469 matches
-
înserarea. (M. Sadoveanu); Înflorea cărarea ca de pasul blândei primăveri (M. Eminescu); În șirul vieții noastre întreg, se face seară. (T. Arghezi); amâni și nici nu știi ce mai amâni / și înnoptează sângele în noi. (H. Bădescu); I am spus Daimonului: tu nu știi că / vorba arde, / verbul putrezește / iar cuvântul / nu se întrupează ci se destrupează? (N. Stănescu) metafora adjectivală este echivalată cu epitetul metaforic: Toamnă de suflet (T. Arghezi); și mă dezmierzi cu frunzați jucăușă (L. Blaga). Printrun proces
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
fie întrun trecut medieval sau întrun timp mitic, fie în spații exotice boreale, astrale, onirice), metempsihoza, copacul sacru, codrul, floarea albastră, pasărea, lumina etc. - Literatura creează eroi excepționali (atipici) puși în situații de excepție. Personajul romantic (geniul, magul, îngerul, demonul, daimonul, Lucifer, Prometeu, Hyperion) este sentimental, imaginativ, visător, contemplativ, dilematic, solitar, interiorizat, însetat de absolut, răzvrătit, dinamic etc. Reprezentanți: - Lirica romantică: Alphonse de Lamartine, Alfred de Vigny, Alfred de Musset, George Gordon Byron, Percy Bysshe Shelley, William Wordsworth, Heinrich Heine, Novalis
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
dialogheze. Atitudinea lui Socrate față de zei, într-o perioadă în care credința în zei era la apogeu, este una ambiguă: el nu acceptă zeitățile antropomorfe, ale căror "biografii" le consideră "scandaloase și primitive". El acceptă o singură divinitate, creatoare, un daimon, care se manifestă ca un glas lăuntric care oprește comiterea răului; el nu acceptă zeii tradiționali. În 399 î.e.n. Socrate e dat în judecată sub acuzația de opozant al cetății, de corupere a minților tineretului atenian care îl urma cu
[Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
critică de mai jos: "Ana își presimte o vocație a marii pasiuni, a aceleia care angajează integral ființa și o mistuie. "Înțelepciunea", "cumințenia" eroinei nu e decât un gen de refulare purcezând din buna cuviință nativă, sau mai curând somnul daimonului din ea. [...] (La apariția lui Lică)opțiunea ei, marea opțiune a vieții Anei, se realizează, năpraznic. [...] Opțiunea Anei era definitivă, absolută, mergând spre un bărbat de o structură pasională, înrudită cu a ei, nu spre Ghiță, în care se afirmă
by Steliana Brădescu [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
Una vita violenta" (1959). Cărțile îi aduseseră nu numai recunoașterea originalității stilistice, ci și învinuirea de pornografie și provocare. Se repliază în scrierea de scenarii cinematografice; poetul însă iese în arenă cu "Le ceneri di Gramsci" (1957), versuri însuflețite de daimonul său revoluționar în tandem cu pasiunea regresiunii. Vor urma încă două volume de poezie: "La religione del mio tempo" (1961) și "Poesia in forma di rosa" (1964). În 1961 Pasolini debutează ca regizor de cinema cu "Accatone", ce-l va
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de Adriana Gliga și apărută în 2004, are un titlu ușor schimbat: M-am hotărât să devin prost (Editura Humanitas, 140 p.). Vor urma încă două romane: "Une parfaite journée parfaite" și "La libellule de ses huit ans". Deghizat în daimon ironic, acid și paradoxal, autorul își va urmări eroul înainte și după hotărârea de a deveni prost, recuperându-l la sfârșit printr-o parodie gotică, prilej cu care îl livrează partenerei ideale. Obosit prematur, la 11 ani Antoine avea deziluziile
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
dezvoltare. Răsturnînd însă perspectiva, Platon exaltă chiar și acest model vegetal, plasîndu-i rădăcinile în cer. Greci sau nu, gînditorii vechi considerau că persoana umană este însoțită de un reper transcendent, de sufletul ei adevărat, de dublul ei ceresc, de un daimon păzitor. Revelația tradițiilor monoteiste a intensificat intimitatea dintre modelul maximal și ființa în-creștere, a înfipt modelul în străfundul omului. Omul crește nu numai potrivit chipului divin după care a fost făcut, ci e lucrat din adîncul lui cel mai adînc
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
în mod curent conștienți la fel cum acesta e superior trupului. El numea astfel vîrful arhitecturii umane, temă curentă în gîndirea antică tîrzie, de regăsit în geamănul ceresc al lui Mani, în eul ceresc transcendent (Fravartî) din mazdeism 3, în daimonul care ne are în pază, acesta marcînd pentru Plotin însăși dinamica ființei umane : căci reprezintă nivelul imediat superior de existență pe care, luîndu-și-l ca model, ființa se înalță, acoperindu-și progresiv verticala, pînă ce ajunge pe culme și se realizează
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
