1,813 matches
-
în veci o soție ca ea. - Am obosit, Shige. Tu, nu? Înainte ca el să-i răspundă, fata s-a răsucit și s-a prăbușit peste el, ca un zid ce se surpă. O clipă mai târziu, capul fetei stătea cuibărit în poala sa și s-a trezit contemplându-i trupul parfumat. Nu știa ce să facă. A privit-o nemișcat o vreme, de parcă încremenise, iar Fusako, după ce și-a îngropat capul în serjul bleumarin al uniformei lui, n-a mai
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
n-a aflat nimic, mama l-a certat zdravăn, iar pe Fusako, deși verișoară cu el, n-au mai invitat-o niciodată acasă la ei. Honda nu putea uita însă acele câteva clipe în care trupul ei cald i se cuibărise în poală, cu chimono și brâu cu tot. Însă pe el l-au atras mai cu seamă frumusețea delicată a chipului și părul negru, bogat, care i se revărsase în brațe, parcă agățându-se de el ca mirosul tămâii ce
Yukio Mishima - Zăpada de primăvară by Angela HONDRU () [Corola-journal/Journalistic/6812_a_8137]
-
din urmă, nu facem decât să flecărim nevinovat. Dar nu asta e important, ci așteptarea vicleană din spate. Trecutul mereu putrezește, urmele se transformă, devin scârboase și urât mirositoare, medicii legiști știu cel mai bine asta. Apoi mai sunt dovezile cuibărite în viitor, ele sălășluiesc în scopuri. Totul e chestiune de răbdare, dar una vie și senină. Răbdarea moartă miroase a grajd și lașitate complice, iar cea încrâncenată pute groaznic a răzbunare și a fals. Drumul spre Marga trece prin mine
Cum să uiți o femeie by Dan Lungu () [Corola-journal/Journalistic/7575_a_8900]
-
un soare negru ce răspândea întuneric și frig", "fecioară cu sânii de negură, mater dulcissima"; adeseori o capră sau căpriță a cărei urmă de copită stăruie-n albia somnului, la limită între simbolul matern și ființa înfricoșătoare: "Un șarpe se cuibărește/ în sânul tău, Mijlocitoareo, /tu continui să mergi/ șchiopătând, târându-ți copita de lemn/ înnoptând pe-apucate" ( Nimeni nu-i însoțește). Ca și melcul (simbol lunar, al veșnicei reîntoarceri), a cărui urmă băloasă lasă albul mișcării permanente. E greu să
Soarele alb, soarele negru by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7595_a_8920]
-
a se naște în această sangvinică reciclare a materiei, cînd o bătaie nu de inimă, ci de plămîn face deosebirea între ce mișcă și ce stă. Frumusețea spre jertfă, lumea spre înec, iată programul avangardei. Să distrugi înainte să se cuibărească, în lucruri și în oameni, decăderea. Robinson, blîndul matelot gospodărindu-și libertatea în nostalgiile lumii vechi, joacă felurite roluri. Să-l privim în hainele lui Hamlet: "într-o mână cu un cap de mort/ și în cealaltă cu un pepene
Respiro by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7167_a_8492]
-
și amenințările continuă să acționeze în România și în celelalte țări de pe traseul de migrație. Efectivele și distribuția speciei Efectivele, distribuția și tendința populației la nivel global Gâsca cu gât roșu este o specie care migrează pe distanțe lungi, cuibărind în Siberia, cu efective mari în peninsula Taimyr (aproximativ 70% din populație), dar și pe celelalte două peninsule adiacente, Gydan și Yamal. Înainte să ajungă pe coastele de vest ale Mării Negre (Fig. 1), migrează spre sud, prin Rusia, spre
PLAN NAŢIONAL DE ACŢIUNE din 16 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260867]
-
a perdelelor forestiere (Harrison & Hilton, 2014). Plan Național de acțiune pentru conservarea și managementul populației de gâscă cu gât roșu (Branta ruficollis), în perioada 2022–2032 Reproducerea Gâsca cu gât roșu nu se reproduce în România. Gâștele care iernează în România, cuibăresc la cercul polar în Rusia, în peninsulele Gidan, Yamal și Taimyr, cea din urmă susținând aproape 70% din populația de păsări cuibăritoare (Cranswick și colab., 2012). Uneori pot fi observate exemplare izolate, în unele zone umede din România, din luna
