1,517 matches
-
înapoi cîteva secole și simți că viața e din nou frumoasă. Așa se face că scîrba de actualitate își găsește remediul în pasiunea pentru filogenii. Coborîrea aceasta nu e evadare într-o ficțiune vetustă, ci ridicarea la conștiință a unei dîre ancestrale ce culminează în generația de azi. E ca un ritual al cărui efect stă în creșterea tonusului psihic: te simți mai întremat cînd vezi ce oameni frumoși și-au risipit oasele pe aici. Cartea lui Mihai Sorin Rădulescu e
Între herburi și zapise by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4894_a_6219]
-
a cărui figură îi provoacă lui Steiner secuse de repulsie. Cu astfel de răbufniri de otravă, șirul prelegerilor din volum își pierde ștaiful doct și alunecă într-o lamentabilă cîrtire doctrinară, al cărei rezultat e coborîrea tonului aulic pînă la dîra neplăcută a unui rechizitoriu penibil. E o tristețe să vezi cum un erudit ca Steiner nu-și poate reprima toxinele personale, preschimbînd un curs universitar într-o listă de stigmatizări agasante. În astfel de clipe simți nevoia să dai pagina
Libido sciendi by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5255_a_6580]
-
leneșă, își croia drum prin cauciucul verde, băieții au luat-o la fugă spre ieșire. Cu degetul la gura furtunului, Samson s-a îndreptat spre ei, urmărindu-i cum fugeau spre colțul străzii cu tricourile și picioarele ude, lăsând o dâră de apă pe asfaltul cenușiu. Și-a petrecut restul verii fugind de băieții cu pistoale de apă și găleți, alergând prin iarbă cu picioarele goale, sărind garduri în curțile oamenilor și căutând cea mai apropiată piscină în care să sară
Nicole Krauss - Un bărbat intră în cameră () [Corola-journal/Journalistic/5263_a_6588]
-
Aceasta ar trebui să cuprindă, mai întâi, cuvintele-valiză (și alte expresii contaminate și condensate): europsire, resentimentalism, globalcanism, burghezișteni, enigmagia, cordon zombilical, douăzevzeci de ani, hip-hop și noi; Sighetto, Kafkaracal, Buclucurești, Istanblues, Dacia felix culpa etc. Apoi, calambururile paronimice: de-a dâra, bombă cu protocroni, Gugă-l, bade, stoluri groase de-nvrăjbii etc. Ar fi de înregistrat creațiile lexicale, cuvinte și expresii croite după model: doctrinași, atelierele de pixelărie, leapșa pe îngerește. Să nu lipsească termenii vechi, reînviați odată cu alternanțele populare: „prima oaie
„Tangajul langajului“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5468_a_6793]
-
Exploziilor care se țin lanț la Angela Marinescu le corespund aici tensiuni ce se contrag în propriul contur, fără vanități așa-zicînd suicidare, mixînd cutezanța expresivă cu umilitatea asumării unui dramatism organic: „desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castității rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se închidă în temnița trupului/ fără nume ca zeul// închizi ochii cît ocheanul îngăduie/ strîngerea
O nouă feminitate by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5152_a_6477]
-
bețivi. A mai înaintat puțin, plin de curaj și s-a întrebat dacă nu cumva nimerise în cartierul evreiesc. Femei și fete îmbrăcate în rochii lungi, țipătoare, traversau strada de la o casă la alta, cu mișcări lascive lăsând în urmă dâre de parfum. Stephen s-a simțit străbătut de un tremur și ochii i s-au încețoșat. Flăcările de gaz galben i se proiectau în față, pe fundalul cerului aburit, de parcă ar fi pâlpâit în fața unui altar. În pragul ușilor și
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
