2,824 matches
-
marfa, folosiți-o fără frică, dar eu habar n-aveam despre ce era vorba, din clipa asta ești revoluționar, pe dracu’, nu se abține Roja să spurce, eram sigur că voi ați deturnat o, am deschis fermoarul și m-am cutremurat, dar era prea tîrziu, omulețul intrase-n pămînt, ia l de unde nu-i ca să-i cer explicații, era clar că mă confundase. Fusese indus în eroare de faptul că arătam ca o ceată de derbedei, mi am zis după aceea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
pândea proprietarul trupului ei, nemernicul care-i Înșfăca banii și o sechestra până a doua zi, când fata era Împinsă din nou În stradă, cu brutalitate. Ceea ce a aflat de la ea În cele câteva minute de intensă tandrețe, l-a cutremurat pe Ben: fata, avea un cancer limfatic, descoperit târziu și cu șanse minime de vindecare. Pe nenorocitul a cărui proprietate devenise acum câteva luni, nu l-a impresionat teribila boală a fetei, ba chiar o punea să ,,muncească,, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sperie. Stelele par niște dinți care mușcă Întunericul. Deschid televizorul:,, Pentru prima oară În lumea medicală internațională, se va face transplant de picior de la un șofer mort care a provocat un accident cumplit de mașină, la una din victime,,. Mă cutremur la gândul că aș putea merge cu un picior străin. Psihicul meu nu ar rezista. Draga mea, ,,Sunt de cinci zile la pat, din cauza durerii atroce de picior, piciorul stâng pe care Îl am șubred din copilărie. Mama Îl Învelea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
condamn incestul. Nu consider că faci un păcat îmbrățișându-ți sora, vreau să spun că nu văd un păcat în faptul că e sora ta. — Privești lucrurile cu superficialitate ca de obicei, spuse Palmer. Nu-l condamni. Te oripilează. Te cutremuri de groază. Dar nu contează sentimentele tale. Singura persoană care contează e Antonia. — Și Honor, am adăugat. I-am revăzut sânii bronzați și am simțit brusc durerea sfâșietoare a prezenței ei în casă, nu departe de mine, și a convingerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
n-ar fi alertat poliția, n-am fi știut nimic. Wickert a plecat imediat spre hotel. Ridicându-se, Manetti privi pe fereastră. Trecu un minut, apoi pe șinele ridicate ale Stadtbahn-ului se apropie un tren. Ajungând În apropierea noastră, se cutremură, frână și alunecă, oprindu-se scârțâind În stația de lângă refugiu. Dinspre stația următoare se auzeau tot felul de semnale. Ușa neobișnuită de deschise și unul sau doi pasageri Întârziați au coborât În grabă. Imediat ce trenul plecă, dispărând În depărtare, Inspectorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
în cabinele de clasa a treia și, vai, bolnavi, chinuiți de boală, strigând în răstimpuri, când unul, când altul, ba „Tată, cum ai putut să...?“, ba „Mamă, de ce-ai...?“ și spunem tot felul de povești în vreme ce vaporul uriaș se cutremură zgâlțâit de ruliu și tangaj, ne dăm mari cu poante gen - a cărui mamă era cea mai sufocantă, care avea cel mai tembel babac, cu mine ți-ai găsit nașul, ticălosule, ține umilință pentru umilință, rușine pentru rușine... vomatul căznit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
treaba asta. M-a privit foarte victorioasă, de parcă i-aș fi destăinuit, în sfârșit, adevărul despre mine. Futu-i. — Vreau să zic, ce pierdere că n-am fost în stare să fut o tipă zdravănă și sănătoasă ca tine. Se cutremură toată de silă. — Spune-mi, te rog, de ce ții morțiș să folosești mereu cuvântul ăsta? — Acolo, în munți, băieții nu folosesc cuvântul „a fute“? — Nu, mi-a răspuns ea condescendentă, în nici un caz ca tine. — Păi, am spus eu, îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
descotorosească de reporteriță. Trebuia să scape de ea la Viena. Nu avea să fie greu, pentru că trenul nu sosea până aproape de nouă și pe la acea oră a serii, se gândi el, femeia va fi mai mult ca sigur beată. Se cutremură puțin de frig și la gândul unui alt contact cu ființa aceea răgușită și periculoasă. Deci, se gîndi el, ridicând Baedekerul și lăsând ziarul să cadă pe podea, mușcătura ei e istovită. Pare să mă urască și mă Întreb de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
