1,047 matches
-
cinci poze rămase după plimbarea din Cișmigiu și se oprea la cea în care Elena, în picioare în rândul al doilea, privește în jos la el cum stă ghemuit în rândul întâi, jos între Aneta și Mara. Șuvița de păr curbată îi ascunde obrazul pe jumătate, iar peste pleoapa coborâtă cade umbra, așa că nu-i chiar sigur că la el privește. În fundal, în spatele grupului, puțin în stânga Elenei, se vede o sculptură reprezentând-o pe Fecioară sărutându-l pe frunte și
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
balon de săpun care dispăru, lăsîndu-i privirea pustie, pierdută spre altă fereastră, una de mai sus, de la etajul al doilea, pe care palatul nu-l avusese niciodată. Poate că de aici venea expresia angoasată a buzelor lui, Încă destinse și curbate, dar complet lipsite de bucurie. — Hai să ne odihnim. Îi spuse Santiago prietenului său, Întrerupind observația minuțioasă a lui Julius. Mai Întîi cina de Crăciun cu bătrînii, diseară; pe urmă ieșim. CÎteva ore de somn nu ne-ar prinde rău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
treptat să-i cunosc pe băieții cu care ieșeam pe apă în fiecare sîmbătă. Elevi de liceu, tineri care vor prelua afacerea familiei și care, în felul acesta, nu vor avea timp pentru alte studii, cu aspect bolnăvicios și spinări curbate care trebuiau să-și îmbunătățească condiția fizică sau viitori bărbați de carieră deja suferind de obezitate. Aproape toți dintre ei aveau voci puternice. David era un băiat tăcut cu bucle întunecate care stătea invariabil după locul de acces și, trăgînd
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
de corpuri analoge va trebui să-și reconsidere în întregime problema propriei sale nemuriri. Către orele nouă fu înveșmântat într-o lungă robă albă, iar parada viziunii începu. O luară pe un drum curios; niște trepte coborau pe lângă un perete curbat. Ajunseră în adâncuri; acolo se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
descoperi că brațul îl fascina. Nu era chiar negru, ci de un verde intens. Părea ceva bolnav pentru că se dezvolta la un om, dar, luat în sine, pielea rece și lucioasă, ghimpii roșii de la buricele degetelor și de la cot, ghearele curbate ca niște lame de oțel păreau foarte sănătoase. începu să cultive fantezii despre cît rău putea face. Se imagina intrînd la Elite, ducîndu-se drept spre clica lui Sludden, cu mîna vîrîtă la pieptul hainei. Le-ar zîmbi din colțul gurii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
urmăriră șinele de tramvai care reflectau lumina felinarelor, trecură peste rîul Kelvin și ajunseră într-un cartier cu mulți copaci și case înșiruite. Undeva, dincolo de universitate, auziră un lătrat ascuțit și un cîine negru alergă spre ei pe un trotuar curbat. — E Gibbie! spuse Marjory și se ghemui luînd capul cîinelui în poală. Ce mai faci, Gibbie? Ei, Gibbie? Gibbie e un cîine cuminte, șopti ea frecîndu-i fălcile cu mîinile. Cîinele gîfîi și-și scoase limba, rînjindu-i cu ochii închiși și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Sandy și, brusc, aeronava aceea grotescă și fragilă, faptul că era delegat și primar i se părură o evadare prostească din realitatea care conta cel mai mult pe lume și strigă: „Nu!“, luptîndu-se să iasă, dar în acel moment aripile curbate se răsuciră cu un vump-vump-vump furtunos și fu zvîrlit cu picioarele în sus ca o suliță și o pală usturătoare de aer înghețat îl izbi în frunte și-l lăsă fără simțire. CAPITOLUL 40. Provan Se trezi legănat în nemișcare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintre ele. Pe ambele maluri observă stațiuni de vară cu magazine, turle de biserici și esplanade aglomerate, porturi zgomotoase cu dane pline de vapoare. Pe apă se mișcau petroliere, alături de fregate și iahturi cu pînze albe. O pală de fum curbată se îndrepta spre el dinspre o navă cu zbaturi ce băteau apa cu un pleoscăit care ajungeau pînă la el, îndreptîndu-se spre o insulă suficient de mare pentru a adăposti un teren de vînătoare de potîrnichi, două păduri, trei ferme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
