119,108 matches
-
atunci nici nu poate fi profund. Pe scurt, deșteptăciunea vine din inimă, cum tot de acolo se ivește și abrutizarea. Iar patosul e semnul solidarității autorului cu ideea căreia îi dă glas, e semn că ideea aceea nu e o cunoștință indiferentă pe care autorul o scrie fără să se simtă deloc angajat de ea, ci este chiar atitudinea autorului într-o anumită problemă. De aceea, patosul este dovada clară că a gîndi înseamnă a lua atitudine. În lumea scrisului românesc
Patosul lui H.-R. Patapievici by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/12156_a_13481]
-
pe studiul istoric, sociologic și statistic a 93.000 de cazuri de foști deținuți politici). Tot acest efort, făcut dintr-un sentiment al răspunderii față de societatea românească, cu mijloace materiale modeste și cu spirit de sacrificiu, trebuie adus necontenit la cunoștința celor care conduc țara, ca termen de comparație pentru propria lor contribuție, jalnică, la cunoașterea de către noile generații a tragicului episod comunist din istoria României. Totodată, el poate deveni un subiect de reflecție pentru acei intelectuali care nu fac decât
Lupta cu amnezia by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/12201_a_13526]
-
Tudorel Urian Incă din primele ceasuri ale revoluției românii au făcut cunoștință, prin intermediul televiziunii, cu figura unui om blazat, cu privirea tenebroasă, veșnic morocănos, dar care avea aerul că se află în posesia răspunsurilor la toate întrebările puse sau nici măcar imaginate. Cu timpul, omul cu figură de bunic burzuluit a cîștigat un
Pariul lui Brucan by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12229_a_13554]
-
alta". În descrierea acestei călătorii, ca și a celei de la Strasbourg, mâna scriitorului se vede mai bine ca oriunde. în parcuri sau pe largile bulevarde, mesteacănul îi apare ca un arbore emblematic, orașul, foarte mare, îl caracterizează, cu puținele sale cunoștințe de rusă, drept balșoi. Traducătoarea îl corectează: totul e ogromnâi, adică uriaș, gigantic, așa cum este și hotelul "Rossia", cu 3000 de camere, unde e cazat. Reține câteva puncte de reper mai importante: Catedrala Vasili Blajenâi, Turnul Spaski, Mausoleul Lenin (unde
Terapia Jurnalului by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/12235_a_13560]
-
manifesta și mai dureros față de trista goliciune a celui sărac, iar și iar vânând leul. Și când omul de litere va avea exact salariul lui Eminescu sau veniturile per schiță ale lui Caragiale-tatăl. în preajma nostimului eveniment ni se aduce la cunoștință situația unor datorii pe care, prin mai marii lor, mari unități privatizate nu și le pot onora, la puțină vreme după ce alte uriașe datorii le fuseseră șterse, întru privatizare. Este treaba lor și dacă simultan s-a aflat modalitatea ca
Cinsprezece mii de miliarde de fulgi de zăpadă by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/12251_a_13576]
-
realitatea, prin ele, ca pe un instrument de distracție (entertainment). Totul e joc, adolescenții nu sunt conștienți de ideile ceva mai profunde ale acestor lungmetraje pe care le consumă cum consumă puștii de azi filme kung fu. De aceea, în pofida cunoștințelor lor despre cinematografie, ilustrate prin inserarea unor secvențe din filme de auteurs (Robert Bresson, Godard, Chaplin, von Sternberg, Rouben Mamoulian), nu poți să-i declari cinefili: dacă vrei să bați recordul de alergare prin Luvru din Bande ŕ part, nu
Bertolucci x 3 by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12244_a_13569]
-
doar în timp, dar și în spațiu (a se citi limbi și culturi diferite), precum și o fascinație asociativă, a punerii în relație, dar mai ales în descendență. Antoaneta Tănăsescu câștigă instantaneu încrederea cititorului pentru că tot ce spune spune în perfectă cunoștință de cauză. În al doilea rând, experiența din amfiteatrul facultății îi conferă discursului un anume stil al familiarității. Eseurile de față pot fi comparate ușor cu conferințele lui Borges. Antoaneta Tănăsescu câștigă, de data aceasta, simpatia cititorului pentru că felul în
Despre comportamentul literaturii by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12274_a_13599]
-
după instaurarea comunismului în România, își declara divorțul de toți aliații de dinaintea "războilui imperialist mondial", cu excepția lui Breton, capul "mișcării suprarealiste internaționale", singura care ar fi rezistat "devierilor de dreapta" (despre cele de stîngă, Gherasim Luca nu părea să aibă cunoștință) și care ar fi capabilă, printr-o hegeliană "negare a negației" să "mențină suprarealismul într-o stare permanent revoluționară". Acest puseu troțkist e totuși corectat de încredințarea că "forța dialectică și materialistă" i se trage poeziei de la poziția "leninistă a
