428 matches
-
fost cumpărat fără de știre egumenului”. Mare minune și asta. Cine să fi făcut afacerea? --S-o fi găsit vreun călugăr care s-o facă. Voiam să spun, însă, că mă bucur că știi suficiente lucruri despre locul cu pricina. Ia vezi, cumetre, ce faci cu nasul cela, că, cum văd eu, se cam aburcă spre înalturi și nu-i frumos din partea ta” - m-a somat gândul de veghe. “Stai la pândă ca lotrii în întuneric. Mai bine m-ai ajuta când vezi
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
a cumpărat casa de la Duca. “Să nu te ducă gândul la Duca-vodă, fiindcă nu-i numai un câine scurt de coadă...” - m-a luat în primire gândul de vegehe. “Priceput-am și fără cicăleala ta”. “Da’ țâfnos ai mai devenit cumetre”. “Ca să rămânem prieteni las-o mai moale”. --Uite un zapis făcut la 16 iunie 1754 (7262) de “Tănase cupeț... la mâna giupânului Dumitrașco abăger”, căruia îi vinde casa schimbată cu Ianachi. --Este o vorbă, fiule: să nu umbli precum banul
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Fânului, spre Târgul Făinii sau cine mai știe spre care colț al târgului. Una-i să ieși pe poarta mare și alta-i s-o iei pe scurtătură. Altfel nu știu de ce nu au zidit portița din zid... “Mai domol, cumetre, cu vorbele în doi peri despre cinstitele fețe călugărești, că nu ești singur” - m-a apostrofat gândul de veghe. “Trebuie să-mi spun părerea deschis, fiindcă am întâlnit lucruri prea puțin ortodoxe, făcute de sfințiile lor, începând chiar cu Înalt prea
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
la slujba de vecernie... Când am ieșit din chilie, nu-mi mai încăpeam în piele de bucurie și nu m-am oprit decât la izvor, căruia i-am povestit tot ce mi s-a întâmplat. “Nu te bucura prea devreme, cumetre - m-a luat în primire gândul de veghe - fiindcă mai ai ceva timp de așteptat. Bătrânul tău prieten mai are încă de făcut multă vreme umbră pământului. N-ai auzit ce a spus?” “Ba am auzit, răutăciosule! Dă-mi voie
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
Sevastiță?”... cădea din când în când întrebarea. Acestea m-au făcut să bănuiesc că Sevastița ședea în preajma lui de când era foarte tânără. Vrând-nevrând, cochetam cu gândul că Zâna era fiica Sevastiței, dar... “Nu! Nu se poate!...” “Cu cine te cerți, cumetre? Ce nu se poate? Gândește-te că oamenii au fost și ei tineri... Și tinerețea își cere drepturile ei... Așa că nu cerceta aceste legi... cum ar fi spus poetul”. “Nu mă lași să am și eu dreptate, ferita Sfântului” - i-
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
știe cine este tatăl ei, amețitule ce ești!” - s-a răstit la mine gândul de veghe. “Mai domol cu invectivele, amice, că nu suntem de-o seamă!” “Hopaaa! A prins vulpea la rană. Adică cum nu suntem de-o seamă, cumetre?” “Uite că nu suntem și gata!” “Cuuum?!” “Apoi pre când am deschis eu ochii spre lume, tu nu erai cu mine... Cine știe pe unde îți străluceau ochii? Abia când am devenit conștient de existența mea - că și eu fac
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
franceză, a vorbirii profesorului Mironescu se ajunge până la stilul popular, mustos, al zeflemitoarei Vica - oameni atât de diferiți, pe care îi reunește istoria. Iar echilibrul și unitatea acestei cărți stau în aceste opoziții, prezentate fără nici un exces, și în această cumătră de neuitat care a trecut prin toate și care, când este pe picior de plecare din această viață, în final, îi spune nepotului : „Să vorbim ce trebuie. Să vorbim de ale noastre“. Nu s-ar putea spune ceva mai exact
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
-i frumos să-l admonestezi pe cel care îți dă un sfat nevinovat”. “Dar dacă eu am să-ți spun că întrebarea <ce a fost mai întâi, oul sau găina> nu funcționează în cazul nostru, ce ai să-mi spui, cumetre?” “Fii mai explicit, prietene”. “Aici se poate afirma cu siguranță că întâi am fost eu și apoi - hehei, tocmai când? te-ai ivit și tu, piază rea ce ești!” - am încercat să-l aduc cu picioarele pe pământ pe pezevenghi
