4,021 matches
-
Rodica Zafiu Fenomenul stilistic și sociolingvistic de pătrundere a registrului familiar în scris, manifestat mai ales în publicistica actuală, are, în timp, și efecte asupra sistemului gramatical al limbii literare. Descrierea standard a românei, bazată pe normele limbii culte, se poate dovedi insuficientă, neputînd totdeauna surprinde variațiile unui uz foarte permisiv față de formele și construcțiile oralității. Un exemplu - minor, dar care mi se pare semnificativ - este cel oferit de comportamentul lingvistic special al adjectivelor invariabile ditai (ditamai) și cogeamite
"Ditai", "ditamai", "cogeamite"... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16878_a_18203]
-
un raport explicit. De fapt, în plan lingvistic e vorba în primul rînd de raportul dintre un termen vechi și popular (strigoi e derivat din strigă, moștenit din latină) și un împrumut tîrziu, modern: vampir intră în limba literară pe cale cultă, probabil din franceză. La Caragiale, sensul metaforic și uzul jurnalistic al termenului sînt bine cunoscute de Cațavencu sau de Tipătescu, nu și de polițaiul Pristanda ("Pardon, să iertați, coane Fănică, că întreb: bampir... ce-i aia, bampir?"). Cuvîntul pătruns în
Vampiri și strigoi by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/16912_a_18237]
-
caz. De exemplu, prof. Oskar Elschek de la Bratislava a urmărit un model melodic baroc dintr-un manuscris mănăstiresc de la sfârșitul secolului al XVII-lea pe traseul evoluției sale de-a lungul timpului, atât în muzica populară cât și în cea cultă, detectabil până în zilele noastre în dansurile haiducești din Slovacia, Ungaria, Polonia. Alte probleme acute sunt generate de utilizarea materialului sonor genuin în forme mediatice sau comerciale și legată de ea și aceea a reconstituirii unor genuri pierdute. Un caz semnificativ
Întâlnirea de la Innsbruck by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16917_a_18242]
-
se potrivește deloc cu respingerea "purismului"), Ov.S. Crohmălniceanu și K. Heitmann văd în atitudinea rezervată a tinerilor intelectuali ardeleni față de modernism (mai ales față de avangardă) un reflex al dorinței lor de a fi continuatorii unei tradiții, dar ai unei tradiții culte, nu arhaice, rurale, folclorice (delimitându-se, astfel, de "maestrul" lor, L. Blaga), ai unei tradiții cărturărești care ar îngloba curentul latinist, Școala Ardeleană, pașoptismul, Junimea etc. În perioada aceasta cețoasă și romantică a începuturilor, contribuția beletristică cea mai importantă a
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
pertinență modul în care această "doctrină" utopică (un fel de "manierism al clasicității", după Ion Vartic) a marcat în chip aparte operele "cerchiștilor", conferindu-le o notă distinctă, de înaltă, frenetică intelectualitate. Un amănunțit istoric al baladei românești, populare și culte, de până la apariția Cercului Literar s-a dovedit foarte util pentru ceea ce și-au propus autorii, adică pentru evidențierea originalității "resurecției" înfăptuite de tinerii poeți ardeleni. Spiritul ludic (Ioanichie Olteanu scrie balade parodic-umoristice) și propensiunea livresc-intertextuală (Radu Stanca și Doinaș
Cercul Literar de la Sibiu by Antonio Patraș () [Corola-journal/Journalistic/16911_a_18236]
-
