1,202 matches
-
grade de întunecime arămiu-sinilie umpleau spațiul în care te simțeai o insectă neînsemnată. Și brusc arn început să cresc, să mă dilat, să umplu spațiul geometric, brăzdat de nervuri și de raze. Pe măsură ce creșteam puteam privi frescele palide de pe pereții curbi, aerul din ce în ce mai întunecat de afară răzbătând prin ochiurile luminatoarelor în ovalul cărora, profilat pe purpură, se mai așeza cîte-un porumbel. Curând a trebuit să mă aplec, să mă târăsc pe podea, să-mi duc genunchii la gură și să-mi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
din casa în care ai locuit toată viața și pe care nu ți-a trecut prin cap să-l schimbi. Am străbătut acea sală, privind atent fiecare avorton în parte. Așa cum făcuse cu șarpele, Gina își lipi palmele de pereții curbi ai unui borcan și privi adânc în ochi, cu o concentrare dureroasă, unul dintre acei gnomi palizi. Am intrat apoi, printr-o ușă strâmtă, pe care n-o remarcasem, într-o cămăruță ca de mansardă, un "dulap" ca acela în
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
culcare: când voi stinge lumina, ei se vor năpusti cu toții spre mine, mi se vor încurca în păr, îmi vor alerga peste brațe, vor încerca să-mi intre în nări și în gură, cu picioarele lor păroase, cu căngile lor curbe, cu burțile moi. Mă vor înfășură toată în firele lor alburii și, pe dedesubt, cu zecile de mii, vor începe marele ospăț. Ca să gonesc imaginea asta, strângeam din ochi cât puteam și făceam cu mîinle gesturi de alungare. Dar tot
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se scurge sub scaun și nu mai vrea să iasă de acolo. Ce dracu’ te faci? Ai senzația că mașina tatălui tău te duce undeva unde urmează să-ți ispășești o condamnare. N-ați putea să Întoarceți aici, la următoarea curbă, undeva? Nu? Uite aici, unde e refugiul ăsta pe marginea șoselei. Spune-i să Întoarcă! Nu vrei să taci? O să mă descurc. Un an și patru luni? Așa crezi? Că o să te descurci un an și patru luni? Da, așa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
spre fereastră și privi în grădină. Cădea o ploaie subțire, ca o beteală de argint în lumina rece. Acoperișul de țiglă verde al casei de vară denumită „Papucul“ strălucea ud prin ceața roșiatică a fagului arămiu, încărcat de muguri. Pajiștea curbă răspândea o lucire sinistră. O pată maronie o străbătu cu viteză de fulger. O vulpe. Alex nu recunoștea niciodată, față de nimeni, că vedea vulpi. Ruby se temea de ele. Alex le iubea. Își privi ceasul de mână. La ora șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
se pricepeau, era considerat drept „o perlă de art déco“. Data cam din aceeași perioadă ca și Camerele din Ennistone. Zidurile exterioare erau din beton, pe vremuri alb, acum de un cenușiu pătat, cu colțuri rotunjite, ferestre încadrate în rame curbe de oțel și un acoperiș din țigle verzi, ușor înclinat. Deasupra ușii principale exista și un soi de ornamentație asiriană (sau poate că egipteană), inițial colorată în verde și cafeniu. În ușă era încastrat un vitraliu oval, pictat cu lalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
Execută această operație timp de multe minute, cu mișcările cuiva care înmoaie rufe. În cele din urmă, își dădu seama că nu mai era necesar să continue. În apa învolburată, plutea și se legăna ceva uriaș și mătăhălos, cu suprafețe curbe, ude. George își spuse: „Ar trebui să-i scot cămașa. Nici un fel de îmbrăcăminte. Doar m-am gândit la toate astea. Nu mai țin minte de ce“. Trase de pânza albastră, întunecată. Dar era prea greu și prea groaznic să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
toate lucrurile existente ca pe un echilibru între contrarii și ordonau (Aristotel, Metaph. A, 5) toate realitățile pe un tabel al contrariilor care conținea zece opoziții fundamentale: limitat - nelimitat, par - impar, unu - multiplu, dreapta - stânga, masculin - feminin, repaus - mișcare, drept - curb, lumină - întuneric, bine - rău, pătrat - oblong. Pe baza acestora, filozofii vor continua să-și fundamenteze teoriile referitoare la contrarii fie păstrându-le ca atare, fie derivând din ele alte perechi de contrarii. Empedocles a considerat la baza tuturor fenomenelor naturii
Visul lui Scipio. Somnivm Scipionis by Marcus Tulius Cicero [Corola-publishinghouse/Science/1099_a_2607]
-
