781 matches
-
de pictură, artă grafică, fotografie, sculptură sau discută dramatizarea unor romane și tipologia personajelor dramatice. Din 1966 înregistrarea manifestărilor culturale e marcată de filtrul ideologic, devenit mai evident la nivel programatic în seria „nouă”, inaugurată la 11 decembrie 1970. În „Cursiv” (1/1970) Eugen Barbu anunță că de-acum revista se va axa pe „discuții în materie de fenomen artistic”, purtate pe „un ton pasionat, dar civilizat” și enumeră drept condiții „o claritate ideologică absolut necesară”, „puțin umor”, „puncte de vedere
SAPTAMANA CULTURALA A CAPITALEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289478_a_290807]
-
și inteligență, aptitudine spirituală, a creativității, obiect al disprețului vulgar -, Domnul intelectual, Geniu și sărăcie, Sufletul scriitorului; tipic camilpetresciene sunt și meditațiile asupra feminității din „La Garçonne”, Femeile generatoare de ideal, Petrecere frumoasă, doamnă. Pagina întâi rezerva spațiu și unor „cursive” de atitudine, colaborări externe, în chestiunea intelectualității, precum Ajutoare, nu pensii (numărul 10), în care E. Lovinescu chema revista să militeze pentru înlocuirea premiilor literare exorbitante, monopolizate de „profesioniști” ai acumulării distincțiilor, cu ajutoare repartizate echitabil și pe merit autorilor
SAPTAMANA MUNCII INTELECTUALE SI ARTISTICE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289482_a_290811]
-
Th. M. Stoenescu și Carol Scrob. În cel dintâi număr se anunță că se vor publica romane „alese” din toate literaturile. Primul dintre acestea era Dracul șchiop de Lesage, din care s-au tipărit câteva capitole, într-o transpunere destul de cursivă. S-au mai tradus romanul de aventuri Pieile roșii al lui Paul Duplessis și fragmente dintr-un alt roman foileton de epocă al scriitorilor A. Sirven și H. Leverdier, O dramă la mănăstire. Toate aceste traduceri îi aparțin, probabil, lui
SEARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289590_a_290919]
-
povești propriu-zise, povești cu animale, prezente și în colecțiile lui I. G. Sbiera și S. Fl. Marian, dar cea mai mare parte a textelor este rezervată snoavelor despre țigani. Versiunile în limba germană se impun prin ținuta îngrijită, prin limbajul cursiv, neforțat, tălmăcitorul urmărind echivalarea conținutului narațiunii. Volumul Romänische Poeten, editat la Viena în 1865, conține traduceri din scrierile lui V. Alecsandri, Gr. Alexandrescu, Gh. Asachi, Cezar Bolliac, D. Bolintineanu, C. Negruzzi, Andrei Mureșanu, C. A. Rosetti, dar și ale lui
SIMIGINOWICZ-STAUFE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289680_a_291009]
-
transpus romanul lui F. Le Prince, Mâna de mort (I-IV, 1869), urmare la Contele de Monte-Cristo de Al. Dumas. Cu rare excepții, când apar improprietăți lexicale și construcții sintactice greșite, limba în care V. și-a făcut traducerile este cursivă și câteodată chiar elegantă. Traduceri: F. Le Prince, Mâna de mort, I-IV, București, 1869; [Autor neidentificat], Misterele unui harem. Istorie criminală turcească, București, 1873; Edmond Hahn, Contesa falsă, pref. trad., București, 1873; Heinrich Zschokke, Blondinul din Namur. Pașa de la
VERMONT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290495_a_291824]
-
astfel încât să obțină propoziții; 4. Să recunoască ortogramele studiate din aceste propoziții; 5. Să-și însușească scrierea corectă a ortogramelor: n-ai, m-ai, ne-am, ceai; 6. Să depisteze ortogramele scrise greșit într-un text dat; 7. Să citească cursiv un text; 8. Să povestească corect textul; 9. Să răspundă la întrebări legate de text; 10. Să diferențieze atitudinile pozitive de cele negative ale personajelor dintr-un text dat. 5. Proiect didactic - Propoziția simplă și propoziția dezvoltată Deficiența: Dislexie disgrafie
Logopedie : modele de proiecte didactice : caiet de lucrări practice by Iolanda Tobolcea () [Corola-publishinghouse/Science/475_a_1323]
-
