1,646 matches
-
de potasiu și silitră, cât și locuințe ale lucrătorilor la pădure (tăietori de lemne, cărbunari etc.), precum și case și gospodării ale pădurarilor. "Râpa Budăului" - vezi Budișoara. "Hangu" (Hangiu) - posibil având aceleași rădăcini ca și "pârăul Hancile" amintit în documente. "Râpa Cucoanei" "Valea Babei" "În Fund" (Funghi) - zona de la izvorul Bîcului - "aproape de fundul Bâcului" "În dos" - deal. "Pădurea Amvrosii" - Probabil de origine antroponimică, Pădurea lui Amvrosie. "Valea Alecsii" - Probabil de origine antroponimică, în spațiul românesc fiind cunoscute denumiri similare, precum Izvoru Alecsii
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
foc, odihnă, noapte, inel de argint, iarnă, vară, toamnă, vin și precumpănitor sânge - cine sălășluiește? Cea titluită <otrava cerului>. Iar adjective atât de nefățarnice și neprimejdioase ca blând, curat, cald, pal, palid, calin - la cine se referă? Tot la dumneaei, cucoana cea rea, mosafira inopinată, stăpâna secretelor, deținătoarea frigului care e cald, a luminii care întunecă, neguraliva care pe toate le descurcă, grăbita ori prearăbduria cumătră neciclică a Proserpinei...”. Alte referințe critice: Grete Tartler (în volumul “Melopoetica” - București 1984), Mircea Iorgulescu
Ioana Diaconescu () [Corola-website/Science/336353_a_337682]
-
peste podoabele bradului, cu gesturi măsurate, emoționante. Am adulmecat zvăpăiala, aroma iernii, urmărind cu interes ghidușul du-te-vino din fața magazinelor epuizate. Prin oraș bântuia prevestirea uriașei chindii. Nervii vitrinelor păreau încordați la maximum sub pâlpâirile sâcâitoare ale becurilor vopsite pentru ocazie. Cucoane estompate în blănuri forfotau gheboșate pe nenumăratele pârtii bătătorite de cheflii. Pachețele nerăbdătoare cădeau pe jos, se dădeau pe gheața deșirând panglicuțe, încurcându-se în picioarele cățeilor vagabonzi. Pe dupa colțuri bufneau petarde, pocnitori meșteșugite, sfârâiau cârnați. Din cauza importanței minunatei convenții
Matei și Eva () [Corola-website/Science/304303_a_305632]
-
iubirii. Fragmente din acest roman au fost publicate în următoarele reviste românești: „De ce latră câinii la lună”, în "Ziarul călătoriilor și al științelor populare", nr. 16, 26 febr. 1913; „În drum spre Lună”, în "Convorbiri literare", nr. 3, martie 1913; „Cucoana din Lună (Din romanul „Călătoria în lună a unui Român”)”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 28, 21 mai 1913; „Un român în Lună”, în "Ziarul călătoriilor...", nr. 33, 25 iunie 1913 — nr. 12, 28 ian. 1914 (până la „Sfârșitul părței a II
Un român în Lună () [Corola-website/Science/334389_a_335718]
-
te însori cu o moldoveancă, căci mulți moscali veniți la noi din fundul Rusiei s-au lichit (lipit) de moldovenșele noastre, s-au însurat și au rămas la noi. ŤAșa ai să rămâi și măta la noiť, îmi spunea o cucoană moldoveancă, căreia i-am răspuns hotărât: Ťeu n-am să mă lichescť". "ŤPisă-te (de la pisati, a scrie), Avidii Dimitrievici, pe această cartocică (ilustrată)ť, mi-a spus altădată o doamnă, rugându-mă să mă iscălesc pe o ilustrată". Evident "că
Un memorialist necunoscut: Ovidiu Țopa by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Memoirs/7433_a_8758]
-
faza III); așezarea din perioada Latène (secolele al III-lea-I î.e.n.) din Vărăști, la limita fostului sat Obedeni; o altă așezare neolitica a culturii Gumelnița, aflată la marginea de est a satului Dobreni, pe malul Șabărului; situl de la „Hotarul Cucoanei” (fostul sat Obedeni), cu așezări din perioada Latène și Evul Mediu Timpuriu (cultură Dridu); și situl de la Vărăști aflat la ieșirea din sat către Dobreni, în fosta albie a Șabărului, unde s-au găsit urme de așezări din Epoca Bronzului
