392 matches
-
origine slavă, există diverse probleme care trebuie rezolvate, mai ales atunci când avem aceeași formă și același sens în mai multe limbi slave. În astfel de situații, se apelează la criteriul răspândirii geografice. Cuvintele răspândite pe tot (sau aproape tot) teritoriul dacoromân (unele dintre ele regăsindu se și în dialectele sud-dunărene), de felul lui babă sau lopată, pot fi considerate vechi slave sau vechi bulgare. Faptul că un cuvânt slav se găsește în sudul teritoriului dacoromân este un indiciu că termenul respectiv
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pe tot (sau aproape tot) teritoriul dacoromân (unele dintre ele regăsindu se și în dialectele sud-dunărene), de felul lui babă sau lopată, pot fi considerate vechi slave sau vechi bulgare. Faptul că un cuvânt slav se găsește în sudul teritoriului dacoromân este un indiciu că termenul respectiv provine din bulgară sau sârbă; dacă însă este un cuvânt răspândit numai în nordul domeniului dacoromân, este mai probabil să fie din limbile slave vecine (ucraineană, polonă, rusă). La fel trebuie procedat și pentru
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
pot fi considerate vechi slave sau vechi bulgare. Faptul că un cuvânt slav se găsește în sudul teritoriului dacoromân este un indiciu că termenul respectiv provine din bulgară sau sârbă; dacă însă este un cuvânt răspândit numai în nordul domeniului dacoromân, este mai probabil să fie din limbile slave vecine (ucraineană, polonă, rusă). La fel trebuie procedat și pentru separarea cuvintelor bulgare de cele sârbești (ultimele se găsesc în Banat și, parțial, în vestul Olteniei, sudul Crișanei și sud-vestul Transilvaniei): paviț
101 cuvinte moştenite, împrumutate şi create by Marius Sala () [Corola-publishinghouse/Science/1361_a_2705]
-
mai amintească de vasalitatea față de Ungaria. 3) Separarea teritorială și nominală este prelungită automat și asupra limbii, care devine „limba moldovenească“, termen fără acoperire în realitatea limbii și inutil pe fondul unității etnolingvistice a romanității orientale, mai ales a spațiului dacoromân. Însuși autorul, furat de ideea separării feudale a Moldovei, înțelege totuși prin „limba noastră“ limba tuturor românilor, pe care el o percepe ca fiind o adunătură neorganică de cuvinte, majoritatea latine: „Limba noastră, arată el, den multe limbi iaste adunată
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
de unii și de alții ca atare, nu-i sigur” (II, 350). În consecință, pentru perioada oferită de autor latinei dunărene (secolele II-V și chiar VI) suportul germanic nu mai poate fi invocat, iar pentru cele șapte secole acorde dacoromânilor pentru a se extinde din sudul Dunării pe aria lor actuală acest suport este imposibil de probat cu elemente lexicale certe. Prin imposibilitatea de a identifica germanisme în latina dunăreană aceasta a rămas în linii mari așa cum fusese adusă de
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cele din urmă. Astfel apărut în istorie, fenomenul etnolingvistic românesc este pus de Philippide să „sufere amestecuri cu neamuri străine” (II, 346) în toate teritoriile pe care s-a răspândit. De cea mai mare importanță, spune autorul, a fost „amestecul dacoromânilor cu slavii pe întreg teritoriul actualmente ocupat de dânșii, unde nenumărate numiri topice slave probează că românii trebuie să fi primit acele numiri direct de la niște slavi care ori vor fi emigrat aiurea undeva ori se vor fi contopit cu
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
undeva ori se vor fi contopit cu românii” părăsindu-și, desigur, naționalitatea lor și sărind în baza de articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
articulație și psihologică a românilor (Ib.). După slavi, continuă Philippide, „o importanță oarecare se poate atribui contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui, Fălciu, Galați, mire, răzor, Tecuci, Vaslui (II, 362 urm.), ceea nu se
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
contactului pe care l-au avut dacoromânii cu popoarele vechi turcești, cu pecenegii adică, cu uzii și cu cumanii” (II, 350). Considerând că între dacoromâni și aceste popoare au avut loc contacte îndelungate, mai ales în partea estică a spațiului dacoromân, el pune pe seama acestor neamuri denumiri precum Bahlui, Bârlad, Berheci, corhană, Covurlui, Fălciu, Galați, mire, răzor, Tecuci, Vaslui (II, 362 urm.), ceea nu se justifică etimologic. Menținerea constantă a bazei psihologice, alături de baza de articulație, în explicarea trecerii latinei la
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