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nepoftit - gândul de veghe. “Prezența ta în acest moment e ca și cum unui prieten care și-a rupt un picior i-ai oferi - spre sprijin - o cârjă de cauciuc”. “Da’ știi că ai haz, prietene?” “N-am spus decât ceea ce gândesc, cumetre”. “Eu nu voiam altceva. Voiam doar să te fac atent la cele ce îți va spune bătrânul la întâlnirea de mâine, dacă nu chiar din astă seară”. “Am luat notă, prietene, și pentru asta îți mulțumesc”. După ce am mâncat, mi-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
vorbești de unul singur. Prin cap au să-ți mișune ca furnicile numai voievozi, egumeni și călugări, peste care se întinde pulpana larg desfăcută a <patrierșiei> de la locurile sfinte” - m-a înțepat cu ironie gândul de veghe. “De unde ai apărut, cumetre? Eu bănuiam că ai plecat după vreo catrință, dar, cum se vede treaba, asta-i bucurie în mână străină”... Într-un târziu, am adormit. Somn greu. Fără vise... O dimineață mofturoasă, cu un vânticel subțire, care smulgea din când în
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
răul altuia”. “Nu e nici o bucurie să-ți știi prietenul la necaz. Și apoi, lasă-mă să te întreb: ce necaz e acela să fii îndrăgostit, amice?” “Nu numai că ești răutăcios, ci te dă afară din casă și invidia, cumetre”. “Păi, aiasta-i de-a dreptul insultă. No! Cum ar zice un ardelean, bun prieten de-al meu. Cum să fiu eu invidios, când abia aștept să ți se împlinească dorința ta cea mai arzătoare?” “Și care ar fi aceea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
mirarea, însă, când am băgat de seamă că șireata s-a întors din drum, arătându-și capul frumos printre tufele înalte de iarbă... Doi ochi rotunzi mă fixau cu insistență. După un timp, și-a văzut de drum. “Drum bun, cumătră!” - i-am spus în gând. “Se vede treaba că pe aceste locuri nu s-au auzit niciodată focuri de pușcă” - a intervenit gândul de veghe. “Da’ ce gândești, amice, că pe la această mănăstire a trecut moș Creangă?” “Poate îmi povestești
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
nimic care să satisfacă dorințele mele... Ca în fiecare zi, la ora potrivită, mă aflam la ușa bătrânului. ― Sărut dreapta, sfințite. ― Bine ai venit, dragule. Ce noutăți ai pentru astăzi? ― Întâi vreau să spun că am avut o întâlnire cu cumătra vulpe. ― Când și unde? ― Dimineață și chiar în bârlogul meu, părinte. Cred că tocmai terminase de mâncat găina, ale cărei pene le-am găsit la fața locului. A cui o fi fost biata pasăre? ― Oi afla eu în zilele următoare
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
Dacă îmi spui de ce ești bosumflat, te las în pace. Dacă nu... Cu mine ai a face, amice” - și-a anunțat prezența gândul de veghe. “Mă întrebam eu ce-mi lipsește și uite că am aflat. Un băgăreț ca tine, cumetre”. “Mă întreb și eu. De... Ca omul. Când ai să pricepi că aici te afli într-o mănăstire și nu la <tractir>?”. “Dacă am să-ți spun că ai dreptate... Ai să-ți ridici sfârla de nu mai ajungi la
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
drept urmare, ai schimbat macazul la timp, cum se zice. Altfel, acea locomotivă numită necaz te călca când ți-ar fi fost lumea mai dragă... Cum te văd și cum mă vezi, prietene”. “Când te predai în mâinile inamicului, cum faci, cumetre? Ridici mâinile. Nu? Și, ca să rămânem prieteni, așa voi face și eu în această clipă. Mă predau cu arme și bagaje... Și știi de ce? Așa-i că nici pe departe nu-ți trece prin scăfârlie? Fiindcă astăzi - sper doar - să
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
ce ești, de zicala care spune că un necaz nu vine niciodată singur. Dacă n-ai priceput-o, ți-o pot <traduce>”. “Zicala ca atare o înțeleg, da’ nu știu care-i al doilea neaz pentru tine, afară de lipsa Zânei”. “Vorbăria ta, cumetre, care a venit taman când nu am nevoie. E limpede?” “Un răspuns mai străveziu nici că se putea, dar... fiindcă e și un <dar>... Te-ai gândit tu ce-o fi pus la cale bătrânul călugăr pentru mâine seară?” “M-
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/551_a_859]
-
asta e o scuză? Tâmpenia nu se ia, e ereditară. U Nu te lega de mama că-i văduvă de război! UU Imposibil! U Ba foarte posibil și sigur. C-a avut un război și i l-a luat o cumătră. UU L-a sechestrat? U Ezact. Acum ia pensie de văduvă de război și ca fostă deținută. UU A făcut pușcărie? U Nu, ferească sfântu! A făcut vilă. Dar a fost de ținută exemplară. Ireproșabilă. UU Și-așa...a mai