PLAN NAŢIONAL DE ACŢIUNE din 16 septembrie 2022 () [Corola-llms4eu/Law/260867]
-
și-n ploaie, așteptînd ca încăperea să se reasambleze în juru-i... Noaptea plină de bură miroase a cîine ud. Pointsman a lipsit ceva vreme. - Da' ce, mi-am pierdut mințile. Acum ar trebui să fiu undeva cu Castorul, să ne cuibărim, să-l privesc cum își aprinde Pipa și ia uite unde sunt, cu un slugoi sau ce-oi fi tu, spiritualist, statistician, la urma urmei, ce ești de fapt, Roger... ? - Să te cuibărești? Roger are tendința să țipe. Să te
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
să fiu undeva cu Castorul, să ne cuibărim, să-l privesc cum își aprinde Pipa și ia uite unde sunt, cu un slugoi sau ce-oi fi tu, spiritualist, statistician, la urma urmei, ce ești de fapt, Roger... ? - Să te cuibărești? Roger are tendința să țipe. Să te cuibărești? - Mexico. E doctorul, oftează cu piciorul prins în vasul de toaletă și cagula pusă șui. - Bună, nu ți-e greu să umbli așa? Mie așa mi se pare... ia pune-l sus
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
să-l privesc cum își aprinde Pipa și ia uite unde sunt, cu un slugoi sau ce-oi fi tu, spiritualist, statistician, la urma urmei, ce ești de fapt, Roger... ? - Să te cuibărești? Roger are tendința să țipe. Să te cuibărești? - Mexico. E doctorul, oftează cu piciorul prins în vasul de toaletă și cagula pusă șui. - Bună, nu ți-e greu să umbli așa? Mie așa mi se pare... ia pune-l sus, mai întîi așa la portieră, așa, bine, Roger
Thomas Pynchon - Curcubeul gravitației by Rareș Moldovan () [Corola-journal/Journalistic/6251_a_7576]
-
de regenerare malignă nu a putut fi oprit, chirurgul Ionel Sinescu a recurs la soluția extremă: eliminarea vezicii urinare și înlocuirea ei cu un fragment de intestin subțire. În felul acesta, cancerul a fost înlăturat cu tot cu organul în care se cuibărise, șansa vindecării fiind direct proporțională cu dificultatea procedurii chirurgicale. Într-un fel, Mirel Cană a cîștigat fiindcă a riscat, ieșind pe propriile picioare din incinta spitalului Fundeni. „Am decis să scriu această carte, în care povestesc totul, mai puțin mizeriile
Mușcătura bursucului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6059_a_7384]
-
leneș paharul de vin la buze, zărindu-mi dungile de la pantalonii costumului. Jane se afla din nou în fața mea, așezată într-o concavitate scandinavă care forma o parte dintr-un G. Stătea cu genunchii încrucișați, cu burta ei de gravidă cuibărită între trup și scaun, ca și cum ar fi oferit-o privirilor. Mi-a aruncat din nou „privirea noastră" și a rostit printre frînturi ale discuției generale, mi-a vorbit numai mie: - Pari epuizat, iubitule, vrei să mergem acasă? Am răspuns afirmativ
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
o cuprinde, buretele scaunului se umfla pentru a o susține. Cînd s-a aplecat greoi pe manetă pentru a împinge scaunul mai în față, a fost ca și cum și-ar fi adus copilul nenăscut exact în centrul cochiliei mașinii, așa încît, cuibărit între materialele rezistente la impact, să poată fi transportat în siguranță acasă. A pornit motorul și am luat-o din loc, îndepărtîndu-ne de marginea trotuarului. - Au fost drăguți, nu-i așa? Nu părea convinsă. In orice caz, au dat un
Will Self - Cum văd eu distracția by Daniela Rogobete () [Corola-journal/Journalistic/6128_a_7453]
-
