3,849 matches
-
acest concept: „Cuprinzătorul este, așadar, ceea ce doar se anunță în gândire. El însuși nu apare niciodată, ci tot ceea ce ne apare se ivește înăuntrul lui”. Pentru ca două pagini mai departe să ni-l prezinte ca pe un Ianus al subtilității cugetării existențialiste: „Este suficient dacă voi menționa că atunci când cuprinzătorul este conceput ca ființa însăși, el este numit transcendență (Dumnezeu) și lume; atunci când este gândit ca ceea ce suntem noi înșine, el ia numele de ființare factică, conștiință în genere, spirit și
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
și psihologia comprehensivă (comportamentul unui subiect este înțeles atunci când se stabilește o legătură între procesele lui psihice și anumite motive). George PETROVAI Sighetu Marmației 5 februarie 2015 Referință Bibliografică: George PETROVAI - MARTIN HEIDEGGER ȘI KARL JASPERS - ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC / George Petrovai : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1502, Anul V, 10 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 George Petrovai : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
MARTIN HEIDEGGER ŞI KARL JASPERS – ULTIMII MOHICANI AI MARII CUGETĂRI ÎNTR-O LUME CU SPIRITUL TOT MAI MIC de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1502 din 10 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382210_a_383539]
-
Împinsă neașteptat de brutal în caruselul unor situații și trăiri cumplite, scriitoarea și-a convertit stările sufletești în poezie, devenită leac al supraviețuirii, stimulându-i efortul de a înțelege sensurile de nepătruns ale existenței noastre, pendulând între zvârcolire neputincioasă și cugetare meditativă, între nostalgia trecutului luminos și pustiirea prezentului nebulos, între asumarea responsabilă a continuității și temerile incertitudinilor care îi hărțuiesc singurătatea. Cine a parcurs acest iad al despărțirii fără întoarcere înțelege nevoia poetei de a-și oblădui rănile sufletești prin
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93258_a_94550]
-
Simona Vasilache Azi, cînd trăim cu iluzia inimii, o carte ca aceasta, a lui Cioran, te poate, încă, deconcerta. Cartea amăgirilor, apărută în '36, la Cugetarea, e o jupuire în șapte părți. În genul acelora după care aleargă, bezmetică, trufașă, adolescența, și pe care vîrstele mai coapte o evită cu un zîmbet reținut. Sîntem fericiți fiindcă sîntem ocupați, fiindcă din listele cu lucruri de făcut se
Inima iluziei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8252_a_9577]
-
întrebăm: care valori, care umanism, care criză? Cu tot respectul pe care îl am pentru știința de carte și anvergura intelectuală a susținătorilor ființării unui Umanism, a unei Renașteri și a unui Baroc la noi (adică într-un spațiu de cugetare religios ortodox, cu minime și irelevante manifestări laice), teza lor mi se pare falsă, dacă nu aberantă, inconsistentă și de nesusținut." (pp. 188-189). Imbatabil în acest sector al amendării unor opinii emise de către slaviști, bizantinologi, mentaliști, imagologi ante- și postbelici
Iluzii pierdute (II) by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8283_a_9608]
-
singura metropolă din lume unde este cu neputință să te rătăcești. Inovatorii, exact ca și aventurierii tuturor timpurilor, nu lasă în urma lor "opere finite", "desăvârșite", ci mai degrabă probe ale curajului, dovezi de exemplaritate creatoare, monumente de iluminare și liberă cugetare, cum reușise dealtminteri centenarul Niemeyer, care sughite, bănuiesc, în vila lui din Rio de Janeiro. Aceste gânduri ale mele s-au ivit din respectul pe care îl am pentru cronicarul mondialist Mihai Zamfir și nu se vor (nu pot fi
Ecouri by Pop Simion () [Corola-journal/Journalistic/8500_a_9825]
-
nou episod poate fi marcată ca o victorie împotriva acestora, iar aluziile la regulile absurde care guvernau România anilor '80 și șopârlele politice trebuie să fi produs adevărate șocuri în epocă. Episodul Un dialog în spațiu se încheie cu o cugetare "marxistă", ușor modificată - dar cu ce efect politic!!! - pentru, nu-i așa, condiția de scriere science fiction a serialului: "Așa că n-ai de ce să te odihnești: munca l-a transformat pe animal în om și tot ea l-a ajutat