cumpătat la băutură, se antrena cu locvacitate în dispute filosofice și teologice, era un spadasin neîntrecut, un călăreț fără pereche, un vânător iscusit și un înotător remarcabil; nu e clar dacă știa să scrie sau să citească, dar vorbea latina cursiv 3. Creștinismul putea fi liantul Europei Unite - ca Imperiu Sfânt -, dar numai dacă era promovat și interiorizat de toți supușii împăratului, de la primii demnitari până la ultimul popor cucerit, de la curtea palatină până la cele mai îndepărtate fruntarii ale împărăției. Europa era
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
găsise numeroase erori de traducere. A descoperit, cu acest prilej, o dificultate și în ceea ce privește scrierea. La mijlocul secolului al VIII-lea se scria greoi, cu majuscule sau cu „grafeme uniciale”, derivate din literele majuscule romane cu forme rotunjite; alteori se scria cursiv, cu litere mici unite prin numeroase ligaturi. Alcuin s-a decis să facă ordine și a impus ca în scriptoriumul, de la Tours să se folosească exclusiv „minuscula carolingiană” sau „carolina”, inventată de el. Carolina era o scriere regulată, clară, fără
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
frescă, politic, popular, senzațional, de mistere, polițist, dezbatere. Aliază banalul cotidian cu extraordinarul și fantasticul, gingășia cu trivialitatea, frivolul cu poeticul, eroicul și carnavalescul, vulgarul cu sublimul, grotescul cu tragicul, realismul demitizat cu romantismul mizerabilist (idealizarea declasaților, disculparea delincvenților), relatarea cursivă, limpede cu dialogul polemic sofisticat, cu monologul contorsionat sau cu cel dramatic, uneori subiacent dialogului, pe care, ca în teatrul lui Eugene O’Neill, îl contrapunctează, îmbină artificialul literar nedisimulat cu aliteratura, utilizează vocabularul periferic și exprimarea protocolară, injuria pitorească
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
și Fragmente istorice despre boierii din Țara Făgărașului (I-IV, 1904-1907). Volumele de amintiri, Reminiscentie din anul 1860 (1897) și Notițe despre întâmplările contemporane (1913), cuprind date despre viața politică și socială a Transilvaniei și sunt scrise într-o limbă cursivă și vioaie. Autor a numeroase versuri, P. prefera satira și anecdota în versuri, specii pe care le-a cultivat cu stăruință. Volumul său de „imitațiuni” (1900) este însă firav, încercând să se susțină prin umor, dar unul lipsit de finețe
PUSCARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289070_a_290399]
-
culegerea folclorului, publicând, în periodice, poezii populare. Este, în același timp, autorul multor traduceri, inegale ca valoare. Preferințele sale se îndreaptă spre literaturile rusă (Lev Tolstoi, Ivan Turgheniev, V. M. Garșin) și germană (Schiller). În genere, traducătorul folosește o frază cursivă. Se remarcă îndeosebi traducerile din Tolstoi, publicate în „Gazeta Transilvaniei” și adunate în volumul Povestiri alese. Alegerea textelor este subordonată, în majoritatea cazurilor, unor tendințe moralizatoare. Uneori P.-P. se depărtează prea mult de original, ocolind sondajele psihologice (nuvela Patru
PETRA-PETRESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288771_a_290100]
-
pe creatorii culți să se inspire din miturile autohtone, convins că mitologia românească „e tot așa de încântătoare ca și mitologia scandinavă sau greco-romană și [...] are aceeași savoare poetică și artistică”. Expunerii din lucrările altora, el i-a preferat prezentarea „cursivă și logică a miturilor despre facerea lumii, oameni vechi, Dumnezeu, diavol, crearea omului, Iisus Hristos, viața omului, timp, duhuri nevăzute, făpturi de basm și a doua viață”. Receptarea contribuției lui O. a fost contradictorie: dacă Romulus Vulcănescu o situează între
OLINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288521_a_289850]
-
