3,596 matches
-
se duce dracului după o iluzie. Ea, Liliana Paisa, își pune dimineața șorțul hârtiei de scris și, cu pașii uriași ai ideii, intră prin grajduri, unde cirezi întregi de sintagme așteaptă să fie adăpate din crezul lor poetic." (Cornel Galben); "Cufundându-ne-n plenitudine/ reconstituim Principiul Logic al Noncontradicției/ dintre Eu și Ego-ul dictator subtil,/ agonia nous-ului în Logosul inospitalier când/ întâietatea nocturnului intangibil e o metafizică,/ dezmeticindu-mă-n sens, desacralizez umanitatea:/ contopirea Eului cu Absolutul Moale,/ identificat cu
Cărți proaste by Mihaela Nicoleta Grigore () [Corola-journal/Journalistic/8933_a_10258]
-
dispoziție. ... Cînd s-a căsătorit cu tatăl meu, la început au avut și ei servitori în casă; dar cu timpul, fiind o persoană practică, mama a învățat să gătească. Ne povestea de multe ori, rîzînd, cum tata era atît de cufundat în gîndurile lui filozofice, încît uneori se oprea din mîncat, cu furculița la jumătatea drumului spre gură, meditînd intens la vreo problemă speculativă. Mama se întreba dacă tata chiar știe ce i s-a pus în farfurie... Odată chiar i-
Fiica lui Noica by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8955_a_10280]
-
prozodic descinde din frecventarea asiduă a operei lui Descartes și Leibniz, iar modelul inițial ce i-a servit drept sursă de inspirație e negreșit cel al scrierilor eline. Și e firesc să fie așa: după ce ani de zile s-a cufundat în studiul mitologiei grecești și în cercetarea filozofiei carteziene, nu se poate să nu fi împrumutat ceva din armătura discursivă a acestui gen de texte. Și chiar acesta e cazul autorului nostru. Iar bizareria manierei sale nu se oprește la
Onestitate by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8979_a_10304]
-
ca și cum ar face parte, fatalmente, din normalitate. Observăm (dacă observăm) un fapt de-testabil, îl semnalăm (dacă îl semnalăm), uneori, rar de tot, ne revoltăm că acel rău există în fața ochilor noștri, apoi, încet, încet, dacă nu destul de grabnic, ne cufundăm în răul (și urâtul) de lângă noi. Și ne ocupăm de alte cele. Pentru că, nu-i asa?, viața nu ne cere răgaz și, la urma-urmei, n-o să ne pierdem vremea cu lucruri ce aparțin, de regulă, trecutului. Deși acest trecut este
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
apoi lucrări de orgă în genul fanteziei instrumentale foarte gustate în epocă, de asemenea lucrări ale celebrilor Marc Antoine Charpentier, Louis Marchand sau lucrări de cult datorate unor meșteri a căror faimă locală, mai mult sau mai puțin trecătoare, se cufundă într-un cvasianoninat neiertător. Conducătorilor artistici ai formației le-au stat alături muzicieni, precum Julian Behr la theorbă, o specie de împlinită sonoritate a lăutei, James Murno la violone, o specie a contrabasului, violonista Tami Troman. Pasiunea, firescul și bucuria
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
Cartaphilus, Învățătorul-Victimă, tânăra cunoscută sub numele de Pisica Verde, în fine, domnișoara Orzan-cea-bătrână) sunt, din cauza izbitoarei lor stranietăți, ocolite ori respinse cu violență. Ele se retrag, atunci, prin diferite cotloane, se ascund și mai bine de ochii și înțelegerea lumii, cufundându-se în varii experimente oculte, alchimice. Aceste creaturi, care exercită asupra burghezilor din urbe o fascinație vecină cu groaza, formează substructura fantastică a romanului, inundat din adânc de un lichid tulbure, înfricoșător. Dar încă mai interesante mi se par personajele
Un roman spectral by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9447_a_10772]
-
cu pași mari, fără să salute pe nimeni, și dispare în bucătăria întunecată unde se face o tăcere totală. Individul era înalt, tavanul jos - stătea pesemne aplecat în întuneric, perfect nemișcat. Terence nu se oprea din lectura în care era cufundat. Mă simțeam stingherit. - Cine e tipul? - De unde naiba să știu? Nici măcar n-a spus bună seara, a răspuns Terence cu un strop de iritare. Părea mai mult amuzat decât neliniștit. S-a auzit atunci un zăngănit ușor de oale, niște
Nicolas Bouvier L'usage du monde by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/9507_a_10832]
-
pentru josnicia lor. Nu în fața propriei conștiințe, pentru că în mod sigur nu au așa ceva, poate nici în fața justiției. Dar cu siguranță în fața oamenilor din jur, fără de interesul cărora existența lor meschină nu va mai avea niciun sens și se vor cufunda într-o binemeritată uitare", conchide Gabriela Firea. Unul dintre cei vizați de criticile senatorului PSD ar putea fi și jurnalistul Ion Cristoiu, care într-o postare pe blogul personal, susținea că "organizarea Parangheliei PSD-iste la Craiova" (lansarea candidaturii lui