Postmodernismul (anti)comunist by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8555_a_9880]
-
doi Alecu Russo, francezul și românul, aflați în căutarea fondului național ultim, trăiesc împreună, se completează, se sprijină, își împrumută unul altuia talentul. Rezultă o operă compusă dintr-o suită de fragmente (începînd cu Studie moldovană, 1851, continuînd cu Holera, Cugetări și Amintiri, ultimele din 1855), la care se adaugă diverse articole. Publicate postum și în traduceri discutabile au rămas Soveja, Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuiitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
Piatra Teiului, Stînca Corbului, Iașii și locuiitorii lui în 1840 - toate aparținînd aceleiași specii a eseului memorialistic. Sunt mai profunde și mai subtile decît piesele românești. Fragmente, fragmente, fragmente..., la nesfîrșit! Partea inițială din Studie moldovană revine aproape identic în Cugetări, tabloul petrecerii patriarhale de Armindeni din aceeași Studie va fi reluat în Amintiri, deoarece autorul le concepuse pe toate sub semnul provizoratului. Proza lui pare o succesiune de fragmente înrudite, de încercări preliminare, în vederea conceperii unei viitoare mari opere, rămasă
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
în loc să devină partizan al neologismului, zonă spre care l-ar fi îndrumat propria sa cultură, Russo s-a aflat mereu în căutarea fondului nostru ancestral, pe care era convins că nu-l poate găsi decît în folclor, după cum demonstra în Cugetări și în articolul Poezia poporală. Așa cum spuneam, fraza românească a lui Russo vizează decis registrul autohton, căutînd o "autenticitate" aproape demonstrativă. Exemplul cel mai clar este furnizat de Cîntarea României, o proză poetică pînă de curînd considerată drept operă emblematică
Inventatorul melancoliei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8384_a_9709]
-
nu ar mai ajunge să ne bată la cap cu probleme generate de lipsa spiritului de prevedere (dar, în treacăt fie spus, de ce trebuie neapărat să împuște căprioare?). " Viața e-o constantă ce-a variat mereu." (Întotdeauna). Intimidați de profunzimea cugetării, n-o mai comentăm. Așa cum nu le comentăm nici pe altele, care seamănă cu adevărurile pe care i le face cunoscute conu' Leonida, în cămașă de noapte și cu fes pe cap, Efimiței: " Fie bune, fie rele, toate vin și
Scurt și necuprinzător by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8398_a_9723]
-
Un mare poet industan, Rabindranath Tagore scrie „Adevărata creație este realizarea adevărului prin trecerea acestuia în propriile noastre simboluri. Poezia și arta Muzicii întrețin în om credința adâncă a uniunii ființei lui cu tot ce există”. Se desprinde din această cugetare accentul social fără de care o operă de artă nu-și prelungește durata și nu dăinuiește, vie, printre secole. Într’o conferință despre Chopin, vrând să caracterizez arta acestui geniu, am spus că „Stilul extrage esența durabilului în expresia unei rase
Muzicieni rom?ni ?n texte ?i documente (XVIII) Fondul Cella Delavrancea by Viorel Cosma () [Corola-journal/Journalistic/84196_a_85521]
-
referință și arca muzicii occidentale” editată de „Nemira” și lansată în noiembrie 2013 la Târgul „Gaudeamus”, problemele legate de însușirile primordiale ale sunetului și elementele de esență proprii artei muzicale apar expuse sistematic, cu multiple trimiteri la capitole conexe, la cugetări pertinente de azi și de ieri asupra artei sunetelor, datorate Unor personalități accentuate ale gândirii umane. Dintru început, se definește dihotomia „arte spațiale” (pictura, sculptura, arhitectura) și „arte temporale” situând muzica pe un teritoriu de îngemănare al celor ipostaze; este
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
estetic cercetat, rod al unei bogate experiențe profesionale, al capacității de sinteză. Lucrarea se constituie drept cea mai bună, mai echilibrată și mai diversificată investigație muzicologică de până acum a autorului. Fie-ne permis să încheiem aceste rânduri cu o cugetare din finalul lucrării: „Accesul la idee se face prin inspirație”.
