8,902 matches
-
pace și cadență S-ar putea ca nici o hartă din lume, oricât de detaliată, cu latitudinea și longitudinea fixate cu acea nonșalanță a lucrurilor imaginare de necontestat, cu puzderia aiuritoare, bramburită și sinuoasă a cohortelor de linii maro care desemnează curbele de nivel, cu triunghiurile ezoterice ale cotelor după care dibuiești o zonă înaltă sau joasă, cu venele acelea albastre continue sau punctate din care nu vei afla nicicând originea aristocrată a unei regiuni, ci doar rețeaua sa hidrografică, cu petele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
profitând de fanteziile lui violente de șofer sonat, mă avertiza că probabil ar fi mers până-n pânzele albe ca să profite de situația imediată. Am accelerat în timp ce traficul ajungea la intersecția de pe Western Avenue, apoi am pornit spre nord la prima curbă la dreapta, cea care ducea către Drayton Park. Ca un sicriu de sticlă ridicat pe verticală, blocul cu apartamente se înălță spre cer deasupra mea când am intrat înapoi în garajul subteran. În apartament, m-am plimbat fără astâmpăr, căutând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
minimalist-repetitiv de la Dracula, compus de Philip Glass și interpretat de cvartetul Kronos, trezind probabil partea orașului pe care tocmai o străbăteam. De obicei nu ascultam muzică ușoară la volan, dar CD-urile cu Boulez îmi zburaseră de pe bord la o curbă, iar colecția Anatol Vieru îmi fusese furată. Nu mai aveam în mașină decât Glass și Brânduș, dar al doilea mi se părea mai curând matinal, deci îl ascultam pe Glass. Din care cauză nu auzeam sirena mașinii de poliție ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
victima: eram eu. Planul ambuscadei împotriva mea prevedea ca între motocicletele Honda din serviciul meu de escortă și mașina blindată în care călătoream eu să se strecoare trei motociclete Yamaha, conduse de falși polițiști care aveau să frâneze brusc înainte de curbă. Conform contraplanului meu, aveau să fie, în schimb, trei motociclete Suzuki, care să imobilizeze Mercedesul meu cu cinci sute de metri mai înainte, pentru o falsă răpire. Când m-am văzut blocat de trei motociclete Kawasaki la o întretăiere de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
dacă l-a închis mamă-sa în dulap, l-a lăsat nemâncat și l-a bătut cu funia udă vreunul dintre amanții ei. Dup-aia să se trezească teafăr, întreg la cap și să-mi spună logaritmi și cum e curba lui Gauss... L-am tranchilizat o vreme, am băgat în el tratament după tratament, injecții și pastile, mai mult pentru că se plângeau asistentele că le-a rupt halatele de pe ele, că stă agățat de gratii și urlă cât de noaptea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
ne fac tărtăcuțele să se lovească de podeaua camionetei. Mâinile stau lipite bine peste față ca să nu inspirăm rămășițele de rumeguș și balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă la dreapta ne făcea să se prăvălim pe stânga. Nu știam cât avea să dureze. Nu puteam dormi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
balegă uscată răscolite. Ochii strânși bine din același motiv. Nu știam încotro merge, dar încercam să înțelegem. O curbă la dreapta, apoi una la stânga, apoi o porțiune lungă de drum drept mergând cine știe cu ce viteză, apoi o altă curbă la dreapta ne făcea să se prăvălim pe stânga. Nu știam cât avea să dureze. Nu puteam dormi. Având pe ea rochia gata-gata să plesnească și stând complet nemișcată, Brandy zice: — Știi, de la șaișpe ani am fost mai mult pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
se prea putea ca "imaginea balistică" să se încheie cu stingerea unei vieți îi întărea convingerea că nimic nu putea fi mai adevărat decît ea. În ceea ce-l privea, "imaginea balistică" a vieții sale era destul de clară, se afla în curba descendentă și ținta, capătul, se afla undeva în apropiere, oricum în Vladia. De aceea și cerceta toate cotloanele, bătea cărările, răscolea umbrarele și șoproanele, putea spune ce se află la rădăcina fiecărui butuc de vie, la marginea oricărui șanț, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
