966 matches
-
manifestarea brutală a fenomenelor naturale, utilizarea nejudicioasă a teritoriului/resurselor, neglijență în activitatea de prevenire, măsuri insufuciente de combatere, lipsa de educație a populației etc. Consecințele proceselor geomorfologice: afectarea stabilității terenurilor agricole, a spațiului construit, a căilor de transport, degradarea cuverturii de sol și vegetale, etc. În continuare, în aceeași manieră, elevii sunt ghidați să genereze un alt set de întrebări, pentru clarificarea asupra a ceea ce „vor să știe” și, implicit, pentru completarea coloanei a doua din tabel: Ce cunoștințe sunt
Probleme locale de mediu - abordare prin metoda IBSC (invatare bazata pe studii de caz) Procesele geomorfologice - hazard şi risc pentru mediu şi societate. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” by Grozavu Adrian, Grozavu Florentina () [Corola-publishinghouse/Science/570_a_1129]
-
balenei. Am mai arătat că aceasta se detașează în straturi lungi, numite „pături“. Ca mai toți termenii marinărești, acesta este cît se poate de inspirat și de sugestiv. Căci grăsimea învelește cu adevărat balena, întocmai ea o pătură sau o cuvertură; sau și mai exact, ca un poncho indian ce-i acoperă capul, revărsîndu-se înspre margini. Tocmai din pricină că-i învăluie trupul ca o pătură moale, balena se simte la largul ei în orice anotimp, în toate mările și mareele. Ce s-
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Unde mergea să se plângă? La bunica și bunicul. Aveau o relație așa de bună, că putea să se plângă de mama la bunica. Și îmi aduc aminte, când s-a născut fratele nostru, cine s-a dus să cumpere cuvertură și păturică și toate lucrușoare alea drăguțe? Bunicul. Nu lucra atunci, era pensionar și trăia dintr-o pensie mică pe care o primea de la poștă, dar cine mi-a cumpărat prima bicicletă? Bunicul. Așa că trăiam cu sentimentul unei relații foarte
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/2308_a_3633]
-
Scheer lăsă mașina și se Întoarse cu cheia de la camera mea. Mă conduse acolo, cărându-mi gemantanul, și-mi deschise ușa. M-am dus la pat și m-am prăbușit acolo. Mi se Învârtea capul. Am reușit să dau jos cuvertura și să trag toate pernele. ― Vrei să dormi cu hainele pe tine? mă Întrebă Scheer, de parcă s-ar fi amuzat. I-am simțit mâna pe spate, masându-mă. ― N-ar trebui să dormi Îmbrăcat, Îmi spuse el. A Început să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
pune apoi, grijulie, palma pe frunte. — Parcă arzi un pic... Nu m-aș mira, surâde el. L-am chemat pe Themison pentru că m-au chinuit hemoroizii azi-noapte. Arată spre picior: — Nici ăsta nu mi-a dat pace. Livia îi potrivește cuvertura sub locul bandajat. Augustus suspină: — Dar a venit însoțit de toată haita lui de discipoli. Mi-au zgândărit rana cu penseta. M-au palpat peste tot. O sută de mâini, reci ca gheața. Nu aveam febră dar, uite, acuma am
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Resursele economice de care dispunem sunt pentru al treilea an consecutiv depășite de cheltuieli, rostește la un mo ment dat mohorât, cu ochii ațintiți asupra cifrelor. De partea cealaltă a biroului, sprijinindu-și șalele de o pernă și cu o cuvertură aruncată peste genunchi, Augustus îl fixează din priviri. — Imperiul are nevoie, întâi de toate, de armată, hârâie răgușit. Ca să păzească frontierele și să mențină ordinea. Se impacientează. — Și așa, douăzeci și opt de legiuni sunt total insuficiente. Știi bine că le folosesc
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
simți singură în patul rece? Poate încă te mai gândești la mine. Nu ți se pare și ție noaptea nesfârșit de lungă? Pe neașteptate, inima i se umflă de fericire. Îl așteaptă! E singură și-l așteaptă. Pune mâna pe cuvertură, gata s-o azvârle de pe el, gata să por nească spre ea. Un sforăit înfundat se ridică din cealaltă parte a patului. Tresare. Și Agrippina? se mustră singur. Întunecat, își aduce la loc pătura până sub bărbie. Dar nu o
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
fotografia de care Ben este extrem de mândru, pentru că este vorba despre Laurie, una dintre cuceririle lui. Dar povestea asta o păstrăm pentru mai târziu. Ben stă întins pe pat, mototolindu-și jacheta de la costum, pe care a aruncat-o pe cuvertură când a ajuns acasă de la muncă. Dar e un semn bun: de vreme ce știm, după ce i-am inspectat dormitorul, că Ben nu este un nătâng, putem presupune acum că nu e nici un maniac al ordinii și curățeniei. Stă întins pe spate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu a presupus că vom sta în aceeași cameră, și deși sper - o Doamne, cât sper ca asta să devină mai mult decât o prietenie - nu sunt încă gata pentru asta. Așa că-mi strecor mâinile sub cap, mă întind pe cuvertura albă de damasc, și privesc la tavanul în cerc de deasupra. Ultimele raze de lumină ale zilei se strecoară prin șipcile jaluzelelor de lemn. Nu mă mai pot abține, așa că zâmbesc larg, plină de încântare. După o vreme, mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