Sunetul de referin?? ?i arca muzicii occidentale by Florian LUNGU () [Corola-journal/Journalistic/84326_a_85651]
-
roșii, cu o giubea soioasă îmblănită cu nafé și în cap cu un ișlic în patru colțuri; degetele boierului erau pline de inele de rubin, de smarald și de diamant. Era așteptat la sfatul boieresc, și de la dînsul depindea realizarea cugetărilor patriotice ale boierilor" (Băltărețu). Prietenul său, "prințipul Zamfir", urcă și mai sus pe treapta nebuniei vestimentare, semn sigur al nebuniei pur și simplu: ,Gros la burtă, alb și rumen la față și cu mustățile rase; purta pantaloni de nanchin galben
Prinț și inginer by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7762_a_9087]
-
Tudorel Urian Le coeur a ses raisons, que la raison ne connaît point". Faimoasa cugetare a lui Pascal dobândește valențe inedite, prin apariția volumului Scrisori către fiul meu, de Gabriel Liiceanu. Cartea filosofului român este o succesiune de confesiuni ale inimii, întâmplări ieșite la lumină din cotloanele sufletului și ale memoriei, într-un moment de
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
luciditate. Poemele sunt discursive, raționale, înțesate de citate și aluzii culturale și întrebări existențiale explicite sau sugerate. Pasiunea - câtă este și, mai ales, câtă s-a pierdut pe firul întortocheat al vieții - este filtrată prin intelect. Rezultă un soi de cugetări lirice de tipul rubayatelor lui Omar Khayyam (chiar dacă forma poemelor Ruxandrei Cesereanu diferă radical, catrenelor persanului opunându-le ample dezvoltări discursive), a căror menire este să-l facă pe cititor să-și pună întrebări. Amplele poeme din ciclul care dă
Spleen-ul cerebral by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8143_a_9468]
-
și meditații personale, așadar o mostră de filozofie lirică. Dintre cele trei părți cît numără volumul, prima este cu precădere inspirată din viața personală ("Cu ochii închiși"), pentru ca celelalte două ("Refluxul cuvintelor" și "Provocări și pariuri") să reprezinte pilde de cugetare pe teme venite din afară, din lumea largă a culturii contemporane. Bizareria este că, deși practică o filozofie a subiectivității, Petru-Vladimir Pătulescu se mișcă mult mai detașat în tărîmul temelor care nu au legătură cu persoana sa. În schimb, de cum
Malefica proliferare lexicală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7078_a_8403]
-
nici sistemele ardelene n-au prins rădăcină". Chiar și Steaua Dunării , unde a colaborat Russo, după România literară a lui Alecsandri, e surprinsă cochetând cu "franțuzia". Surprinzător, n-a publicat la Dacia literară și la Propășirea. Proza de idei din Cugetări cucerește prin aceeași referire la tema principală-limba, prin implicarea în evenimentele socio-politice, prin capacitatea anticipatoare și prin discursul plin de vioiciune, ironie și umor. Sunt aduși în scenă Dosoftei, Ureche, Costin, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior etc. și invocați
Alecu Russo, spiritul critic și contemplația by Constantin Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/6949_a_8274]
-
de Saumur și, în timp ce ne arătăm interesați de peisaj, începem manevre prin care ne apropiem picioarele și mâinile. La Tours, atingerile devin mai îndrăznețe, și, cu ajutorul unor glumeți din compartiment, intrăm în vorbă. La Blois, am reușit deja să schimbăm cugetări arheologice și mângâieri mai precise. La Orléans, aflu că soțul damei e concentrat pentru câteva luni în Larzac 1. Și că femeia este liberă ca pasărea cerului. Călătoria până la Paris devine un supliciu; deja nu mai are mare lucru să
