1,134 matches
-
vă îmbrăcați în acest moment. Zice că în rucsacuri aveți mîncare pentru drum, și că puteți începe să mîncați cînd doriți. Rima puse mîna pe veșmintele femeiești și le mîngîie cu vîrfurile degetelor. Erau blonde și catifelate. Buzele i se curbară într-un zîmbet însuflețit. — O să mă îmbrac în baie, zise ea sărind goală din pat. Alergă spre ușa de la capătul salonului și Lanark examină rucsacurile. în ambele era o haină din piele rulată și mici bucăți de fructe și carne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
grăbești. O urmă și intră pe ușă. Zgomotul deveni asurzitor în timp ce ea îl conducea între peretele interior al cortului și un șir de chelneri care duceau tăvi cu farfurii murdare. Zări spinările celor care stăteau la o masă care se curba spre stînga și dreapta. Libby îi indică un scaun gol. — Era al tău. Se strecură în el cît putu de încet. Un vecin îl privi lung și zise: — Dumnezeule, o fantomă! și începu să chicotească. Era Odin. — Mă bucur foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
de încâlcite, astfel că era cu totul imposibil să-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
M-am îndreptat spre fereastră, mă gândeam că nici Maria, nici sora ei nu dormiseră niciodată în pădure, că nu auziseră niciodată miile de crengi vuind laolaltă și de aceea... Țineam geamul cu palmele deschise, era o sticlă frumoasă, ușor curbată în afară, cu irizații sidefii. Lemnăria părea solidă, putea să reziste. Fetița gemea, voia să vomite, Maria îi sprijinea capul, nu știa ce să facă. Asta a durat un timp, n-aș putea spune cât, fetița s-a mai liniștit
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
doar doi ofițeri însărcinați cu prezicătorii. Prea ușor. Luând în considerare precauțiile luate de Discipol părea imposibil ca nava să se găsească într-adevăr în posesia lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
Urcară pe lângă peretele opus. Ajunseră la planșeul central și intrară într-o sală care fremăta de murmure subterane. Gosseyn bănuia prezența unui mare număr de mașini, dar nu avea creierul secund pentru a verifica această supoziție. Peretele din față se curba în încăpere. Din fiecare colț pleca un pilon arcuit. Cei patru piloni ajungeau la un contrafort, la aproape opt metri de locul unde ar fi trebuit să se găsească peretele. Asta ar putea fi capătul sicriului. Partea inferioară, translucidă, răspândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
de încâlcite, astfel că era cu totul imposibil să-ți, dai seama, dinăuntru, când și unde se racordau. Încercă să caute ceva urme vizibile la tunelul următor. Dar nu observă nimic deosebit, lemnul rădăcinilor ― acum de culoarea galbenă a lămâii, ― curbându-se masiv până în plafon. Cât de sus putu pipăi cu buricele degetelor, nu întâlni decât aceeași suprafață dură, ca de metal. Nici striuri, nici neregularități, nici trape ascunse, nimic care ar fi putut oferi vreun indiciu. Gosseyn se simțea cuprins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de peste trei kilometri. Orașul strălucea și scînteia într-o lumină provenită dintr-o sursă nevăzută și era așezat în mijlocul unei grădini cu copaci și arbuști înfloriți. Dincolo era o pajiște verde, cu dumbrăvi și lunci și pîraie scînteietoare. Totul se curba ușor în sus, într-o ușoară ceață la orizont, pe cele trei laturi pe care le putea vedea. Dacă zarea n-ar fi avut margini atît de apropiate, ar fi putut să fie Pămîntul. În clipa aceea Hedrock suferi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
să-l protejeze pe ofițer de atacurile criminalilor. Autorul principal Busolid în cele din urmă a recunoscut crimAșarătând și locul unde ascunsese sacul care era din aceeași țesătură ca și salteaua de pe patul victimei, acesta fiind ascuns sub o salcie curbată pe malul râului Bârlad și acolo s-a și gășit, fiind proba cea mai puternică ăcând a fost arestat mama lui Croitoru plângând striga :,, Ioane, nu ești tu criminalul’’, dar el zicea: ,, Taci mamă că eu sunt’’!). Pedeapsa criminalilor a
