400 matches
-
Vă scriu aceste rînduri din cafeneaua Odăon de la Zürich. O cunoașteți ? Bănuiesc că da întrucît unul dintre străluciții dumneavoastră compatrioți, Tristan Tzara, a avut ideea miraculoasă de a inventa, în această cafenea, prin asocierea a doi de da, conceptul de dadaism. Sunt la masă de altfel, în acest moment, cu Tzara și cu Hans Arp. în dreapta mea îl văd, singur la o altă masă, pe Einstein. Trebuie să vă spun că atmosfera este total explozivă în cafenea pentru că azi, înîi iulie
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
oricărei mize mărite. Tuco. Sos de roșii gros, preparat cu carne și diferite mirodenii, folosit la asezonarea pastelor făinoase. Ultraism. Curent poetic spaniol (activ timp de doar patru ani) din a doua decadă a secolul XX, Înrudit cu futurismul și dadaismul; și-a prezentat primul manifest În 1919, În revista spaniolă Grecia. Principalul său teoretician, Guillermo de Torre, Își propunea să unifice toate tendințele avangardei mondiale, să reabiliteze poemul (unde aveau să predomine imaginea și metafora) și să combată confesiunea, anecdoticul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ironic, se juca, mai mult: era în plină farsă, la televizor ca și pe terasă. Oare goarna m-a împiedicat să ajung la poezia lui? Ar fi o scuză facilă. Pe vremuri, „golănia” unui Ion Nicolescu nu mi-a ascuns dadaismul poetic al aceluiași (ce-i drept, bietul de el, a sclipit scurt și s-a stins), am scris despre el, chiar dacă personajul mă enerva. Iar acum? Căci Paul Daian, personajul, nici măcar nu mă enervează, se vede cât de colo că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
viață și niște... antimodele? Te-au influențat în vreun fel? Ce nu-ți place/ detești din mediul literar românesc? Ce îți place/ detești din mediul literar german? Am avut și am o grămadă de antimodele. Generația Beat de exemplu sau dadaismul. Mai spre noi proletcultismul german și român și peste trei sferturi din ceea ce se numește generația '80, deci generația noastră. Încerc pe cât se poate să mă îndepărtez de aceste antimodele și cel mai ușor de urmărit sunt temele pe care
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
a fost propusă de celebrul André Chouraqui. Riscurile îmi par însă destul de mari. În primul rând, un text tradus în românește, dar cu topică neadecvată, calchiată după LXX, fie va stârni haz, fie suspiciune. Doar cei câțiva „esteți”, degustători ai dadaismului hipercult, vor savura un astfel de produs. În al doilea rând, o traducere radical „etică” poate îndepărta - chiar dezgusta - publicul de o carte, valoroasă în original, dar devenită ciudată în ambalajul traducerii. Or, când e vorba de Septuaginta, acest risc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
să se dărâme această parte din Soarele Consolator. Dar numai ca o dreaptă încercare a închinătorilor Feței înșelătoare. Cei vrednici de harul inalienabil al poeziei vor învia în și mai înalte lumini. - Ce credeți despre noile curente poetice: expresionism, futurism, dadaism etc.? - Vrei să zici: vechile curente, mă îndreaptă d-l I. Bar-bu. În măsura în care au însemnat o revenire la imaginativ și romantic - tot binele. În măsura în care au însemnat obraznică insurecție, confuziune pederastă, reclamă dezmățată - tot răul. Poezia e contrariul stării permanente de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Fi at...! Stai! Ce scrie acolo? Oare-i adev adevărată? Eeeeie. Da. Unde să m...? Miro... mirosu’ ee deee. De ce? De, iiii. Exchange. Information. Le train. Ce-i ăla, frate? Tren? Ce trenuri au aștia! Cum îs?”. Două ore de dadaism mintal, Mihaela, de delir mintal necontrolat!! L-am citit pe Kant încă din liceu. Dar acolo, în gară, nu m-a ajutat cu nimic! Știi, multă vreme mi-a fost rușine de mine pentru orele acelea. Acum nu mai mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
a luminii, a Pământului, a păsărilor, a nopții, a gândurilor care le susură prin sevă din adâncurile enciclopedice ale lumii. Mulțimile de Mioare adunau în ordinea liniară a cuvintelor, a propozițiilor indecise, uneori neterminate sau nelegate prin conjuncții, extrăgeau din dadaism și baroc frumusețea logică a poveștii fiecăruia, cu suspansurile terminațiilor în coadă de pește sau cu final neașteptat, uneori greșite din punct de vedere gramatical, pentru că sufletul nu e filolog și nici savant, ci un burete care absoarbe fără a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