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81753_a_83078]
-
pentru josnicia lor. Nu în fața propriei conștiințe, pentru că în mod sigur nu au așa ceva, poate nici în fața justiției. Dar cu siguranță în fața oamenilor din jur, fără de interesul cărora existența lor meschină nu va mai avea niciun sens și se vor cufunda într-o binemeritată uitare", conchide Gabriela Firea. Unul dintre cei vizați de criticile senatorului PSD ar putea fi și jurnalistul Ion Cristoiu, care într-o postare pe blogul personal, susținea că "organizarea Parangheliei PSD-iste la Craiova" (lansarea candidaturii lui
Gabi Firea, despre "atacul abject" la adresa Olguței Vasilescu: S-a depășit orice limită by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/81751_a_83076]
-
instaurat în țară. Fărcășanu, care urma să conducă un ziar de propagandă, se dăruiește cu pasiune acestei activități, însuflețit de un patriotism ardent, solidar până în adâncul ființei lui cu cei rămași să îndure persecuțiile și să înfunde închisorile: "M-am cufundat tot timpul ăsta în istoria noastră și în teribilele suferințe pe care le-au îndurat și le îndură românii. Este un îndreptar imperativ, căci amintește la fiecare pas cum numai dăruirea de sine poate împlini ceva în lumea asta. M-
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
Stroiescu-Stănișoară), se arată indignat de tratamentul, adesea neamical, de care au parte românii în Occident, ca și de atitudinea indiferentă manifestată de mulți față de situația sud-estului european înrobit. Statutul refugiatului nu este câtuși de puțin unul de invidiat: "M-am cufundat din nou în viața de refugiat român și am recunoscut-o, căci tot așa a rămas lumea apuseană, nerecunoscătoare, ne bănuiește, ne disprețuiește, ne consideră ca pe niște ciumați. Mă simt ca un lepros prin consulatele lor, căci tot român
Destinul soților Cosmin by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8205_a_9530]
-
pecetea Chipului Tău peste coconul/ sufletului meu. Fă-mă, Doamne, aprinzător de candele./ Credinciosul este om înflorit./ Mă închipui prunc, într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt cufundat în sine./ Sînt cufundat, Doamne, în nesine./ Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. în el intră/ sufletul meu infinit" (Psalmul 22
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
într-o scaldă de lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt cufundat în sine./ Sînt cufundat, Doamne, în nesine./ Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. în el intră/ sufletul meu infinit" (Psalmul 22). Relativ rareori apare invocat inefabilul ca atare: "cum stăteam înconjurat de/ lumina rădăcinilor/ mă întîlnii deodată/ cu vocea/ aceea nespusă
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
lumină. Mă închipui/ mire îmbrăcat în schimbarea la față. Sufletul meu este/ iedera lui Dumnezeu. Sînt cufundat, Doamne, în afara/ ochilor mei, în afara auzului, în afara minții mele, în afara vorbirii și a tăcerii, mult în afara mamei mele. Sînt cufundat în sine./ Sînt cufundat, Doamne, în nesine./ Dumnezeu infinitul este întotdeauna întredeschis. în el intră/ sufletul meu infinit" (Psalmul 22). Relativ rareori apare invocat inefabilul ca atare: "cum stăteam înconjurat de/ lumina rădăcinilor/ mă întîlnii deodată/ cu vocea/ aceea nespusă// cum stăteam răsturnat/ în
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
vorbit urît. Am preacurvit în pușcărie,/ într-o electricitate sordidă, locuind într-un așternut/ cu o fată nebună. Am umblat prin locurile/ unde varsă bețivanii./ Am batjocorit sufletul, Doamne./ Eu și neamul meu nu reușim să ieșim din trecut. Ne/ cufundăm tot mai mult în gramatică și în matematică,/ în etimologii, în astronomie, în bălegarul filosofiei" (Psalmul 4). Și, pe deasupra, e conștient că "cineva" îi dă voie să "inventeze haosul", un haos populat cu excrementele diavolului după ce a inventat lumea, cu
O poezie religioasă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9705_a_11030]
-
vălmășit, dar merge! Se scrie fluvial, dezgrădit, dezlânat, mâlos, - dar merge! În fond, și ultimele succese internaționale: Naipaul (premiul Nobel) sau Arundhati Roy (premiul Booker) - sunt dezgrădite, mâloase, dar merg! (Nici o aluzie la faptul că, în latină, mergere înseamnă "a cufunda, a îneca"...) După ora poeziei, care se încheie cu Cezar Ivănescu, Mihai Ursachi, Liviu Ioan Stoiciu, Mircea Cărtărescu, - vine ora prozei. Sau măcar minutul prozei. Vine cu Constantin Virgil Negoiță, Mircea Săndulescu, Ardian-Christian Kuciuk, Dan Stanca, Marius Marian Șolea, Alexandru
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