Marcel Mathiot - Jurnalul unui amant bătrân by Emanoil Marcu () [Corola-journal/Journalistic/6958_a_8283]
-
emfază) Planuri mari! El (cu profund dezgust) Aista-i spirit? Eu (dându-mi seama de gravitatea inepției și arătându-i pantalonul rupt) Am circumstanțe atenuante! El Ți-am spus să nu amesteci vinurile! Eu De ce nu-ți faci carnet de cugetări ca domnul Ibrăileanu El Ha! ha! Eu Ha! ha! Amândoi (la braț) Tralalalala. Sergentul Vă rog nu dați cu bastonu-n geam! Eu Scoate-ți ochii! Philippide Ai să mori! Eu Uite ciori! (Vezi Adrian Maniu) Grischa „Ați lovit la cap
O epistolă necunoscută a lui Păstorel Teodoreanu by Nicolae Scurtu () [Corola-journal/Memoirs/2412_a_3737]
-
fel de „Caron care face trecerea dintre spațiul mundan, al comunicării obișnuite, și cel al Povestirii” (p.322). Spațiul povestirii este etern, dar învățăturile sale se așează în deplină înțelegere alături de cele ale realității, vinul mitic inspirând abatelui de Marenne cugetări care par uneori banale, dar nu sunt, pentru că ele îmbină armonios mai multe lumi, cum este aceea în care se manifestă diferit dulceața celor trei bunătăți: „Trei lucruri - spune abatele - dacă nu sunt foarte bune, sunt rele... stihurile, vinul, harbuzul
Vinul și literatura by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/2871_a_4196]
-
care autorul intuiește ingerința samavolnică a spiritului uman în întocmirea unor legi despre care se pretinde că sunt de origine divină. Pe sine însuși Richard de Bury se consideră un hiero-filosof, așadar un gînditor care se leapădă de trufia liberei cugetări, spre a-și pune rațiunea în slujba adevărurilor sacre. Dar conștiința de cler învestit cu misiune bisericească nu-l împiedică să-l pomenească cu venerație pe Aristotel, pe care îl consideră „soarele adevărului filosofic” (p. 35), cel pe care „Cel
Biblioteca perfectă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3899_a_5224]
-
Cuvântul fără de cuvânt, Cuvântul de pe dinlăuntru al/ Lumii și pentru lume;/ Iar lumina strălucea în întuneric/ Și, împotriva Cuvântului, neostenita lume se tot rotea/ În inima Cuvântului tăcut” (Miercurea Cenușii, p. 223). Dăruirea totală unei cauze, unui crez, iată esența cugetării, a acțiunii și a scrisului lui T.S.Eliot, care a devenit tot mai conștient de schizoidia societății contemporane lui și a aspirat ca, măcar prin poem, să refacă unitatea primară a cugetului și a sensibilității. „Aici imposibila unire/ A sferelor
T.S. Eliot sau aventura poetică totală by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4252_a_5577]
-
o amplă recapitulare a criticilor aduse concepției sale despre religie și un acid pamflet al lui Dumitru Stăniloae. Ceea ce-i reproșaseră lui Blaga preopinenții săi era lipsa de originalitate (încercarea de a plasa în mediul românesc teze demodate din Occident), cugetarea neortodoxă și neromânească, adică tocmai contrariul lucrurilor pentru care era lăudat Nae Ionescu. Și Stăniloae îi amintește în acest ultim articol că a fost „prins cu mâna în atâția saci străini“. Pentru a-l pedepsi pe vechiul admirator trecut în
Apaşul metafizic şi paznicii filozofiei by Liviu Bordaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1356_a_2716]