place aici și nu plec pentru nimic în lume. Mioara noastră ieși fără să o vadă Mama, preocupată de a-și verifica agenda întâlnirilor cu amanții, calculându-și posibilitățile, excluzându-și inechitățile, abordând formalismul, pentru a anihila agnosticismul și eluda dadaismul. Editorul ei nu era de găsit, probabil era după furtul vreunui jurnal, acum schimba, cizela, adăuga, elimina, sublima, sintetiza totul într-un colaj ca să-i dea aspect de lucrare proprie. Se preocupă prea mult de sine și pe mine mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
dadaiști să se manifeste. Nu putem vorbi de o artă DaDa, pentru că însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
vorbi de o artă DaDa, pentru că însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării fusese încă de la început unul din
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
însăși cuvântul artă era negat, vorbim însă de un spirit ce a cucerit artiștii interbelici refugiați la Zürich, vorbim de o negare și o afirmare simultană a artei. “Dadaismul este o stare de spirit... Dadaismul reprezintă o gândire artistică liberă... Dadaismul se dedică nimicului”, astfel definea Andre Breton noua mișcare, deși nu însemna, nici pe departe, că acesta putea fi cuprinsă în limitele vreunei definiții. Evitarea etichetării și legitimării fusese încă de la început unul din obiectivele majore ale mișcării. Deși mulți
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
din ideile laboratorului Fluxus: globalizarea, unitatea artă și viață, experimentalismul, intermedia, hazardul, simplitatea, jocul, muzicalitatea, implicarea. Unitatea între viață și artă este centrală mișcării Fluxus. Odată cu închegarea sa, ținta a fost ștergerea granițelor dintre viață si artă. Iar apropierea de dadaism ori, pop art-ul de mai târziu devine din ce în ce mai vizibilă. Continuând direcția experiențelor noului realism francez ori pe cele ale artei pop a anilor '60, arta intalațiilor este vazută ca un complex de tehnici, motive și interacțiuni sociale capabilă să aduca
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Oana-Maria Nicuţă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_944]
-
este indiferent fața de armonia efectelor individuale întrun întreg desăvârșit.” Suprarealismul Conceptele de urât, grotesc, ca și cel de absurd, pot fi aplicate suprarealismului, curent de avangardă ce s-a constituit ca o negare și totodată ca o continuare a dadaismului. În Programul manifest și în cartea Le Surréalisme et la Peinture (1928), Breton inițiază un atac împotriva logicii și a rațiunii. Gândirea este acuzată ca limitată și coruptă; rațiunea s-a dovedit neputincioasă, recunoscându-și eșecul în actul cunoașterii. Opunându
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
Momentul „revoluționar” al simbolismului românesc. Estetismul independenților și insurgența marginalilor. Insularizarea polemică Capitolul III. Publicistica literară a tînărului Ion Vinea: un promotor critic al postsimbolismului Capitolul IV. Periferii futuriste. Receptarea Futurismului italian în România antebelică Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Capitolul VI. Contimporanul. O interfață Art Déco a „anilor nebuni” Appendix: Ion Vinea, arta abstractă și legitimarea ei „folclorică” Capitolul VII. Revista Contimporanul și complexul periferiei Capitolul VIII. Între extremele politicii europene. O „avangardă estetică”? Capitolul IX. Periferii avangardiste. Mișcări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și sintetic, afirmativ și popularizator, vizînd, la modul „pedagogic”, emanciparea unei culturi resimțite drept minoră și provincială. Ecourile dadaisto-futuriste din numărul unic al revistei 75 HP, cu experimentalismul său „pictopoetic” insurgent, au un caracter aprés coup, căci, la acea dată, dadaismul era deja mort și îngropat, iar futurismul se afla (în Italia) în plin proces de oficializare. Abia Integral tinde să realizeze o „integrare” specifică a tendințelor avangardiste deja existente, încercînd să transforme eclectismul în sinteză superioară. „Suprarealismul” revistei unu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Belle Epoque”), și un Nou Regim, marcat de „revolta maselor”, de cultul corpului, de eliberarea instinctelor și de revoluția tehnică. Thibaudet atribuie acestor tineri aflați între două lumi o „conștiință a exploziei” care „se exprimă în literatură prin diverse isme: dadaismul, suprarealismul, cu alte cuvinte, o conștiință de sfîrșit absolut, de început absolut, de dezordine absolută și de eliberare absolută”. Consecințele țin de datele unui univers secularizat al emancipărilor de tot felul, sfidînd vechile coduri ale romantismului sentimental și lentoarea ritmurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
