8,716 matches
-
că - dintre toți - cei trei mă luaseră pe mine drept terorist... Trec delicați peste acest lucru, în timp ce rapidul Talgo străbate în viteză deșertul roșietic din centrul Spaniei, Saragoza etc... Călătoria fiind lungă, oamenii acum tac și stau adormiți cu capetele culcate pe plușul auriu, care mie îmi miroase a pămînt plouat. Ciudat. În acest loc secetos, saharian mai degrabă... Ajungînd la Madrid, am de ales un hotel dintre atîtea, mai ales dintre clădirile particulare somptuoase care se numesc Hostales... Pe vremea
Inchiziția by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16789_a_18114]
-
copii decît decrete, decrete, șoptind la urechea păroasă a tiranilor bărbați, ignari de regulă, însă intratabili în totul, sfaturi, ce să facă, pe cine să mai lichideze; femei pentru care orgasmul eliberator nu ar fi decît o salvă de execuție culcînd la pămînt un șirag de bărbați frumoși, cinstiți, curajoși, care preferă să sfideze moartea, decît să trădeze! Aceasta ar fi un mod de a atinge divinul, paroxismul existenței... Ana Pauker se spune că, în întimitatea ei, a fost îndrăgostită, sedusă
Șuvoiul by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/16846_a_18171]
-
l-au demobilizat total pe insurgentul care, cu vreo lună-două înainte, promitea să fie un Sfânt Gheorghe luptându-se cu balaurul corupției și minciunii. "La ce atâta grabă?!", și-o fi spus. De ce să renunțe la plăcerea de a face culcat cu mărunții servitori moșteniți de la Iliescu, numai pentru a avea discuții în contradictoriu cu Ana Blandiana, cu Gabriel Liiceanu, cu Dinescu sau cu Doina Cornea? Căutarea unei legitimări prin sine și prin micul grup de suporteri i-a fost în
La adio (1) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16888_a_18213]
-
Nu dăm noi pălinca noastră, nici vinul nost cel bun pe băutura americanilor. Să și-o beie ei, dacă n-au ca noi ceva așe de bun. „ Am petrecut toată noaptea până ne-a toropit somnul și acolo ne-am culcat, așa îmbrăcați cum ne aflam. După-amiază, n-am apucat bine să deschidem ochii și să ne amintim pe unde ne aflăm, că s-a deschis ușa larg și a apărut celalalt Vasile, vecinul cu care petrecusem în ajun cu o
Peripeții de anul nou. In: Editura Destine Literare by Elena Buică () [Corola-journal/Journalistic/82_a_225]
-
apa Moldovei. Apoi zgomotul se repetă și un alt monstru căzu în zăvoi cu zgomot de vreascuri strivite. Uluit, Adrian se îndrepta către locul unde căzuse. Cu aripile frânte ceva ce arătase cândva ca o muscă, își târa trupul zdrobit culcând ca o căruță-ncărcată, tulpinile tufarilor. Apoi de parcă ar fi prins noi puteri, monstrul zburător se răsuci ca turbat într-un loc, cu o viteză din ce în ce mai mare, strivind totul în jur. Apoi de parc-ar fi așteptat o poruncă, se
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
clasicului: cu iaurt, cu gugoșele, te făcuși vornic, mișele. Dar, care-i chestia?... Toată lumea, orice ar face, greșește, când lucrează. De-aia lumea și zice, dacă ai zbârcit-o, dacă ai dat chix - zice "du-te, dom'le, și te culcă!" Nu-i nici o tragedie. În bară, oricând putem să dăm cu toții. Stai și te odihnește... Vezi unde s-a rupt ața și coase la loc, eventual, în condiții mai bune. Numai noi, artiștii, suntem mai cu bâzdâc. Noi, care mai
Franchețea naște ura by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15846_a_17171]
-
a unei mici comunități este un han-șopron. Strîmb, înclinat pe o parte, gata să cadă la o pală mai serioasă de vînt. Ca în povestea cu cei trei purceluși și lupul fioros care suflă peste precarul lor adăpost și îl culcă la pămînt. O amenințare se anunță de la început iar urletul sinistru al lupilor nu face decît să o puncteze. Precaritatea gîndirii și a comportamentului personajelor este subliniată și de precaritatea costumelor, care adîncesc derizoriul în care se trăiește. Peste prejudecăți
