429 matches
-
de la cumătrie care au menirea să sporească veselia. Aceste versuri cuprind aluzii erotice, uneori obscene, la adresa moașei și, în special, a nașilor care în acest moment devin ținta glumelor picante. Exemplu: „Lelea albă ca omătul Se iubește cu cumătrul Dar cumătra să nu știe Vorbă-n casă să nu fie.” Tăierea moțului După un an, nașa ia din părul copilului, fiind iar prilej de petrecere. În duminica fixată, după slujba de la biserica unde copilul a fost dus, închinat și împărtășit, nașa
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
pricepe la treaba asta; când vi se îmbolnăvește o vită vă duceți și într-al șaptelea sat la unul care se pricepe la boale de vite; însă când se îmbolnăvește unul de-al casei chemați întâi pe mama Măriuca, pe cumătra Ilinca ori pe mătușa Catrina; la urmă pe părintele, ca să nu moară omul negrijit; iar la doctor nu va gândiți ori, dacă vă aduceți aminte de el, vă rugați de vecini care nu care cumva să spuie doctorului că este
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
Dacă tot ai pomenit de Daurel, hai să-ți spun una. Spune, Petrache! Spune! Poate îmi mai trece necazul. Cică un gospodar, neavând de lucru, o botezat copchilul unui țigan. A doua zi, țiganul s-a și prezentat la gospodar: „Cumătre! Împrumută-mi o sută de lei. Deseară ți-i aduc înapoi”. I-a împrumutat omul banii, dar ce era în inima lui numai el știa... Seara, însă, țiganul s-o prezentat cu banii, după cum o făgăduit. A doua zi, țiganul
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
numai el știa... Seara, însă, țiganul s-o prezentat cu banii, după cum o făgăduit. A doua zi, țiganul o venit din nou, cu aceeași rugăminte. Seara, gospodarul avea banii înapoi. A treia zi, la fel... Până într-o zi... „Ascultă, cumătre” - l o luat gospodarul la întrebări. „Pentru ce îmi ceri tu în fiecare dimineață o sută de lei, dacă seara mi-o aduci înapoi, neschimbată?” „Apoi dumneata, cumătre, nu știi că când ai un ban în buzunar altcum stai de
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
banii înapoi. A treia zi, la fel... Până într-o zi... „Ascultă, cumătre” - l o luat gospodarul la întrebări. „Pentru ce îmi ceri tu în fiecare dimineață o sută de lei, dacă seara mi-o aduci înapoi, neschimbată?” „Apoi dumneata, cumătre, nu știi că când ai un ban în buzunar altcum stai de vorbă?” Au râs cu poftă. Nu-și mai aduceau aminte să fi râs de multă vreme așa. A doua zi, pe la prânzul mare, Petrache îl ajuta pe Costăchel
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
fratele meu cel mai mare avea în jur de 4-5 kilograme. Când voia borș, cumpăra cap de somn, care era mai ieftin. Dar ce borș ieșea, cu leuștean mult și acrit cu borș de putină. De Paști venea de la țară cumătra mamei, care îi dădea sfatul cum să scape vreun plod (eu, de exemplu) de răceală: remediul nu era altul decât ceai cu pâine. Ne aducea de toate: ouă de două-trei zile, pentru vopsit de Paști, un miel de vreo șapte-opt
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
ureche muzicală. Cântau pe două voci, tata acompaniind și la chitară: „Ciobănaș cu trei sute de oi”, „Zaraza”, „Tamara”, „Pe lângă plopii fără soț...” și multe altele. Cântau și glasurile lor armonioase se auzeau în toată curtea. Vecinii ascultau și câte o cumătră spunea alteia: - Ia ascultă, fa, cântă nenea Iancu cu Aglăița! - Da' frumos mai cântă, bată-i norocul! Noi, copiii, am moștenit de la ei și vocea, și urechea muzicală. Cu toții am cântat la diverse ocazii, pe două și trei voci. Chiar
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
atunci, în anii copilăriei noastre, când răceam și ne apuca câte o tusă măgărească 'ntâia, mama ne oblojea cum putea și ea. Țin minte că odată, când tușeam și eu mai de doamne-ajută, a venit la noi un fel de cumătră dintr-un sat apropiat orașului. Văzându-mă cât de harnic tușeam, i-a dat mamei o rețetă pentru a mă vindeca de răceală: ceai cu pâine, pur și simplu, ceai cu pâine, adică faci ceai, îl strecori în cană, îl
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