depărtate (I-II, 1848). Câteva traduceri, anunțate ca fiind sub tipar, se pare că nu au mai apărut sau nu se păstrează: Martirii de Chauteaubriand, Zestrea Suzetei de J. Fiévée și nuvela (poate originală) Samoil neguțătorul. Tălmăcirile lui N. sunt cursive, într-un stil deloc vetust, modern chiar, vădind preocuparea pentru cultivarea limbii române, întâlnită și în unele prefețe, ca și într-un Vocabular român de neologisme, apărut în 1848. Traduceri: Louis Aimé-Martin, Educația mumelor de familie sau Civilizația neamului omenesc
NEGULICI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288417_a_289746]
-
statuară sau extraordinară, doar cele negative ies din rând. Chiar scrierea cronicii, suflul dominant par a fi mai degrabă efectul natural al unui talent de povestitor, al unei adevărate febre de a face cunoscute cele aflate, văzute, trăite. Expunerea este cursivă, expresivă, probând o mare putere de observație și caracterizare, de concretizare și reconstituire a realului. Atitudinea narativă și mijloacele relatării sunt cele ale unui artist: permanenta implicare afectivă, privirea definită prin acuitate, precizarea amănuntului, vizualizarea și actualizarea imaginilor, capacitatea de
NECULCE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288395_a_289724]
-
nu sunt decât decupaje în timp. În plus, nu sunt deloc lipsite de vreo inocență analitică sau ideologică și pot fi chiar simplificatorii. Ele instituie o ordine, dar prețul plătit constă în eliminarea istoriilor în numele unei istorii unice, rectilinii și cursive. Abaterile sunt uneori ignorate, iar alteori intenționat neglijate, întrucât ceea ce contează este înscrierea în istoria unică, progresivă, evoluționistă, devenită, așa afirmă J.-F. Lyotard, o mare „narațiune” și asociată de îndată cu o „metanarațiune” justificativă sau legitimatoare. Nu-i mai
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a redea importanța paradoxului în imensa parabolă a istoriei umanității, făcând-o vizibilă nu doar pentru elita savantă. Odată asigurat succesul alfabetizării, eseul putea deveni varianta laică a predicii ecleziastice. Eseul evocă urgența unui nou tip de lectură: aceea tăcută, cursivă și imediată. Contrastul cu tehnica ruminației (lectio divina), practicată de întreaga tradiție monastică, aproape că nu mai trebuie subliniat. După mărturia Sf. Augustin (Confesiuni 6.3.3), un început al modernității lecturii apare odată cu Sf. Ambrozie de Milan, care renunță
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
se vede și În exemplul dat, cu aceeași literă ca și textul de bază. O veche recomandare preciza: Citatele din cadrul textului se culeg cu literă de evidențiere: aldine, dacă sunt scurte; spațioase, dacă nu cuprind mai mult de două-trei cuvinte; cursive albe, dacă sunt lungi (***, Tehnoredactarea..., p. 47). CITAT RETRAS!!! Această recomandare trebuie abandonată din două motive: mai Întâi, pentru că citatul din text oricum este evidențiat prin ghilimele; În al doilea rând, presupunând că În citat vrem noi Înșine să facem
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
părere că trimiterile indicelui trebuie să se facă nu numai la pagini, ci și la rândurile respective, căci cititorul pierde mult timp ca să caute un nume Într-o pagină, mai cu seamă când acest nume nu se deosebește prin litere cursive sau rărite (p. 84). Opinia mea este că e destul de dificil să Îndeplinim acest obiectiv, mai ales În cazul cărților care nu au rândurile numărate (cum se Întâmplă la edițiile critice), ceea ce ar necesita un efort În plus: să numărăm
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
se va trece atât pe pagina din dreapta, cât și pe pagina din stânga cuvântul Prefață. • Postfața este amplasată, evident, la sfârșitul cărții, Înainte de tabla de materii (cuprins). În ceea ce privește prefața, se recomandă: • Prefața care nu depășește 16 pagini se culege cu literă cursivă, cu același corp ca textul de bază. • Dacă prefața cuprinde mai mult de 16 pagini, aceasta se culege cu litere drepte, având un corp cu două puncte tipografice mai mic decât textul de bază. • Introducerile lucrărilor cu caracter tehnico-științific, atunci când