de a fi și a se apăra a democrațiilor în lăuntrul cărora se repeta, până destul de curând, besser rot als tot - mai bine roșu decât mort. Și poate a fost mai mult decât greutatea de a muri a celor bogați, culți și blânzi. Într-o analiză mai profundă și mai crudă, apare că cedările rușinoase au fost justificate și camuflate prin autoînșelare, prin iluzia voită că "liberalismul se va socializa și comunismul se va liberaliza". Sfârșitul amăgirii marxiste și demararea procesului
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
pe conducători: cel Bun, cel Rău, cel Viteaz, cel Cumplit. Chiar epitetele fizice sau circumstanțiale aveau o rezonanță valorică: Șchiopul, Turcitul. Cu atât mai mult admirabilele metafore aplicate unor conducători fictivi: Ciubăr sau Papură Vodă, valabile și astăzi. La nivel cult, o neașteptată justificare a puterii prin forță vine din partea Mitropolitului moldav Dosoftei care, traducând Psalmii, a mai adăugat de la el următorul catren: "Minunată-i unda mării,/ dar mai tare-i Craiul țării,/ căci pe toți Craiul domoale,/ ca spuma mării
LEGITIMITATEA PUTERII by Paul Alexandru Georgescu () [Corola-journal/Journalistic/16938_a_18263]
-
233). Ieșind istovit din "aceasta universală inepție" (idem), el extrage din culegere "totuși trei poezii" - printre care și "capodoperă întregii lirici a acestui autor", Mihnea și babă. Regăsind-o într-o antologie din ultimii ani (Florin Șindrilaru, Antologia poeziei românești culte, Ed. Teora, 1998), am recitit cu grijă această compunere romantică. Că pentru multe alte scrieri din zestrea națională, îndelung frecventate, totul îmi părea cunoscut, cu multe strofe știute pe de rost. Comentariul călinescian, mai în verva că niciodată, constituie o
"Mihnea și baba" by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17004_a_18329]
-
un moment mai favorabil jocurilor pe calculator, unele metafore din limbajul jocurilor de cărți rămîn bine instalate în limbă, își continuă circulația și chiar ascensiunea: e drept, fără a mai evoca întotdeauna contextul inițial. în stilul eseistic și al conversației culte e de pildă foarte frecvent folosit substantivul miză (din fr. mise): se vorbește de miza unui spectacol, a unui volum, a unui proiect cultural, a unei acțiuni politice etc.; cel puțin la fel de folosit e și verbul corespunzător, a miza pe
"A plusa" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17056_a_18381]
-
piscurile și prăpăstiile ei. Totuși, "Portretul de grup" a "cotizat" apoi pentru o antologie apărută la Paris, precum și pentru cele 2-3 antologii importante din România ultimilor ani, O mie și una de poezii românești de L. Ulici, Antologia poeziei românești culte de F. Șindrilaru, Poezia română actuală de M. Mincu, Antologia poeziei române de la origini pînă azi ș.a. E puțin? E mult? E atît cît e! M.V.: Cifra 30 mă ia prin surprindere. Nu cred că Lungu și-ar fi pus
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
Chișinău, Ed. Cartier, 1999. * Versuri semnate de Emilian Galaicu-Păun figurează în antologiile: Portret de grup (O altă imagine a poeziei basarabene), Chișinău, Ed. ARC, 1995; O mie și una de poezii românești, București, Ed. DU Style, 1997; Antologia poeziei românești culte, București, Ed. Teora, 1998. Texte ale sale au fost traduse în franceză, engleză, italiană, germană, suedeză, turcă, sârbă, rusă.