Buddy Glass, „naratorul" celor două romane „zen-budiste", Franny and Zoey și Raise High, the Roof Beam, Carpenters/Seymour. An Introduction și al câtorva dintre povestiri? Toate acestea vorbesc despre obsesia scriitorului de a prelungi, dincolo de timpul fatalmente limitat al vieții, dâra micului / marelui adevăr în numele căruia scrie. Aceeași logică și același impuls explică, în mare parte, și numeroasele continuări, reveniri ori refaceri ale unor cărți. Aproape întregul secol al nouăsprezecelea european a stat sub semnul „foiletonului", al migrării personajelor dintr-un roman
Viața de apoi a cărților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6477_a_7802]
-
nemiloși ca asupra trecutului. Dar cruzimea aceasta își are rostul numai dacă e însoțită de o virtute evocatoare de ordin minuțios, un fel de simț aparte în virtutea căruia, în cazul fiecărei întîmplări, poți săvîrși simultan două operații: îi poți sesiza dîra de emoție inerentă și apoi o poți converti în unități lexicale de expresivitate doctă. În schimb, dacă impresia lipsește, lacuna atrage nu atît absența descrierii, cît lipsa minuției. Altfel spus, nu e îndeajuns să simți ca să evoci, ci mai trebuie
Memorii albinoase by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6433_a_7758]
-
tropilor generali, urmarea fiind o suită de digeste comune, conținînd meditații plate. Cititorul rămîne indiferent la sunetul lor, și asta fiindcă Pătulescu e un eseist a cărui sensibilitate îi depășește putința de exprimare, sentimentul luînd-o înaintea cuvintelor și făcîndu-le specioase: dîre de vocabule umflate. Oricum, Petru Pătulescu e un intelectual imun la sugestii, formula sa interioară de creație rezistînd la orice somație critică, motiv pentru care rîndurile de față nu vor avea nici influență asupra viitoarei sale cărți.
Acromegalia verbală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5018_a_6343]
-
neostenită pe care Silviu Purcărete o are față de lume, de artiști, de muzică, de fanta de lumină pe care Luna o proiectează, uneori, pe pămînt. Atracție magică. Am plecat într-o noapte, amîndoi, după ultima repetiție la Godot, mergînd pe dîra de lumină. Eu aveam un baston în mînă și Laudate a lui Mozart în cap. Mă ajutau, fiecare altfel, să țin pasul cu El. Eram singuri în mijlocul orașului. În mijlocul universului. În centrul visului. Două siluete pe drumul Lunii, pășind ușor
Caut luna pe cerul de la Bogota by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4770_a_6095]
-
m-am dus la ușă. Un tânăr stătea acolo, ținând o servietă în mână. Probabil că, cu o secundă înainte ca eu să-i deschid ușa, el își stinsese țigara, căci am văzut cum îi iese pe la colțul gurii o dâră de fum. Însă putea să fie doar respirația în ger. Preț de un minut am avut impresia că e un student de-al meu - toți au o anumită expresie de cunoscători, de parcă ar încerca să strecoare ceva ilegal peste granița
Marea casă by Carmen Toa () [Corola-journal/Journalistic/4697_a_6022]
-
cum alții au naturaliter imbolduri relativiste. Să recunoaștem, detaliul e uimitor, căci îți dai seama că nici măcar într-o temă de curată analiză lucidă, cum s-ar presupune că e problema adevărului, nici măcar aici argumentele nu pot scăpa de acea dîră de umoare irațională care impregnează altercațiile filosofice. Ce e adevărul și cum alegem să-l concepem nu prea depinde de raționamente și dovezi, ci de apetențe de ordin instinctual. E totuna cu a spune că sub luciul oricărei discuții speculative
Umorile adevărului by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4583_a_5908]
-
