388 matches
-
creste însorite până în piscurile Ceahlăului; din nord, din dâmbul Făgădăului, înspre Valea Oanei și Valea Gîrzului, două dealuri molcome deschid valea pârâului DodeștiJigălia, pitorească și intens populată. Din pintenul Ursoii ochiul poate admira întreaga vale, de la obârșia sa numită Șipote-Călugăreasca, dăltuită în marginea de nord a satului Dodești, până la Giurcani, pe râul Elan, cu cotiturile sale, cu satele care stau presărate printre livezi, vii și lanuri. Acolo, în vale, unde își are obârșia pârâul Dodești-Jigălia, acolo își are obârșia și satul
Victor Ion Popa și comuna Dodești by MIHAI APOSTU () [Corola-publishinghouse/Science/91678_a_93468]
-
unul câte unul.. pe scări, am urcat la Capelă, lăcașul de rugăciune și îndrumare spirituală pentru elevii seminariști în vederea formării lor duhovnicești. Pentru o clipă, ne-am oprit în fața ușii de la intrare. Sf. Arhangheli Mihail și Gavril, Patronii Sf. lăcaș, dăltuiți în stejarul masiv, ne întâmpină cu zâmbet cald, plin de înțeles... Din mozaicul de pe peretele de deasupra ușii, Mântuitorul, cu brațele deschise ne binecuvânta întoarcerea acasă...zâmbindu-ne divin. Am pășit cu sfiiciune și evlavie pragul bisericuței noastre de suflet
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a și fost. Toate din mintea unui pasionat sculptor. De aici, pe un drum Îngust, după ce traversăm o pădure de conifere, intrăm pe un vârf de munte, pe celebrul drum al acelor Needle Way. Dincolo sculptorul, aici mama natură, a dăltuit cu timpul În stânca calcaroasă, realizând o pădure de ace, dând impresia că te afli printre vârfurile Domului din Milano. Drumul e Îngust și oarecum periculos, neavând niciun parapet. De aci, În zare, se Întinde o câmpie, rezervația indienilor. Nu
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
Traversăm câmpul de bătaie unde generalul Washington a obținut În războiul de independență victoria definitivă, contra generalului englez Cornwallis. Ne oprim pe o colină frumos amenajată pentru staționarea automobilelor. La mijloc e o imensă masă de piatră, pe care e dăltuit frumos câmpul de bătaie și locul ocupat de trupe. Constat că americanii, deși nu au o prea bogată istorie, o cultivă cu toate onorurile. Am trecut prin țară la noi, pe urmele atâtor vestigii, fără ca să ne atragă atenția călătorilor
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
din lume și este deschis publicului, zilnic, între orele 14 si 17. Peste cîtăva vreme, aveam să mă aflu în Muzeul de Artă Modernă din Paris și cînd, cu ochii înlăcrimați de emoție, aveam să mîngîi lemnul aspru și cald dăltuit de Bătrînul din Gorj, paznicul avea să mă bată, sever și impasibil, pe umăr, cu un sec "Nu atingeți obiectele expuse, vă rog!". Dar aici, în Veneția, nimeni nu mă împiedică să-mi plimb palmele pline de dor pe suprafața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
suflet o undă rece, asemănătoare unui suspense dintr-o poveste de groază. Catedrale de nisip pe care pașii de șacal au desenat stranii ornamente, cresc amenințătoare în jurul nostru. Soarele insuportabil și eforturile săltărețe ale mașinii fac ca lumea să pară dăltuită pentru vecie în nisipul imuabil, într-o definitivă înmărmurire. Cerul e spălăcit, îngălbenit de reflexele terestre. Aerul e greu, plămînii parc-ar fi o sită deasă, un filtru saturat de căldură, de tăcere, de galben. Îmi amintesc de Saint-Exupéry, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
spunea ea, sunt glasuri care ne îndeamnă cu stăruință să continuăm.” În revista, refugiată la Timișoara, în nr. 12/1942, Dimitrie Vatamaniuc, care iscălea de obicei D. Vatamanu, publica rondelul „În poarta de la Drum”: „În poarta de la drum, tata a dăltuit o cruce mare, Și palmele aspre i-au sângerat adânc și greu. Purta sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
sub pleoape ude și-amorțite, destrămare. Plângea. Își întoarse ochii să nu-l văd și eu. I se împietrise în colțul gurii deznădejdi amare, Iar obrajii i se scăldau în ape tulburi de curcubeu. În poarta de la drum - tata a dăltuit o cruce mare Și palmele aspre iau sângerat adânc și greu Dus pe gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci, tată, crucea asta când ne urci în care? Plecăm în pribegie și lăsăm stăpân pe Dumnezeu! Lacrimi mi-
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
gânduri am stat lângă el privind mereu: De ce faci, tată, crucea asta când ne urci în care? Plecăm în pribegie și lăsăm stăpân pe Dumnezeu! Lacrimi mi-au căzut în așchiile de lemn, mustrare. În poarta de la drum, tata a dăltuit o cruce mare.” Și revista se ocupa chiar și de probleme de agricultură, de analiză economică. În documentarul „Proprietatea pământului și problema agrară în Bucovina de Sud”, semnat N. Făgățeanu, era relatată, comparativ cu alte țări, producția medie în 1938