să guverneze în mod autocratic toate treburile omenești fără să se umple de trufie și nedreptate, cântărind acest fapt a rânduit drept regi și conducători ai cetăților noastre nu oameni ci - aleși dintr-un neam mai divin și mai nobil - daimoni; tot astfel procedăm și noi în prezent cu cirezile și turmele de animale: nu le rânduim boilor niște boi drept păstori, și nici caprelor niște capre, ci noi le stăpânim, ca unii ce suntem de neam mai bun decât acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
boi drept păstori, și nici caprelor niște capre, ci noi le stăpânim, ca unii ce suntem de neam mai bun decât acestea. Tot astfel și zeul, ca un iubitor de oameni, ne-a rânduit drept întâi-stătător neamul mai nobil al daimonilor care, îngrijindu-se de noi cu multă bunăvoință a lor față de noi și a noastră față de ei, ne-au oferit un trai de pace, pudoare, armonie și dreptate neîngrădită, făcând ca neamul omenesc să viețuiască fericit și fără tulburări. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
738b-738d) Fie că se întemeiază o cetate nouă, fie că se reformează una veche care a decăzut, nici un om cu minte nu trebuie ca, privitor la zeii și templele care trebuie înălțate pentru ei în oraș, la zeii și la daimonii cărora acestea trebuie să le fie închinate, să încerce să schimbe ceea ce a fost hotărât la Delphi, la Dodona sau de către Ammon ori prin vechi tradiții orale, indiferent de forma lor, fie că se datorează unor viziuni sau unei inspirații
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
de tradiții s-au consacrat oracole și statui și altare și temple înzestrate fiecare cu un teritoriu sacru; de acestea toate, legislatorul nu se va atinge câtuși de puțin, iar fiecărei clase de cetățeni îi va desemna un zeu, un daimon sau un erou. 30. Statul totalitar ca stat ideal în Legile a) Stabilirea numărului de locuitori și împărțirea pământului în loturi (737c-738b) În ce chip, așadar, s-ar putea face o împărțire dreaptă? În primul rând, e necesar să se
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
comună a întregii cetăți și să o îngrijească, deoarece îi aparține patriei, mai mult decât o mamă își îngrijește copiii, fiind glia o zeiță stăpânitoare peste cei muritori, aceleași gânduri trebuind să le aibă și față de zeii locali și față de daimoni. Pentru ca aceste dispoziții să rămână pentru totdeauna neschimbate, trebuie respectate următoarele: numărul căminelor, așa cum a fost fixat, trebuie să rămână același, fără să sporească sau să scadă vreodată. Acest lucru poate fi realizat în mod ferm pentru oricare cetate astfel
[Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
ochii noștri, ai occidentalilor, cea a așa-numiților Bikkshu budiști care se stropesc cu benzină și ard de vii ca protest împotriva cutărei idei considerate nejustă. Astfel de tipuri de eroism își au originea pe de o parte în dezlănțuirea daimonului într-o epocă exasperată care a pierdut credința în viață și om ca entitate sacră, iar pe de altă parte în chiar idealul Ahimsa, nonviolența gandhiană aplicată însă pe dos."457 Dreptul fiecăruia de a-și alege "stilul de adevăr
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
European, Iași, 1993. Lurker, Manfred, Lexicon de zei și demoni, trad. Adela Motoc, Editura Enciclopedică, București, 1999. Mahé, Nathalie, Mitul lui Bachus, trad. Mihai-Gruia Novac, Artemis, București, 2006. Maxwell, J., Magia, trad. Maria Ivănescu, Univers Enciclopedic, București, 1995. Morretta, Angelo, Daimon și supraom, trad. Bogdan Zotta, Editura Tehnică, București, 1994. Morretta, Angelo, Mituri antice și mitul progresului, trad. Viorica Alistar, Editura Tehnică, București, 1994. Nicoară, Simona; Nicoară, Toader, Mentalități colective și imaginar social, Presa Universitară Clujeană/Mesagerul, Cluj, 1996. Pastoureau, Michel
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
Aspecte ale mitului, p. 165. 453 Michel Maslowski în Chantal Delsol, Michel Maslowski, Joana Nowicki, op. cit., p. 28. 454 Apud Ernst Cassirer, Mitul statului, p. 344. 455 Gilbert Durand, Introducere în mitodologie, p. 8 respectiv p. 14. 456 Angelor Morretta, Daimon și supraom, p. 91. 457 Ibidem, pp. 88-89. 458 Gilbert Durand, Structurile antropologice ale imaginarului, p. 428. 459 Lucian Boia, Mitul democrației, p. 146. Autorul trage următoare concluzie: "omul actual se scaldă în imaginar și trăiește în mare măsură prin intermediul
by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
virtute” (1 Apol. 5, 4). Astfel, primul pas către demonizarea păgânismului constituie chiar demonizarea... demonilor. Pentru un creștin, Iustin spre pildă, cuvântul ∗∀∴:Τ< are o conotație strict negativă; nu este la fel însă pentru un păgân. Pentru acesta din urmă, daimonii ar reprezenta divinitățile care asigură legătura dintre lumea celor nemuritori și cea a muritorilor, dintre sfera cerească și lumea pământească. În concepția lui Iustin, demonii sunt esențial răi, îngerii, esențial buni; cei dintâi stăpânesc oamenii inspirându‑le teamă (1 Apol