se scoale. Mâncau toți, tăcuți și osteniți. Nimeni nu vorbea de casă. Doar oarba sta albă, stafidită și aeriană lângă dărâmături, fără a atinge blidul. Când nepoții terminară de horpăit, încet, cu glas prelung, bătrâna începu a boci. TOPORUL - Ia, cumătră, și neta, că cumătrului îi mai torn o țâră din is’lant. - Tare, hâh ! fac cei doi țărani, zborșindu-se și scuturând din cap. Petrache Curcă, gazda, și Dumitru Răcoare, cu nevasta, cinstesc o coadă nouă din carpen pe care
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Taman de tine am nevoie, zic eu, și, nici una nici două, haț ! înșfac toporul de coadă. Scula bună face cu ochiul. Să vezi, dumneata, poznă, că-n nes iarnă cât pe ce să facă și de la mine picioare. - Zău ?! - Zău, cumătre ! Așteptam popa de Bobotează. Acu, părintele știi că umblă cu Ion Ghervan cu sania. Eu tăiam lemne la trunchi, în șură, cu fânarul, când aud hăulind pe vale copchiii cu chiraleisa. Las lemnele și intru în casă. Fumeia încă mai
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu fuga biata babă într-un pod cu fân și de-acolo n-a mai ieșit două zile. Iar noră- sa, Paraschiva, îl asmuța s-o buchisască acolo și s-o ucidă. - Doamne ferește ! se cruci din nou Soltana. - Cum spun, cumătră !... D-apoi nici baba n-a mai stat cu ei, s-a dus la Natalița ș-acolo a și murit. Și tare mai blastama. Din asta li s-au tras lui Murgoci și Paraschivei multe : una că le piereau caii
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
o teică falca înainte și înapoi și, la fiecare dus, vârful nasului i se umfla ca o bilă. Cunoscuți ce nu se văzuseră de mult se întâlneau fără efuziuni, cu chipuri neclintite : - Ce mai faci ? - Bine. - Sănătos, voinic ? - Mulțămesc. Da cumătra ? - P’in târg și ea. Lângă căruțele cu var, un moșneag nalt și subțire, cu plete tăiate la ceafă, albe, curat îmbrăcat, privea în jur cu o seninătate aeriană, ca și cum el însuși s-ar fi mirat de strania lui delicatețe
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
crudă! Spune-mi, nu ți-ai stricat fecioria ta cu... hm... vorbă tare, asta e pentru bărbați, bogheana taichii, stai să vedem ce mai vine, mda! n-ai căzut cu cineva din rudenii, sau cu vreo oarecare față, sau cu cumătra ta? n-ai umblat cu femeie de altă lege, n-ai făcut strâmbătate vreunei fete-fecioare, bată-te norocul să te bată, asta e tot pentru bărbați... ia stai, uite colea, spune-mi, fiică, n-ai băut buruieni ca să nu faci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
franceză, a vorbirii profesorului Mironescu se ajunge până la stilul popular, mustos, al zeflemitoarei Vica - oameni atât de diferiți, pe care îi reunește istoria. Iar echilibrul și unitatea acestei cărți stau în aceste opoziții, prezentate fără nici un exces, și în această cumătră de neuitat care a trecut prin toate și care, când este pe picior de plecare din această viață, în final, îi spune nepotului : „Să vorbim ce trebuie. Să vorbim de ale noastre“. Nu s-ar putea spune ceva mai exact
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scurt cu privirea, a izbucnit din cercul ei de prietene, a trecut pe lîngă el cu nasul pe sus și s-a prins în sîrba care tocmai începuse. Peste cîteva zile, mama lui Mihai i-a spus: Am vorbit cu cumătra Zînica; mi-a spus ca fetișoara ei a zis că stăteai lîngă perete, ca un mototol..." Apoi, ca o sentință, mama lui a adăugat: "N-ai ce căuta la horele de-aici. Hora ta e-acolo, sus..." Dar lui Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
dea seama că mormanul de rufe e prea mare, poate că o să-i spună lui domnișorul Julius să mă Însoțească Împreună cu Carlos pînă În Florida și o să afle În felul ăsta unde locuiesc, „E ziua domnișorului Julius“, Îi spuse Arminda cumetrei Guadalupe, care gătise toată ziua și se uitase la ea cum calcă. Uneori cele două bătrîne reușeau să se Înțeleagă; de exemplu, Guadalupe Înțelesese că Arminda n-o să rămînă decît cîteva luni și că pe urmă se va Întoarce ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
