2,905 matches
-
avea o cruce la gât pe care scria Gott mit uns. RELIGIE Prima funcție a unei religii reale este consolatoare, fiindcă fără religie am lătra precum câinii. Ne naștem, trăim, ne îmbolnăvim, îmbătrânim și murim. Și întreg peisajul speciei om culminează în cimitir. Destinul uman nu e o invitație la fericirea de-a trăi. Singurul mod de a evita neliniștea metafizică a cimitirelor este religia. Cu religia intri în cimitir în plimbare. Cu filozofia intri în cimitir — cum a intrat prietenul
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
-și arate puterea și să dovedească faptul că a creat o societate nouă, iar prin arhitectură s-a străduit să lase asupra României amprenta sa cea mai durabilă. Înainte de a vorbi despre drama satului românesc din ultima jumătate de secol, culminată cu tentativele conducătorilor comuniști de a distruge satele cu caracteristicile lor milenare prin „sistematizarea rurală”, se impune evidențierea unor aspecte mai vechi care au adus satele în pragul pustiului, atât prin părăsirea lor de către foarte mulți locuitori aparținând anumitor etnii
Politica demografică a regimului Ceauşescu by Moţoiu Virginia () [Corola-publishinghouse/Administrative/91523_a_92998]
-
descendent ajungând în 1999 la o valoare de 7, 6‰ coroborată cu cea mai mare mortalitate de după 1989 și anume: 13, 2‰. Bilanțul natural reflectă legătura dintre indicatorii de mai sus și astfel înregistrează după 1989 numai valori negative ce culminează cu cea mai scăzută valoare în 1999 (-5, 6‰). Se observă clar traiectoria descendentă a bilanțului natural ale cărui valori, permanent negative după 1989, s-au dublat în intervalul postrevoluționar (-2, 3‰ în 1991, -5, 3‰ în 2003). Această reducere
MONOGRAFIA ORAŞULUI BREAZA by DIANA ALDESCU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91908_a_93221]
-
Zboară veșnic îngânându-l/ Valurile vânturile". Cititorul este intens antrenat odată cu valurile și vânturile, în această dramă cosmică a geniului de a nu fi înțeles. Continuumul spațiu-timp din Luceafărul conține una din cele mai mari desfășurări transfinite din lirica universală, culminând cu zborul lui Hyperion către demiurg. Eliberarea spiritului cititorului este maximă în această uluitoare deschidere fizică, la care se adaugă mișcarea ideatică de la teluric la astral, de la creat la increat, de la posibilul uman, teluric, la transposibilul metafizic. Citind Luceafărul, încercăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
degajă Parthenonul, chiar în forma rănită în care se află actualmente, precum și Panteonul roman. O bucurie solemnă și pioasă neîntreruptă este muzica lui Bach, bucurie a unui cor de îngeri muzica lui Mozart, iar eroica, dramatica muzică a lui Beethoven culminează cu Imnul Bucuriei din ultima sa simfonie. Melancolie infinită, răscolitoare, dar și tonifiantă, purtătoare spre înălțimi emană muzica lui Schubert, iar "melodia infinită" wagneriană, preluată apoi mai ales de Richard Strauss, exercită magia ființării pure. Bucuria creației Pindar afirma că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Cine păstrează pure credința, prietenia ? ...Hafiz, bolnav e duhul acestei vremi. Cum oare Un înțelept sau doctor să-i afle vindecare ? Cei drept siliți sunt astăzi, când vremea e hapsână, La cei nedemni să-ntindă a lor loială mână. Totul culminând cu un strigăt suprem: "Ah! În această lume un om există oare?/ Cine pe-Adam din nou să-l nască ?" Ceea ce ne face să depășim deznădejdea, deziluzia, întrebările fără răspuns este însă poezia: fina vibrație a simțirii, elevația gândului, fermecătorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
drag să dorm și mai mult, să fiu piatră, În timp ce rău-i peste tot și chinul. Să nu văd, nici s' aud îmi e destinul. Nu mă treziți, vorbiți, vă rog, în șoaptă. Tonalitatea profund pesimistă a liricii lui Leopardi, culminând cu strigătul: "E funesto à chi nasce il di natale", își află antidotul în dizolvarea senină a sufletului în pacea nemărginirii din poemul emblematic, Infinitul poezie care semnează un moment de depășire senină a suferinței și mizeriei acestei existențe unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Și-apoi nu-l mai auzi nicicând: e-o poveste Spusă de-un idiot, gălăgios și plin de furie, Și ne-nsemnând nimic. (Macbeth, V, 5) Iar neliniștea Sonetelor, care vorbesc despre trădarea iubitei cu cel mai bun prieten al său, culminează cu amara constatare: "The men are bad and in their badness reign". Dar catharsisul shakespearian, după îndelunga războire cu răul uman sub cele mai variate fețe, apare în ultimele două piese Poveste de iarnă și Furtuna. Vrăjitorul Prosper își aruncă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
