457 matches
-
misiune de luptă în mai 1941, alături de crucișătorul greu "Prinz Eugen". Într-o serie de bătălii aeronavale desfășurate între 23 și 27 mai 1941, Bismarck a distrus nava-amiral a flotei britanice - crucișătorul Hood - și a avariat 1 crucișător și 1 cuirasat inamic. În urma acestei misiuni epice, atacat direct de circa 15 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul său în dimineața zilei de 27 Mai 1941. Soarta cuirasatului german a reprezentat un punct
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
avariat 1 crucișător și 1 cuirasat inamic. În urma acestei misiuni epice, atacat direct de circa 15 de nave de război britanice, Bismarck a fost extrem de grav avariat și sabordat de echipajul său în dimineața zilei de 27 Mai 1941. Soarta cuirasatului german a reprezentat un punct de cotitură în războiul naval, deoarece marile puteri au început sa conștientizeze vulnerabilitatea marilor nave de război în fața avioanelor lans-torpilă, fapt ce a determinat schimbarea priorităților de construcție. Astfel, Japonia, Marea Britanie și S.U.A. au început
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
naval, deoarece marile puteri au început sa conștientizeze vulnerabilitatea marilor nave de război în fața avioanelor lans-torpilă, fapt ce a determinat schimbarea priorităților de construcție. Astfel, Japonia, Marea Britanie și S.U.A. au început să pună accentul mult mai mult pe portavioane, în detrimentul cuirasatelor. "Bismarck" a fost proiectat între 1933-1934, în dezacord parțial cu tratatul de la Washington, care limita deplasamentul cuirasatelor la 35.000t. Deplasamentul proiectat era de 40.000 de tone, depășind cu 5.000 de tone limită impusă prin tratat. Acest fapt
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
ce a determinat schimbarea priorităților de construcție. Astfel, Japonia, Marea Britanie și S.U.A. au început să pună accentul mult mai mult pe portavioane, în detrimentul cuirasatelor. "Bismarck" a fost proiectat între 1933-1934, în dezacord parțial cu tratatul de la Washington, care limita deplasamentul cuirasatelor la 35.000t. Deplasamentul proiectat era de 40.000 de tone, depășind cu 5.000 de tone limită impusă prin tratat. Acest fapt a apărut deoarece proiectanții germani au descoperit repede faptul că o navă rapidă, bine înarmată și protejată
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Luând în considerare restricțiile politico-diplomatice, tehnice, și geografice, inginerii germani au pus la punct proiectul bastimentului la sfârșitul lui 1934. Acesta prevedea o navă foarte bine blindată, foarte rapidă, dar slab înarmată în raport cu dimensiunile sale totale. Dimensiuni: Blindaj<br> Citadela cuirasatului proteja 70% din lungime pe linia de plutire. Grosimea blindajului vertical varia între 145 și 320mm, iar a celui orizontal între 50 și 110mm. Plăcile de armură se suprapuneau în zonele vitale ale navei, astfel că un proiectil ar fi
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
de armură folosită la construcția navei a fost de peste 18.000 tone, adică peste 43% din deplasamentul nominal al navei. Această proporție de armură/total deplasament reprezintă cel mai mare procent folosit vreodată în construcția navală. Sistemul de protecție al cuirasatelor din era post-Washington cuprindea 3 mari categorii de armuri: <br> a)Orizontală, adică punțile blindate <br>. Rolul acestei categorii de armură era de a activa temporizatorul proiectilelor perforate, astfel încât ele să explodeze înainte de a ajunge în "inima" navei. b)Verticală
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
de până la 900 kg TNT, în condițiile în care cele mai puternice torpile folosite în război nu au avut încărcături mai mari de 500 kg. Artileria navei era compusă din 3 categorii de tunuri: Artileria principală Artileria secundară Artileria antiaeriană Cuirasatul german era echipat cu 12 boilere care trimiteau abur la 450-475*C către 3 turbine Blohm&Voss, fiecare dintre ele putând genera 51.666 cai putere. Fiecare turbină era conectată la un ax cu lungimea de 50-55m, care puneau în
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
cu doar 1 lună de experiență la bord, echipajul era departe de a fi "gata de luptă". Cu toate acestea, decizia conducerii Kriegsmarine a fost de a porni un raid împotriva convoaielor din Atlantic. Cum nu existau alte nave disponibile, cuirasatul Bismarck și crucișătorul greu Prinz Eugen au fost desemnate pentru raid. Raidul din Atlantic presupunea ieșirea din Marea Baltică, înaintarea spre nord-nord-vest, apoi spre vest, spre Strâmtoarea Danemarcei, și spre sud-sud-vest, înspre Groenlanda și apoi Oceanul Atlantic. Comandamentul german spera ca cele
