490 matches
-
ești, omule?" ar vrea să știe naratorul liric, mai ales când îl aude râzând "cu gura lui de roată dărâmată"... Curioasa comparație spune și ea ceva: insul din spate nu-și mai urmează, nici el, calea naturală - roata lui e "dărâmată", indiferent dacă versul dă de înțeles și că râsul cu pricina "scârțâie" ca o roată de car în stare foarte rea. Tentația e mare de a vedea în celălalt, pur și simplu, un dublu al eului. Nu însă un călău
Două poeme de la sfârșitul anilor '60 by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/17144_a_18469]
-
dărîmat de un abulic locuitor al cetății, undeva prin secolul al optsprezecelea, se pare, fortul Saint-André. Luminat. Și copacii înverziți dansînd în ritmul sălbatic impus de mistral. Sub ochii noștrii înmărmuriți. Și cerul înstelat cercetat de privirea mea uimită. Peretele dărîmat, biserica deschisă spre înaltul unui albastru întunecat. Grandios spectacol. Profund. Simplu. Și stelele, și fortăreața luminată, și mistralul care șuieră. Poarta se închide în urma noastră. Viața e un dar.
Cînd bate mistralul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10703_a_12028]
-
Sigur că Bucureștiul nu avea numai străzi, despărțite pe culori, avea și case, de la cele monumentale, pe care Costescu le inventariază cu grijă, făcându-le istoricul, până la casele locatarilor de rând, ce nu aveau nici măcar podelele vopsite. Avea biserici, ctitorite, dărâmate, reconstruite, și câteva spitale. Aveau, Bucureștii de altădată, și un meniu al lor, din care nu lipseau specialitățile turcești, baclavaua și sarailia (cinstite chiar și pe masa de Crăciun), braga, salepul. Aveau petreceri. De Crăciun se mergea cu colindatul la
Bucureștiul pitoresc by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3376_a_4701]
-
de oameni fără identitate trăiesc la periferia orașului În cartierul Kuncz nu există nici școală, nici cabinet medical sau post de poliție Pare a fi departe de orice urmă de civilizație. Străzi desfundate, case fără curent electric și pe jumătate dărâmate, oameni îmbrăcați sărăcăcios, copii cu picioarele desculțe în zăpadă sau noroi înghețat sunt frânturi de imagini din car- tierul Kuncz în această iarnă. Sunt imagini dintr-un loc pe care îl ocolesc profesorii, polițiștii și chiar medicii. Vizite electorale Se
Agenda2003-3-03-c () [Corola-journal/Journalistic/280602_a_281931]
-
unele elemente ponderate din extremă stînga. Gherea se delimită de oportunismul dreptei și dezavua factorul violență în revoluție. Aserțiunile gheriste sînt denunțate de Aderca, ironizate șfichiuitor (socotite glume, nostimade, poante). Construcția doctrinarului îi pare lui Aderca șubredă, deci ușor de dărîmat (ăCocostîrcul cu baze obiective și afluențe socialiste nu înaintează pentru că stă într-un singur picioră). O socotea, în parte cu îndreptățire, minata de iluzii. Tînărul insurgent, simpatizant al socialismului, situat pe o poziție larg democratică, umanitarista, aprecia că războiul a
Felix Aderca sau "un spectacol al registrelor extreme"(I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17743_a_19068]
-
pumnalului amenințător sau a apei în care te afunzi. De-asta dată e o spaimă cosmică, o bruscă incertitudine; universul se destramă, se prăbușește. Și-un tunet surd, nicicând auzit până acum zguduie din rărunchi pământul. Praful ridicat de casele dărâmate se împrăștie treptat. Și rămânem singuri, cu morții noștri, cu toți morții, fără să știm de ce mai trăim. Scările pornesc de jos în sus, se răsucesc, se cațără. Se subțiază că firul de păr, se odihnesc, devin verticale. Se precipita
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