să depășească granițele culturale ale propriei educații, muzica devine mijlocul cel mai eficient de a avea revelații, de a cunoaște esențele lumii. Dar în același timp muzica este un catharsis. Este și o eliberare de anume energii care s-au cuibărit în subconștientul nostru. - Civilizațiile antice au avut în vedere acest lucru. - Să observăm în plus ritualurile și civilizațiile arhaice! Muzica era în primul rând ritual. Spectacolul a apărut ulterior în civilizația europeană, după Renaștere. Europa, Occidentul, n-au mai ieșit
Despre „trezire“ cu Octavian Nemescu by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/6138_a_7463]
-
o rezervă tăcută, o repliere în onestitatea simplă, arhaică: „Tăcerea, dar mai ales modestia celor ce au suferit prigoana totalitară, aproape că te împietrește. (...) Își amintesc de năpastele lor cu un sentiment de mîndrie în care mai stăruie totuși teama cuibărită pe parcursul atîtor ani în sufletele lor". Însă nu numai acest „lacăt la gură" stupefiază. Ci și distorsionarea suferinței sub chipul unei stranii autoînvinovățiri: „Ei își amintesc despre năpastele lor cu un sentiment de frustrare, învăluit parcă și în-tr-unul de culpă
Literatura-vérité by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6310_a_7635]
-
unor cititori de toate vîrstele, așezați în fotolii în dreptul bibliotecii personale, întorcînd tăcuți filele cărții sau murmurînd textul pe care-și țineau aplecate privirile, puteau trece drept un elogiu vizual adus literaturii. În labirintul creat de ecranele supradimensionate, se aflau cuibărite mici saloane cu mobilă ca pe vremea bunicii, invitîndu-i pe vizitatori la un ceai sau o cafea, la răsfoitul cărților așezate pe măsuțe sau în rafturile unor biblioteci. Intrarea în acest templu misterios al cărții era oficiată prin trecerea printr-
Pe drumul cărții - De la Göteborg la Frankfurt pe Main by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/5173_a_6498]
-
Mircea Albulescu, Radu Amzulescu, George Ivașcu, Marius Stănescu și Constantin Cojocaru. „Acțiunea se petrece seara, târziu, în garsoniera unei femei singure. Acolo există un televizor și un pat. Uneori, pe orice canal ai da, privești aceeași emisiune, oricum te-ai cuibări în pat, el rămâne gol“ - este începutul piesei lui Valentin Nicolau, care va putea fi urmărită în spectacolul de televiziune de pe 9 ianuarie. Ce prezintă ultimul cadru din film Spectacolul „Zi că-ți place!“ poate fi încadrat la categoria documentar
PREMIERA unui film românesc de SENZAȚIE. Despre ce e vorba-VIDEO by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/51788_a_53113]
-
Hasefer, unde se găsea presa străină: seara soseau ziarele care apăreau dimineața la Paris. Acolo am luat cunoștință de faimosul pamflet La trahison des clercs. Am scos imediat o revistă în care ne-am combătut. Încetul cu încetul, s-a cuibărit în mine pasiunea pentru gazetărie. - Ce a reprezentat în epocă Trădarea intelectualilor? - În acest pamflet, Julien Benda s-a ridicat împotriva acelor scriitori care, ca și azi, sulemenesc arta pentru beneficii materiale și onoruri din partea celor ce reprezintă puterea. Au
,,Panait Istrati m-a ajutat să rămân om într-o lume de lupi“ by Mugur Popovici () [Corola-journal/Journalistic/6671_a_7996]
-
o aripă. / Vai, unde e neprihănirea noastră: Parfum greoi ce fluturi-i constipă?" (Bar). Sau: "Gîrbacele și-au încercat pe pielea ta / Îngeri justițiari erai prea rea" (Îngeri justițiari). Sau: " Și mă durea în piept. Poate era / Chiar îngerul, trist cuibărit în mine, / Nemaiștiind cuvinte spre-a striga / De-atîta rouă rea și de rușine" (Și mă durea în piept. Poate era...). Ș.a.m.d. Nu găsim în această creație acea oscilație, de tip baudelairian, între polul material și cel spiritual al
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