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Comandamentul german spera ca cele două nave să intercepteze cel puțin un convoi britanic încărcat cu petrol, muniție, hrană, pe care să îl atace și să îl distrugă. <br>Există și posibilitatea ca respectivul convoi să fie escortat de 1 cuirasat britanic, caz în care "Bismarck" avea rolul de a-l ataca direct, în vreme ce Prinz Eugen urmărea și scufunda cargourile și petrolierele. După un atac reușit, navele germane aveau să pornească spre portul Brest, la acea dată aflat sub influență germană
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
să micșoreze distanța. Astfel, din seara de 23 Mai, navele germane au fost monitorizate atent de britanici. Informațiile transmise de cele două crucișătoare au fost primite de rețeaua de interceptare. Cele mai apropiate unități erau crucișătorul de bătălie Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament maxim de 49.000t și atingea o viteză maximă de 30.5-31 de noduri, fiind înarmat cu 8 tunuri de 381mm
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
distrugătoare. Hood era pe vremea aceea nava-amiral a flotei britanice. Avea un deplasament maxim de 49.000t și atingea o viteză maximă de 30.5-31 de noduri, fiind înarmat cu 8 tunuri de 381mm L42. Prince of Wales era un cuirasat foarte nou, din clasa King George Vth, echipat abia în martie 1941. Avea un deplasament de 43.000t și atingea o viteză maximă de 29 de noduri, fiind înarmat cu 10 tunuri de 356mm L45. Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei În
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
echipat abia în martie 1941. Avea un deplasament de 43.000t și atingea o viteză maximă de 29 de noduri, fiind înarmat cu 10 tunuri de 356mm L45. Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei În dimineața zilei de 24 Mai, cele doua cuirasate britanice au interceptat navele germane, având loc Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei. "Hood" si "Price of Wales " au atacat dinspre est spre vest, în timp ce navele germane navigau în coloană, pe direcția generală sud-sud-vest. Astfel, cuirasatele britanice își puteau folosi doar artileria
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
zilei de 24 Mai, cele doua cuirasate britanice au interceptat navele germane, având loc Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei. "Hood" si "Price of Wales " au atacat dinspre est spre vest, în timp ce navele germane navigau în coloană, pe direcția generală sud-sud-vest. Astfel, cuirasatele britanice își puteau folosi doar artileria din provă, în timp ce navele germane puteau dezlănțui toate tunurile. "Hood" a deschis focul de la peste 22 km, la ora 5:52 dimineața. "Prince of Wales" a deschis și el focul 1 minut mai târziu
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
uciși și cu 600 de tone de apă intrate în chilă prin rupturile plăcilor de oțel. Urmărirea Scufundarea navei-amiral ""Hood"" într-o bătălie de 8 minute a produs consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevărată haițuială în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
oțel. Urmărirea Scufundarea navei-amiral ""Hood"" într-o bătălie de 8 minute a produs consternare și groază în Marea Britanie. Winston Churchill a emis faimosul ordin " Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevărată haițuială în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, deși avariat și cu viteza limitată la 26 de noduri, a încercat să
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
Scufundați cuirasatul Bismarck!", ceea ce a pornit o adevărată haițuială în Atlanticul de Nord. 2 portavioane, 3 cuirasate și 40 de nave mai mici (crucișătoare și distrugătoare) au început mișcări convergente înspre ruta estimată a navei germane. Într-o mișcare curajoasă, cuirasatul Prince of Wales, deși avariat și cu viteza limitată la 26 de noduri, a încercat să intercepteze din nou navele germane, escortat fiind de crucișătoarele Suffolk și Norfolk. Bătălia, purtată în seara zilei de 24 mai, s-a purtat la
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
navei a scăzut simțitor, la 12-15 noduri. În plus, având cârmele blocate, "Bismarck" se putea deplasa doar ca un tramvai, pe o direcție prestabilită. Din nefericire, această direcție era tocmai cea din care se apropiau unitățile grele ale HOme Fleet - cuirasatele King George Vth, Rodney, 2 crucișătoare grele, 1 crucișător ușor, escortate de 4 distrugătoare. Ultima noapte Crucișătorul ușor Sheffield l-a interceptat pe Bismarck în seara zilei de 26 mai. De la 12 km, Bismarck a deschis foc cu turelele prova