puteți imagina pe cineva care s-o fi ridicat pe Jemima Jones acum câteva luni - și o duce în pat. El trece pe lângă camera de oaspeți, și o așază pe partea stângă a patului lui imens, de dimensiuni regale. Trage cuverturile până sub bărbia ei, în caz că i se face frig de la aparatul de aer condiționat. Jemima mormăie ceva și se întoarce pe-o parte, complet adormită. ― Îți mulțumesc, Doamne, șoptește Brad și o sărută tandru pe ceafă. Îți mulțumesc că ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
ezită, privindu-l pe celălalt cum așează hainele pe un scaun. Argumentul părea rezonabil, dar într-un fel nu prea i se putea aplica lui. După câteva clipe, încă nu identificase nepotrivirea. Ezitarea încetă. Își trase la loc picioarele sub cuvertură și zise: - Poate că ai dreptate. Dar felul cum acea femeie a fost capturată, chiar în această cameră, mă face să mă îngrijorez pentru siguranța ascunzătorii noastre. Se opri, încruntându-se. Avu o intuiție fulgerătoare că până la apariția în scenă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
întregi, spunea că victoria cea mai si 1 Cu sensul de: neschimbate (lat.). gură în amor este fuga. Dar n-o să fugi!... O să-ți inventezi un milion de argumente, unul mai ipocrit decât altul și mai sofistic. Azi-dimineață scutura niște cuverturi la geamul odăii ei de culcare, îmbrăcată cu o polcuță albastră și cu o digrimea 1 pe cap. Ocupația ei pur femeiască și îmbrăcămintea de gospodină îi dădeau un farmec atât de ispititor!... Dar tot ce face mi-i scump
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un sul de șervete de hârtie din bucătărie, stabilind În trecere prin casă că nepoata lui ieșise. Absorbind apa vărsată cu șervetul, privind hârtia absorbantă cum se Întunecă, ridică apoi telefonul pe brațul de arțar al sofalei, se așeză pe cuvertura de eșarfe, și formă numărul Shulei. Nici un răspuns. Poate că-și Închisese telefonul. Sammler n-o mai văzuse de câteva zile. Hoață acum, foarte probabil că se ascundea. Dacă Eisen chiar era În New York, avea un motiv În plus să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
bine să se ducă la spital. Nepotul său Gruner avea nevoie de el. Acel lucru Îi sfârâia În creier. Țărâna era presărată pe fața lui. Privește atent. Trebuie că vezi niște fire de pământ. Așa că, ridicându-se, Sammler netezi așternutul, cuvertura. Niciodată nu lăsa patul nefăcut. Își trase ciorapi curați. Până la genunchi. Păcat! Păcat, adică, să fii izbit Încoace și-ncolo atât de anormal de către tribunale, ca o minge Între jucători puternici. Sau pradă unor circumstanțe furtunoase. O, nemilos! Mulțumesc, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dar nu reușea să-și facă pieptul să se ridice și să coboare. Ceva Îl blocase. Margotte și Govinda nu se Întorseseră Încă. Lampa de perete lumina fără rost În hol deasupra canapelei cu brațele din lemn de arțar și cuverturile din eșarfe. În casă domnea oarecum liniștea. Sau i se părea doar pentru că nu avea timp să se așeze? Își schimbă pantofii, scutură câțiva dolari din borcan, băgă tăieturile din ziare În portofel. Pe birou avea o sticlă de vodcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
dat departe pernele decorative de pe pat. Câinele proprietarului scâncea în curtea din spate. De pe una din străzile din apropiere, se auzeau țipetele de bețiv ale unor tineri. Portia venise după mine și acum mi se freca de picioare. Am desfăcut cuvertura și m-am băgat în pat. Hai. Fii tare. Adevărata prietenie trece peste crize ca asta. Portia a sărit și ea și a fremântat patul o vreme, căutând cel mai bun locșor de dormit. Până la urmă s-a hotărât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
-sii. Alice era întotdeauna îmbrăcată în pijama, complet absorbită de-un nou proiect și cu ochii căscați de oboseală. Alte mame își hrăneau pruncii cu mere, ea le dădea copiilor batoane Hershey. Celelalte mame își decorau casele cu draperii sau cuverturi colorate, nu cu vopsea violet ca Alice. Rezultatul muncii ei neîndurătoare a fost trei romane terminate în decursul unui singur an. Toate trei au fost respinse de editură, care, de-altfel, s-a și descotorosit de Alice. Din nou. Șase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