100 de morți, găsiți pe marginea drumului, și aproximativ 100 de răniți, scrie Mediafax. Manila a trimis, sâmbătă dimineață, mii de soldați în regiunile cele mai afectate de trecerea taifunului Haiyan. "Am primit informații despre alunecări de teren și clădiri dărâmate", a declarat șeful Crucii Roșii din Filipine, Gwendolyn Pang. Taifunul a lovit provinciile Leyte și Samar, cu rafale de vânt care atingeau viteza de 315 kilometri pe oră. După ce a traversat centrul și sudul Filipinelor, taifunul Haiyan se îndrepta sâmbătă
Cel mai violent ciclon din lume a trecut peste Filipine by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/55156_a_56481]
-
ale esteticului, au omis să observe că procesul de dezarticulare a narațiunii și de demontare a psihologiilor în proză fusese inaugurat mai demult, că dispunea de o tradiție prestigioasă de la Dostoievski încoace. Departe de a fi un joc de-a dărâmatul, tentativa de care pomeneam urmărea să surprindă o discontinuitate în mișcările afective și totodată să dezvăluie putința de a îmbina contrariile. Ea era animată de ambiția de a fi în consens cu avansarea înregistrată în cunoașterea omului, contemplat cu abisurile
Diavolul văzut dinăuntru (Romanele lui Nicolae Breban) by S. Damian () [Corola-journal/Journalistic/8559_a_9884]
-
experiența fericită a părinților. Romanul e o colecție de imagini (colțuroase, pregnante, nicidecum în roz), dintre care una e cu adevărat remarcabilă: cea în care, asemenea unui condamnat la moarte, o casă făcută să reziste veacurilor e jefuită, abandonată și dărâmată. La un moment dat apare un artificiu neașteptat: când să pun capăt acestor pagini? se întrebă autorul. Când să opresc slide-show-ul? suflă, discret, la ureche Holban, cu vocea lui Robe-Grillet.
Până la bulevard și retur by Cătălin Sturza () [Corola-journal/Journalistic/12558_a_13883]
-
boierilor vechi, unele dintre ele foarte frumoase, cad în desuetudine calme obiceiuri și apucături din urbea de altădată. Nu dispar însă poveștile, cartea lui Bilciurescu le consemnează pe îndelete și multe dintre ele au farmec naiv și exotic. Printre casele dărîmate, cea a boierului liberal Costică Câmpineanu, aflată undeva pe strada care astăzi îi poartă numele. Acolo, autorul a putut să mîngîie un leu îmblînzit și tot acolo a văzut, printr-un ochi făcut în ușă, odaia în care boierul creștea
LECTURI LA ZI by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Imaginative/13681_a_15006]
-
de apă, încăierarea dintre doi crabi. Am început s-arunc de sus, în joacă, pietre mai mici, apoi din ce în ce mai mari, căci Iani se adăpostise în spatele unei stânci. Aveam "muniție" din belșug: un morman de moloz și cărămizi de la o magazie dărâmată demult. Și ce spectacol nemaivăzut, când jumătăți de țiglă sau de cărămidă se spărgeau lovindu-se de stânci în zeci de schije, ca niște adevărate bombe! Între două "explozii" Iani scotea capul, îmi striga să încetez și mă amenința cu
Carnetul unui Pierde-țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/8935_a_10260]
-
inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi". Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. încă erau masive zidurile. încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. încă mai păstrau pereții aceia de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de cărămidă spartă și damfuri de pivnițe, întunecimi țâșneau din cotloane cu bârne arse. Erau aievea sau doar mintea mea le deslușea în tencuiala scorojită inscripțiile scrijelate cu litere
Neaua de la Văcărești by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/10414_a_11739]
-
