căutări febrile, descoperise fovismul și cubismul, pe futuriști și pe expresioniștii abstracți. Deja specializată în peisaje și portrete, începu acum să creeze pânze dense, aglomerate, pline de detalii incompatibile unele cu altele și marcate de obsesia amănuntelor fizice, care o duse spre surse de inspirație ciudate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]