1,641 matches
-
și Mihai Calota. "SEX" analizează profund și cu emoție, într-un ritm alert, reacțiile și evoluția a patru personaje: soțul, soția, prietenul casei și partenerul acestuia - două cupluri ale căror probleme ajung să interfereze, urmărindu-i până în cele mai ascunse cute al intimității lor erotice și morale. Se discută, se analizează "eroii sunt niște vorbitori entuziaști" cum însuși autorul declară, mânați de dorință că odată și odată totul să fie din nou bine. Este o combinație între amintire și dor. [...] Certitudinile
Spectacolul SEX deschide stagiunea 2013-1014 la Metropolis by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74765_a_76090]
-
iar între aceștia bunicul Petre Ciubotar despre care nu aflăm nimic din Amintiri, dar despre care știm din acte, amănunt ce stârnește de la sine paralela cu bunicul băjenar David Creangă, că era un "băjenar hrisovulit". Deslușim vocea acestor oameni din cutele timpului, vocea viguroasă a corului de bărbați și femei răzbind până la urechile unor călugări sus-puși și ale domnitorului de la 1743 Nicolae Mavrocordat. Un sat neînsemnat refuză să accepte supunerea față de mănăstire și vrea să treacă sub pulpana orașului ca să scape
SAT versus ORAȘ () [Corola-journal/Journalistic/7178_a_8503]
-
au detestat pe Maiorescu rămîn aceleași: opiniile politice ale criticului și privilegierea de către el a criteriului estetic în artă. Inimiciției adversarilor i-a corespuns însă fervoarea neobosită a admiratorilor. Adepții estetismului au analizat opera maioresciană pînă în cele mai ascunse cute, identifîcîndu-i sursele teoretice, descifrînd semnificațiile fiecărui studiu important. Astăzi știm cu certitudine care filozofi și esteticieni au hrănit gîndirea lui Maiorescu, în ce împrejurări ale vieții sale și-a scris studiile, care a fost sensul și ecoul lor în epocă
Supremul pontif by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5709_a_7034]
-
cum ești tu, iubite bane, Cîte altele mînjite de-ale răului prihane; Cîte, sub viclene straturi de spoială, ș-au ascuns Cine știe ce păcate din trecutul nepătruns; Cîte ca acele frunze ce se strîng de sunt atinse, Ghemuiesc, în mii de cute, vechi dureri în veci aprinse; Cîte, vai! se șterg în viață de-al restriștei aprig vînt Cum se șterg de pașii gloatei slovele de pe-un mormînt. Cîte altele, sub scoarța ferecată bine-nchise, Poartă, cît o lume-ntreagă, patimi
Franțuzul, naționalist valah by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/6061_a_7386]
-
rochie de satin de culoarea levănțicii, fără bretele, a cărei crinolină le-a și dat bătaie de cap după aceea, în mașină, de le-a venit și lor să facă haz de necaz, coapsele ei albe, rotunde se pierdeau în cutele și tighelurile foșnitoare, erau ouă de Paști într-un cuib de hârtie, cu chiloții fleașcă de-atâta dansat, ca o pernă de bumbac spongioasă, umplută cu flocii ei, cu o mireasmă puternică, umedă, de mosc, Mary Ann, prima femeie a
John Updike - Rabbit se odihnește () [Corola-journal/Journalistic/5309_a_6634]
-
le dăunează prin părtinirea cu care le schițează portretul. O galerie de reușite umane care au asupra cititorului efectul unei monotonii encomiastice culminînd în sațietate. După ce te-ai plimbat pe marmura impecabilă a muzeului cu portrete, simți nevoia să vezi cutele neînfrumusețate ale unor oameni vii. Al doilea portret care iese din ștanța obișnuită a elogiilor politicoase e cel al lui Dragoș Protopopescu. "Croindu-și drum pe culoarul ticsit de studenți care ducea la amfiteatrul Hasdeu (et. II), silueta profesorului (nu
Ritmuri memoriale by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6664_a_7989]