Emilian Galaicu-Păun: Uneori, și un poet singur poate ține loc de generație by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/17057_a_18382]
-
intitulat Tendențe de cucerire publicat în Timpul în aprilie 1878: "din nefericire rușii sînt sub dominarea unui deșert sufletesc, a unui urît care-i face să caute în cuceriri ceea ce n-au în lăuntrul lor. Nouă ni se pare că cercurile culte, în loc de a stăvili acest horror vacui, în loc de a-l împle prin muncă și cultură, îl sumuță în contra Europei, pe care o numesc îmbătrînită și enervată, coaptă pentru a cădea întreagă sub dominație rusească... Astfel misiunea istorică de care se face
Realism politic și fantezie poetică by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/15810_a_17135]
-
se știe, intens folosite în vorbirea familiară actuală; cu reguli de uz destul de nuanțate și diferențiate. Frecvența aparițiilor nu pare totuși să producă o ștergere a conotațiilor stilistice și sociolingvistice ale acestor forme: apariția lor într-un text de tip cult sau folosirea în situații de comunicare formală șochează, produce reacții uneori surprinzător de acute. Cu excepția, mai de mult remarcată, a formei feminine cu valoare neutră asta, acceptată și în alte registre cînd e cuprinsă în expresii și îmbinări relativ stabile
Ăla by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15844_a_17169]
-
raportul dintre consecvența de program și abaterile controlate reprezintă tocmai gradul de specificitate al Simpozionului de la Bogați. Fenomen cu totul neobișnuit în peisajul nostru artistic, inițiat într-un mediu virgin, așa cum este, din punctul de vedere al realțiilor cu arta cultă, cel rural, dar gîndit în perspectiva unui viitor circuit turistic care s-ar putea extinde pe o arie mult mai largă, simpozionul de sculptură în lemn de la Bogați transmite, cel puțin în acest moment, un dublu semnal: mai întîi că
Pe Argeș în sus (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15876_a_17201]
-
Nocturnă). E un soi de antisimbolism, precum în poezia lui Arghezi, intitulată Evoluții, ce se complace în a străpunge zeitățile cu acul persiflării, a le fixa precum fluturi fastuoși într-un insectar: "Vițeii, vin vițeii să pască-n Paradis/ Substanța cultă-și strînge petalele bizare/ Ia-ți numărul de ordine proscris/ Și nu uita să-l treci în inventare// Nu ne mai vin condurii. Un inutil Orfeu/ E gurii mele rană și rana vrea să cînte/ Și undeva în lume se
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
cod. Limbajul banalității, cel tehnic-medical ori al detaliilor juridice, cel "indecent", argoul și limbajul juvenil cel mai recent se asociază, într-o demonstrație de plurilingvism, cu farmecul erudiției. Virtuozitatea tehnică este esențială: punerea textelor colocvial-argotizante în ritmuri ternare, prin excelență culte și muzicale (alternanță subtilă de dactil, amfibrah, anapest) conferă o distanță ironică fundamentală, o dedublare a vocii: versificația nu aparține în nici un caz "măștii lirice" care își rostește monologul într-o perfectă autenticitate fonetică și lexicală (""Uite bă fraere/ nai
Poezie si limbaj jurnalistic by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15906_a_17231]
-
Comarnescu, toți aceștia atrași de "magnetismul" acestei aristocrate "prietene a poeziei". În corespondență Domnița pastișează mai mult sau mai puțin conștient stilul marelui ei prieten, îi secondează cu fidelitate ideile și gusturile. Să fie acesta motivul pentru care această femeie cultă și-a refuzat creația, socotind cu luciditate că "mediocritatea în creație nu dă niciodată ascendent asupra excelenței în receptare"? Corespondența dintre cei doi are adesea tonul îngrijoratei preocupări pentru sănătatea șubredă a Domniței, preocupare pe care poetul o împletește cu
Primăvara halucinantă a lui Miller by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/15883_a_17208]
-
cel politic (conștient și activ), de pe la jumătatea secolului al XIX-lea pînă în zilele noastre". Se reface, altfel zicînd, portretul robot al evreului imaginar și evaluarea deosebirilor față de portretul evreului real. Se apelează, pentru asta, la referințe folclorice, din literatura cultă, etnografice și chiar iconografice (cartea e plină cu ilustrații cu rostul lor precis în economia cărții) pentru a distinge deosebirea, adesea discrepantă, dintre clișeul portretului evreului imaginar și al celui real. Dar înainte de asta, autorul face o utilă incursiune în