simți greutatea frîului călduț În jurul gîtului, reacționă cu un gest identic cu al leului de la Metro Goldwin Meyer, deschise gura larg, dar În timp ce străbătea drumul gestului spre umărul lui Juan Lucas, descoperi că gîtul ei se potrivea perfect cu linia curbă fermă și delicioasă a inimii lui, primi un pahar, trecîndu-și cealaltă mînă pe spatele lui Juan Lucas, plecîndu-și capul, aproape ascunzîndu-se sub șuvița blondă care căzuse Întrerupînd cu un farmec nespus perfecțiunea vestimentară a lui Juan Lucas, de culoare Închisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
membrele lui sunt vâsle, care lovesc curentul. Corpul lui, nenumărate creaturi microscopice, pe care nevoia le-a unit. În sfârșit, din gâtul lui încep să coboare noțiuni. Râgâie, născând cuvinte. Pui de păianjen-lup, împrăștiindu-se de pe spatele sunetului-mamă. Orice linie curbă din lume e vorbă. Crengile care bat în geam. Urmele în zăpadă. „Norocos“ e aici, învârtindu-se prin preajmă. „Frumușel“ gâfâie, de bucurie că-l vede. „Bine“, o floare purpurie, țâșnind din iarbă. O ultimă clipă frântă și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe stradă se deplasa În sus și-n jos. Mi se păru deodată că totul este subțire, bidimensional, fără trup, fără volum. Strada, oamenii, clădirile Înalte - erau doar linii plane și unghiuri. Nu era nici o curbă pe stradă - singura linie curbă fusese țipătul acela unic și plin. Și, așa cum pierise lumina zilei la amiază, tot așa imaginea chipului acelei femei, zdrobită de grozăvia banală a acelei morți ce evoca o Întreagă viață cunoscută ei, trecuse printr-o transformare dureroasă și răscolitoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
relevate în figura 2.6. Solicitările mecanice produc în structura osului, din punct de vedere mecanic, tensiuni (normale sau/și tangențiale) și deformații (liniare sau/și unghiulare) ale căror evoluții pot fi urmărite pe graficul tensiune-deformație sau încărcare-deformație, grafic denumit curba caracteristică a osului. Proporționalitatea dintre tensiune și deformația specifică, pentru porțiunea liniară a curbei caracteristice, corespunzătoare materialului elastic, se realizează prin intermediul modulului de elasticitate. Ca valori ale modulului lui Young, în literatura de specialitate [25] sunt date, pentru țesutul spongios
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
de colagen sunt orientate paralel, aceasta având ca efect creșterea rezistenței mecanice la solicitarea de tracțiune. Pentru această din urmă situație, cea mai mare rezistență mecanică se obține atunci când forța de tracțiune are direcția paralelă cu direcția predominantă a fibrelor. Curba tensiune-deformație specifică este reprezentată în figura 2.19. Cu toate acestea, proprietățile mecanice ale cartilajului, în privința solicitării de tracțiune, sunt mult mai slabe decât ale ligamentelor sau tendoanelor, explicația putând fi găsită atât în conținutul mai redus în colagen al
Cercetări privind modelarea biomecanică a sistemului locomotor uman cu aplicabilitate în recuperarea medicală şi Sportivă by Mihai-Radu IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100990_a_102282]
-
circulară. Draperia din plastic împletit se dădu la o parte să le facă loc, apoi se trase în spatele lor. Coridoarele institutului erau total deosebite de camerele între care făceau legătura. Lanark îl urmă pe Munro într-un tunel jos și curb, iar pale de vînt fierbinte îl băteau în spate, urechile îi amorțiră de larma vocilor, pașilor, soneriilor care făceau pling-plong și un geamăt ritmat și monoton. Tunelul avea o înălțime de un metru optzeci, cu secțiune circulară și o alee
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de precis situat la marginea orașului, că pe trei laturi era înconjurat de cîmpii. La poartă au trebuit să aștepte. Mașinile au oprit în spatele mașinilor altei înmormîntări. După o vreme, mașinile din față dispărură și ei o luară pe aleea curbă străjuită de rododendroni din care picura ploaia și se opriră lîngă o biserică miniaturală în stil gotic Victorian, cu un coș de fum în spate. în pronaos așteptau mai mulți vecini și rude, care îl urmară pe Thaw și pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