RECORD, Tovarășa Lătrău spune: Reverendul Fără Dumnezeu poartă o bluză albă. O bluză de femeie. Cu nasturii pe stânga. În lumina palidă a felinarului, nasturii lui din imitație de diamant scânteiază. După încă o bucată de mers, după încă o curbă, stând în afara cercului de lumină aruncat de un felinar stradal, retrasă în penumbră, așteaptă Baroneasa Degerătură. Prin ușa deschisă intră întâi mâna ei, o mână obișnuită, cu degetele îngălbenite de la țigară. Fără verighetă. Mâna așază o casetă de machiaj din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
această nouă zi suavă pe care n-o vom mai vedea trecând. Așa ni se dăduse de înțeles. Poate că prea în siguranță. Din cauza asta n-am adus nimic din ce ne-ar fi putut salva. Am mai făcut o curbă la dreapta, am mers o bucată pe o autostradă, am coborât pe o rampă de ieșire, am tot mers până când domnul Whittier a spus „Întoarce aici”. Strângând în mâini cadrul cromat al scaunului cu rotile, a arătat smucit cu degetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
și dansează o sumedenie de femei, fiecare privindu-se în oglindă. Filmul: umbra unei reflectări a imaginii unei iluzii. Spune: — Fiecare privire în oglindă e o secretă analiză de piață. Ea e propriul său eșantion de public. Evaluându-și atractivitatea curbelor pe o scară de la unu la zece. În fiecare zi testând o nouă versiune beta îmbunătățită a propriei persoane. Ajustând micile detalii pentru a urma trendul pieței. Îmbrăcămintea ei, mulată ca un costum de baie, strânsă pe corp, peste colanții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
un semn discret de rămas bun. — Sigur, a convenit Din și a zâmbit, nu unul dintre zâmbetele acelea enervant de inexpresive, ci un surâs delicat și obosit. Părea teribil de firav când a pornit cu pași repezi pe aleea În curbă, pe lângă șirul de limuzine negre și strălucitoare, Înainte de-a se face nevăzut În puhoiul circulației. Din pricina luminilor, În partea asta a orașului cerul arată palid și cețos până și noaptea. — Margaret! a auzit ea o voce. Era tot Bill
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
căzută În piept. În spate, europeanul singuratic se sprijinea calm de perete, cu capul aplecat de parcă Își privea piciorul. Gâtul i se deslușea parțial, Margaret l-a cercetat Îndelung, s-ar fi zis că era fragmentul unui mozaic de preț, curba lui lină era cu neputință de confundat, ori fusese Închipuirea ei care căuta asemănări? Bună parte din noapte comparase vechile fotografii cu cea din ziar, fără să ajungă la o concluzie. Străzile erau Înțesate de trecători Încă de când a ieșit
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
mirată. Fiecare etaj al clădirii glorifica un aspect al Indoneziei moderne și independente, i-a explicat Bill. Fiecare nivel avea șaptesprezece metri Înălțime, „ziua independenței, azi, șaptișpe august, te-ai prins?“, era luminos și spațios, făcut din beton polisat cu curbe și unghiuri. Oriunde ar fi privit, erau machete frumoase, autorute, căi ferate, canale navigabile, baraje hidroelectrice, planuri de iri gare, spitale, uzine, avioane de luptă, nave cosmice, uzine atomice și hoteluri de lux, o Întreagă lume Închisă În vitrine de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
a strigat Din În sfârșit, fii calm. Fii tu Însuți, micuțul meu orfan. Sunt convins c-ai să te descurci. Întoarce-te repede! În lumina soarelui, hotelul era splendid, o prismă de piatră cenușie polizată. Adam a urcat rampa În curbă care ducea spre intrare. În ferestrele Întunecate ale șirului de limuzine negre și-a văzut imaginea, Îmbătrânită, și-a zis, Îmbătrânită și parcă mai tristă ca Înainte. Nu doar chipul, ci și ținuta, umerii Încovoiați, pașii trași cu greu arătau
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
bine ce, dar cred că știu ce-i umblă prin cap. Să vedem ce se-ntâmplă! Am putea să-i găsim tatăl, și-atunci o să fie familia fericită. Margaret și-a Întors capul să privească autostrada care cobora Într-o curbă lină, de unde se deschidea panorama unei mahalale cu maghernițe Înghesuite unele-ntr-altele, ale căror acoperișuri de tablă ruginită formau o câmpie roșcată. — Mă tem că trebuie să ne așteptăm la ce-i mai rău, Mick. După câte simt eu, Karl n-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