-
Barbu Cioculescu O istorie a circulației cuvintelor în interiorul unei limbi, cu ceea ce absoarbe și ce uită această, în timp, ca precedând istoria propriu-zisă, un excurs prin faldurile acesteia - dar și prin cutele ei -, de și despre Alexandru George, sub unghiul literaturii, iată ce ne propune cea mai recentă carte a prozatorului, eseistului, polemistului, sub titlu mascat de Povestea unor vorbe (Editură Muzeul Național de Literatură, București, 2009). Dacă prologul volumului ne întoarce
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
caldă, săltăreață și tandră. Până atunci, mă bucur să citesc ce scriu alții, să aglomerez rafturile deja burdușite de titluri (nimic nu le-a scăpat academicilor occidentali, de la refacerea universului domestic al enigmaticei lui soții, Ann[e] Hathaway, la „adâncile cute ale timpului" dintr-o recentă carte despre bătrânețe și îmbătrânire.) Și să jubilez ori de câte ori descopăr că există un fel de ghildă secretă a „shakespearofililor", ai cărei membri se întâlnesc, într-o vivace serendipitate, indiferent de locul unde trăiesc. Am tresărit
Industria Shakespeare by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6418_a_7743]
-
la Grigurcu, sensul semantic al cuvintelor nu se suprapune peste sensul lor psihologic, fraza fiindu-i mai anevoie de parcurs decât ar cere-o înțelegerea ei directă. E ca și cum frazele nu-i pot fi anticipate în desfășurarea lor logică, de parcă cutele viiturii verbale formează niște pliuri în care atenția cititorului se poticnește, de unde și senzația de înghesuire a vorbelor pe unitatea de suprafață a zațului de pagină. O stufoșenie de labirint având aspectul noduros al coardelor de viță de vie. Una
Un meticulos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6451_a_7776]
-
stil pe care nu ajunge nicicînd să-l practice, rămînînd mereu în preambulul a ce promite să facă. „Scrisul la care visez și pe care vreau să cred că îl fac nu mai lasă lectorul așa cum l-a găsit. O cută întrebătoare pe frunte, un neînțeles trecut prin cuvînt în lumină, o formulă nouă, o idee invoaltă, un urlet unic sau un zîmbet plin și neașteptat, un zvîcnet cald sub tîmplă, o bucurie tandră și voit întrebătoare ca și cînd, metabolic
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
asta... Fața i se chirci brusc și-și miji ochii plini de ură sub crăpătura îngustă a pleoapelor. „Nu se poate, nu se poate”, repetase cu voce joasă, lăsându-și bărbia în pieptul vizibil agitat, cu buzele strânse într-o cută lividă, fără să se mai uite la prietenele așezate în fața ei, care îi spionau pe furiș rictusul de mânie, poate chiar cu satisfacție, protejate de îndeletnicirea croșetatului. După ce prietenele plecaseră, după- masa târziu, luă hotărârea. Se îmbrăcă încet în dormitorul
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
stradă. Făcu doar câțiva pași și intră hotărâtă, cu un aer foarte demn, pe ușa de alături. Urcă treptele cu calm, fără a se opri să se odihnească, până ce ajunse în fața ușii de la etaj. Se opri câteva clipe, își netezi cutele pardesiului și încercă să-și controleze respirația, ceva cam agitată. Apoi sună o singură dată, apăsând cu hotărâre butonul soneriei. Auzi zgomotul unor pași domoli și greoi ce se apropiau, și puțin după aceea, susurul unei respirații greoaie de partea
JULIÁN RÍOS - Cortegiul umbrelor () [Corola-journal/Journalistic/4411_a_5736]
-