cerul în tăcere, apoi se lățiră brusc cînd strălucirea pieri. Acum, sursa principală de lumină erau felinarele de pe autostradă. Un huruit mecanic depărtat se apropie repede. Un șir de mașini roșii de pompieri cu sirenele urlînd apărură pe un pod curb dinspre intersecție și goniră în defileul dintre Necropolis și catedrală. Aerul începu să se umple de sunetele traficului. Lanark ocoli platforma pînă la latura îndepărtată a turlei și privi în piață. Cîteva camioane o traversară huruind, trăgînd după ele remorci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un inel de apă albastră adîncă și presărată cu stele îl împrejmuia. La dreapta și stînga era o plajă cu nisip pur, de o paloare perlată, asemenea norilor, iar lacul cel rotund și plajele lui erau închise de două maluri curbe în formă de ochi. Iar Lanark își dădu seama că era un ochi și sentimentul ce se născu în el în acel moment era mult prea proaspăt pentru a avea un nume. Gura și mintea i se deschiseră larg și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se petrecu un lucru extraordinar. 9 Se opriseră în fața "camerei de sticlă" care, de fapt, nu era de sticlă, și nici cameră propriu-zisă nu era, ci un fel de nișă în peretele exterior al coridorului, mărginită de un enorm ecran curb turnat dintr-un metal atât de transparent, încât dădea impresia unei breșe regulate lăsată de constructori în carcasa navei. Dincolo de acest ecran se întindeau tenebrele spațiului. Grosvenor observase, distrat, că nava ajunsese la marginea micului arhipelag de stele; se mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grosvenor auzi înjurături în videocomunicator și înțelese, nu fără un sentiment de satisfacție, că și ceilalți se luptau cu radiațiile șfichiuitoare, al căror șoc era numai parțial atenuat de costumele lor spațiale. Obișnuindu-și ochii, putu vedea din nou suprafața curbă pe care stătea și, dincolo de ea, hăul negru, fără fund, al spațiului. Văzu și cușca de metal, ca o pată printre umbre. Unul din oamenii de pe cușcă îi spuse lui Morton: - Sunt dezolat, domnule director, mi-a căzut arma de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
DE ALERGĂTURI ȘI DE VOCI: SE ÎNȘTIINȚA FAMILIA DE SOSIREA DOCTORULUI. ― Sper că Tarrou n-are să întârzie, murmură Rieux. Avea un aer obosit. Se întinde prea repede epidemia ? întrebă Rambert. RIEUX SPUNE CĂ NU DESPRE ASTA ERA VORBA, BA CHIAR CURBA STATISTICĂ URCA MAI ÎNCET. PUR ȘI SIMPLU, MIJLOACELE DE A LUPTA ÎMPOTRIVA CIUMEI NU ERAU SUFICIENTE. ― Ducem lipsă de material, spune el. În toate armatele din lume în general lipsa de material se suplinește prin oameni. Dar noi ducem lipsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
la ceva și Tarrou a răspuns că nu, dar că dă încredere celorlalți. Au împins glasvandul. Era o sală imensă, cu ferestrele ermetic închise, în ciuda anotimpului. În partea de sus a pereților bâzâiau aparate care împrospătau aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu încetineală în lumina crudă care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
afla în mașină sau chiar ce fel de mașină era. — Am putea schimba direcția? Doar dacă vrem să ne rostogolim în josul muntelui. —La naiba. Uri, trebuie să facem ceva. Știu, știu. Vorbi din nou după câteva secunde. —OK. La următoarea curbă, e un punct de observație. Pot să opresc acolo. Când o s-o fac, trebuie să deschizi imediat portiera și să sari din mașină. Și să rămâi foarte jos. Trebuie să faci asta în secunda în care mașina ajunge acolo. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
care ar putea fi Place des Vosges... nu, una mai deschisă, pentru că pe fundal se ridică un fel de Madeleine. După ce trec de piață, ocolind prin spatele templului, găsesc o stradă (e o librărie de anticar pe colț) care cotește curb la dreapta, Într-un șir de străduțe, și mă aflu, bineînțeles, În Barrio Gótico din Barcelona. S-ar putea ieși Într-o stradă foarte largă, plină de lumini, și acolo, pe strada aceea, Îmi amintesc cu o evidență eidetică, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
-i aparținuse lui Nandinig. Rotari și-a pus scutul și centura de luptă, atârnând armele grele de o curea în bandulieră. Am luat seama la scramasax, un dar din partea lui Faroald, spada scurtă cu un singur tăiș și cu vârful curb pe care longobarzii o folosesc în bătăliile de pe cal. Era o bijuterie: avea garda din lemn de corn sculptat și teaca de piele căptușită cu plăcuțe de aur. Un longobard pe nume Garibaldoo s-a ridicat și, prefăcându-se că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
a urmat tăcut, fără să se opună schimbării de direcție. Înăuntru era un bărbat care părea în vârstă, și asta poate numai fiindcă pătimise mult. Înmuia un penel într-un vas plin cu cerneală roșie și trăgea linii drepte și curbe pe peretele din dreapta, aparent fără nicio noimă. Avea părul cenușiu și lung până la jumătatea spinării, iar barba îi ajungea până pe pântece. Era oacheș la față, nu se știe dacă din pricina stirpei sau a soarelui; pe fața plină de riduri mărunte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]