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
cursului, ceea ce a condus la dereglarea echipamentului de tir. 20 de minute mai târziu s-a obținut prima lovitură asupra lui "Bismarck", care i-a blocat turelele prova (Anton și Bruno) și i-a distrus turnul de control principal. <br> Cuirasatul german a continuat tirul cu turelele pupă (Cesar și Dora), concentrându-se asupra lui "King Geroge Vth". A 4-a salvă de 4 tunuri l-a încadrat pe KGV, și o a 5-a salvă era pregătită să fie trasă
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
nervos" capabil să răspundă provocărilor. A urmat un tir de baraj, navele britanice apropiindu-se până la 3 km distanță și trăgând în plin. Cel puțin 70 de proiectile de 356 și 406mm și 300 de proiectile de 203mm au lovit cuirasatul german în agonie. 4 sau 5 torpile lansate de escadra britanică și-au găsit de asemenea ținta. Cu toate acestea, "Bismarck" continuă să plutească, deși suprastructurile erau cuprinse de flăcări. Căpitanul a dat ordinul de sabordare la 10:05, iar
Bismarck (cuirasat) () [Corola-website/Science/321268_a_322597]
-
depășit din punct de vedere material și moral față de alte nave din conflictul al doilea mondial. Hood a participat la atacul de la Mers-el-Kebir din 1940 și la Bătălia din Strâmtoarea Danemarcei din 1941. Aici a întâlnit nava-amiral a Flotei Germane, cuirasatul Bismarck, care l-a scufundat pe Hood într-o bătălie de 8 minute. Peste 1400 de ofițeri și marinari și-au pierdut viața când Hood s-a scufundat. HMS Hood a fost proiectat în 1916, ca navă-amiral a flotei britanice
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
cu peste 32 noduri. Artileria era foarte puternică pentru Primul Război Mondial - 8 tunuri de 381mm, ce foloseau proiectile de 879 kg. Această combinație de viteză foarte mare și artilerie puternică îl făceau pe Hood un adversar redutabil pentru orice cuirasat sau crucișător de bătălie. Construcția s-a desfășurat de-a lungul a 4 ani, din 1917 până în 1921. Au fost folosite materiale de bună calitate, atât la oțelul de construcție, cât și la plăcile de blindaj. Oțelul folosit la centura
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
crucișătorul de bătălie Dunkerque cu 4 proiectile. Dunkerque a fost grav avariat și reparațiile au durat peste 2 ani. Un an mai târziu, "HMS Hood" a participat la urmărirea navei Bismarck. În dimineața zilei de 24 mai 1941, Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare, s-au apropiat de formația germană, compusă din un cuirasat și un crucișător greu (Prinz Eugen). Distrugătoarele au rămas în urma celor 2 nave grele britanice, care la 5:45 au făcut primele observații
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
2 ani. Un an mai târziu, "HMS Hood" a participat la urmărirea navei Bismarck. În dimineața zilei de 24 mai 1941, Hood și cuirasatul Prince of Wales, escortate de 4 distrugătoare, s-au apropiat de formația germană, compusă din un cuirasat și un crucișător greu (Prinz Eugen). Distrugătoarele au rămas în urma celor 2 nave grele britanice, care la 5:45 au făcut primele observații asupra celor 2 nave germane. Navele britanice se apropiau pe direcția est-vest, în timp ce navele germane navigau spre
Hood (crucișător) () [Corola-website/Science/321299_a_322628]
-
germane a determinat Amiralitatea să iși schimbe atitudinea iar Marina Regală Australiană luat naștere ulterior, în 1911, prin absorbirea Forței Navale a Commonwealthului. La 4 octombrie 1913, noua flotă defila prin Sydney Heads, intrarea din portul Sydney, fiind constituită din cuirasatul HMAS "Australia", trei crucișătoare de linie și trei distrugătoare, în vreme ce alte nave se aflau încă în construcție. Drept consecință, marina australiană a întrat în focul Primului Război Mondial ca o forță teribilă. Corpul Aerian Australian a fost creat ca parte a Armatei
Istoria militară a Australiei () [Corola-website/Science/320589_a_321918]
-
de gradele de amiral, preferând termenul de "flag officer", pentru a face distincție față de tradițiile marinelor europene. În același an, el a trecut de bateriile ce apărau fortul Vicksburg, Mississippi. Farragut nu a avut însă succes la Vicksburg; un singur cuirasat confederat improvizat i-a obligat flotila de 38 de nave să se retragă în iulie 1862. Deși un comandant extrem de agresiv, Farragut nu era prea cooperant. La asediul Portului Hudson, planul era ca flotila lui Farragut să treacă pe lângă tunurile
David Farragut () [Corola-website/Science/321550_a_322879]