Năzdrăvănii și năzdrăvani by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15847_a_17172]
-
toate gurile. Hora Unirii se cînta, se dănțuia de poporul întreg și fiecare om își uitase nevoile pentru ca să îngîne voios cu sperările unui viitor plin de adimeniri. Eu însumi, părăsind cîmpul înflorit al literaturei și aruncîndu-mă în torentul politic, îmi culcasem muza în fundul unui portofoliu ministerial și o acoperisem sărmana! cu un teanc de hîrtii oficiale, de memuare, de note consulare etc. etc. Voturile unanime ale Camerelor din Iași și București înălțînd pe tronurile Moldovei și Valachiei pe colonelul Alexandru Cuza
Alecsandri, diplomat by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15843_a_17168]
-
în jur, care știa să se facă amuzantă. Mi-aduc aminte cum rîdeam toți patru în hohote (bunicul ceva mai rezervat) îndreptîndu-ne spre casă. Am uitat complet orele imediat următoare. Nu mai știu cum ne-am petrecut seara. Ne-am culcat, în orice caz, toți, în singura cameră care ne rămăsese (celelalte fuseseră ocupate de chiriași) din casa unde ne-am născut, mama și cu mine. Nu prea tîrziu, bănuiesc. în oraș erau deja restricții de lumină, din cauza capacității reduse a
O amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15896_a_17221]
-
inamic - erau sectoare întregi de tranșee fără garnizoană din cauza pierderilor de oameni La ora 18 30 am fost atacați din front și din spate, căci inamicul pătrunsese complet la stânga noastră. După o scurtă și violentă luptă de mitraliere aruncând grenade - culcați în pâlnii de obuze. Am aruncat cu două grenade pe care le-am găsit la îndemână și apoi am vrut să fug înapoia crestei înțelegând că poziția e pierdută. Am fost întâmpinat de un alt grup tot cu grenade - care
Camil Petrescu pe front și în lagărele de prizonieri by Iulian Stelian Boțoghină () [Corola-journal/Journalistic/15889_a_17214]
-
de petale/ Moartea mă așteaptă ca aerul afară/ Pe o insulă de untdelemn plutitoare/ Flacăra ta o să răsară.// Cu săgeți cît acul de albină/ S-a tras în copilul ce a ascultat la morminte/ Cu pulberea de sulf mi se culcă polenul/ În cutele de la veșminte.// Pe neluminate la încheietura plantei/ Sorbi mercur argintiu în loc de rouă/ Mîinile mele sînt bulgări de spumă/ Adunate pe vîslele amîndouă" (Lorelei). Acel depozitar prin excelență al mitului obîrșiilor salutare care este mediul rural, se prezintă
Un sol al "ireparabilului" (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15949_a_17274]
-
prima sa experiență sexuală. Metafizica naivă, adolescentină și planurile aproape cinice de cucerire erotică alcătuiesc o voce extrem de autentică. Caietul se termină cu o sugestivă victorie: "Păunița-Cornelia îmi soarbe lacrimile, mă încalecă, se înfige unde trebuie, se mișcă încet, se culcă peste mine, și adorm ca în copilărie, cînd zăceam bolnav și deliram, cu gripă sau oreion, sau dracu' știe ce boală..." Al doilea capitol este scrisoarea unei mame disperate către o prietenă. Îi povestește cum Lia, fata ei, "trăiește" cu
Incest și naratologie by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15980_a_17305]
-
pe strada mea, care nu era un lung bulevard, dormeam într-un șanț. Era iarbă pe-atunci în gropile Bucureștiului și îmi plăcea grozav. Dormeam acolo și era un cîine bătrîn care făcea ău, hău, ău, și venea și se culca la picioarele mele. Stăteam acolo și ne acoperea iarba. Aveți multe poeme cu iarba care vă acoperă... Da, am o obsesie, și eu am observat, de iarbă și de vorbit cu pomii. Chiar puteați opri ploaia? Cum? Așa, ca babele