sfătuia soția - mai ales în ultimul timp - la prudență; ea nu pricepea mare lucru din toate, dar îi respecta cuvântul. Așa că într-o după-amiază, când una din prietene aduse vorba de politică, ea îi răspunse, cu voce moale ca suprafața cuverturilor de pluș, că habar n-are de cele „publice”, iar pe soț „nu-l interesează pentru că n-a făcut niciodată politică”. Trecu apoi, felicitându-se, la miezul cald al sindrofiilor știute, în timp ce vântul, prevestitor al iernii ce avea să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în Grecia, unii spuneau că în Orient, s-a topit, nu s-a mai întors. Doamna Pavel își amintea și acum și pomenea de el cu melancolie, înșirând sumedenie de lucruri pe care i le-adusese, mai ales împletituri și cuverturi, țesături colorate din Turcia și Egipt. Punând pe masă farfurioarele cu dulceață și ceștile cu cafea, și așezându-se apoi pe scaunul din fața fotoliului în care stătea - picior peste picior - doamna Pavel întrebă într-o doară: - Și despre ce vorbeați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
furăm poftiți - deschise ușa aceeași femeie - în odaia din stângă. Era o cameră luminoasă, soarele pătrundea prin două ferestre cu lemnul scrijelat, vopseaua - în parte căzută. În dreptul ușii un pat de alamă, obișnuit la vremea aceea. În pat, sub o cuvertură roșie și cearșaf alb, curat, schimbat, cred, anume pentru venirea noastră, stătea o femeie bolnavă. Împlinea în anul acela patruzeci și opt de ani; ne dădu „bună ziua” printr-o înclinare vagă a capului, după ce grefierul rosti „sărut mâna” pe tonul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
fără vreo motivație, anormalitatea unui regim de dictatură, zeci de ani... Nu mai are importanță, timpul acela a trecut definitiv, odată cu el și noi. Ana aștepta în odaia numită „salon”, cu covoare lânoase, tablouri, un divan larg acoperit cu o cuvertură maro plușată, cumpărată de la oraș, trei perne, două simple, pufoase, albastre, și una lucrată la gherghef, în galben, o mare oglindă ovală, părând venețiană, prinsă de peretele dinspre canapea, un taburet pirogravat, o toaletă cu oglindă mică, dreptunghiulară, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
aceasta aberantă? Ba nu! Deodată zâmbi, făcu doi pași către mine, se apropie atât de mult că-i simții suflarea. - „De ce te uiți?” vorbi; ne îmbrățișarăm și camera, toată, căpătă culoarea rochiei ei. „Până când?” - și iată-ne pe canapeaua cu cuvertură plușată, apoi nu mai mi-aduc aminte nimic, decât că în zori ne trezirăm din somnul de noapte; m-am întrebat, uluit, dacă fusese ea în adevăr sau numai reflectarea ei în planul ideilor. Nu știu nici acum exact, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
somn. Era anul 1954. 21. Doamna Pavel își ținea, în ziua aceea de iulie, una din obișnuitele ei sindrofii, în camera de lângă sufragerie, mobilată printre altele, cu cele două fotolii cu huse vernil cumpărate de curând și canapeaua joasă cu cuvertură lânoasă pe care stăteau acum comod așezate femeile, trei ale acelei după-amiezi, părând a ființa dincolo de evenimentele și politica vremii. Se aflau însă la curent cu întâmplările câte erau, cu știrile oficiale și zvonurile circulând prin oraș, mai ales zvonurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
noi mă îmbrățișa și sărută; nu mă așteptam. O sărutai la rându-mi și după o jumătate de oră de conversație ambiguă, începu amurgul - partea aceea a zilei era vinovată, gândesc acum, - ne prăbușirăm necontrolați pe divanul acoperit cu o cuvertură plușată, de culoare bej, pe care trupurile noastre, ajutate de căderea roșiatică a soarelui, aveau să plutească învingătoare ca pe apa unui ocean nesfârșit. Ea se lumină de-o fericire rară, eu asemeni, încât, privind, sau numai exultând, trupul ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se văita, vorbea singură. Trecui în încăperea alăturată să fac puțină ordine în bibliotecă și pe birou. Când mă întoarsei în camera de la față, soarele incendia în lumini triumfal covorul persan cu desenele lui florale, canapeaua lată acoperită cu imensa cuvertură bej cu ciucuri atârnând ca niște clopoței tăcuți, cele două fotolii, măsuța, oglinda ovală, perdelele lungi, toate născând o bucurie secretă. Câțiva trecători; apoi, pe caldarâmul micului bulevard se auziră strigând la intervale aproape egale, cu voce răgușită: - Pământ de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]