s-ar gîndi la Mirabeau, Becque, Bernard, Jules Renard, la Shaw, Wedekind, Strindberg, plus un mare ETC...” (în Cronica, an II, nr. 59, 27 martie 1916, rubrica „Teatru”). După război, în Adevărul, Luptătorul, Cuvîntul liber și Contimporanul, Vinea „popularizează”, ocazional, Dadaismul - nu fără a aminti rolul fondator al Chemării - și face figură de susținător al unor colegi de generație sau al unor autori afini ideologic. Apar schimbări de atitudine față de poezia unor Victor Eftimiu și Ion Pillat, deloc prizați înainte de război
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
discursului acestor intelectuali. Într-un articol intitulat „Recunoștință futurismului“, în Cuvîntul din 7 august 1928, tînărul furios Mircea Eliade își asumă un „futurism personal”, înțeles în sens larg ca revoltă împotriva sentimentalismului, slăbiciunii și conformismului. Capitolul V. Aventura românească a Dadaismului Revista Chemarea (1915) Prima revistă condusă de Ion Vinea, un preludiu al avangardismului autohton, a apărut în două numere, între 4 și 11 octombrie 1915. Efemera publicație s-a bucurat de mai puțină atenție din partea cercetătorilor decît micile reviste literare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
schimba viața» să stîrnească un soi de entuziasm și pentru ca revolta împotriva moralei, literaturii, evidențelor și desfășurării cotidiene a lucrurilor să pară tinerilor singura atitudine acceptabilă”, notează Marcel Raymond în deschiderea capitolului despre „Dada“ din De la Baudelaire la suprarealism, explicînd dadaismul prin „spiritul de neîncredere universală” și „refuzul de a sluji, care a scuturat atîtea consemne tradiționale și credințe străvechi” (De la Baudelaire la suprarealism. În românește de Leonid Dimov. Studiu introductiv de Mircea Martin, București, Editura Univers, 1970, p. 216). Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
piese ale expresionistului Frank Wedekind și ale lui Aristide Briand, pe linia tradiției de cabaret a mișcării; potrivit unor martori ai epocii ar fi evoluat și la București... Ball prezintă în jurnalul său o versiune personală referitoare la inițiativa lansării dadaismului: „Lorsque je fondai le Cabaret Voltaire, j’étais convaincu qu’il y aurait en Suisse quelques jeunes hommes qui voudraient comme moi, non seulement jouir de leur indépendance, mais aussi la prouver. Je me rendis chez Mr Ephraïm, le propriétaire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acompaniament de fluier. Spectatorii erau îngroziți. Trei decenii mai tîrziu, după al Doilea Război Mondial, minimalizarea rolului jucat de „întemeietorul” Hugo Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția „Fapte, idei, documente”, București
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Ball în favoarea lui Tzara va fi denunțată în termeni violenți de către eseistul Petre Pandrea. Potrivit ereticului militant de stînga, dadaismul a fost „interesant ca experiență psihologică și filozofică, nul, însă, din punct de vedere al creației literare” (Geneza română a dadaismului european?, v. „Helvetizarea României. Jurnal intim 1947“, ediție îngrijită de Nadia Marcu-Pandrea, Editura Vremea, Colecția „Fapte, idei, documente”, București, 2001, pp. 120-122). În 1947 - puțin după vizita și conferința din România a lui Tzara, devenit acum militant comunist, fost luptător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
lumpenproletar” fiind, „nu pactizează cu proletariatul, ci doar cu capitalismul”, în ciuda „conversiunilor recente”), în fine, „semicolonial de-al nostru, semidoct și semi-comercial, brînză bună, ca inteligență, în burduf de cîine al răului caracter, care trafichează cu cocaină literară, ieri ca dadaism, azi ca «Rezistență franceză» și sovietism literar, mîine ca dandysm anglo-saxon”, merg însă în sensul unor abia disimulate stereotipuri xenofobe, reperabile în cazul mai tuturor adversarilor autohtoni ai lui Tzara. Denunțat ca traficant imoral și dezertor, militantul Dada e opus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
un articol publicat în revista Comoedia din 7 martie 1922, Tzara îi va răspunde lui Breton negînd ferm existența corespondenței infamante a lui Huelsenbeck, citînd diverse opinii din presa germană privitoare la paternitatea cuvîntului Dada și invocînd tîrzia convertire la dadaism a catolicului Schad. Nota bene, printre cei care-i vor lua apărarea în scandal se va număra și un „metec” român, C. Brâncuși... Mai tîrziu, Richard Huelsenbeck va sublinia, nu fără un grăunte de ironie naționalistă - reflex, de astă dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]