Gellu Naum - "Cred că poeții s-au născut pe lume așa cum specia își naște o a treia mînă" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/15986_a_17311]
-
sa o năstrușnică apreciere penibil suspusă. Apoi Gherea, dar, mai ales, Călinescu, apoi Iorga, Sanielevici, M. Dragomirescu au apreciat cum se cuvine nuvela. Să adaug că editorii descoperă aici o greșeală de lecțiune ("s-a sculat devreme" în loc de "s-a culcat devreme") care s-a perpetuat în toate edițiile, deși în Convorbiri forma era corectă. Greșeala a fost corectată de Paul Zarifopol în ediția sa iar, după el, toți editorii ulteriori, chiar prezentă în ediția completă, din 1908, de la Minerva. Despre
Ediția academică I.L. Caragiale by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15627_a_16952]
-
la cele mai mici adieri ale mediului moral, Nicolae Țone se ia subțire în derîdere, cu o pudoare de sentimental disimulat printr-o afectare cinică: ,,nu incendiez întunericul pentru că nu am răbdare să o fac în sîngele lui negru mă culc ca-ntr-un culcuș din flori albăstrii de cucută/ ca-ntr-o plapumă fără stăpîn fără prieten ca-ntr-o fîntînă încă nesăpată/ picioarelor mele le spun rugăciuni păgîne le pun înainte foarte flămînd fiind să pască întîmplări sălbatice cu
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
tipologie dintre Romeo și Don Juan ca și Rogulski și e la fel de obsedat de posesie și de dezvăluirea feminității ascunse, fiind, în plus, de o megalomanie care-l apropie mai mult de autorul decît de personajul romanului Don Juan. Se culcă cu Delia, care "Era snoabă, nu prea inteligentă, uneori de-a dreptul proastă. Nu conta. Eram eu destul de inteligent pentru amîndoi" și, cînd actul eroic de a spune adevărul în ziarele străine îi e comentat nefavorabil la o petrecere, se
Biciul lui Nietzsche pe femeia lui Breban by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15678_a_17003]
-
invitații sînt deja prezenți. Machiaj. Fotografii. Apostrophes/Bouillon de culture. Urmează comentariile în jurul unui pahar cu apă, suc de fructe sau whisky. Către miezul nopții, supeu la braseria Lipp împreună cu întreaga echipă. Mă întorc acasă. Abia pe la două, extenuat, mă culc și adorm imediat..." O regulă de aur: reputația ireproșabilă " Am avut ambiția de a fi un foarte bun ziarist și, sincer vorbind, doar dacă nu sînt eu prea naiv sau prea orbit, nu prea văd cum poți reuși pe termen
Bernard Pivot - Bună dispoziția ziaristului de cursă lungă by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/15702_a_17027]
-
scăpat din orășelul de nimic unde își irosește tinerețea, intră într-un bucluc: e acuzat că a violat o minoră. N-am găsit în mine resursele necesare ca să duc filmul la, presupun, bun sfîrșit. Așa că am închis și m-am culcat. Am visat că un boss american avea un bodygard gelos pe un android care era și el bodygard, dar unul perfect, așa că s-a decis să-l ucidă... Alt film, mi-am zis disperat, numai că pe ăsta l-am
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
se p... lung, ușurându-se de toxinele adunate în el în timpul gestației. Aerul său de independență și de detașare absolută față de proba grea a nașterii prin care trecuse. * * Cristos trăgând cu mitraliera într-o mulțime și care după aceea se culcă și adoarme în timp ce poetul Ion Horea, în visul său de poet, îl mângâie încetișor pe păr zicându-i: - Lasă... nu-i nimic... lasă, te-ai răcorit, că erai furios... înțeleg, înțeleg. Sentimentul puternic al unui om, sentiment comparat cu dezvoltarea
Pîine cu î din i by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15787_a_17112]
-