șofer. Când a Închis-o În urma lor, Adam s-a pomenit la adăpost de freamătul orașului, vuietul circulației abia dacă se mai auzea. Mașina a urmat șirul de limuzine care părăseau hotelul, Înaintând lent, centimetru cu centimetru pe rampa În curbă. — Așadar, ia spune ce făceai tu la recepție? l a Întrebat Z. Credeam că nu cunoști pe nimeni la Jakarta. Adam s-a simțit dintr-odată fără vlagă, parcă era paralizat. Voia să ridice mâna să-și șteargă fruntea de
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
evoluînd gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, cînd i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin cîte puțin, coborînd treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului"), dar, în primul rînd, protagoniștii care gravitează în jurul familiei profesorului Alexe, "campion al negației". Dar negația profesorul are niște plicuri pline cu decupaje din presă, care nu iartă nimic și pe nimeni e un punct de plecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
evoluând gradat, treaptă cu treaptă către un punct ce însemna apogeul, când i se oprea respirația și porii i se invadau de umezeală, ca apoi să constate cu ușurare cum scade, tot așa, puțin câte puțin, coborând treaptă cu treaptă, curba descendentă a răului. Tatăl căpătă învoirea, se întâmpla așa de rar să solicite ceva pentru dânsul, încât era aproape imposibil să fie refuzat. Plecă pășind gânditor către liceu, parcurse strada liniștită inspirând parfumul teilor în floare. El era sănătos, avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au ridicat în curbă spre cer ca niște jerbe negre. Fâlfâit puternic de aripi, croncănituri nemulțumite. La masa de seară, acolo la fermă un mic incident. Un băiat pălmuiește o fată. Toate muntencele socotesc gestul ca pe un semn bun, înseamnă dragoste și autoritate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
pe el, ce se complăcea în ideea de a avea un viciu, poate era în sinea lui mândru de asta, poate îi plăcea să-și ascundă mica lui taină, s-o învăluie, s-o îmbrace în pâslă. La câte o curbă o privea complice și-i zâmbea, iar ea se umplea de duioșie și fluturi. La un moment dat îi strânse mâna cu putere, până la durere. În oraș se lăsa înserarea. Ce se petrecuse cu el femeia nu avea cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care se cufundă, fără motor și cu un afurisit de rechin uriaș care ne dă târcoale din apă. — Doamne, am spus, terminați odată. Două fețe se uitară în sus la mine de pe punte. Am arătat spre mare. Butoaiele descriau o curbă largă în apă și se îndreptau către noi. Scout își ridică ochelarii pe cap. — O, la naiba. Se întoarce. Ce, ne... ne atacă? Păi, orice o fi făcând, o să ne mai dea o porție, spuse Fidorous. Scout, mai leagă un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
Acordul final s-a auzit după numai un an. Se mai derulau și nesfîrșite certuri între dirijorul Ciolan și instrumentiști. Tata a recunoscut că i-a luat mult timp să devină imun la neînțelegeri, la intrigi, la bîrfe. A urmat curba de sacrificiu a lui Iorga, din nefastul '31. Criza de concerte. Dar avea clasa lui de pian special. Conservatorul se numea, pe-atunci, Academia de Muzică și Artă dramatică "G. Enescu". Sofia Teodoreanu, fiica lui Gavril Muzicescu, preda teoria; la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
în rînd". Nici Violeta Gheorghian n-avea vreun imbold spre martiraj: "Am azuns (așa ieșea j din botucul umed, asezonat cu ochișorii apropiați, de maimuțică) în cercetare cu azutorul lui. O mie de mulțumescuri nu-s de-azuns". La mijloc erau curbele ei ispititoare, de-i pocneau lui Mistrie siguranțele ca la aerotermă. Cu bubuială mare cînd soțul Violetei l-a prins "cu nădragii în rovine". Scundacul director își iubea cadînele alternativ. Mereu în vînă, în ciuda crizelor de lombosciatică. Era organul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
urmă și disting pelerina scumpei de Șichy. Pălărioara gri e înclinată spre umărul lui Rusalin. Nu vreau să fim văzuți, Tano. Ne tupilăm pînă-n parcarea de la Litle Texas. Zvîrlim pieptenele și-o să crească între noi o pădure. Sigur, contez pe curbele împădurite cu salcîmi. Încetinesc, spre enervarea unui șofer de autobuz. Îmi dă lecția cuvenită de șofat, în dulcele stil clasic practicat pe șoselele patriei: "Naimîncatazibagăcărbunibăgateașinmăta". Nu te lăsa călcată pe coadă, Iordanco. Ba da, mă las. Lacul rămîne pe stînga
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]