treapta unui stîngaci artizan de duzină, e un detaliu ce ține de mizeria vieții de artist: azi ușurința exprimării te ridică la ceruri, iar mîine te tîrăști în căutarea unui imbold de lejeritate în cuvinte. Dar dacă talentul există în cutele înzestrării personale, atunci nereușita unei cărți prost scrise nu poate impieta asupra întregii opere, la fel cum uscarea unei crengi nu poate compromite creșterea copacului. Romanul Dragoste și pedagogie al lui Miguel de Unamuno pare să facă parte din această
Homo insipiens by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4433_a_5758]
-
se plasa în „elita” pentru care cultura nu „mai are taine.” Am întâlnit însă, de-a lungul vremii, și poziția contrară, a celor pentru care strugurii erau prea acri. Mă amuzau mai ales prozatorii: vedeai cum li se adâncește o cută între sprâncene și cum, războinic, purcedeau la hăcuirea bietei cărți din care n-au înțeles nimic. Ea trebuia dacă nu distrusă, măcar discreditată. O bună cale de mijloc - nici fanatism pro, nici ură contra - poate duce la rezultate surprinzătoare. Veți
Lecturi-fantomă by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/3289_a_4614]
-
acea a doua întâlnire, și că părul ei lung și întins, pe care-l crezuse atât de negru, avea de fapt reflexe roșietice. Mai târziu îi întregi treptat portretul: avea buzele pline și gura mare, poate foarte mare, cu niște cute în jos pe la colțuri, ce dădeau senzația de amărăciune și dispreț. „Să-mi explice mie cum e Alejandra, își zise Bruno, cum îi e chipul, cum îi sunt cutele de la gură!“ Și se gândi că tocmai cutele acelea disprețuitoare și
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
avea buzele pline și gura mare, poate foarte mare, cu niște cute în jos pe la colțuri, ce dădeau senzația de amărăciune și dispreț. „Să-mi explice mie cum e Alejandra, își zise Bruno, cum îi e chipul, cum îi sunt cutele de la gură!“ Și se gândi că tocmai cutele acelea disprețuitoare și un anume licăr întunecat al ochilor ei deosebeau chipul Alejandrei de cel al Georginei, pe care el o iubise cu adevărat. Fiindcă acum înțelegea, ea fusese cea pe care
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
mare, cu niște cute în jos pe la colțuri, ce dădeau senzația de amărăciune și dispreț. „Să-mi explice mie cum e Alejandra, își zise Bruno, cum îi e chipul, cum îi sunt cutele de la gură!“ Și se gândi că tocmai cutele acelea disprețuitoare și un anume licăr întunecat al ochilor ei deosebeau chipul Alejandrei de cel al Georginei, pe care el o iubise cu adevărat. Fiindcă acum înțelegea, ea fusese cea pe care o iubise cu adevărat, crezuse doar că e
ERNESTO SÁBATO Despre eroi și morminte by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/3657_a_4982]
-
există ceva variație în aceste tablouri sumbre, precum și o evoluție de la Păpușarul și alte insomnii, ea e de regăsit doar în capacitatea de a identifica nevroze în gesturi cotidiene infime (concesie cât de mică făcută minimalismului?): în apariția unei noi cute, în „gestul discret de retragere a cotului”, în „mâna mai nesigură” etc. Apocalipsa e cu atât mai perversă, se sugerează în Cobalt, cu cât ea se insinuează, pe tonuri șoptite, aproape senzuale, în fapte banale. Cea mai deconcertantă nu e
Suferința în formă fixă by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3532_a_4857]
-
mișună împreună vicii, minciuni, crime și gama întreagă a josniciilor omenești. Să fii deci foarte atent ca să discerni cu exactitate cine, dintre puritatea adevărată și voința de puritate, dictează cutare sau cutare gest ori cuvânt. Dacă voința de putere nesatisfă- cută generează un resentiment care, în primul rând și în legăturile noastre cu lumea, se traduce printrun complex de inferioritate, voința de puritate de asemenea nepotolită dă naștere altuia, a cărui expresie, în raport cu noi înșine, devine un întristător complex de vinovăție