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
nisip pentru a nu deranja pe altul. Tineretul să asimileze în stilul său de viață demnitatea de a respinge netrebniciile guralive năvălite în mass-media, în disco- uri unde se colportează tot felul de minciuni la adresa Neamului, repetând ca papagalii și cumetrele ieșite la porți sau în răspântia drumului amplificând ce-au mai aflat rău despre Români. Nu le convine să scriem ca Francezii, cu majusculă substantivul. Toate popoarele țin la cartea lor de vizită în care demnitatea ocupă prima rubrică, respectând
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
a hotărât să se pună pe treabă, la împușcatul mult doritelor, și, și mai mult visatelor, vulpi. Și-a ales un petec de pădure, numai potrivit, pentru așa-ceva. Și, iată-l, așteptându-le, pe istoricul său trepied, pe dragele cumetre, să-i cadă în foc. Stă, el, ce stă, și, dacă vede că nu vine una, măcar, își aduce aminte de zeama de butuc, din raniță. Gustă. Mai așteaptă ce mai așteptă și gustă iar. După un oarecare timp,îi
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
desăvârșind tăcerea în care, susurând, saude liniștea. La asemenea vreme țăranii șed la foc și doar în răstimpuri ies ca să hrănească vitele. Câteodată două vecine se cheamă între ele. Apoi liniștea se înstăpânește iar. Zgribulind, cu bunda între umeri, de la cumătra trece drumul câte-o fetișcană. Cu palmele subsuoară, codana e fragedă și mlădie. Fără nici un rost, melancolia serii mă îndeamnă să mi-o închipui peste vreme. Fetele acestea cu boiul de jar lucesc doar o clipită ; curând se aburesc și
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
dea seama că mormanul de rufe e prea mare, poate că o să-i spună lui domnișorul Julius să mă Însoțească Împreună cu Carlos pînă În Florida și o să afle În felul ăsta unde locuiesc, „E ziua domnișorului Julius“, Îi spuse Arminda cumetrei Guadalupe, care gătise toată ziua și se uitase la ea cum calcă. Uneori cele două bătrîne reușeau să se Înțeleagă; de exemplu, Guadalupe Înțelesese că Arminda n-o să rămînă decît cîteva luni și că pe urmă se va Întoarce ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
permanent o durere surdă În partea stîngă a pieptului foarte rar se ridica cineva În picioare cedîndu-i locul, fiindcă nu Încărunțise. Astăzi mai avea grijă și de poșetă, În ea ducea pachețelul pe care-l cumpărase ieri pentru domnișorul Julius: cumătra Guadalupe crede pesemne că am uitat să duc cămășile ieri, s-a uitat lung la mine cînd m-am Întors atît de repede, dar eu de fapt ieșisem doar ca să cumpăr un mic cadou pentru domnișorul Julius. La cotituri, Arminda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se apropie cu ceainicul fierbinte, Îl pune pe masă și se duce după cești; trecînd pe lîngă Guadalupe, o Întreabă dacă vrea și ea și Julius crede că Guadalupe Îl urăște de moarte, fiindcă nici măcar nu răspunde. Arminda nu stăruie, cumătra Guadalupe nu e obișnuită să bea ceai după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia să gustăm, poate că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
în codri, pepeni verzi și stele coapte? De-un copac și p-esta-l leagă și cum merge pe cărare, Iar un om pin întuneric înaintea lui răsare. 27 {EminescuOpVI 28} Bună noapte! - Țam mitale. - Cum te strigă? - Zori - de zi. Ei cumetre Zori - de ziuă, ia oprește-oleacă-aci. (125) Hai și stând de vorb-o țâră - să mâncăm păsat cu lapte, Vin încoa că bate luna - hai la umbră - tot îi noapte. - Omule, ce-mi cați pricină... sunt grăbit... - Ce-atîta grabă? Ciorilor! ia nu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Maria toacă hribii, Iar ciobanu-și pune gluga, Mai îndrugă câte - ndrugă, Ese-n noaptea cu scântei Ș-o tuli urât de fugă, Parcă-i dracul în călcăi. Iar la colțul marei vetre Stau pe laiți, lângă spuze, Un moșneag și trei cumetre, Povestesc mișcând din buze. Tinerica puica nașa Prejmuește tot pe moașa, Pe când spală la un blid, Iar bătrâna gată fașa Și cumetrele se râd. - Măi ciobane ortomane, Unde-mi mergi așa pe frig? - Da la râșniță la Dane Și la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]