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și i se păru că îl vede pe cel de-al doilea bărbat, cel cu camera, scoțând o armă și îndreptând-o spre ea. Icni și se ghemui, dar acesta nu găsi un unghi potrivit: pietrele se încovoiau și se curbau prea brusc. În cele din urmă ajunse la o scară îngustă, cu trepte de metal. Căzu aproape direct pe ele, făcând eforturi mari pentru a-și păstra echilibrul. Le urcă tropăind, respirând sacadat. Odată ajunsă în vârf, trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Bang! Le soleil c’est beau. Bang! — Gerard ... — Les femmes au volant c’est la lâcheté personifié, spuse pasărea și scoase un huruit. Pourquoi elle ne dépasse pas? . . . Oh, ouì, merde, des travaux. Șoferița coti, în sfârșit, în dreapta, dar luă curba atât de încet, încât Stan fu nevoit să frâneze puțin, când trecu pe lângă ea. — Il ne faut jamais freiner . . . Comme disait le vieux père Bugatti, les voitures sont faites pour rouler, pas pour s’arrêter. Stan oftă. — Nu înțeleg o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
François, nu țin deloc să fiu doar suportul fantasmelor tale erotice, sînt totuși și femeie!“ sau: „În scrisori, nu vorbești decît de sex, nu-mi pui nici cea mai mică Întrebare despre munca mea“ - și privisem sînii Marysei așa cum priveam curba colinelor sau ramurile unui pin de pădure Îndoite de vînt, cu privirea pură a unui tînăr creștin. Doar n-am să scriu cu markerul permanent pe peretele camerei: „Ah, de ce nu m-am culcat cu Maryse!“. Eram fiul lui Franz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
Noaptea de pe Muntele Pleșuv, versiunea Walt Disney. Nu vociferau, ci murmurau, dar toți laolaltă produceau un zumzet accentuat, ca figuranții de la operă care rostesc: rabarbaro rabarbaro. La stânga mea felinarele erau puse pe jos În semicerc, completând cu o circumferință turtită curba de răsărit a corului și atingând cu extremitatea acelui pseudo-semicerc, spre sud, statuia lui Pascal. Acolo fusese pus un vas cu jăratic aprins, peste care cineva arunca ierburi, esențe. Fumul ajungea până În ghereta mea, uscându-mi gâtul și provocându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
de plumb și m-ar fi Înghițit, aș fi dispărut Într-o cută a minciunii lui, transferat În Altundeva. Dacă aș mai fi rămas câtuși de puțin sub broderia lui, marii lui clești s-ar fi strâns, s-ar fi curbat ca niște colți, m-ar fi supt, și apoi animalul și-ar fi reluat poziția lui posomorâtă de ascuțitoare criminală și sinistră. Un alt avion: ăsta nu venea din nici o parte, Îl generase el Între vertebrele lui de mastodont descărnat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
face față unei călătorii cu metroul În seara asta), mi se năzare că parcă ar fi trecut secole de cînd mi-a venit ultima oară ciclul. De fapt, cînd s-a Întîmplat asta mai exact? Un taxi ia În viteză curba și se oprește. În vreme ce persoana dinăuntru se dă jos și plătește, mă reped la mașină și Înșfac mînerul portierei. Odată porniți la drum și ajunși la semaforul din Gloucester Place, un vag sentiment de neliniște mă cuprinde, o senzație pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cu degețelul În gură și cu căpșorul sprijinit de pieptul meu e un semn clar că e gata să meargă la culcare. După cinci minute, mă strecor În camera ei Întunecată și constat că a adormit deja. Genele i se curbează dulce deasupra pomeților, și Încă Își mai suge blînd degețelul. Rezist impulsului de a mă apleca să o acopăr cu sărutări, căci știu că asta o va deștepta și că Încă nu doarme atît de profund. E o experiență cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
