3,235 matches
-
sunt în stare - aș putea să sforăi ore în șir. Partea proastă e că nu s-a inventat încă o metodă infailibilă prin care să poți alunga cu un șut în fund certitudinile, după care să te duci liniștit la culcare. Numai când mă gândesc de câte ori dispărea pila de unghii a mamei, fără ca ea, în inocența ei de mamă, să presimtă pașii hoțești, rânjetul diabolic, mâna tremurătoare și vicioasă care înșfăca pila ca pe un obiect sacru de pe policioara ei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
nu-mi trece, gata, punct, pentru că deja simt că v-am încărcat prea mult cu toate mârșăviile, ticăloșiile și fărădelegile mele și veți vrea, eu știu, să vă odihniți și voi puțin, să vă clătiți mintea sau să mergeți la culcare. Habar n-am. Fiecare cu ale lui. Eu, de exemplu, îl cunoșteam pe Bogdan ăsta de la un joc de fațea, el avea șase ani atunci, iar eu vreo trei, în orice caz, jucam pentru prima oară în viață așa ceva, era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
lui, El se vede de obicei ca un om oarecare, un om care bea ceai sau cafea la micul dejun, care citește cu plăcere o carte bună - poate mai degrabă o biografie romanțată decît un roman - care se duce la culcare la ore fixe și se străduiește să-și mențină o bună condiție fizică, deși suferă, poate, de constipație; un om care iubește pisicile sau cîinii și care are anumite opinii politice. Monstruos e doar criminalul bun la suflet. Arthur Rowe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
voluptate nevinovată: era ca un elev ce se laudă că a mîncat bătaie de dragul unei fete, stînd la soare lîngă un teren de crichet, bînd suc și ascultînd Îndrăgostit, cu capul plin de vise, țăcăneala mingilor... Pacienții aveau ore de culcare diferite, În funcție de starea sănătății lor, dar la nouă și jumătate seara toți trebuiau să fie În pat și să doarmă. Somnul, Însă, nu poate fi impus cu de-a sila. Trecînd pe lîngă ușa lui Davis, Digby auzi niște suspine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a doctorului Forester. Se așternu o tăcere penibilă. — Dar săpăturile? adăugă Digby, Încet. Doctorul Forester Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Îl privea cu gura ușor Întredeschisă, din care se scurgea o dîră subțire de salivă, ce-i murdărea fața nobilă. — Du-te, te rog, la culcare, Digby, zise Johns. Stăm de vorbă mîine dimineață. Acum pot să mă duc la culcare, răspunse Digby. Se simțea deodată ridicol În halatul acela și-n papucii fără călcîie, pe care-i tîra după el. Iar la senzația de ridicol se adăuga și o teamă nelămurită - ca și cum ar fi stat cu spatele la un om Înarmat cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
a deveni refugiați ecologici din cauza schimbărilor climaterice care amenință cu topirea calotelor polare, inundarea unor vaste regiuni de coastă și transformarea unor terenuri fertile în deșerturi. Chiar și la nivelul populației actuale, aproape un miliard de oameni se duc la culcare flămânzi în fiecare noapte. [...] Date fiind tensiunile ecologice și sociale create de nivelurile actuale ale populației, este posibil că dacă nu ne vom limita în mod voluntar numărul, foametea, maladiile și revoltele sociale o vor face pentru noi cu mult
CE SE ÎNTÂMPLĂ ÎN ROMÂNIA? by Radu Iacoboaie () [Corola-publishinghouse/Administrative/499_a_937]
-
la 16 ani. Cât de ridicol ar fi fost să bată la ușă și să întrebe dacă e totul ok! Da, ar fi țipat fata, lasă-mă în pace! Lăsați-mă toți în pace! Drept care, doamna Paraschivescu se duse la culcare, liniștită întrucâtva că Monica se întorsese sănătoasă. O să-i treacă, își zise, o să uite, o să râdă. Și adormi. Monica se încuiase în cameră, pusese un cântec de la U2, With or Without You, se aruncase pe pat și plângea. Dar ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
prăbuși pe jos plângând. Bunica Scufiței suspină și își duse o batistă la ochi. Iar eu, grefierul de ședință al tribunalului, am așternut pe hârtie această poveste în toate detaliile ei. Și acum, lipsit de alte preocupări, mă duc la culcare. 30 septembrie 2004 HEADLESS Muzica: Rolling Stones - Steel Wheels Mergeam pe stradă înspre nicăieri, așa, la plimbare, haihui, când pe lângă mine a trecut o gagică. N-am văzut-o din prima, eram îngândurat, și am întors capul după ea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