cuvinte, iar populațiile cu care contactul a fost pasager au împrumutat cuvinte limbii române. A rezultat imaginea unei limbi artificiale atât ca naștere cât și ca existență dialectală: latina a generat limba română într-un spațiu restrâns, iar apariția dialectelor dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân este rezultatul expansiunii ulterioare a limbii române. La această schemă istorică revenise și Hasdeu după încercarea nereușită de a pune în valoare substratul. Astfel știința istorică tradițională a eșuat în imaginarea unui spațiu limitat de constituire
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Până în a doua jumătate a secolului VI poporul român a trăit în peninsula balcanică în cea mai mare conformitate etnică și în cea mai strânsă legătură politică și geografică. În a doua jumătate a secolului VI s-au despărțit însă, dacoromânii împreună cu istroromânii de o parte, de macedoromâni de altă parte... Tulpina românească a început să se desfacă în ramuri. Iar scisiunile au fost foarte probabil însoțite de deplasări, masa românească a început să se reverse în valuri. Această deplasare, această
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
desăvârșire tot teritoriul romanizat, în special pe cel românesc, din peninsulă. Iar migrația românilor în direcțiile în care ea a avut loc n-a putut fi atrasă decât de un gol... Cel mai vădit gol a fost acel ocupat de dacoromâni. Slavii părăseau încă de mult țările de de-a stânga Dunării și tot în mai mare număr se stabileau în peninsulă, unde i ademenea farmecul bogățiilor din orașele ei, dar când zăgazul la moartea lui Mauricius a fost complet sfărâmat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
stânga Dunării și tot în mai mare număr se stabileau în peninsulă, unde i ademenea farmecul bogățiilor din orașele ei, dar când zăgazul la moartea lui Mauricius a fost complet sfărâmat, ei s-au prăvălit peste Dunăre în mase enorme. Dacoromânii erau de altfel deprinși cu dânșii, deprinși nu numai în teritoriile de de-a dreapta fluviului, unde demult trăiau alături de ei, dar și în cele de de-a stânga, unde este cu neputință de închipuit că n-ar fi existat migrații
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a dreapta fluviului, unde demult trăiau alături de ei, dar și în cele de de-a stânga, unde este cu neputință de închipuit că n-ar fi existat migrații românești chiar înainte de secolul VI... Teritoriul acesta vast, peste care s-au lățit dacoromânii, fusese și cel mai de demult și mai complect golit de slavi, căci este cel mai îndepărtat de ținta finală a năvălirii slave, de peninsula balcanică... Schimbul complect al celor două teritorii de la un neam la altul a avut loc
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
În al doilea rând, și materialul lexical, trecut în plan secundar, deși el reprezintă rațiunea de a fi a limbii și baza de constituire a foneticii și gramaticii, analizat de autor în dialectele macedoromân, meglenit și istroromân vizavi de cel dacoromân, se încheie nu, cum era firesc, cu conturarea structurii lexicale, fie ea și heteroglotă, a limbii române, ci cu „învățăturile pe care ni le dă limba românească prin formele și cuvintele ei asupra istoriei poporului român din timpul originii acestui
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ordin lingvistic”, cum el însuși mărturisește, „își permite să distingă pentru epoca străromână” două mari grupuri de români: românii răsăriteni, din care derivă aromânii și strămoșii megleniților, și românii apuseni, „din Iugoslavia de miazănoapte, care formau un singur grup împreună cu dacoromânii” (p. 254). Oricât s-a străduit Pușcariu să lărgească patria primitivă, au rămas zone largi unde prezența romanității orientale nu s-ar putea explica altfel decât prin migrații: aromânii s-au rupt de megleniți migrând spre sud, istroromânii au emigrat
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
târziu. A fost făcută și propunerea, de esență filologică, de a se considera existența unui cuvânt, bănuit ca magiar, în limba română începând cu data primei atestări în scris: chezaș (1434-37), gazdă (1427), hotar (1392). Răspândirea pretutindeni a maghiarismelor la dacoromâni „nu are nimic neobișnuit”, afirmă Pușcariu, căci „dacă cosoroabă (ung. koszorufa) se aude atât de des în țara veche este fiindcă acest cuvânt a fost adus de meșteri unguri. Majoritatea cuvintelor însă - mai cu seamă verbele cu sens abstract - au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