va apărea la Éditions Pierre-Guillaume de Roux, Paris, la începutul lui 2012. Pentru același editor pregătește un roman autobiografic, Maudit rêveur - Blestemat visător. (C.A.) 1 Eticheta ieșea din cusătură ca un steag micuț, iar de praf nici vorbă, nici o dâră. Zâmbetul onctuos al politicianului părea descins din Alice în țara minunilor dar ochelarii lui cu rame metalice îi alunecau pe nas, îi tot punea la loc - neîndoios că gestul ăsta va fi chiar cel care-l va duce la pierzanie
Daniel Fano - Cinci mici exerciții de dispariție () [Corola-journal/Journalistic/4359_a_5684]
-
linia de trăgători, iar când s-a oprit, grohăind infuriat, tot trupul mătăhăos scuturându-se, l-am văzut prin lentilă, negru, împroșcând zăpada - nu se mai zăriră decât pulberile de nea sburătăcite... Era un solitar. Trei focuri. N-a căzut. Dâra de sânge suia o colină. Cobora o văiugă. Și pielea ca-ntr-o pânză primitivă din secolul XIII. A doua zi, pe înoptat, pe platforma unui tren plin de chiciură, sosit de la Câineni, se putea vedea leșul enorm al unui
Oltenia sprintenă... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/5860_a_7185]
-
în apele / aceleiași femei”. Contorsionat el însuși de eforturile fatalei inadaptări, se percepe drept „un ghem poate o pungă de plastic umflată, / gata să crape / de atîta filosofie și ură îndelung frecventate”. Adnotînd nota unui destin mistic („Mă tîrăsc în dîra unei promisiuni mascate cu grijă”), se lasă în voia confuziei ontologice: „Eu, un anonim care nu face diferența între cele gîndite/ și cele adevărate”. Tentația d-sale nu e însă o „salvare” prin căință, o redempțiune care să-l alinieze
Din stirpea damnaților by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/5798_a_7123]
-
le contemplă cu tandrețe, din neputința de a se adapta ritmului lor. E o duioșie mirată și o tulburare romanțioasă în ochii lui Vasile Morar, o neliniște uimită de inadaptat superior. Pare un intelectual a cărui minte stă spînzurată de dîra unor himere voluptuoase, privitorului nearătîndu-se decît crusta himerelor: fața luminoasă a unui fantast prins sub freamătul unor cavalcade interioare. Oriunde îl întîlnești, impresia e aceeași: îl simți făcîndu-și tabietul savurării fantasmatice, ruminațiile visătoare împrumutîndu-i aerul unui îndrăgostit întîrziat. Nu știi
Epoca postmorală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5809_a_7134]
-
totuna cu lumina care învinge, ca în Geneză, tenebrele. Vasile Lovinescu a avut tot timpul conștiința exilului, deși a murit în țara sa și nu l-a atras străinătatea. Totuși, a fost la Athos, a fost în Franța, a căutat dâra lăsată de maestrul său, René Guenon, cu care a și corespondat, dar a revenit în Fălticeni-ul natal, contemplând peisajul care-i era familiar și unde spera ca într-o bună zi să aibă viziunea unei veritabile teofanii. Cum se
Misterul lui Vasile Lovinescu by Dan Stanca () [Corola-journal/Journalistic/3714_a_5039]
-
unui dramatism organic: „nu obsesia hranei destulă acum/ nici mila ți se citește pe față/ un rictus senzual împarte părul în două// cifrul e-n adormire nu știi butoanele toate (...) desenul stîngaci al sudorii/ peste sprîncenele castităț ii rebele/ o dîră de sînge dintr-o apă a morții/ pe inul cămășii// prima menstră aduce cu ea macularea// te doare iar copilul necunoscut/ care ar vrea să se închidă în temnița trupului/ fără nume ca zeul// închizi ochii cît ocheanul îngăduie/ strîngerea
Un culoar propriu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3733_a_5058]
-
Argeș, unde am trăit acest moment de piatră, a sunat "adunarea" soldățească, în plin miezul nopții: neverosimil, straniu, consternant. în pustiul nopții timbrul metalic era groaznic: îl auzeam, dar îl și vedeam. L-ași putea și acum desemna printr-o dâră luminoasă pe fond negru, frământată în zig-zaguri mărunte și, ca în reclamele electrice, intermitentă. Atunci am avut prilejul să văd întâi cum o mare tăcere poate fi măsurată de răsunetul goarnei în noapte, fără a-i da de margini. Timp