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
culoarea roșcată a părului, a bărbii și a pielii (datorită pistruilor) este percepută de mentalitatea populară ca fiind o anomalie fizică; una care denotă o anomalie psihică sau morală corespunzătoare". Ba chiar autorul colectează opinii de acest fel în literatura cultă și în cea politică, mergînd pînă la revista România Mare. O prejudecată rasială este și aceea care îl înfățișează pe evreu drept murdar și împuțit, de unde naziștii au conchis că evreii alterează puritatea rasei. Dacă este, această trăsătură fizică a
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
și obiceiul sfînt de a face baie săptămînal, cufundîndu-se într-un bazin ritual) face din evreu mai degrabă un om curat. Iar "purtătoarea de usturoi și ceapă" specifică evreului, de care atîta s-a bătut monedă în literatura folclorică și cultă, e un clișeu negativ, ca atîtea altele. După cum clișeul despre evreica frumoasă și elegantă este un alt clișeu al imaginarului colectiv. Cît privește clișeul port și stigmat vestimentar, de acesta, pentru a sublinia deosebirea evreului, este legată și obligatoria, o
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
stigmat și la noi în vara lui 1941. Dar aceste stigmate vestimentare erau frecvente în Evul Mediu, cînd era folosită și pălăria țuguiată galbenă (judenhut). Cînd se trece la analiza portretului profesional al evreului, așa cum îl fixează literatura populară și cultă, e pomenit clișeul despre evreul negustor, meseriaș, cămătar și cîrciumar. Aceste clișee mentale echivalate, adesea, de chipul evreului real au creat o întreagă colportare invectivantă. Firește că evreul negustor este și un înșelător prin profesiune, deși inteligent. Un astfel de
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
a interzis creștinilor negoțul cu bani. Iar evreului i se interzicea, secole de-a rîndul, să dețină proprietăți funciare și imobiliare. De aici s-a născut prejudecata despre cupiditatea evreului, pe care o găsim, larg ilustrată, în folclor și literatura cultă. În Europa sud-estică și centrală, știe autorul nostru, "rolul de stereotip profesional al evreului nu l-a jucat atît cămătarul, cît negustorul și, mai ales, cîrciumarul. Locul cămătarului în imaginarul colectiv l-a ocupat în bună măsură acesta din urmă
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
Crîșma, în credințele și legendele populare românești, devine un spațiu al păcatului, un templu demonic. Și, deși în 1903-1904, în Moldova numărul cîrciumarilor evrei era de numai 2,57% din totalul cîrciumarilor, s-a creat o întreagă literatură folclorică și cultă (inclusiv politică) potrivit căreia evreul, otrăvind băutura, îl otrăvește pe țăran. Lipitorile satului de Alecsandri e un exemplu edificator, din altele posibile de citat. Iar, în 1936, C.Z. Codreanu va scrie că "pentru ca poporul să-și frîngă orice putere
Prejudecăți antisemite by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/15937_a_17262]
-
ea nu-i dă dreptate. Dar, în viziunea românească descrisă mai sus, omul nu gîndește lumea, ci lumea gîndește în om". Nedomolindu-și contradictoriul entuziasm, C. Noica sugerează că mult hulita, ieri ca și azi, "România eternă" alcătuiește temelia filosofiei culte românești, care face corp comun cu așa-zisa filosofie populară. Iată o formulă de recuzare, dramatizîndu-se prin sublinierea ei de către autor: "Întreaga noastră filosofie cultă este în consonanță cu țărănescul". Caracteristicile ei, scoase dintr-un rezervor imemorial al satului, ar
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]
-
C. Noica sugerează că mult hulita, ieri ca și azi, "România eternă" alcătuiește temelia filosofiei culte românești, care face corp comun cu așa-zisa filosofie populară. Iată o formulă de recuzare, dramatizîndu-se prin sublinierea ei de către autor: "Întreaga noastră filosofie cultă este în consonanță cu țărănescul". Caracteristicile ei, scoase dintr-un rezervor imemorial al satului, ar fi următoarele: Continuitatea dulce dintre fire și spirit; prelungirea firii în spirit; angajarea spiritului în zonele întunecoase, neștiute, hrănitoare, niciodată răzvrătite ale firii". Accentul lor
Oscilațiile lui Constantin Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15964_a_17289]