despre micul roman. Povestea de dragoste din Bruges, a doua moarte e împletită organic cu �credințele și clopotele� orașului atotputernic, intenția declarată a autorului fiind aceea de a-l provoca pe cititor să simtă �apăsarea grea a turnurilor ce-și culcă umbra asupra textului�. Femeia simbolistă are părul de culoarea chihlimbarului, coșmaresc de lung (pînă la nivelul genunchilor, se precizează undeva), și ochii, prin desprindere de azuriul regulamentar romantic, �imense pete negre în cearcăne de sidef�. Ea este numai pe jumătate
Superbe lucruri moarte by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/16116_a_17441]
-
trei mișcări s-ar putea alcătui un dicționar. În scurtă vreme, destrăbălatul își părăsește nevasta și își schimbă și serviciul, ajungând temporar inginer de întreținere la acvariul din Constanța și, apoi, profesor de fizică la un liceu, unde, inevitabil, se culcă nesăbuit cu una din fetele din clasele mari (la inițiativa ei, dar ce mai contează!). În cele din urmă o cunoaște pe o elvețiancă venită la mare, se căsătorește cu ea și părăsește România. Faptele în sine nu spun însă
Pățaniile unui român în România și în Elveția, povestite de el însuși by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16204_a_17529]
-
Vibrează întocmai arbuștilor ornamentali./ Aveam ani puțini, șoselele circulare/ Ale ochilor mei nu se umpluseră încă de plombe,/ Încă nu-mi pîlpîiau ca niște neoane uzate/ Nervii actinici.// În noaptea dinaintea căderii meteoriților/ Ei trăseseră husa peste oraș și se culcaseră./ Numai eu priveam luna, ca o rană/ Pe trupul unui proaspăt bărbat" (Intersecție marcată). Real care nu e doar refuzat în numele ingenuității native, al purității "anilor puțini", ci și acceptat, asimilat, cu o luciferică satisfacție, ființei lăuntrice. Pătrunzînd în bolgia
O dublă valență poetică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16271_a_17596]
-
însuși se referă în preambulul său la o problemă fără, neapărat, legătură cu el, chiar dacă actuală și stîrnitoare de polemici înverșunate, și anume înmulțirea cazurilor false de antisemitism. Scrie Al.C.: "S-au trezit brusc antisemiți oameni care seara se culcaseră liniștiți, știindu-se la adăpost de orice bănuială". Și cumva în răspăr cu această preliminară constatare ironică, ancheta revistei se deschide cu Holocaustul refulat. Studiu de caz: NORMAN MANEA, un amplu text semnat de Dieter Schlesak, despre care cel mai
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16421_a_17746]
-
lumea de-afară. Dar aceeași fortăreața amenință să se prăbușească, să-l strivească sub povară ei: peste zi, Hanta hrănește presă hidraulică, dar seară, cînd vine acasă, uriașă bibliotecă recuperată devine ea o simbolică presă hidraulică gata să-l devoreze. Culcat pe spate, în patul sau strimt, Hanta privește în sus și împrejur stiva de cărți oricînd pregătită să se prăbușească asupra lui, ca o sabie a lui Damocles ordonînd revanșa rîndurilor distruse în fălcile mașinii. Deși salvează zilnic o carte
Rezistenta prin cultură by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16457_a_17782]
-
în paie și să ne dea de mîncare, niște cartofi copți. În schimb noi îi dădeam țigări. Bodolea venea cu multe țigări care peste tot erau foarte prețuite. Și neamțul, corect: Ein man, ein wort. Ne-a lăsat să ne culcăm în grajd, în paie, și ne-a dat cartofi. A fost gentil pînă la capăt. Ne-a dus de la el de acasă la prima gară cu trăsura. Stătea departe de gară. Am uitat să povestesc o aventură. Nu știu dacă
Theodor Cazaban: "În Scânteia erau asemenea minciuni, încît mi s-a părut un ziar mai mult decît suprarealist" by Cristian Bădiliță () [Corola-journal/Journalistic/16541_a_17866]