fereastra largă din spatele biroului. Apoi se arunca hotărât înainte, și, în avântul său de nestăvilit, dărâma bradul, făcând zob globurile multicolore și zdrobind sub tălpi lumina roșie scânteietoare. Se auzea în toată clădirea zăngănitul insuportabil și inconfundabil al unui brad dărâmat. Toată lumea dădea năvală în biroul doamnei Ropot, în frunte cu asistenta Eliza, și vedea chipul patroanei - mereu imperturbabil - desfigurat acum de spaimă, și pe Grigore Micu - cel mereu pașnic - privindu-i dârz, cu un zâmbet biruitor pe față. - Mi-am
Copilul de foc by Mirela Stănciulescu () [Corola-journal/Imaginative/10203_a_11528]
-
Bulevardul Soljenițîn. Ca și ruinele, orașele își întipăresc istoria în straturi onomastice de o lizibilitate mai mult decât vădită. Katherine Verdery a scris o carte despre ceea ce ea a numit Viața politică a corpurilor moarte, adică despre toate acele statui dărâmate și dezmembrate ale liderilor oficiali care au tăiat și au spânzurat în vremea comuniștilor, toți la fel de avizi de embleme ca și sistemul monarhic pe care își propuseseră să-l răstoarne: regilor și miniștrilor le-au succedat, astfel, secretarii generali ai
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
ea participă din plin la definirea identității unei națiuni: artiștii sunt soclul ei. Este nespus de plăcut și de reconfortant să-i recunoști ici și colo prin oraș. La Tbilisi ca și la Moscova. Statuile acestea n-au fost niciodată dărâmate. Se întâmplă chiar ca, uneori, cineva să depună o floare la picioarele lor. Vizităm, în aceeași zi, tezaurul național, expus într-un muzeu a cărui intrare poartă eternele semne ale degradării comuniste generalizate, dar care, în interior, surprinde prin asemănarea
Georgia și "sala himerelor" by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/7767_a_9092]
-
într-o zonă ce urmează a fi ștearsă de pe harta orașului. Aceasta e intriga. Amenințarea aceasta e trăită intens de proprietară care începe să aibă coșmaruri. Nu renunță, decide să o renoveze, chiar dacă mîine va fi, mai mult ca sigur, dărîmată. Salvarea e adusă de schimbarea de regim politic și de renunțarea la demolări. Zbuciumul continuă în coșmarurile trăite de data aceasta numai în vis. Morala vine sub forma unui epilog de trei rînduri: „Într-o zi de noiembrie a anului
LECTURI LA ZI by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Imaginative/14030_a_15355]
-
în pripă, adevărate nuvele imposibile pe care el le analiza cu un interes amestecat, de biograf și patolog, pînă cînd descoperea, convins că-i inevitabil, ceea ce căuta de la bun început, proba imbatabilă a falsului: inadvertența! Chipul lui triumfător, chipul ei dărîmat - iată un puzzle ale cărui fragmente nu-ngăduiau amînarea: ieșea victorios și ieșea înfrîntă în același moment, ca-ntr-un scurt-circuit; cenușile lor ardeau o clipă mai intens, apoi rămîneau ca două statui calcinate, atît de fragile încît cea mai
Ospățul Sfinxului by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Imaginative/15224_a_16549]
-
spun că au auzit o bubuitură puternică și au ieșit cu toții afară. În primul moment nu am știu ce s-a întâmplat, am auzit o bubuitură și s-a simțit ca la cutremur. Am ieșit afară și am văzut turnul dărâmat. Imediat am plecat pentru a interveni, iar între timp am înțeles că ceilalți colegi ai muncitorilor au sunat la 112 pentur a solicita ajutorul Salvării și al pompierilor", a declarat dr. Rodica Carabaș, șeful Serviciului de Ambulanță Giurgiu. La ora
Un mort şi un rănit în urma prăbuşirii unui turn din curtea Spitalului Judeţean Giurgiu () [Corola-journal/Journalistic/25402_a_26727]
-
în circulație în 1986 sub titlul Ulysses: The Corrected Text. Aceasta din urmă a dus la atacul vehement al lui John Kidd, publicat în 1988, în „The New York Review of Books”, în care ediția lui Gabler este pur și simplu dărâmată. Am trecut în revistă toate aceste lucruri doar pentru a constata, într-o țară în care avem o singură ediție încheiată dintr-un autor clasic (seria Rebreanu), ce primejdioase continuă să fie legăturile și forța de atracție/respingere a clasicilor