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
de șase ore și jumătate, el ucide organizat și aiurea, după un raționament ce ne rămâne străin. În al doilea rând, alături de el, întrun soi de realitate invizibilă, se găsesc un anume Fra și un narator ambiguu. Narațiunea alertă lasă dâre echivoce, agățate de realități filmice, morbide, cu numeroase antene livrești, conectate la euri vide. Lumea din Mortidoexistă numai pentru a decora crimele, părând lipsită de suflu vitalist. Ca și cum nimic nu e posibil, nici măcar o apocalipsă. Impresia e că înaintăm pas
Un roman patafizic by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3652_a_4977]
-
capele romanice la firida de cuptor a unor mirosuri intime. În loc de frigul fără mister al unui jargon aseptic, dai peste o clocotire de urdori îmbietoare. Hotărît, româna e o limbă calidă, unduitoare, lipicioasă, dar fără virtuți abstracte. E ca o dîră pituitară lîngă o bucată de cuarț. În română poți plînge, iubi sau dansa, dar nu poți gîndi. Volumul e o probă de răsucire conceptuală pentru cei dornici să fugă de forme date. Și deopotrivă o dovadă a acribiei filologice pe
Magistrul turingian by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3137_a_4462]
-
cu o durere bruscă în inimă neștiind cui să mă adresez fiindu-mi jenă și rușine cu mîna stîngă amorțită pielea încă vie la subsuoară și mirosul acut de viață din jur pocnetul și flama electrică din cabina vatmanului o dîră umedă în jurul buzelor mele de parcă port masca altcuiva iar dinții dinții aleargă pe șinele unei spaime nesfîrșite 2. pun scurta albastră pe mine cu o anume stîngăcie ca atunci cînd îți faci patul într-o odaie străină ca atunci cînd
Scurta albastră by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/14999_a_16324]
-
acoperite bărbați anonimi îți ațin calea ipostaze ale răbdării obiecte fără substanță trăiesc într-un azur descărnat de miracole strigând uneori: sunt poetă până la Dumnezeu alteori sfâșiindu-mi degetele pe fila înghețată locul e oricum o punte a săracilor iar dâra de sânge în zăpadă nu prevestește nimic Retuș Îndepărtează-te umezeala luminii alge adulmecă e un patos livid la țărm cu emoții nedefinite se întunecă mult prea devreme îți spui ziua e chiar o părere un fel de liant între
Poezie by Mariana Filimon () [Corola-journal/Imaginative/15110_a_16435]
-
ferestrei și că dacă ai să-ți treci palmele printre șiroaiele de apă, ca printre niște gratii, ai să dai foarte repede în partea cealaltă de o zonă uscată. Grindina țopăie pe pervaz, iar deasupra cerul e gri, luminos, cu dîre portocalii ca și cum s-ar pregăti să iasă soarele. Dacă ar fi soare, Cristina s-ar urca pe acoperiș luînd cu ea o pătură, o pernă și o carte, și ar face plaje pînă la ora 12, astfel că ploaia asta
În așteptarea Ursulei by Dora Scarlat () [Corola-journal/Imaginative/15273_a_16598]
-
în direcția Aeroport... Polițistul de la volan nici nu apucă să clipească... Porsche-ul lui Abrașa trece ca vântul pe lângă el... - Al meu ești, de când te pândesc, băga-mi-aș... Polițistul pornește sirena și demarează... Câteva mașini frânează brusc, scrâșnind și scârțâind. Dâre lungi de cauciuc ars se întind în urma lor pe șosea... În mașina de poliție, stația cârâie nervoasă: - E tot ăla, să-l fut! De data asta, îl prindem... De când îl pândesc, futu-l în cur!... În dreptul lizierei, mașina lui Abrașa
Debut în proză: Tică Popescu by Radu Aldulescu () [Corola-journal/Imaginative/15375_a_16700]