oficială, Lanark, problemele de sănătate publică vor fi dezbătute luni. Stai la coadă și salută-ți gazdele. — Gazde? — Șeful executivului din Provan și Lordul și Lady Monboddo. Stai la coadă, stai la coadă. Se aflau într-un coridor lat și curbat, cu uși duble din sticlă pe o parte și o coadă care înainta continuu. Lanark observă o femeie într-un sari argintiu și un bărbat tuciuriu într-o togă albă, dar majoritatea purtau uniforme sobre sau costume de afaceri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă de încă trei ori. În aceste condiții i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din fund, se afla un transportor spațial. O navă cum pământenii nu și-ar fi imaginat decât în visel" cele mai delirante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
de corpuri analoge va trebui să-și reconsidere în întregime problema propriei sale nemuriri. Către orele nouă fu înveșmântat într-o lungă robă albă, iar parada viziunii începu. O luară pe un drum curios; niște trepte coborau pe lângă un perete curbat. Ajunseră în adâncuri; acolo se găsea un propulsor cu pilă atomică, iar Gosseyn avu parte de al doilea șoc. O navă cosmică! Templul din deltă era o navă interstelară sferică, îngropată în aluviunile veacurilor trecute, poate de milenii. Urcară pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă ușa deschisă în spatele său și începu să înainteze în interiorul arborelui. 11 Monotonia decorului îi moleșea gândurile. Tunelul coti și panta descendentă se accentuă. Pereții curbați sticleau slab în lumina lanternei. De două ori în timpul primelor zece minute, tunelul se bifurcă. Și, în ora care urmă, tunelul intersectă alte șapte coridoare similare și se mai bifurcă de încă trei ori. În aceste condiții i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
prudență. În ultima clipă se lăsă în patru labe. În secunda următoare, privea printre barele balustradei, în fața lui se adâncea o enormă tranșee cu pereți metalici, care reflectau mat lumina lămpilor atomice amplasate din loc în loc, în lungul giganticelor ziduri curbate. Tranșeea avea circa 3 kilometri lungime, un kilometru și jumătate lărgime și 800 de metri adâncime. Ocupând jumătate din fund, se afla un transportor spațial. O navă cum pământenii nu și-ar fi imaginat decât în visel" cele mai delirante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
său descuiară automat cea de a doua ușă. Păși înăuntru și se trezi într-o cameră de proporții impunătoare. Un bărbat mare de statură, cu fața palidă și ochii spălăciți, se ridică dindărătul unui birou monstros de maro, de formă curbată, și se uită lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse încet mîna. Cînd senzația neplăcută încetă, piatra inelului indică direct peretele din spatele biroului. Frumos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
cum decurgea această experiență hotărâtoare. Copilul, ieșit din toropeala sa, se răsucea convulsiv în cearșafuri. Doctorul, Castel și Tarrou stăteau lângă el de la orele patru dimineața, urmărind pas cu pas progresele sau stagnările bolii. La capătul patului se vedea, puțin curbată, silueta masivă a lui Tarrou. La picioarele patului, lângă Rieux, care sta în picioare, Castel citea o veche lucrare, arătând, după toate aparențele, liniștit. Încetul cu încetul, pe măsură ce se lumina în vechea sala de școală, soseau și ceilalți. Paneloux mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
îi privea fix. Zece metri. Hagar întinse microfonul în față. Turiștii își scoteau aparatele de fotografiat. Urangutanul se uita direct la Hagar și scoase un sunet ciudat, ca o tuse. — Dwaas. Hagar repetă sunetul. — Dwaas. Urangutanul îl privea fix. Buzele curbate se mișcară. O secvență de mârâituri guturale: — Ooh stomm dwaas, varlaat leanme. Unul dintre turiști spuse: — El scoate sunetele astea? — Da, zise Hagar. — Adică...vorbește? — Maimuțele nu pot vorbi, spuse un alt turist. Urangutanii sunt muți. Așa scrie în carte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