era Încrustat cu un superb sidef. —Ce faci, Tinsley? am Întrebat-o. Tinsley părea să fie o mare figură, așa că doream să o cunosc mai bine. Nimic, Îmi răspunse ea cristalin. —Îți dorești un serviciu? La această Întrebare, Tinsley se cutremură de râs. Apoi spuse, pe un ton cât se poate serios: Nu pot să lucrez, că eu nu știu să mă Îmbrac de zi. Știu să mă Îmbrac numai de seară. Așa că o viață de birou nu e ceea ce mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
le pun și pe ele în pungi. Pungile le mototolesc, le răsucesc și le fac cocoloș. Toate acestea le fac orbește, pipăind hârtia velină, palpând straturile de forme dure și neregulate. Podeaua de sub tălpile mele - chiar și scaunul veceului - se cutremură din cauza muzicii de alături. Îți vine să le spui tuturor celor care au pierdut un copil în leagăn să se apuce de un hobby. Este uimitor cât de simplu e să o rupi cu trecutul. Oricât de nemiloasă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
rest unuia care cumpărase un program. Femeia l-a privit lung, cu interes și, în clipa în care Mihai voia să se facă nevăzut, l-a acostat: "Te cheamă Vlădeanu?" Opt luni, Mihai a trăit cea mai cumplită experiență; se cutremură de fiecare dată cînd își amintește. Nu poate decanta nimic din cele întîmplate; așa prompt cum a fost acostat, tot așa a fost părăsit la începutul verii, în plină sesiune de examene: "Înțelege, Mihăiță, este imposibil să ne mai vedem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
aprinzînd simțurile, și-așa răvășite, ale lui Mihai, pentru care fata începe să fie o Marie Săteanu tînără, fruct neînceput, gata să i se ofere; trebuie doar mîna lui să se întindă și să-l rupă. "O, Doamne, nu!..." se cutremură Mihai dezgustat de gîndul său. Azi vii pe la noi? aude întrebarea Doinei. Numai dacă mămica ta găsește sîrbă cu strigături pe disc stereo. Nu înțeleg. Întreab-o cînd vine de la serviciu. E-acasă, doarme probabil. Cu-atît mai bine. Întreab-o pe ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi încet-încet într-o degustare, căreia femeia, răscolită deja de trupul înfierbîntat care îi apasă burta, simte nevoia să răspundă, încolăcindu-și brațele pe după gîtul tînărului cînd îi simte palmele strecurate cu dibăcie pe sub poalele capotului de mătase... "Doamne!" se cutremură bătrîna, pradă amintirilor. Ce s-a întîmplat? întreabă profesorul întorcînd capul. Poftim?! tresare bătrîna, deschizînd ochii. Aa, viscolul ăsta... adaugă roșind toată, apoi se ridică imediat de pe scaun și se întoarce la locul ei, fără să ia în seamă gestul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
să reacționeze prea violent și, în furia ei, să plece. "Trebuie să-i mai dau să bea. Imposibil să rămînă tot timpul rece, insensibilă o păpușă de cauciuc!..." Amintirea clipelor de mai înainte, cînd a îmbrățișat-o pe Maria, îl cutremură pe Mihai: "Un obsedat n-ar fi luat în seamă vocea ei rece, teama de-a nu i se rupe ciorapii; ar fi posedat-o. Dar asta am urmărit eu?! Sînt un psihopat, care se inhibă la cel mai mic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
celor din jur, care nu avea comun cu tînărul venit în locuința ei, cu aproape trei ani în urmă, decît lucirea vie a ochilor și, uneori, zîmbetul timid, adolescentin. O clipă, cînd buzele bărbatului i-au sărutat mîna, s-a cutremurat vizibil. Imediat însă, în capul ei s-a cuibărit violent gîndul că ea a stat un an jumate fără serviciu, timp în care și-a golit casa, și asta pentru că "nu numai că este soția unui reacționar, dar are și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
el berbec, cu care dărîm porțile Facultății de Medicină. Ce, degeaba se zice că puterea e în mîinile noastre, ale clasei muncitoare? a rîs Săteanu, crezînd că face o glumă, dar femeia, îngrozită de atîta precizie în vorbă, s-a cutremurat. Și cutremurată a rămas. Fiică-sa Maria, ajunsă rapid Maria Săteanu, a început să calce sigur, apăsat, fără poticniri, fără halte. Cînd soțul ei, Bujoreanu, a fost reabilitat, s-a gîndit să-și ia fetița, pe Doina, s-o crească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
că de bănuit a bănuit mereu, dovadă ce mi-a șoptit atunci, la despărțire..." Ochii bătrînei, obosiți de albul zăpezii, pe care au stat înțepeniți pînă acum, caută în interior, spre mesele din jur. Imaginea profesorului o face să se cutremure. "Ce partidă ar fi făcut Maria! Cît de elegant și de manierat era în seara aceea, cu viscol, cînd..." Înțepenește cu ochii asupra lui și-n urechi îi răsună vorbele celui care a analizat, cu nouă ani în urmă, dosarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