unui element, o dilatare a sa pînă la gradul la care ocupă integral ecranul unei sensibilități ce s-ar complace în fragmentarism, într-o dislocare subiacentă. De fapt, obiectul contemplației se încarcă de forțele globalității, devine un receptacol al absolutului. Cufundați în transa contemplativă, percepem nivelul absolutului marcat de obiectul în cauză. Nu sîntem nici noi, în atari circumstanțe, despărțiți de întreg, căci îi putem realiza prezența transfiguratoare astfel cum o lentilă ar concentra lumina pînă la aprindere: "duc în brațe
Relația între mic și mare by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9747_a_11072]
-
de texturat și Într-un târziu se vedea tolănit ca un copil pe un munte de deșeu din fir filat, apoi Îngerul său binefăcător, tăria omului de la munte și dorința de a se Întâlni cu „omul negru de la Securitate” Îl cufundau Întrun somn profund și Întrerupt adesea de câte un Ah! sau Of! perfect omenești. Chiupul cel mare se mai Înzdrăvenise un pic și atunci când mintea sa era suficient de limpede purta discuții cu cei doi olari pe care Îi numise
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
găsească o slujbă. Erau clipe, cum i se întâmplase după primul pahar de vin băut în libertate, când se simțea capabil să ia totul de la început, să strângă din nou banii pe care-i pierduse printr-o semnătură, ba odată, cufundat în visare cu ochii deschiși, ajunsese chiar să cumpere casa din St Jean de Brinac și se văzuse plimbându-se fericit dintr-o cameră într-alta, dar apoi își zărise fața - fața lui Charlot acoperită de barbă - reflectată în cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
v-o fi vorbit despre conacul lui acolo, în închisoare, poate v-o fi făcut și planul lui, până când ați ajuns să-l cunoașteți... Vorbea mult, într-adevăr. Thérèse descuie ușa sufrageriei și intrară amândoi. Camera cu obloanele trase era cufundată în întuneric, dar el știa de unde să aprindă lumina. Numai că acum, din prudență, bâjbâi îndelung în căutarea întrerupătorului. Era cea mai mare încăpere din casă, în mijloc se găsea o masă lungă ca un catafalc, acoperită cu un cearceaf
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
prima oară ochii deschiși ai lui Janvier. Să nu vă faceți griji, părinte, nu-i vreau decât binele domnișoarei Mangeot, și se întoarse brusc și o porni spre casă. Era ora la care vedea lucrurile clar... Camerele de la parter erau cufundate în întuneric, dar sus, pe palier, ardea o lumină, iar el intră atât de încet încât nu-l auzi nimeni. Cei doi stăteau nemișcați, ca niște actori în fața camerelor de filmare, așteptând ca regizorul să dea semnalul pentru a începe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
cremeni, / Lângă lacul de smarald / Unde zânele se scald'. // CÂNTĂREȚUL ORB (cântă): Și deși în noaptea toată / Peste vârfuri luna tace, / Arătarea-i luminată / Umbră pe pământ nu face. / Și deși în lac înoată, / Totuși valul nu se taie. Se cufundă-n unda toată / Neclintind unda bălaie / Ce-o înconjură, frumoasă, / Și-o îmbracă în văpaie / Cu lucirea-i scânteioasă. // IERONIM: Ea este, într-adevăr! Și mă așteaptă! CÂNTĂREȚUL ORB: Ea este! Te du cu bine, Făt-Frumos! TOȚI: Drum bun, Făt-Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
își toarnă. Mormăie cântecul, bea) Îmi pare foarte rău pentru tine, dar n-am ce-ți face. Nu te poți ajuta decât singur. (Se lasă perdeaua-nor, Micul Prinț trece la al patrulea asteroid. Tușește ușor, se ridică perdeaua-nor. Afaceristul este cufundat în calcule, ridică rareori ochii spre interlocutor. Are în colțul gurii o țigară stinsă) Bună ziua! Vi s-a stins țigara. AFACERISTUL: 3 și cu 2 fac 5; 5 și cu 7 fac 12; 12 ori 12 fac 144. Bună ziua. 144
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
doar-doar îi scăpa să nu mi spui ce mai este cu războiul ista. Nu duce grijă, moș Dumitre. Numai să le citesc întâi și pe urmă îți fac capul calendar... În fiecare seară, când se întorcea de la primărie, Costăchel se cufunda în buchisitul jurnalelor. În seara aceea, s-a așezat lângă sobă „să iasă frigul din genunchi” - cum spunea el - dar pe nesimțite l-a apucat somnul. Costăchele - l-a mișcat încet Măriuca - hai să te culci în pat, că ești
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
încărcător nu avea nici un cartuș. Până una-alta, însă, eu zic să plecăm acasă, pentru că s-or fi dus după ajutoare... Ploaia continua să cadă răzbit. Costăchel mergea înainte, iar Petrache înnota prin glodul adânc în urma lui. Hudițele înguste erau cufundate în întuneric. Abia își dădeau seama pe unde se aflau. La o vreme, Costăchel s-a oprit, cu urechea ciulită. Ia ascultă! Nu ți se pare că se aude mers de animal - cal sau vită? a întrebat în șoaptă Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]