să scrii ce a scris Magda. Magda era deci Ronaldinho. - Nu, nu aș putea, recunoscu Luca. Ai perfectă dreptate. - Da, vezi? Știam eu... - Mhm. Ne-am ridicat de la masă sub pretextul că e cam târziu și trebuie să mergem la culcare, să prindem a doua zi niște plajă. În taxiul care ne ducea înapoi în 2 Mai, Luca începu să râdă. - Ai înțeles acum de ce te-am luat acolo? - Da, am zis râzând și eu. Pentru că oamenii de la masa aia vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
cartea pe genunchi. Puso era încă treaz, dar somnoros, cu un braț pe piept, iar cu celălalt atârnându-i peste marginea patului. Îi mută brațul înapoi pe pat, iar el îi zâmbi somnoros. — Trebuie să te duci și tu la culcare, îi spuse fetiței. Domnul J.L.B. Matekoni mi-a povestit că azi ai fost foarte ocupată cu reparatul motoarelor. O conduse pe Motholeli în camera ei și o ajută să ajungă din scaunul cu rotile în pat. Îi plăcea să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2039_a_3364]
-
de faianță roz și prosoape cu monogramă H de la Hana și M de la Miriam, dar... Nu, n‑ar fi cutezat să‑i spună nimic mamei căci, după câte se petrecuseră, după șase luni de discuții lungi, seară de seară, Înainte de culcare, despre plecarea lor la Arad, la gimnaziu, ar fi fost un sacrilegiu și o copilărie să te‑arăți acum indiferent și nerecunoscător. Afară era Încă lumină, deși soarele stătea să apună. Doar domnul Brener putea să‑l vadă de pe locul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Domnule colonel, dacă astfel arată conspiratorii dumneavoastră, precum fetița aceea...“ (Lăsați‑l să termine! Domnilor, puțină toleranță)... „și dacă ăsta este prețul pe care Rusia trebuie...“ - vociferări, proteste, rumoarea Întrerupe vorbele și șirul amintirilor. („Domnilor, este timpul să mergem la culcare. Mâine ne așteaptă o zi grea... Domnilor, permiteți‑mi să vă atrag atenția, afară s‑a crăpat de ziuă.“) Când X Închidea cartea - acum deja subliniată și Însemnată pe margini - afară se făcuse ziuă. În pofida oboselii, nu putea adormi. Așteptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
săptămânilor și a lunilor, în cei mai mari dușmani, pe care nu-i puteau învinge decât dacă rămâneau sincer prieteni. Cu toate că știa că acestea erau obiceiurile la bord, pe Tapú Tetuanúi îl surprinse faptul că, puțin înainte de a pleca la culcare, mereu ostilul Roonuí-Roonuí se apropiase de el cu o nucă de cocos în mână, plină de popoi, un fel de pateu făcut din pulpa fructului arborelui de pâine. —Poftim! O să ai o noapte lungă și-o să trebuiască să stai în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
foarte bine - sau tocmai de aceea - ca un imens rechin alb nu s-ar aventură niciodată în apele puțin adânci ale unei lagune înconjurate aproape în întregime de barieră de corali. Cand spectatorii istoviți putură să plece în sfârșit la culcare, nici macar uriașul Chimé din Farepíti - pe care pusese ochii o tânără atrăgătoare, care îi făcuse semne provocatoare toată seară - nu se simți în stare să plece cu ea pe plajă, hotărându-se să se trântească lângă foc și să lase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
galbenă sau pe sofalele brodate ori pe divanele de ibovnici tapisate, pe care le-am târât de cine știe unde, picioarele lor ascuțite lăsând urme zburlite în covoarele îmbâcsite de praf. Suntem cu toții aici, în afară de Lady Zdreanță, care s-a dus la culcare mai devreme. Mai lipsește Miss America, ocupată cu descuiatul închizătorilor. Șemineul electric e doar un bec rotativ aflat sub bucăți de sticlă roșie și galbenă lipite cu clei. Lumină fără căldură. Toți copacii de cristal din încăpere sunt stinși, lumina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
birou. Roșu la față și de o veselie gălăgioasă, Ema înțelese că tatăl ei băuse. Nu se întâmpla pentru prima oară dar Vanda îl apostrofa, de fiecare dată, turnând gaz pe foc cu glasul pițigăiat și mustrările vehemente. Trimisă la culcare, fetița ascultă cu urechile ciulite. Prefer o viață grea și plină de nevoi ca a Sandei, decât una lângă un bărbat ca tine, o auzi pe maică-sa spunând într-un moment oarecare. Ea, cel puțin, e văduvă, n-are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