Comuna Vărăști, Giurgiu () [Corola-website/Science/300449_a_301778]
-
Vegetația forestieră lipsește. După cum spune legenda, dumult, în locul unde este situat satul astăzi, pămîntul nu era populat, din motivul că era foarte hleos și mai ales pe timpul ploilor era imposibil de trecut prin această localitate. Cum spune Legenda, o oarecare cucoană pe nume Cezara se îndrepta cu careta spre orașul Cernăuți. Ajungînd de asupra locului unde în prezent se află satul a pornit să ploaie puternic, că cît nu s-a stăruit vizitiul a fost imposibil de a scoate careta cu
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
îndrepta cu careta spre orașul Cernăuți. Ajungînd de asupra locului unde în prezent se află satul a pornit să ploaie puternic, că cît nu s-a stăruit vizitiul a fost imposibil de a scoate careta cu cai din hlei. Enervată cucoana a blestemat de astăzi înainte locul acesta spunîndu-i Hlina. Mai apoi cei care s-au stabilit cu traiul aici i-au zis Hlina/Hlinaia. Pe 12 aprilie 1620, satul sub numele de „satul lui Costea Buceac” este pentru prima dată
Hlinaia, Edineț () [Corola-website/Science/305166_a_306495]
-
poarta sa trupul neînsuflețit al cerșetorului. El a revenit cu o precizare în "„Albina românească”" nr. 8 din 27 ianuarie 1844, p.32, în articolul "„Cine au înmormântat pe Lumânărică?"". El afirmă acolo că îngroparea cerșetorului a fost plătită de cucoana Marghioala (d. ianuarie 1859), soția vornicului Scarlat Miclescu. Aceasta era fiica medelnicerului Dumitru Beldiman și nepoata arhiereului Filaret Apamias. Alexandru Papadopol-Calimah aduce și alte precizări. Auzind clopotele de la Biserica Talpalari, arhiereul Filaret Beldiman "Apamias", locțiitorul de mitropolit al Moldovei, l-
Biserica Talpalari () [Corola-website/Science/317941_a_319270]
-
funcțiile sociabilității, devenind un imens salon fără frontiere”. Amintirile lui Alecu Russo confirmă acest tablou: "„Copoul este teatrul unde tânărul debutează în lume, sentimental culcat într-o caleașcă, cu obișnuita țigară în vârful buzelor. Copoul mai este arena în care cucoanele noastre, mari și mici, tinere și bătrâne, urâte ori frumoase, se întrec în strălucirea toaletelor”". Un studiu socio-antropologic pilot efectuat în 2013 pentru municipalitate a constatat că în imaginația publicului modern parcul devenise un loc simbolic, ai cărui arbori seculari
Parcul Copou () [Corola-website/Science/302104_a_303433]
-
marele cutremur din 1802 turla de pe naos s-a crăpat de sus până jos. Edificiul s-a dărâmat complet în anul 1818, fiind necesară refacerea totală a bisericii. Biserica domnească din Vaslui a fost reconstruită în anul 1820 cu cheltuiala cucoanei Maria Cantacuzino, văduva marelui logofăt Costache Ghica. Lucrările de reconstrucție s-au făcut după planul inițial, fiind adăugate un pridvor și un turn clopotniță. Nu s-a mai reconstruit turla existentă anterior și pe care o menționase Paul de Alep
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
chirilice, având următorul cuprins: ""Acestŭ sf(â)ntŭ și d(u)mnezăescŭ lăcaș dintru început fiind zidit de răposatul întru fericirea domn Ștefan V.V. bătrănul și fiiul său Bogdan V.V. și după vremea răsăpindusă sau ziditŭ dinŭ nou de dumneaei cucoană Mariea Cantacuzini logofiteasa, soțiea răposatului marelui logofătŭ Costachi Ghica, cu toată cheltueala dumisale, spre vecinica lorŭ pomenirea la anii de la Hristossŭ 1820"". La partea superioară a inscripției se află stema familiei Cantacuzino. Biserica a fost reparată între anii 1889-1890 și