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
piatră cubică, ce urcau și coborau; casele, de obicei cu un singur cat, erau strâns lipite unele de altele, gangurile duceau spre mici curți interioare, iar mulțimea curților de trecere transforma un drum oricât de banal - către școală, metrou sau cunoștințe - într-o aventură palpitantă. Metroul era o minunăție. Stația Taganskaia, pare-se cea mai adâncă, fusese, de altfel, un foarte bun adăpost antiaerian în timpul războiului. Chiar în acea zonă a Tagankăi, într-un cartier cam de "golănași", dincolo de Centura Sadovaia
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
cu linii rotunjite; apoi oamenii care, în marea lor majoritate voiau să li te adresezi cu "doamnă" sau "domnule". Iar pe țărani îi recunoșteai imediat. Totul era altfel decât la noi. În acea primă vizită, soțul meu mi-a făcut cunoștință cu prietenii lui de dinainte de război, basarabeni stabiliți în București. Un destin mai interesant decât celălalt! Nu mă dezmeticisem prea bine pe atunci în ceea ce privește viața politică, pur și simplu sorbeam cu nesaț experiența unei țări exotice pentru mine. Doar acum
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
Sinaia în acel an și onorat cu prezența celor mai importanți scriitori români. După cele trei zile de lucru, am beneficiat de o excursie la mănăstirile din nordul Moldovei. O cu totul altă lume! C.B.: În aceste vizite ați făcut cunoștință cu mulți români, v-ați făcut și prieteni, astfel încât v-ați putut face o idee despre popor. Nu vă cer să faceți o "Enciclopedie a sufletului românesc", apropo de Erofeev, v-aș întreba însă dacă există o trăsătură distinctivă (sau
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
traducătorilor din limba română? A.S.: Din câte știu eu - am verificat special și pe Internet - literatura română nu se traduce acum în Rusia. Cauza constă în coeficientul comercial scăzut. Cei care știu limba română nu au posibilitatea să-și valorifice cunoștințele și traduc, în consecință, din alte limbi, mai căutate. C.B.: De când datează interesul pentru Eliade? Povestiți-mi puțin despre prima Dvs. "întâlnire" cu el. A.S.: Întâlnirea mea cu Eliade s-a produs cu nuvela La țigănci pe care am citit
Interviu cu Anastasia Starostina – "Din copilărie am stiut că voi fi traducător" by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/12612_a_13937]
-
megalomanie și sărăcie cruntă, dominat de clădirea faraonică a Palatului Parlamentului), corupția și goana bezmetică după cîinii vagabonzi apar obsedant în gîndurile autoarei. Bucureștiul copilăriei și tinereții ei a fost de mult făcut una cu pămîntul de buldozerele ceaușiste, vechile cunoștințe au murit sau s-au înstrăinat, nimic din visele suedeze despre "întoarcerea acasă" nu mai corespunde realității. Dezamăgirea este mare, iar sentimentul de înstrăinare este total. Este greu de spus, de aceea, dacă pentru scriitoare "acasă" înseamnă Suedia sau România
Hoinăreală în timp by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12656_a_13981]
-
Dumitru Hurubă După ce a luat la cunoștință de la tv despre jertfirea pe altarul electoral a câtorva sute de pesediști, și la recomandarea expresă sub formă de sucitor a soacră-si, prietenul meu Haralampy a plecat în concediu cazându-se timp de 18 zile la un hotel de
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
scrierea platoniană. După ce a reușit să iasă din autoturismul "Dacia 1100" cu îmbunătățiri, și a aruncat televizorul pe geam, femeia l-a convins... Din toată povestea Haralmpy, care nu e un tip ranchiunos, ci încearcă să acumuleze din orice noi cunoștințe utile pentru obște, la întoarcere mi-a strecurat pe sub ușă - interzicându-i-se să mă viziteze timp de 12 zile cât va fi ținut în carantină - o coală ministerială acoperită cu un scris mărunt, aproape indescifrabil și de-aceea nici
Recomadările lui Haralampy by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/12688_a_14013]
-
Sechelarie și Iacubov, admițând că nu sunt decât niște coloși cu picioare de lut. Știu, totul e o mascaradă, un menuet grobian între vechi și indestructibili complici. Dar e totuși un pas înainte. Un fel de memento mori! adus la cunoștința unei bande de profitori ce se credeau infailibili. Probabil că trecerea acestor căpetenii prin faza "ciocul mic" e doar un tablou dintr-o piesă binecunoscută în partid. Pe vremuri, ea se numea "rotația cadrelor". Azi, "demisie de onoare": un tertip
Grobienii dansează menuet by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12691_a_14016]
-