plecat pînă la pămînt, troznește cu zgomot, înfiorînd pînă și frigul. Dezorientat, Mihai privește într-acolo. Nu cumva, abia de-acum, de-aici încolo, încep să mă îndrăgostesc de Maria, făcînd o pasiune pentru miezul fierbinte al vulcanului?!..." Noaptea pare cutremurată de rana albă a pomului frînt. Vîntul suflă cu putere dinspre munte și-l împinge pe Mihai înainte, către stația autobuzelor din centrul orașului. *** Ce-i? Cine-i! sare Aura în sus, speriată, răsturnînd pe spate, spre perete, fotoliul în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
clipă, simte cum îi fuge înapoi sîngele din obraz, vede privirea senină a tînărului, privire care a obsedat-o chiar și cînd era în brațele lui Radu, se înfioară, strînge mai bine paltonul la piept să dea impresia că a cutremurat-o frigul și pleacă mai departe, spre microbuz. Peste cîteva clipe, apare la portiera cealaltă, cu termosul în mînă. Vlad îi întinde palma și o ajută să urce, scăpărînd un surîs de reală plăcere la vederea genunchilor goi ai fetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
apoi, să fii sigur, cel cu care mă căsătoresc nu-i nici prea bătrîn și nici urît. Că nu mi-a oferit acea sclipire..., asta-i altceva, și nu la așa ceva se reduce o căsnicie. "Doamne!, am auzit bine?! se cutremură Mihai. A vorbit fata care mi-a adus ieri flori, sancționîndu-mi comportarea cu citate din Blaga, ori o aud numai pe lucrătoarea din comerț, venită în fugă, să vadă cine a spart sticlele?!" Bine, Cristina, îți urez fericire! spune Mihai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
și făcut! Și-a luat rămas bun și a plecat, alergând ca vântul și ca gândul, în direcția de unde răsărea soarele. Astrul aluneca repede pe cer, iar Kuafu alerga pe pământ, străbătând munți și ape. Sub picioarele lui, pământul se cutremura cu un zgomot asurzitor. După un timp, obosit, Kuafu s-a așezat, s-a descălțat și și-a scuturat nisipul din încălțări, din care s-a format un munte înalt. Apoi și-a făcut de mâncare, sprijinind cazanul cu trei
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
văzându-și articolele cum coboară cu ziarul de ieri treptele materiei. Mi s-a întâmplat și mie să-mi văd niște bucăți de fraze în WC-ul redacției, tușate cu produsul celuilalt orificiu digestiv. N-am gemut, nu m-am cutremurat. Nu m-a cuprins melancolia efemerului și deșertăciunii. Dimpotrivă, am simțit asta ca pe un soi de acreditare. Un om poate cumpăra o carte, poate cumpăra rânduri de cărți fără să le deschidă vreodată. Iar dacă citește 50 de pagini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
precum pereții de stîncă ai unui vast canion. Chiar și În această etapă timpurie a educației mele citisem destul pentru a-mi formula imediat În minte “vast canion al singurătății”. Am rostit această formulare În gînd, după care m-am cutremurat. Din cînd În cînd, trecea cîte o mașină cu ochi scînteietori, iar suprafața deșertului se zguduia. Era foarte frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era vîntul. Firește, Luweena, cu experiența ei mai limitată, ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
o băltoacă de bere, și ea și Luweena au refuzat să se clintească pînă n-au lipăit și ultima picăturică. În acel moment, neliniștea mea migrase deja, de la marginile conștiinței mele spre centrul creierului și simțeam cum Încep să mă cutremur spasmodic de frică. Mă gîndeam : dracu s-o ia de mîncare. Voiam să alerg Înapoi acasă, la siguranța și căldura librăriei, Însă eram Înspăimîntat la gîndul de a mă despărți de mama. Cel mai tare mi-era frică de camioanele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
cald și mai blînd, de culoare aproape cafenie. Uneori, ne lăsam duși de val și-l puneam pe Bird să cînte la maximum, În timp ce Jerry bătea toba pe brațele fotoliului și eu cîntam din tot sufletul la pian, de se cutremura casa, cum se spune. Făceam atîta zgomot că bărbatul care stătea În camera de alături - numele lui era Cyril, avea păr În nas și cîteodată, noaptea, Îl auzeam plîngînd În hohote - a venit de două ori și ne-a bătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]