Biserica Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul din Vaslui () [Corola-website/Science/311597_a_312926]
-
Se oprește de preferință asupra personalităților feminine, cărora le acordă un spațiu larg, îndeosebi în "Trecute vieți de doamne și domnițe" (I-III, 1932-1939), "Domnița Alexandrina Ghica și contele D'Antraigues" (1937) și "Amărâte și vesele vieți de jupânese și cucoane" (1943). Dacă incursiunile istorice ale lui Gane vădesc, nu o dată, carențe (genealogii fastidioase, exces documentar, intervenții polemice, pasaje confuze sau incoerente), piesa de rezistență rămâne lucrarea " Trecute vieți de doamne și domnițe" (vol. I a fost premiat de Academia Română). Subiectele
Constantin Gane () [Corola-website/Science/326580_a_327909]
-
mai jucat piesa „Ștefan cel Mare” de Gh. Asaki și „Plumper” sau „Amestecătorul în toate” de I.F. Junger. Sala de spectacole era la Școala Domnească, unde încăpeau 40 de scaune. După zece ani, în iarna 1848-1849 mai mulți boieri și cucoane din Botoșani au jucat teatru pentru scopuri filantropice, adunându-se suma de 1045 lei în folosul săracilor. În stagiunea 1857-1858, s-a înființat o trupă teatrală moldovenească în Botoșani, sub direcîia lui Costachi Bălăceanu și a pitarului Costachi Vasiliu. La
Teatrul Mihai Eminescu () [Corola-website/Science/314120_a_315449]
-
Bașotă din Șoldănești. Data căsătoriei este atestată de o însemnare făcută de pe o carte de rugăciuni: „La 833, iulie 20, m-am însurat și am luat pe fata spătarului Andrii Bașotă, Raluca, și m-au cununat moșu Iordachi Dărmănescu cu cucoana Ilinuța Bașotă, ziua joi, la 10 ceasuri sara”. Cei doi soți au avut nouă copii: doi băieți (Vasile și Costache) și șapte fete (Safta, Sevastia, Aglae, Aspasia, Elena, Zoița și Natalia). În anul 1846 și-a construit o reședință impunătoare
Alecu Botez-Forăscu () [Corola-website/Science/335327_a_336656]
-
un gol: adrenalină. Un student a picat un examen: adrenalină. Un tractorist bea o bere: adrenalină. O precupeață și-a vândut castraveții... Un polițist era cât pe ce să prindă un găinar. Un elev dă la moacă unui coleg. O cucoană își mărește bustul. Un puști la grădiniță n-a făcut pipi în pantaloni: adrenalină, adrenalină!... Nu simțiți și dv. un flux de adrenalină citind aceste rânduri?... Al doilea cuvânt... Ei bine, al doilea cuvânt e ceva mai recent la posturile
Salvarea neamului by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/6772_a_8097]
-
cunoscuse până la întâlnirea dintre "floarea de maidan" cu "Făt frumosul" în ființa căruia s-au îmbinat "strălucirile a două cununi împărătești", decât istoriile de amor ale lumii ei, în care mișună derbedei, femei pierdute și vardiști. De unde farsa existențială a cucoanei Masinca Drânceanu, creată parcă anume a absorbi Bucureștii începutului de secol XX, și a Smarandei, străbunica lui Pantazi, reînviind cu solemnitate de ritual reveria epocii când văzuse de mai multe ori pe Napoleon I și îi vorbise o dată, când dansase
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
Ce are?!? — Dar la Constanța..., am îndrăznit eu. — Ce Constanța, domnule? Eu trebuie să-mi salvez copilul. — Atâta drum, salvarea... — Ce salvare? O plătesc și gata. Dar că în timpul acesta altcineva avea într adevăr nevoie de salvare, te-ai gândit, cucoană? Dar că băiatul, copilul, ocupă acum patul altcuiva? Dar că-i deranjezi pe medici cu o alarmă falsă? Medicii de acolo chiar lucrau în regim de urgență. Cu un eroism tăcut, anonim, obosiți, îngândurați, cu cearcăne încă de tineri, în
Diagnostic by Mirel Cană () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1368_a_2725]