cu asta, să transmiți, totuși, un mesaj personal, care să depășească înțelesul liminal, cel care se decriptează de la sine în orice verbalizare. Yo este prieten cu Mihnea, liderul trupei Luna Amară, referință muzicală absolută în acest român pe langă vechile cunoștințe: Eminem, Marilyn Manșon, Cobain, Morrison, apoi Kerouac, Che Guevara ș.a.m.d. sau, mai nou, Andrei Gheorghe. Letopizdeț a fost și continuă să fie lansat și promovat laolaltă cu albumul Asfalt al celor de la Lună Amară într-un turneu prin
Roman contrafăcut by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12714_a_14039]
-
difuzării pe piață, la începutul lui 2003, al celui de-al VI-lea volum din "Sburătorul" Agende literare, de E. Lovinescu, care încununează întreaga suită publicată începând din 1993. De atunci și până în clipa de față mi-au ajuns la cunoștință multe articole și cărți, îndeosebi Jurnale și opere de memorialistică, dar și evenimente, legate de memoria lui Lovinescu și de posteritatea sa, care m-au obligat să-mi revizuiesc unele opinii și atitudini aferente domeniului tematic pe care tocmai l-
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
neîncetatei lupte cu sine, pentru a-și depăși păcatele de care era în bună parte conștient. Această luptă e cel mai înalt titlu al său de noblețe, cuvânt care va reveni adesea sub condeiul meu. Ceea ce urmează să aduc la cunoștința cititorului îmi propun " dacă se va dovedi posibil " să ocupe spațiul unei suite. Voi lua în considerare (lucru deloc ușor!) întregul corp de tomuri, șase la număr, rememorându-i meandrele, adesea încifrate într-un profund mister. Deoarece volumul VI amintit
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
fi la curent, măcar în principiu dacă nu chiar de facto, eu nu am avut habar și cea mai neînsemnată aluzie nu mi-a venit la ureche. Așa cum nu am fost invitat să-mi depun semnătura și nu am avut cunoștință de existența registrului de onoare (un fel de "carte de aur") în care și-au așternut urările și omagiul "Sburătoriștii" cu ocazia împlinirii a 60 de ani de la nașterea lui Lovinescu. Nu puteam deci, nici pe departe, să-mi imaginez
Agendele literare ale lui Eugen Lovinescu by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/12722_a_14047]
-
încît bîntuiam ca bezmeticii pe la două noaptea pe holurile neprietenoase ale Casei de Cultură. Dacă cineva mi-ar fi spus ce se întîmplă, că sînt probleme tehnice, că pauza durează o oră și așa mai departe, decideam ce fac în cunoștință de cauză. Cînd, în sfîrșit, a început prima parte, și mă bucuram de felul în care regizorul și trupa lui extraordinară reușesc să construiască atmosferă de teatru mare pe scenă, a urmat o pauză nesfîrșită, care mi-a fracturat orice
Orașul minunilor (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12762_a_14087]
-
nu-i așa, care are o valoare universală, și pe urmă există Shakespeare, nu? Din care pornesc diferite lucruri. în Canonul occidental al lui H. Bloom e vorba de toate acestea. N.M: Partea proastă e că Bloom n-are cunoștință de literatura română. Dacă tot vorbim de contexte, Romantismul îmblînzit al lui Virgil Nemoianu conține un capitol despre România care este una din cele mai bune analize ale romantismului nostru, care s-a făcut vreodată. Motivul? Punerea lui cu adevărat
CULTURĂ SUBTERANĂ, CULTURĂ OFICIALĂ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12799_a_14124]
-
Livius Ciocarlie Nu am de ce să fiu mândru, dar e un fapt: nu sunt atent la aniversări. îi mulțumesc doamnei Ileana Mălăncioiu că mi-a adus la cunoștință ceva ce ar fi trebuit să știu, iar după cum mi-am dat seama ulterior alții nu uitaseră: Lucian Raicu a împlinit 70 de ani.Alții n-au uitat, zic, dar buna lor memorie nu desființează adevărul prejudiciabil că numele lui
Et in Arcadia ego by Livius Ciocarlie () [Corola-journal/Journalistic/12824_a_14149]
-
de 9 ani. Asta nu înseamnă, însă, mai nimic pentru tînăra adolescentă de mai tîrziu care are ocazia să plece și să se stabilească în celălalt capăt al lumii. Știind că vrea să fie scriitoare, n-o ratează. Își perfecționează cunoștințele de limbă franceză și, în 1997, debutează cu romanul Porte de la Paix céleste (Poarta păcii celeste, la editura Rocher) obținînd premiul Goncourt pentru debut. Cu descrieri desprinse din stampele chinezești, construit cu migală, cu limbajul impregnat de o naivitate juvenilă
Lumini și umbre by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/12819_a_14144]
-
pusă, paradoxal, pe locul doi. Probabil că așa a fost, iar cei ce vor să știe ce îi chinuiește mai mult pe poeți găsesc răspunsuri suficiente într-un sens și în celălalt în paginile jurnalului. Pentru a vorbi însă în cunoștință de cauză trebuie citită mai întîi, totuși, poezia.
Fascinația legendei by Georgeta Drăghici () [Corola-journal/Journalistic/12849_a_14174]