o mână, în timp ce ridică o bucată bună de piele și țesut cu cealaltă. Porfiri era atent la mișcare și la mirosul slab de carne care se făcu simțit odată ce pielea fusese deschisă. Diener-ul era deja pregătit cu foarfecele mici și curbate folosit pentru secționarea coastelor. Doctorul Pervoiedov făcu unul din semnele sale și apoi schimbă bisturiul cu foarfecele de tăiat coaste. Tăia metodic coastele la fiecare capăt cu concentrarea urâtă cu care un om își taie unghiile de la picioare. De fiecare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
despărțind două tabere adverse, se întinde un spațiu larg, lipsit de construcții, deși privind mai atent, se observă pe sol rețele încrucișate de urme de tractoare, zone netezite care nu pot fi produse decât de uriașe lopeți mecanice, implacabile lame curbate, care, fără vreo tresărire de milă, mută totul din loc, casa veche, rădăcina nouă, zidul de sprijin, lăcașul unei umbre care nu va mai cădea niciodată. Cu toate acestea, așa cum se întâmplă în viață, când credem că totul e pustiit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Mașini de fier pentru sticle, se deschideau și se Închideau cu două manete, dar dacă cineva, În loc de sticlă, Își vâra acolo Încheietura mâinii? Țac, probabil că așa se Întâmpla cu cleștii aceia, cu ditamai foarfecele, cu bisturiele acelea cu ciocul curbat care puteau fi introduse În sfinctere, În urechi, În uter, ca să extragă fătul Încă proaspăt, bun de pisat cu miere și cu piper pentru a satisface setea Astarteei... Sala pe care o străbăteam acum avea vitrine largi, Întrezăream butoane pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Wakefield văzu un magician făcînd trucul cu cutia de lemn. I-a plătit magicianului ca să-i spună secretul și s-a dovedit a fi chiar simplu. Se deschidea apăsînd două colțuri opuse, pe diagonală și apoi trăgînd de capacul ușor curbat. CÎnd Wakefield s-a Întors din Egipt, a deschis cutia imediat și Anton, umilit a plecat chiar În noaptea aceea. Din cîte știe el, de atunci Mariana nu s-a mai culcat niciodată cu Anton. La vremea aceea, Anton era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
de os, având astfel o putere de două ori mai mare decât a celui longobard; săgețile cu care trăgeau aveau vârfuri lungi de-o șchioapă, tăiș triplu și erau în stare să pătrundă prin platoșa noastră. În privința săbiilor, aveau una curbată ca o seceră, cu tăișul în afară: reteza alunecând într-o parte, fără să se-nfunde printre oase, cum se-ntâmpla cu scramasaxul. Începând cu scuturile rotunde de lemn îmbrăcat în piele și terminând cu coifurile cu creastă, de piele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mâini. O să te învăț cum se taie o ceapă. Ne petrecem tot weekendul gătind. Învăț să tai fin o ceapă, să o întorc pe partea cealaltă și să fac cubulețe fine. Învăț să tai verdeața cu un cuțit cu lamă curbată. Învăț cum să amestec făina și ghimbirul măcinat cu bucăți de carne, pe care să le trântesc apoi într-un tuci superâncins. Îmvăț că aluatul pentru pateuri trebuie făcut rapid, cu mâinile reci, lângă fereastră. Învăț cum se curăță fasolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
atârnate de cabluri de oțel, care mergeau de la galeria în care ne aflam noi până la cealaltă, de pe peretele opus. Cele mai multe dintre ele erau goale; decorul pentru Virginia Woolf era fix, singurul lucru care atârna făcea parte din cicloramă, o bară curbată, care ajungea până în spatele decorului, susținând pânza de fond, de care era atârnată iedera falsă, de o mie de lire. Din când în când, barele vibrau ușor, lăsând să pătrundă lumina, care apoi aluneca de o parte și de alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
cu podele din lemn, lustruite, mese din sticlă opacă și scaune negre tapisate care aveau, din câte îmi dădeam seama, spătare aerodinamice. Un tânăr îmbrăcat într-o haină Nehru 1 neagră și care stătea în spatele unei tejghele înalte de lemn, curbate și libere, ne-a luat hainele și ne-a condus la masă, după nț, nț-ul de rigoare pe care i-l adresă lui Hugo pentru că nu făcuse rezervare. Maiestuos, Hugo nu-i băgă în seamă reproșurile. Vin aici atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]