Claude Sernet – inedit – () [Corola-journal/Journalistic/3703_a_5028]
-
stătu în cumpănă puțin, apoi se hotărî s-o caute pe Katia în biserică. O văzu în stânga, în absidă, stătea la rând, lângă preotul care spovedea. Arăta severă, moțul nu-i mai ieșea de sub basmaua legată mai jos, avea două cute adânci la tâmplă. Katia se apropie de preotul gălbejit, cu barba încărunțită, el îi vorbi ceva mult timp, ea clătină din cap, apoi începu să-i spună și ea ceva spre marea uimire a Zinaidei. Bătrânul clătină din cap o
Ludmila Ulițkaia Rude sărmane. Fetițele by Gabriela Russo () [Corola-journal/Journalistic/3562_a_4887]
-
înțelegere ”rațională și realistă” cu premierul Victor Ponta. Politologul spune că fostul șef al DNA, deși prins într-un angrenaj politic, a rămas un om fără interes politic propriu. Ce bun președinte de țară ar face Daniel Morar, ale cărui cute pe obraz sînt cu mult mai adîncii decît acum șapte ani, și care nu mai are nevoie să îi sufle nimeni nimic. Pentru că acum nu doar că știe, dar a și făcut. Mult mai mult decît oricine altcineva”, scrie Alina
Pippidi, elogiu lui Morar: Ar fi bun de președinte al României by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/38357_a_39682]
-
petrecut devin tiranice în neputința idealității lor, blocate precum realul de abstracțiunea limbajului: „Adolescența - o minge de ping-pong/ Nu întotdeauna aruncată înapoi,/ În întîmpinarea cuvintelor mele cînd devin carnivore,/ Cînd își cer uncia lor de carne/ Dar unde, în care cute ale memoriei se ascunde el/ Milionul de lucruri care mi s-au întîmplat/ precis în acest loc” (Eu-alta). Încă o urmare a vîrstei în cauză: deschiderea intimității către lume, extrovertirea ei nerăbdătoare, nervoasă, dar cu atît mai elocventă. Comunicarea
O poetă din Israel by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3186_a_4511]
-
și firele de păr blonde de pe brațele și coapsele lui musculoase străluceau în bătaia soarelui. Afară de brațele și picioarele ei bronzate, pielea Valentinei era de o culoare palidă și albăstrie. Se răzima în coate și din această pricină avea o cută peste pântece deasupra buricului. Pe pântece, mai la vale, firele de păr alcătuiau un triunghi desăvârșit de culoare neagră, intensă. Falusul lui Filip ridicându-se din tufa lui roșcată era, ca și întregul trup al lui Filip, tot mare, musculos
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
omul oarecare, omul comun, de la care să cerșesc insistent pomana unei confesiuni. Pe primul care a trecut pe sub felinar - era singur și mi s-a părut între două vârste - n-am vrut să-l opresc, întrucât chipul său, brăzdat de cute stranii, era mult prea interesant, iar eu voiam să fac experiența în condițiile cel mai puțin favorabile. A trecut și un tinerel înfășurat într-o pelerină, însă părul zburătăcit și ochii săi de mâncător de hașiș m-au reținut, întrucât
Giovanni Papini Povestiri stranii () [Corola-journal/Journalistic/3253_a_4578]
-
de un alb care ucide proprietarii suntem vii pentru a vedea cum este cosită mecanic iarba pe domeniile statului lucrurile se aranjează într-un tîrziu pentru a vorbi în șoaptă aceste întinderi sunt măsurate înainte de-a ne trezi din cutele hainei zorii dispar în semn de recunoștință suntem evreii care traduc cu dificultate nu știm ce culoare are piatra nu mai invocați soarele și vîntul aducător de bine cei care trec în pustie dintr-o limbă în alta merg pe
Poezie by Ioan Vieru () [Corola-journal/Imaginative/15045_a_16370]