contactele românilor cu semințiile turco tătare, contacte aduse târziu după epoca străromână și după presupusa dispersare a dialectelor limbii române. În această privință S. Pușcariu afirmă că „dacă un cuvânt ca cioban se găsește și în alte dialecte decât cel dacoromân, aceasta nu însemnează că e un cuvânt turcic împrumutat în epoca străromână. El e de origine turcească (čoban) și a pătruns în toate limbile balcanice: bulg. čoban, čobanin, sârb. čóban, čóbanin, alb. tshoban, n. grec. τζοβάνις. De la sârbi l au
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
vorbesc de contacte cu diverse neamuri turcice, care s-ar fi petrecut în secolele X-XIII. Pușcariu îi menționează în acest sens mai întâi pe pecenegi, care însă nu sunt turcici. Toponime ca Peceneaga, Pecenegul, Beșineu, Beșinou, Beșinova, răspândite pe teritoriul dacoromân, provin de la rădăcina autohtonă vesǐ, echivalentul lui vicus, la fel ca uzii, iazigii menționați de autor în continuare ca neamuri turcice (Ib.). Nici cumanii de la noi nu sunt turcici întrucât acest nume este supraetnic și nu are nimic comun ca
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
nu se puteau naște altfel decât ca ramificații ale unei limbi de bază cum a fost latina pentru limbile romanice și protolimba i.-e. pentru limbile indoeuropene. Pentru a concepe trecutul limbii române ca punct de plecare a dialectelor ei (dacoromân, aromân, meglenoromân și istroromân) a fost inventată „româna comună” care trebuia să se nască într-o zonă restrânsă din „latina vulgară”. Această zonă a fost creată, la O. Densusianu, prin „evacuarea Daciei în anul 271” și concentrarea latinității în Iliria
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
98} din partea țărilor vecine, a fost făcută sub o formă, ori alta, ea se raportă fără îndoială la zgomotul că Austro-Ungaria e ostilă erigerii României în regat pentru că s-ar fi temând ca această transformare să nu redeștepte ideea regatului dacoromân care agita odinioară pe un număr oarecare de reprezentanți ai partidului, liberal, și anume, dacă nu ne înșală memoria, pe d. Brătianu însuși. În adevăr, nu e mult de când un ziar german vorbea de o "Romania irredenta", ale cărei aspirații
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
bătaie de joc cuțovlahi (romîni șchiopi), slavii le zic țințari, pentru că pronunță pe cinci (5) al românilor dunăreni ca ținți. Cu tot amestecul cu diferitele rase străine ce-i încunjură, tipul țințarului e foarte caracteristic. În genere înrudirea apropiată cu dacoromânii nu se poate contesta. Craniul bine format, pielița brună, tăietura feței determinată, ochii negri, cu espresia lor de inteligență și energie, coloarea închisă a părului și frumusețea femeilor sunt comune amânduror ramurelor. Și în străinătate țințarul păstrează portul său, asemănător
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
după datele mele, care se vor, fi apropiind de adevăr, e cred de 500000 do suflete, adică 1/15 a totalității poporului românesc, numărând, pe toți din triunghiul iliric și pe cei împrăștiați prin Austria. E interesant a constata că dacoromânii, pe unde trăiesc între rase străine, câștigă mereu teren în socoteala vecinilor lor, pe când frații lor macedoneni pierd, mai cu seamă în secolul nostru, prin grecizare, un proces care va înceta poate în urma deșteptării conștiinței lor naționale. Daca macedoromânii ar
Opere 12 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295590_a_296919]
-
originea în: a) latina clasică; b) latina vulgară; c) limba slavă. (1 p.) 2. Enumeră patru limbi actuale care fac parte din familia limbilor romanice (1 p.) 3. La baza limbii române actuale stă dialectul: a) aromân; b) meglenoromân; c) dacoromân. 4. Retragerea aureliană a avut loc în secolul: a) I; b) II; c) III. (1 p.) (1 p.) 5. Menționează două argumente care să justifice faptul că limba română este o limbă romanică (1p.) 6. Numește cel puțin două dintre
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
dintre Prut și Nistru populația românească fusese masiv deznaționalizată pînă la sfîrșitul veacului al XIX-lea. Este motivul pentru care românii din afara granițelor statelor românești și-au considerat limba ca pe cel mai de seamă bun moștenit. Și nu mai dacoromânii. În 1901, Calendarul poporului bucovinean publica vestita Dimîndare părintească, numită și Marseillaise-a aromânilor, pentru cutremurătoarele cuvinte adresate celor tentați a-și abandona limba și legea: . Cultul valorilor naționale nu trebuie Înțeles ca respingere a valorilor conaționalilor sau a celor universale
A FI SAU A NU FI by GHEORGHE C. MOLDOVEANU () [Corola-publishinghouse/Science/830_a_1715]