neîmpăcarea cu sine a lui Emil Brumaru din simțămîntul că, aflat în primul stadiu kierkegaardian, estetic, nu are un acces satisfăcător la stadiile etic și religios? Oricum, acest anafectiv simte uneori în scrisul d-sale o așteptare difuză, chiar dacă e cuibărită în cuibul de mătase al libovului: "Vorbiți încet, sau poate chiar în șoaptă, / Azi sunt neputincios ca o mătasă, / Doar sufletul îmi lunecă prin casă / Pe marile covoare și așteaptă" (Astenie). Neavînd însă loc ascensiunea spirituală, bardul virează energic spre
Emil Brumaru la ora actuală by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6594_a_7919]
-
anvergură („Abia atunci înțeleg că e toamnă,/ că în apa fântânii/ umbra ei se apleacă - / semn viu de-ntrebare...” - Umbră în amurg, sau „Senin și singur, Doamne, ce senin/ mă simt aici pe plajă, lângă mare,/ sunt ca și timpul cuibărit în golf,/ chiar lumea-mi pare-un semn de întrebare” - Golful paradisiac). Melancoliile lui Eugeniu Nistor nu au alura unor stări fruste, de elan direct, nemediat, ci, mai curând, stau sub semnul unei intelectualizări a trăirilor și impresiilor; un vag
Melancolii în palimpsest by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/4747_a_6072]
-
Surulești, celălalt este internat cu forța în infernulospiciu din Gaicea de Jos. O adevărată surpriză finală ne oferă povestea Norei Părăluță. Nevasta maistrului, casieriță la un cinematograf, pare la început o Nora ibseniană, superioară bărbatului ei, și o doamnă Bovary, cuibărită în lectura romanelor de dragoste, depresivă din cauza unei căsnicii anoste, fără probleme, dar și fără pasiune. Ea suferă și de o boală ciudată și rară, „morbul lui Lampers”, maladie pe care ar mai fi avut-o prințul aviator Pangratti, iubitul
Dragoste în vremea holerei roșii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4963_a_6288]
-
de o fetișcană de vreo optsprezece ani, cu buzele umede și pline, care-l observă cu o îndrăzneală neobișnuită. Decorul idilic nu lasă încă să se întrevadă furtuna care se pregătește... În vreme ce locotenentul se așază la masă, fata groparului se cuibărește lângă sobă, fără a-l pierde din ochi, „parcă ar fi fost fermecată”. De altfel și Apostol, mâncând, o privește pe furiș, „întâi cu curiozitate nerăbdătoare, apoi cu un neînțeles sentiment de duioșie”. Naratorul romanului profită de momentul de grație
Ora dezertorilor by Corina Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/4967_a_6292]
-
Îmi aduc aminte că i-am menționat numele, pe când încă trăia, în rândul autorilor ce merită atenție în tabloul literar al epocii. Dar cu câtă perseverență a avut grijă să arunce acest nume care promitea în cea mai urâtă deriziune! (... Cuibărit în buricul Bucureștilor, în casa unui oportunist de marcă din altă epocă, M. Ralea, ajunsese de poveste prin câștigurile de bani și bunuri adunate cu mâini hrăpărețe de pe cuprinsul întregii țări, pe care o străbătea cu aroganța unui vechil învestit
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4444_a_5769]
-
al creierului nostru? Această „sfântă a sfintelor” iradiantă și indicibilă din centrul minții noastre, unde se concentrează totalitatea arborescențelor neuronale, deci perceptive și intelective, unde se sublimează toate pragurile de senzitivitate existente și toate nivelurile de înțelegere precedente, unde se cuibărește, încă înfășurat în sine însuși, întregul potențial al gîndirii noastre totale - o gîndire dezlimitată, orbitoare, aptă să ne conecteze cu iuțimea fulgerului la întreaga lume însuflețită și la taina vibrantă a universului. În fond, dacă în acest „miez ascuns” rezidă
Scrisoare deschisă Domnului Gérard Pfister, Editions Arfuyen, Paris by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/4604_a_5929]