permanent o durere surdă În partea stîngă a pieptului foarte rar se ridica cineva În picioare cedîndu-i locul, fiindcă nu Încărunțise. Astăzi mai avea grijă și de poșetă, În ea ducea pachețelul pe care-l cumpărase ieri pentru domnișorul Julius: cumătra Guadalupe crede pesemne că am uitat să duc cămășile ieri, s-a uitat lung la mine cînd m-am Întors atît de repede, dar eu de fapt ieșisem doar ca să cumpăr un mic cadou pentru domnișorul Julius. La cotituri, Arminda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se apropie cu ceainicul fierbinte, Îl pune pe masă și se duce după cești; trecînd pe lîngă Guadalupe, o Întreabă dacă vrea și ea și Julius crede că Guadalupe Îl urăște de moarte, fiindcă nici măcar nu răspunde. Arminda nu stăruie, cumătra Guadalupe nu e obișnuită să bea ceai după masă, e din ce În ce mai surdă. „Ia să gustăm, poate că ceaiul ăsta ne prinde bine pentru drumul de Întoarcere“, spune Carlos, pufăind din țigară, În timp ce Arminda așază cele trei cești, niște cești grosolane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
ceilalți o au despre el. Desigur, În clipa În care am să părăsesc acea cafenea În care intrasem plin de o bucurie năvalnică, nu voi avea altă imagine despre mine Însumi decît pe cea pe care și-o făcea și cumătra patroană de bordel: un client agățat de scumpa de Virginia și pe care trebuia să-l jumulească bine. În loc să mă țină În brațele ei, Virginia Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
și pe care trebuia să-l jumulească bine. În loc să mă țină În brațele ei, Virginia Îmi spusese: „Ei bine, pe curînd! Doamna are să-ți deschidă ușa“. Regresasem la stadiul delocuționar al limbajului, vorbind de mine la persoana a treia, cînd cumătra codoașă se ivise din fundul bistroului ca o fantomă din teatrul japonez, ca o vrăjitoare din Macbeth, ca bătrîna călugăriță care Îmi dăduse primele mele lecții de gimnastică. Codoașă sau călugăriță, era vorba tot de niște femei care mă supravegheau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
un automat: Întrebare de gradul zero, absolut idioată. Și madam Olguța o întreabă așa de madam Popescu când o întâlnește în piață și asta o ia în serios și-i relatează jumătate din istoria familiei, cu nepoți, cuscri, nași, verișori, cumetre. Carmina pufni în râs și, conștientă că nu e singură pe trotuar, își ascunse fața între gulerele pardesiului. Prima oară când i se servise replica, fusese șocată, copleșită de jenă, îi venise să se dizolve în stofa canapelei și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și nu se întorcea câte-o săptămână, uneori și mai mult. Dar vorbe despre dragostea Tudoriței cu feciorul lui Vartolomei începură să răzbată în mahala. În fundul uliții, sub salcâmii cei bătrâni, sub singurii copaci din partea locului, la casele aprozilor, câteva cumetre se strângeau în fiecare sară și stăteau la pândă. Așteptau până ce se întuneca de-a binelea, și vorbeau despre una, despre alta, apoi își aduceau aminte „de fata ceea a lui Rusu“. Iar ovreicile din preajmă își târâiau papucii pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
l-am văzut cum vine pe hudiță, și intră pe dindos... Și Reiza dădea repede din cap, cu tufele de păr fluturând pe dinaintea ochilor, și arăta cum a văzut ea, cum s-a uitat în toate serile, și dădea amănunte cumetrelor, care ascultau cu ochi lucitori, în serile acelea calde de vară. Apoi Reiza, naltă, uscată, numai pielea și ciolanele, își întorcea spre maghernița ei obrazul prelung și uscat, și pornea, clămpănindu-și papucii; iar celelalte vecine ale ei o urmau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
asta Haia Sanis nu voia să știe de nimic în lume, decât de dragostea ei. Toamna își aduse înștiințările cu firele lungi de argint ale funigeilor plutitori, cu buciumările vânturilor; iar mahalaua prinse iar a clocoti. Iar se adunau sara cumetrele, în cațaveici, sub salcâmii desfrunziți, iar șopteau nevestele încete, urmărindu-și pruncii și ridicând la înălțimea nasurilor andrelele neliniștite. Dragostea Haiei era de poveste. Se știau strecurările ei sara, se știau întristările ei ziua, și mâniile ei cumplite când maică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de la Salî aga turcul lui Pătrașco, fost mare postelnic, iar acesta îl vinde “dumisale lui Ilie Sturza stolnicul cel mare”. --Vreau să te aud ce spui, cârcotașule, despre fapta părintelui Neofit de la Bărboi. --Întâi să aud ce a făcut părintele, cumetre - m-a ischitit gândul de veghe.. --La 5 septembrie 1676 (7185) Alexandra, fata Dimii a lui Hulpe și cu feciorii, ei scriu că: “am vândut casa noastră cu loc cu tot... în Ulița Armenească , lângă poarta sfintei mănăstiri Bărboiul... svinții
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]