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
cazul sofiștilor, Platon a preferat dialogul ca gen literar capabil să reproducă protocoalele ascunse ale gândirii. Toată maieutica și efortul anamnezei depindeau de buna însușire a regulilor dialogului, practicat ca joc al diferențelor într-o intimă proximitate față de Zeu ori daimon. Nu doar tăcere mistică, dar nici retorică incontinentă, dialogul conduce rațiunea spre Unul indivizibil aflat la o infinită distanță de împrăștierea naivă și nativă a „înțelepciunii” populare. Descoperirea centrului presupune deci efortul concentrării. Fără disciplina atenției, cele mai bune intenții
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
realiza și ceva care să fie demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
demn de luat în seamă. Când ne propunem mărunțișuri, ne pierdem într-o lume a banalului, într-o lume a insignifiantului și cred că omul trebuie să facă mai mult, pentru că așa cum spunea Heraclit, Daimonul locuiește în om. Pentru Heraclit, Daimonul era Zeul, era Divinitatea și în oricare om există scânteia divină. Această scânteie divină trebuie pusă în valoare. În afară de modelul Eminescu, ați mai avut pe altcineva care să vă influențeze în vreun fel destinul? În sfera culturii, a filozofiei, sigur
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
din Rusia, Franța, Italia, Olanda. De la Demon la Luceafăr (1979) este o bună introducere didactică în analiza unui motiv fecund, aria de investigare fiind precizată din subtitlu: Motivul demonic la Lermontov și în romantismul european. Un excurs preliminar definește conceptul „daimon” - caracter vag, nesupus figurativului, aparținând zonei obscure a simțămintelor, spirit înzestrat totodată cu însușiri aparținând naturii umane. Ipostaze veterotestamentare și gnostice sunt convocate pentru a contura îmbinarea celor două aspecte, divin-antidivin și uman-antiuman, ale daimonului, așa cum se va regăsi el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
Un excurs preliminar definește conceptul „daimon” - caracter vag, nesupus figurativului, aparținând zonei obscure a simțămintelor, spirit înzestrat totodată cu însușiri aparținând naturii umane. Ipostaze veterotestamentare și gnostice sunt convocate pentru a contura îmbinarea celor două aspecte, divin-antidivin și uman-antiuman, ale daimonului, așa cum se va regăsi el în literatură. Cain, Manfred, Conrad, Ghiaurul sunt tipuri intens personalizate, nonconformiști religioși, cu conștiința deplină a negației și a aspirației către ideal, dar și a propriilor contradicții lăuntrice. Într-un capitol special sunt descrise motive
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287847_a_289176]
-
principiale, criterii orientative și, mai ales, definiții nuanțate ale eidos-ului suprem (polideterminări în funcție de o constelație conceptuală ce capătă în cadrul fiecărei teorii o culoare particulară). Aici, replierea pe sine devine un leit-motiv care transgresează exercitările individuale (de tipul "oglinzii" sau al daimon-ului socratic) și asumă un dublu destin colectiv (care reunește un versant al acumulărilor într-o știință a înțelepciunii și unul al reverberației esențelor ethos-ului constituit în sânul unei comunități). Astfel întipărită în tradiție sau în canonul cult, fapta
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
tot sistemul normativ. Prima dintre ele înglobează tot ce este preambul conștient al deciziei, iar cea de-a doua întâmpină prin desfășurare organizată orientarea individuală. Dubla lor mișcare este regăsibilă în cosmologia metafizică a lui Platon, acolo unde demiurgul întâlnește daimonul socratic și unde mesajul lumii Ideilor este preluat de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]
-
Dubla lor mișcare este regăsibilă în cosmologia metafizică a lui Platon, acolo unde demiurgul întâlnește daimonul socratic și unde mesajul lumii Ideilor este preluat de înțelepciunea subiectului gânditor și în versiunea dedicată actului. Astfel, modelul conștiinței de sine optative este daimonul, care coboară din exterioritatea oraculară în care l-a plasat tradiția antichității grecești și devine voce interioară a unei modalități negative de prescripție ("daimonul este oracolul interiorizat"51). El inaugurează o tradiție de concepție care acordă un loc central conștiinței
Conştiinţa de sine. Eseu despre rolurile multiple ale reflexivităţii by Vlad-Ionuţ Tătaru [Corola-publishinghouse/Science/929_a_2437]