de brațe. S-a auzit un zgomot sec, ca și cum s-ar fi rupt pe neașteptate un ham, și vârful însângerat al parului s-a ivit prin spinarea lui Romilde, la nivelul gâtului și al omoplatului stâng. Corpul, după ce s-a curbat, s-a făcut moale, alunecând încet în jos de-a lungul parului: ghemuit în pulbere și sânge. Atunci mi-am amintit de profeția lui Garibaldo și mi-am acoperit fața cu mâinile. A fost lăsată acolo, și la scurtă vreme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de-a patra luni, familia s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat o bucată de papirus și s-a jucat cu el cu ambele mâini de parcă era un evantai, iar Nakht-re a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe Ko-ko-to, îi întinde băiatului o napolitană. Ia cu mama, ia un Joe. ─ Jo-e! Jo-e! cântă cel mic și năvălește la napolitană. Lângă ceas, ferită de șosea printr-un tufiș de laur pitic e o bancă verde, din lemn, modelul curbat cu tălpi de fier. Pe ea șade pensionarul Costache Popa. N-a fost niciodată căsătorit, habar n-are de copii, de nepoți, de sugari, de Benjamin Spock, însă, martor fără voie la scena cu îngerul și napolitana, simte că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
își suge degetul sângerat. Gazda revine în sfârșit din bucătărie cu o tavă de argint pe care a așezat două păhărele, clondirul cu vișinată și un platou de cornulețe făcute în casă. Unele sunt mărunte cât degetul mic și delicat curbate precum secera lunii noi, altele, de o jumătate de palmă, se tolănesc pe plaja de zahăr pudră ca masculii de morsă după o luptă câștigată. Căci treabă la bucătărie face, și chiar cu plăcere, dar nu prea des, atât cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
puțin loc! Un’ să mă duc măi frate, un’ să mă mai duc? Haideți, avansați un pic, se poate. Se poate, loc e, numai bunăvoință să fie. Și într-adevăr încă odată bunăvoința înfrânge legile geometriei, sau cel puțin le curbează ușor, le înmoaie și face din linii drepte arcuri de cerc, din inflexibila cantitate ceva care pe ici pe colo mai lasă de la ea, cât să mai încapă și un trup rotunjor de femeie, și încă unul, fi-su de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
cu oțet pe toți actorii, de la un capăt la altul, înjurându-i de mama focului. Matthew se dădu un pas înapoi, fără să-și dea seama. Sophie se strâmbă. Mă uitai la Helen. Deși părea calmă, o trădau buzele; se curbaseră într-un zâmbet involuntar de satisfacție, iar ochii îi alunecară într-o parte, privirea ei plină de îngâmfare întâlnind-o pe a lui Bill. Dimpotrivă, chipului Tabithei era la fel de inexpresiv ca al unui parlamentar Tory. — Bine, oameni buni, zise MM
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
O ridică și-o frunzări, apoi se opri la un articol Însoțit de fotografii color reprezentând ceea ce lui i se părură a fi picioare de om, dar picioare distorsionate dincolo de orice recunoaștere, cu degete care creșteau alandala, degete care se curbau În sus și-n spate către partea de sus a piciorului, sau, mai rău, degete care se curbau În jos spre tălpi. Se uită țintă la fotografii o vreme, apoi, tocmai când Începu să citească articolul, simți mișcare lângă el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
i se părură a fi picioare de om, dar picioare distorsionate dincolo de orice recunoaștere, cu degete care creșteau alandala, degete care se curbau În sus și-n spate către partea de sus a piciorului, sau, mai rău, degete care se curbau În jos spre tălpi. Se uită țintă la fotografii o vreme, apoi, tocmai când Începu să citească articolul, simți mișcare lângă el și ridică privirea pentru a o vedea pe doctorul Peters dincoace de ușă. Fără nici un preambul, ea-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
de aer. Am Închis ochii. mai Întâi am văzut oglinda apei descrețindu-se și netezind cu cercuri largi toate cutele și asperitățile inimii mele Îndoite după crima din ziua precedentă. Apoi zidul negru din fața ochilor mei a Început să se curbeze și să se adâncească, devenind un tunel. o spărtură ! Am fugit Înăuntru fărĂ să stau pe gânduri. Fugeam cu lacrimi de recunoștință În ochi spre acel altceva care urma să mă vindece și să mă izbăvească de mine Însămi cea
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]