lui se pregătiră pentru dansul următor dar Vanda își înhăță bărbatul și-i șopti la ureche. Dali se întoarse spre Luana, o luă de mână și în drum spre casă Dan și Ema fură și ei culeși și trimiși la culcare. Copiii începură să plângă, supărați că distracția lor se termina atât de curând. Lacrimi amare arseră obrajii Luanei și o furie turbată împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
împotriva mătușii i se cuibări în suflet, știind că ce se întâmpla era numai din vina ei. Se smulse din mâna bărbatului și își întoarse spre el ochii plini de ură: Mătușa Vanda te-a convins să ne trimiți la culcare. Nu suportă să vadă lumea uitându-se la mine. Dacă ar ști cum s-o îmbrace și ar ajuta-o să aibă mai mult curaj, Ema s-ar bucura de aceeași atenție. Ai grijă ce vorbești, domnișoară, șuieră unchiul Dali
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
liniște apăsătoare prevestitoare de furtună pluti peste întreaga ogradă. La lăsarea întunericului, unchiul Dali, însoțit de colegul de suferință, unchiul Vali, ieșiră din case înarmați cu răngi și topoare și stricară tot ce se făcuse în timpul dimineții. Plecară, apoi, la culcare, încântați de spectaculosul lor gest. A doua zi, muncitorii rămaseră cu gurile căscate găsind munca lor distrusă. Nu le veni să creadă că oameni cu carte, pe care-i cunoștea toată suflarea târgului, fuseseră în stare să facă așa ceva. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
vedea de treburile zilnice. Când mătura curtea Își inchipuia o câmpie largă, străjuită de dealuri Îndepărtate, când hrănea puii de gâină adăuga un cer de smarald tulburat de nori groși de ploaie. După cină se grăbea să se ducă la culcare, dornic să dispună de momentele vrăjite, febrile, când putea reveni să-și focalizeze Ierusalimul, o căsuță curată, modernă, cu pereți de cărămidă bine văruiți, cu acoperiș de țigle roșii și cu o cameră Încărcată de plante În ghivece. Asta era
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
După ce terminase de mâncat, Adam părea mai În lar gul lui. Zâmbea din nou și voia să afle de la Margaret o mulț ime de lucruri despre Statele Unite și despre Europa. — Eu aș zice c-ar trebui să te duci la culcare acum, i-a spus ea când se făcuse foarte târziu. A insistat să-l culce În dormitor și n-a acceptat refuzul lui. Ea avea chef să mai sporovăiască o vreme cu Mick și nici nu-i displăcea să doarmă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mai înmiresmată și arțăgoasă, o seară când poți gândi sâcâitor că n-ai pe cineva alături căruia să-i spui noapte bună. O revedea pe sora ei, Elena, micuță, roșiatică, plină de pistrui. Să dormi cu noi, mămică, implora la culcare, mie mi-e frică de mort. Ce mort visezi? Nu ești cu soră-ta? Îi răspundea femeia trebăluind. Ea e mică e copil ca și mine, să vii să dormi cu noi că mi-e frică de mort. Ce-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
a bănui nici în cele mai absurde frânturi de gânduri asta. Era intrigată și speriată ca de un pericol iminent, ca și cum ar fi fost posibilă o contaminare... Acum rămăsese singură în camera joasă, se făcea un singur foc, seara, înainte de culcare, cât să se încălzească puțin aerul, să fie respirabil, plapuma părea rece, rece, dușmănoasă, nici nu mai reușea să țină cartea în mână, stingea repede lumina și își încălzea palmele intre coapse, apoi clipea scuturând întunericul: ce era adevărat dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fel de jenă. Nu-i înțelegea reacția, parcă o răsplătea pentru eșecul avut, tot așa cum procedase și cu Elena după ce fugise de acasă. Nu pricepea resortul acelui mod de a gândi și era derutată, jignită, uneori iritată. Când pleca la culcare o lăsa pe femeie croșetând, îi făcea o bluză cu model perforat era foarte la modă, spunea, croșeta rapid în gheboșată în scaun, cu mimica țeapănă, impenetrabilă, cu ochelarii alunecați pe vârful nasului. Dimineața ochii îi erau roșii de nesomn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]