Joyce și alți clasici by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/4485_a_5810]
-
desprinderii. "Cît de apropiată îmi e bătrîna nebună care alerga să prindă timpul, care vroia să apuce o bucată de timp!" Un ad litteram trist, avînd profunzimile rizibile, dar nu mai puțin de luat în seamă, al minților cu reazămul dărîmat. Ale celor care preferă să nu mai lupte, rușinîndu-i, însă, pe cei care-i condamnă prea lesne, prea fără să-i cunoască: "Multă vreme am crezut în virtuțile metafizice ale Ostenelii; e drept că ea ne coboară pînă la izvoarele
Zodii și planete by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7746_a_9071]
-
de copaci făcuți din limfă rece/ era degradat până la structura de rezistență/ structură făcut din limfă de gheață”). Peisajul, trebuie remarcat, e unul mai mult mental, ciudat amestec de inginerie precisă și de anatomie imaginară. Aici, în blocul cu subsoluri „dărâmate, scorojite și umede”, poeta (care se descrie pe sine: „sunt înaltă și bolnavă și sunt NU”) ar fi scris, „în delir”, despre structura nopții (volumul de poezii apărut în 1979), dar „NU în timpul urletelor/ copilului revoltat încă din fașă”) și
Dependența de confesiune by Dan Cristea () [Corola-journal/Journalistic/3446_a_4771]
-
poate fi considerat și ca o provocare sau ca un strigăt disperat al unui ateu al cărui paradis e de un erotism pedofil, inacceptabil de către legile în vigoare. Din păcate, pentru eficiența gestului, Bastilia marchizului De Sade a fost demult dărâmată. Tot o provocare a fost și prezentarea candidaturii la Academia Franceză, o instituție care se potrivește tot mai mult cu cititorul îmbuibat de bere și de spectacol televizual. Asta s-a întâmplat în 2004. Când am aflat, am rămas cu
Acesta nu e un necrolog... by Dumitru Țepeneag () [Corola-journal/Journalistic/8681_a_10006]
-
fiindcă ei respectau comunitatea și convențiile ei. Modernismul e o mare interiorizare și o mare grabă. Dintr-odată autorul descoperă că gândește prea mult, prea năvalnic pentru a mai avea timp să pună totul în cuvinte, deci convenția limbajului e dărâmată (vezi disperarea pre-verbală a lui Joyce de a găsi un alt fel de limbaj pentru a exprima inexprimabilul, în fond). În același timp, autorul descoperă că povestea poate domina cronologia, putem începe cu viitorul și putem aranja altfel întâmplările decât
Trans-romanul by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/10563_a_11888]
-
alta a eternei camarile securizate din interior, Arăpașul a revenit în înalta-i funcție, ca și cum usturoi n-ar fi mâncat și nici pe Ceaușescu nu l-ar fi felicitat pentru genialitatea-i binecunoscută! Afacerea criminală a bisericilor și a mănăstirilor dărâmate a redevenit ceea ce fusese și sub Pingelică - o bagatelă -, iar viața spirituală o anexă penibilă a aceleia politice. Așa după cum patriarhul era un secretar general de partid național, și preoțimea se metamorfozase în "soboruri" la fel de antipatice precum haitele flămânde ale
Teoctist antimist by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/16403_a_17728]
-
spre Occident. Și, atunci când nu mai puteam suporta decalajul dintre dorință și realitate, îl umpleam cu formele fără fond. în acest repetat și dramatic demers suntem solidari cu I. L. Caragiale și cu regele Carol I nu numai pentru că lumea noastră dărâmată timp de 50 de ani și aflată azi în curs de reconstituire seamănă cu a lor, ci și pentru că lor, ca și nouă, li se opunea atotputernica, invincibila încă, bășcălie. în acest sens, nu trebuie să uităm că, oricât ar
Bășcălia la români de la salvare la sinucidere by Ana Blandiana () [Corola-journal/Journalistic/9798_a_11123]