Cum se scrie un text ştiinţific. Disciplinele umaniste by Ilie Rad () [Corola-publishinghouse/Science/2315_a_3640]
-
a trimis-o lui Titu Maiorescu doar la insistențele profesorului de estetică Ioan Paul, nepot și prieten al său. Motivul popular al fetei de împărat îndrăgostită de soare și metamorfozată, din pricina curiozității ei, în floare a soarelui, este versificat corect, cursiv, fiind o prelucrare asemănătoare celor făcute de V. Alecsandri, G. Coșbuc sau, mai târziu, de St. O. Iosif. Forma definitivă, cizelată în urma sugestiilor lui Titu Maiorescu, a fost reprodusă de numeroase manuale și antologii, tipărită separat (1910) și inclusă în
CACOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285985_a_287314]
-
poetul găsește arareori tonul potrivit. Inapt să sugereze sufletul tainic al trecutului, el transmite doar, prin intermediul unor personaje din istoria națională, ideile și aspirațiile generației sale, de unde și marea răspândire, în epocă, a legendelor, altfel ușor de memorat datorită versului cursiv, compoziției simplificate până la o schemă mecanică. Elogiul gestului eroic și spiritul patriotic nu pot salva textele de impresia de artificialitate dată de un limbaj inadecvat, de lipsa culorii locale, de prea bogate reminiscențe din poezia cavalerească occidentală. Rezolvarea epicului printr-
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
fericită în simțirea coapselor durute.” În volumul Întoarcerea poetului la uneltele sale (1934), B. fie mimează dezinteresul față de inefabilul poeziei simboliste, fie chiar alunecă în prozaism: „Mă bântuie trepidația cotidiană”, „Adun material de la colaboratori / Pentru «România literară», / Mai scriu un cursiv de circumstanță” etc. Notațiile de fals jurnal care acaparaseră interesul poetului păreau să se estompeze în Tărâm transcendent (1939), însă B. nu mai are forța de a crea imagini originale și recurge la clișee, la alăturări nefericite de vocabule: „mizeria
BALTAZAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285593_a_286922]
-
învie scene din copilărie, drame mărunte, „murmurul ceainei”, „salonul” - ambianța declasaților șomeri. „Lădița”, evocând bagajul ancestral de suferințe și năzuințe spre emancipare, revine și în titlul unei antologii masive din 1945. A. adoptă acum și versul alb, de largă respirație, cursiv, în câteva grupaje inedite, cu suflu mesianic (La râul Babilonului ș.a.). Lecturile din André Spire și Edmond Fleg îi sunt benefice. Din ambii autori transpune consecvent după 1920, la fel cum, tânăr, tălmăcise atașat din Moriss Rosenfeld (pe care îl
AXELRAD. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285509_a_286838]
-
aparatului respirator, afecțiunilor neuropsihice, metabolice (obezitatea), maladiilor congenitale (distrofia neuromusculară, luxația congenitală de șold, tetraplegia, sindromul Down) etc. Reabilitarea - ca formă modernă de asistență medico-socială - urmărește unificarea concepțiilor terapeutice și centralizarea lor, conlucrarea tuturor specialiștilor în scopul realizării unei terapii cursive, care să aibă un efect tonic, menținând o stare psihică normală a deficientului. Calitatea și ritmul procesului de reabilitare depind în primul rând de posibilitățile și dorința de colaborare ale deficientului. Starea psihică și voința, calitățile sau defectele psihice, complexele
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
din cap. Fără a ne opri pentru vreun control sau vreo parolă de siguranță, am mers în continuare până la celălalt capăt al tunelului, intrând în cel la începutul căruia se afla o plăcuță aurie pe care se distingea un scris cursiv și elegant care vroia să însemne "Jad". Spre deosebire de culoarul de pe care am venit, acesta era de un verde crud, alternând câteodată cu pete mai închise la culoare, din care se desprindeau, din câțiva în câțiva metri, alte tuneluri. La un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]