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
prin atacuri sarcastice, farse, hărțuieli, campanii de presă, își are sursa în întâmplările petrecute la Iași. În urma diligențelor lui V. Alecsandri, este numit membru în Comisia moșiilor mănăstirești și, în vara lui 1863, se mută la București. Dacă perioada ieșeană dăltuiește trăsăturile mari ale unui cărturar lipsit de inhibiții, hotărât să rupă cu inerția din jur, acum spectacolul personalității lui capătă anvergură, declanșând o receptare contradictorie, care merge de la adulație până la contestarea opacă. H. editează mai multe periodice: „Aghiuță” (1863-1864), „Satyrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287418_a_288747]
-
ca și volumul pe care îl exprimă, cu caracteristicile sale sculpturale proprii arhitecturii lui Michelangelo, îi conferă o siluetă care proiectată pe fondul orașului etern, îi atribuie un aspect ce pare să sublinieze ideea că este integrată într‑un ansamblu dăltuit dintr‑o rocă gigantică. Către sfârșitul vieții sale, Michelangelo, datorită faimei sale pe care o do‑ bândise prin lucrările executate, a mai realizat proiectele unor lucrări de arhi‑ tectură printre care: proiectul pentru fațada bisericii San Giovanni de Fioren‑ tini
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
personalitatea marelui Ștefan, din acea vară, când, student fiind, după practica la un spital rural de la poalele Ceahlăului (Hangu), cu rucsacul la spinare, am pornit să bat codrii, munții, plaiurile Moldovei; m-am închinat la sfintele mănăstiri; am descifrat pisaniile dăltuite în piatră; am îngenuncheat la căpătâiul lespezilor voievodale; am luat urma pașilor lui Ștefan Vodă ascultând din gura bătrânilor răzăși povești și legende despre "Năzdrăvanul Moldovei" (și-o mai aminti cineva de ele?); am dormit pe pământul gol, și, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
așezate la intrarea catedralei, mi s-a pă rut cea mai potrivită imagine a fru moasei Adelheid, un per sonaj care, În cele din urmă, și-a găsit În credință sensul tristei sale exis tențe. Grația cu care a fost dăltuită vor bește despre experiența unui cioplitor În piatră pe care zbuciumul vieții l-a condus la crearea acestei opere de artă. Poate că au exis tat locuitori ai acestor părți care au dus cu ei pe alte meleaguri experiența atâtor
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
de 7 metri, gros de 1,40 metri și prevăzut cu metereze. Înainte însă de a intra în curte, trebuie să vedem ce a poruncit vodă să se așeze pe fața turnului clopotniță. El a poruncit ca în jurul stemei Moldovei, dăltuită în piatră, să se scrie: „Herbul preluminatului Domn Io Duca Voievod cu mila lui Dumnezeu al Țării Moldovei 7178 luna iunie 10”. Clopotele au fost turnate la Danzig, în 1669. Cel mare avea un sunet amplu, fiind supranumit „Buciumul lui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
se vede prin ajutorul enoriașilor și altor buni creștini pietoși; Mitropolit fiind al țări Române: Nifon al 2.“ Este cea mai veche - după știința mea - pisanie ortodoxă cu litere latine, din chiar anul adoptării oficiale a acestora. Meșterul care a dăltuit-o, încurcându-se ici-colo în arcanele ortografiei latinizante (nedumerit probabil și de înlocuirea „Treimii“ prin „Trinitate“, a „bisericii“ prin „templu“ ș.a.m.d.), semnează înduioșător cu sănătoasele slove vechi: „IOAN“. Cu alte cuvinte: pentru voi scriu cum vreți, pentru mine
Alfabetul de tranziþie by Ştefan Cazimir () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1380_a_2729]
-
Moldova, 2001); Cu luntrea pe Styx (Ed. Moldova, 2001); Curcubeul gândului - autobiografie (Ed. Junimea, Iași,2002). A fost ziarist la Evenimentul zilei și patron la International Romtranzact. Cătălin Anuța s-a impus prin valoarea stilistică a unor poeme “care au dăltuit în posteritate, opera unui creator de vocație, de statură și dimensiune europeană”, cum l-a caracterizat distinsul prof. dr. Ioan Constantinescu. Despre opera și meteorica sa existență au scris reputați critici și istorici literari: Constantin Ciopraga, Ioan Constantinescu, Alexandru Husar
Personalităţi ieşene by IoanTimofte () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91513_a_93222]
-
la tot ce vedeam, semn că ei le vizitaseră de mai multe ori până atunci. Odată ce ai trecut pe această vale a Loarei, ești tentat să o revezi de mai multe ori pentru a-i cunoaște toată comoara de splendori dăltuite în piatra care a înfruntat veacurile! Nu exagerez dacă spun că mi se dilatau pupilele ochilor admirând tot ceea ce întâlneam în cale! Îmi amintesc faptul că un sfert de oră am rămas mut, extaziat în admirație atunci când am văzut monumentalitatea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