pe de altă parte, frumusețea discursului liric, cromatismul feeric și melancolia cuceritoare la Trakl și Nerval, exorcizează umbrele angoasei. Poezia lui Eminescu este o vastă epopee a neliniștii pe diverse planuri. Neliniștea față de moarte este inaugurată cu Mortua est! și culminează cu Strigoii. Neliniștea față de efemeritate și nimicnicia lumii străbate întreaga perioadă creatoare: Totuși este trist în lume". Luceafărul este o chintesență de neliniști: neliniștea fetei de împărat invocând, așteptând și refuzând pe luceafăr, neliniștea luceafărului în coborârile sale soldate cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Infernului a lui Auguste Rodin. Dar dacă aici foamea de absolutul trăirii constituie mântuirea, în grupul Burghezii din Calais începând cu personajul cel mai în vârstă care este resemnat, în celelalte personaje străbate o undă de neliniște tot mai intensă, culminând cu a celui mai tânăr, care vede în toată dimensiunea sa cosmică spectrul morții. Dar oricât de tragice ar fi căderile, Icar rămâne aureolat de legendă prin încercarea imposibilului, iar în Danaida, prin regretul morții de a fi ucis o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
e grea./ Tu zboruri fără număr să afli-n cartea mea." În ce privește raportul dintre poezie și filozofie, Dante afirma: "poezia este demnitatea filozofiei". Or acest lucru îl știau și îl efectuaseră de demult presocraticii, în frunte cu Empedocle și Parmenide, culminând apoi la Platon și la moderni, Nietzsche. Iar "poezie gânditoare" în sensul dat de Heidegger, au creat înainte de toate Pindar, Shakespeare, Hölderlin, Eminescu, Tagore. "Intelectul pur nu a produs niciodată ceva inteligent, nici rațiunea ceva rezonabil"; este nevoie de frumsețea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
universal la Siegmund Freud, Sodoma și Gomora lui Marcel Proust, mărturia licențioasă, într-o frază unică pe zeci de pagini, la sfârșitul cărții Ulise a lui James Joyce ș.a.). Iar adorarea lui Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Iahve, zeu exclusiv al unui singur popor, va culmina cu răstignirea lui Iisus, cel care avea să proclame iubirea universală, replică la otrăvirea de către Greci a lui Socrate, cel ce instaurase rațiunea universală. Simbolul imposibilității de a evita jertfirea umană culminează pe muntele Ghetsemani, moment tragic condamnat de diverși poeți, precum Alfred de Vigny și Gérard de Nerval și înnemurit pictural, mai cu seamă de grecul vizionar din Toledo El Greco sau de Rembrandt. Empedocle afirma că lumea este expresia conflictului etern
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
și ateu"-; continuă cu radicala renunțare la viață din Rugăciunea unui dac, cu demascarea neputinței demiurgului și a răului esențial lumii, în postumele Confesiuni, Demonism, Mureșanu, apoi cu imposibilitatea unirii dintre lumea Cătălinilor și sfera hyperionică, în Luceafărul, pentru a culmina cu spaima de a exista din Bolnav în al meu suflet: imposibilitatea de a ieși din ciclicitatea existențială, odată ce ai avut neșansa de a te naște, revenind la nesfârșit în aceeași formulă fatidică viață-suferință-moarte, pe întreaga derulare a timpilor. Astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
de-a lungul unei vieți, că ea ce să mai facă cu ele dacă tot se sinucide, ceea ce nu o împiedică să ascundă totuși, ca măsură extraordinară, obiectele contondente de prin casă într-o ladă bine pitită în debara. Totul culmină cu șiragul de scoici, dragul de el, pe care i-l cadorisi, ca un gest de supremă împăcare cu moartea, barmanului Florin. Șiragul ei de scoici, împletit de Viorel, tipul ăla mișto din Vama Veche, care purta mereu la el
Amintiri din casa scării by Laura Aprodu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1354_a_2721]
-
XX-lea. Pornind de la premisa că tragicii greci reprezintă punctul culminant atins de literatura grecească, ni s-a părut firesc să urmărim, într-un prim capitol, cum s-a născut tragedia, această specie a genului dramatic ce a ajuns să culmineze cu operele celor trei titani care au dominat antichitatea elenă, constituind surse de inspirație pentru Seneca, Alfieri, Goethe, O`Neill, Sartre, Giraudoux și alții. Atunci când studiem piesele de teatru din punct de vedere al textului - și textul fără indicații scenice
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
legată de momentele culminante ale vieții politico-sociale și spirituale ale Eladei. Este vorba despre Eschil, Sofocle și Euripide, trei mari nume ale patrimoniului culturii universale. Cum s-a născut însă tragedia, această specie a genului dramatic ce a ajuns să culmineze cu operele celor trei titani care au dominat antichitatea elenă? Întotdeauna intereserul pentru chestiunea originii riscă să înfrunte misterul; este și cazul tragediei grecești care, după Aristotel, s-a născut din ditiramb, cântul liric intonat în cinstea lui Dionysos de
Legenda Electrei de-a lungul timpului by Irinel Aura Stoica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1626_a_3036]
-