-
mai eminente produceri ce le are literatura tuturor popoarelor în sfera concepțiilor poetice populare. Cartea d-nei Kremnitz cuprinde, pe lângă citata narațiune de I. Slavici, încă o istorie sătească (Popa Tanda), de același autor, două "copii de natură" (Popa Gavril și Cucoana Nastasia) de I. Negruzzi, o novelă (Mihnea cel rău ) de A. I. Odobescu, o novelă de N. Gane (Șanta) și povestea populară a Gemenilor cu stea în frunte. Cu cât humor este scrisă și cu ce plăcere se citește d. c
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
a lui Alexandru Vodă cel Bun. N-avem a face cu povești și drepturi închipuite, ci cu oameni cari au fost, cum sîntem noi astăzi de ne vedem cu ochi, cari se îmbrăcau ei cu postav adus din Lemberg, iar cucoanele cu mătase din Cetatea Albă; și, de câte ori voim a spune povești de tătari sub corturi și oameni jumătate sălbatici, protestează boierul Manoil, părcălab de Hotin, Stanciu de la Cetatea Albă și-mpreună cu ei Tudor Vascanu, Ioan Băiceanu, Oane Pântece, Albu
Opere 10 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295588_a_296917]
-
și noi mergeam și le vindeam În piață a doua zi... La un moment dat urma să fie ziua mea, iar mama a văzut o haină de piele care mi s-ar fi potrivit. A Început mama să negocieze cu cucoana aia, o rusoaică: „Da, doamnă, nici o problemă” - și mama i-a spus că nu are bani, dar dacă merge până acasă o cumpără. Deci a luat haina, a venit cu ea acasă la noi, a văzut exact unde stăm și
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
și nu se face ora șase după-masă și vine o echipă de milițieni cu un mare comandant, colonel, și-i spune lui tata că a găsit lucruri furate la noi. Îți dai seama cum era organizat... Ulterior am aflat că cucoana era soția unui ofițer rus și vindea haina aia de piele de nenumărate ori, ăștia recuperau haina, te băgau În pușcărie și trebuia să dai nu știu câți bani ca să scapi... Era un sistem foarte clasic de obținere a unor beneficii. Nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
băgat mâinile în buzunare și l-am scăpat de alvițar. În ce privește lenea, să nu mai vorbim. Noi avem în literatură numai povestiri grosolane pentru copii, cu posmagii de care leneșul întreba, când i s-au oferit pe gratis de către o cucoană, dacă sânt muiați și a preferat să se lase spânzurat decât să și-i înmoaie singur. În realitate, dacă ești sănătos, lenea e o mare dulceață și e un produs natural al amintirii paradisului. De ce s-o considerăm păcat capital
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
trei zile, continuă el, cobor în pivniță să tai lemne. Eu le cumpărasem de la depozit, însoțisem camionul până acasă, le stivuisem cu un om pe care îl plătisem, lemn cu lemn, trei mii de kilograme... Ea venise acasă ca o cucoană, se uitase cu ironie la mine cum îmi curgea sudoarea de oboseală... Ironie, surâs, dispreț... Fără să mă întrebe, tu ai mâncat, ești obosit, sau nici măcar atâta, să-și fi văzut de arhitectura ei, n-am pretenția la tandrețea femeilor
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
mine, deși îmi dădeam seama că sânt paralizat. Simțeam în clipele acelea, într-un mod aproape fizic, diferența de vârstă dintre noi (ea mergea, după spusele lui Petrică, spre treizeci, în timp ce eu abia mă apropiam de douăzeci și cinci), o astfel de cucoană era pentru mine bătrână și în mod straniu bariera celor cinci-șase ani în plus dintre noi mi se părea greu de trecut. Mâinile ei cu palmele mari și corpul care vedeam acum că era voinic, picioare pline sporeau acest sentiment
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]