în proteine și sucuri răcoritoare, m-am deplasat spre cazematele din care s-a răspândit moartea contra eliberatorilor. Mă interesau aceste cazemate, fiindcă în prima parte a războiului am făcut parte dintr-un dispozitiv fortificat de pe lângă Focșani. Aici cazematele erau dăltuite în stânca dură, camuflate complet de peisajul natural, în timp ce la noi fortificațiile erau de un alt tip, mult mai vulnerabil, dacă am fi avut ocazia să le folosim. În iunie 1944 urmăream debarcarea în timp ce mă aflam rănit în spitalul din
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
naștere, Stanca a făcut o infecție și a murit, iar odată cu ea a murit și prunca ei care era botezată Victoria. Era, în cimitirul din Boarca, atunci când am fost eu ultima dată, o cruce mare de piatră pe care erau dăltuite cuvintele „Stanca Moise și fiica ei Victoria”. După ce și-a făcut datoria față de cei repauzați, tata s-a recăsătorit cu Mihaica Picoș, o tânără văduvă din Corbeni, mama mea. Ca prim născut mi s-a dat numele fiicei repauzate dramatic-
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
-l promova pe acesta din urmă, se circumscrie ideologiei marxist-leniniste a partidului nostru, o ideologie care implică, în primul rând, creativitate.“ (Convorbiri literare, ianuarie 1978) COSMA Mihail „Al României - hronic, viu pe zare Și comuniștilor - de aur - promotor, Să-l dăltuim cu har nemuritor!“ („Marea insurecție“, Orizont, 22 august 1975) COSTACHE Maria „În acest important moment de istorie românească, comuniștii de la ziarul România liberă și de la revista Magazin dau expresie angajamentului lor solemn, pe care și l iau în fața partidului, a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
și comunismului pe pământul României“, Radio București, 14 august 1989) FLOREA Constantin „Crai Nou din cerul României, Dezmierdul mărilor de argint Te ducă, sol al bucuriei, Să spui în lume, tot ce simt! Le spune că la cârma țării Ne dăltuim singuri cârmaci Din alba marmură-a visării Celor mai buni români și daci!“ („Cântec de bucurie“, Săptămîna, 2 decembrie 1977) FLOREA Ion „Dintre conceptele teoretice și practice ale gândirii și activității politice a partidului nostru în etapa actuală, la a
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
plenară, Și ei urcând mereu pe frontul muncii, Cum luptă azi un om pentru o țară.“ („Un om pentru o țară“, Contemporanul, 19 octombrie 1973) „Veniți, prieteni, făurarii mei, Lângă oțel și schele, și condei În timp și munți să dăltuim minuni, Veniți cu cei mai buni din cei mai buni.“ („Poem pentru alegeri“, Orizont, 7 martie 1975) MUȘAT Virginia „De veghe stă zborul în jurul poetului. Pe năframa tricoloră când scrie partid - Oglinda cerului coboară-n cuvinte, Grădini suspendate în noi
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
pentru condițiile de viață și învățătură ce le sunt create, recunoștința lor fierbinte față de tovarășul Nicolae Ceaușescu și față de tovarășa Elena Ceaușescu.“ („Simboluri ale patriei în august“, Luceafărul, 27 august 1988) SMĂRĂNDESCU Vasile „Treizeci de nimburi în efigii Ți-am dăltuit pe frontispicii Republică, în simetrii Cu necuprinsul timp să fii.“ („Odă“, România literară, 29 decembrie 1977) SMEU Ion „Purtăm în noi statornic un glorios partid Prin care astăzi, țara își scrie măreția Sunt trei cuvinte sfinte spre care mă deschid
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
un pas în lateral, depărtîndu-se de balustradă. Ești un necioplit, domnule fizician... Da, îi confirm grav. Sînt necioplit. În schimb, arăt eu cu privirea spre ea, stăpînindu-mă să nu sar peste balustradă și s-o iau în pumni, dumneavoastră sînteți dăltuită bine. Vai de ciocanul care a lovit în marmura asta! Să-ți fie rușine! îmi șoptește Brîndușa. Nu mi-e și nici n-o să-mi fie. Eu n-am făcut niciodată ceva atît de urît, pentru care să-mi fie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
de mare folos. Îi cunoștea pe toți artiștii adevărați din Siria, inclusiv pe tăietorii în piatră pe care venisem să-i angajez. M-am întors cu el la Antiohia în căutarea unui anume Rubiano, care era vestit prin aceea că dăltuia piatra cea mai dură ca și cum ar fi fost argilă; tânăr fiind, ajunsese cu meșterul său până în Persia și chiar mai departe, la hotarele Indiei, spre a deprinde tehnicile cele mai rafinate. Avea o față lată și plată, nasul cârn și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]