ajuns că 20% să aleagă 70% din parlament. Capul plecat sabia nu-l taie și Ghiță pupă-l în boț și papă tot sunt definitorii. E rezultatul educației, propagandei și represiunii practicate în decursul a sute de ani, care a culminat în ultimul veac prin exterminarea că proces industrial, prin distrugerea morală și fizică a adversarilor pe motive de apartenență la o rasă, clasa, grup, de aici a apărut și noțiunea de genocid, sunt sentințele tribunalului de la Nürenberg, Tribunalul internațional de la
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
etnii. Ultimii au fost Solo Șmilovici și Tuldi Moscovici, plecați după război. Rusii lipoveni au venit și s-au așezat pe Valea Siretului (Lespezi, Brătești, Pașcani), cu peste 200 ani în urmă, după reformarea bisericii ruse de la 1654, care a culminat cu măsurile de europenizare luate de Petru I și Țarina Ecaterina II (1762-1796). Parte din credincioșii pe rit vechi refuză înnoirea și taxele mari și iau drumul pribegiei în toată lumea, inclusiv în Moldova, pe Valea Siretului. Lipovenii din Lespezi și-
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
de regimul totalitar comunist - Gumiliov, Mandelștam, Pasternac, Blok, Zoșcenco... Începând cu anul '22, poezia ei se află mereu în colimatorul organelor represive sovietice, gloria câștigată în rândurile colegilor și a cititorului alternând cu brutalele și tendențioasele intervenții ale cenzurii, și culminând cu istorica - mai bine zis - isterica hotărâre a parti-du-lui (prin - Jdanov!) de a lichida Poetul. Iată ce scrie, după prăbușirea colosului sovietic, poetul Mihail Dudin, unul dintre admiratorii și ucenicii Anei Ahmatova: " Slava stătea mereu la ușa ei și poetesa
Anna Ahmatova: RECVIEM 1935-1940 by Aureliu Busuioc () [Corola-journal/Journalistic/7188_a_8513]
-
România, Mihai Bărbulescu, si directorului Institului Cultural Român, H.-R. Patapievici. Datorită lor, Noica a avut un ecou în Italia. Un gînditor nu există decît în măsura în care supraviețuiește în memoria altora. Fără o asemenea amintire retrospectivă a cărei expresie finală să culmineze într-un șir de studii exegetice pe marginea filozofiei sale, Noica ar rămîne o emblemă cu care am ști să ne învesmîntam în clipele festive, pentru a-l uită de îndată ce, somați de exigențele vieții, trebuie să ne întoarcem cu picioarele
Noica la Roma by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7196_a_8521]
-
1997- 1999 și 2007-2009, însă nu a avut o evoluție constantă. Înregistrările pentru al doilea album, cel precedat de două săptămâni de petrecere, au fost profund afectate de frustrarea pe care producătorul lor o simțea față de ei. Această frustrare a culminat cu o ceartă în urmă căreia producătorul a spart un geam în studioul de înregistrări. S-a speculat că în 2009 aceștia s-au despărțit din nou, dar Ashcroft, vocalistul, a declarat că nu au planuri de viitor și că
Drogurile, o prezență constantă în istoria The Verve by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/72112_a_73437]
-
litere tăiate din carton, pe care însă românul nu ajungea să le descifreze. într-o seară, ea apăru goală în cadrul ferestrei, la lumina de o secundă a unui fulger. Prizonierul înțelegea, firește, gestul de puritate, cu o reală emoție. Pirin-Planina culminează cu paginile din final, care descriu plecarea autorului spre țară, escortat de un alt ostaș, Stancio. Era în ajun de An Nou 1918 și sentinela îi propuse prizonierului să sară din tren, întrucât linia ferată trecea pe aproape de satul său
G. Topîrceanu, memorialist by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/8790_a_10115]
-
cât și premonițiile compozitorului care rememorează, cu presentimentul morții, momente semnificative ale unei vieți. Un concert solistic atipic, dominat la început (Thema con variazioni și Adagio) de statism și platitudine, iar apoi (Rondo ritmico; con introduzione) de mobilitate și contrast, culminând cu un climax terifiant, rezolvat printr-o desinență oarecum mistică și, în orice caz, ca o posibilă redempție. Sherban Lupu a intuit toate acestea, cu precădere stigmatele manieriste și referințele programatice, livrându-le într-o manieră neaoș expresionistă, așa cum îi
Lupta cu inerția by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/8870_a_10195]
-
întrebări legate, printre altele, de rolul scriitorului în societate, de postmodernism, de spațiul cultural numit Mitteleuropa. În luna noiembrie, în 43 de localități din Cehia s-a desfășurat cea de-a IX-a ediție a Festivalului de poezie care a culminat în a doua jumătate a lunii, prin Zilele Internaționale de Poezie de la Praga. La ediția precedentă a festivalului, din 2006, au participat Ileana Mălăncioiu, Robert Șerban și Denisa Pișcu. Și de data aceasta au fost invitați trei poeți din România
Prezențe românești în Slovacia și în Cehia by Libuše Valentová () [Corola-journal/Journalistic/8875_a_10200]