2,171 matches
-
iartă-mă, te rog, vorbesc numai din punctul meu de vedere. Poate ție îți este teamă? Nu, ard de nerăbdare să aud și eu legenda. Câteva minute, cei doi se plimbară în tăcere. Ileana pășea tăcută, privind în jos, la dalele mari din ardezie cu care era pavat trotuarul. Ajunseseră într-un loc unde parapetul de protecție era întrerupt. Trotuarul se continua cu un ponton îngust din dulapi de lemn care înainta spre apă. O balustradă din același material se ridica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dintr-o dată Ileana. De ce, s-a făcut prea târziu? Nu, dar nu-i bine să mai rămânem! Se întoarse pe călcâie, îl luă pe Cristi de braț și îl trase după ea. Porniră repede spre oraș. Pașii lor răsunau pe dalele de piatră de pe pavaj. Deasupra lacului, ceața se îndesea cu repeziciune. În lumina lunii, deja apa părea o suprafață lăptoasă, ce fremăta în valuri mici. Deși nu bătea nici un firicel de vânt, dinspre lac se simțea o răceală puternică. De ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul pe care mergeau ei. Firișoare subțiri începeau acum să se întindă peste dalele din ardezie de sub picioare lor. O strânse pe Ileana lângă el, trăgând-o mai pe margine, încercând s-o ferească de atingerea lor. Dinspre pontonul rămas acum în urmă, i se păru că aude zgomote înfundate. Un fel de râcâit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
asta însă simțea cum îl cuprinde teama. Toate spaimele ancestrale se trezeau în el, vrând să iasă la suprafață. La început crezuse că i se pare, dar apoi sunetul se auzi din nou. Cristi se opri și ascultă atent. Pe dalele de ardezie ale trotu arului din spate se târa ceva foarte greu. Un clinchet ca de metal răsuna tot mai aproape în urma lor. Luată prin surprindere de oprirea bărbatului, Ileana se desprinsese de brațul lui Toma și mai făcuse doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și viciat al interiorului. Am Împins-o spre Înăuntru, dezvăluind un culoar ce se adîncea În Întuneric. Aerul duhnea a Închis și a umezeală. Volute de jeg și de praf Încununau colțurile tavanului, atîrnînd ca niște fire de păr alb. Dalele crăpate ale pardoselii, erau parcă acoperite cu o mantie de cenușă. Am zărit ceva ce părea a fi niște urme de pași care pătrundeau În apartament. — Doamne, Maica Domnului, murmură portăreasa. Aici e mai mult rahat decît Într-o ditamai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Întrerupse. Apoi, Învingându-și o ultimă ezitare, coborî el primul, urmat de poet. Muta o pornise și ea după dânșii, parcă temându-se să nu rămână părăsită În biserică. Sub pardoseala abației se deschidea o subterană vastă. Pardoseala, din străvechi dale de marmură, era presărată cu plăci funerare, iar sarcofage romane erau aliniate de-a lungul pereților. Cândva, acela trebuie să fi fost cimitirul micii comunități de monahi, Însă urmele vremii și ale părăsirii erau evidente. - Acesta e secretul magiei, murmură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
și un al patrulea costumat În triton. Frederic Își ținea În mâna dreaptă cupa de aur, iar În stânga strângea zăbala unui centaur călărit de un bărbat purtând o mască cu două fețe, care venea Înapoia carului, izbind cu copitele În dalele de piatră. - Un centaur? murmură Dante. Fără să ia În seamă Întreruperea, Marcello continuă: - Înaintea carului pășeau șapte fete purtând torțe mari, aprinse, urmate de șapte bătrâni Încununați, În veșminte grecești. Și apoi alți șapte bărbați, cu straie lungi, acoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
așezat pe mormântul lui Clămence, și i-am povestit despre accidentul meu, despre teama de a nu o răni, somnul meu cel lung și ușor și despre trezirea decepționantă. Am lustruit marmura, am smuls trifoiul care creștea de-a lungul dalelor, am dat la o parte cu palma lichenii de pe cruce. Apoi i-am trimis o bezea prin aerul care mirosea a pământ și a iarbă jilavă. Mormântul lui Destinat dispărea sub coroanele de flori și de perle. Primele începeau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Pescărușul; Revizorul, Revizorul; Miroiu, Steaua fără nume; Woland, Maestrul și Margareta; Baronul, Bubnov, Azilul de noapte; Don Quijote, Don Quijote; Romeo, Romeo și Julieta; Oberon, Visul unei nopți de vară; Bufonul, Malvolio, A douăsprezecea noapte; Jamie, Lungul drum al zilei către noapte; Dale Harding, Zbor deasupra unui cuib de cuci; Rudy, Patima roșie; Nae Girimea, D’ale carnavalului; Astrov, Unchiul Vanea; Gelu Ruscanu, Jocul ielelor; Lopahin, Livada cu vișini; Tipătescu, O scrisoare pierdută; Rică, Bărbați și femei... până la sfârșitul raftului, mai erau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care s‑a transformat astăzi într‑un izvor nesecat de repulsie, la care amintirea revine mereu. Tăticul a spus, acum te duci să‑l ajuți pe preot, iar el s‑a dus imediat pentru că loviturile tatălui erau mai dureroase decât dalele reci de piatră de sub genunchii juliți. Pe lângă frigul cumplit, iarna la ora șase dimineața, mai era și mâna domnului părinte care lovea, dar măcar nu folosea instrumente precum umerașele sau cârjele, plici, încă o palmă fiindcă a încurcat textul latinesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
spre Dumnezeu, dar o face în silă, deși tocmai el a fost cel mai tare chemat, fiindcă Dumnezeu îi cunoaște slăbiciunea și dezgustul, de aceea îl strigă cu un glas deosebit de puternic: Rainer! Rainer! Iar el vomită de îndată pe dalele de piatră. Dacă ar frecventa liceul select al piariștilor, ar crește cu siguranță în ochii lui Dumnezeu, dar părinții lui n‑au bani de‑o asemenea școală. Ministranții bogați n‑au primit niciodată palme, ceea ce l‑a frapat, bineînțeles, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
zâs cî-mi da un șut în cur și cât am vrut s-o fac mireasî!... nici nu va spui, nici nu mă jiur. am tot țânut-o verginicî, s-o bag, curați, în altar; di un’ și știu ci ionici crescuși, dle,... armăsar?! așa di dulși și gingași o țâneam numa’ în brațî dar amu-i iapî di rași și-mi vorghești că o tați. mândruța me di az mă lași, dar o iubesc, inci, mă giur se daci îi oleacî grași
MÂNDRUŢA ME DI AZ MĂ LASÎ... de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364416_a_365745]
-
fum să curgă în litere umbre gânduri și mă aștern alături de oase într-un dans al figurinei din cuvinte nerostite ritmul se întețește până la strigăt halta nebunilor începe să se umple de tropotele cailor reinventați a fi clopote căzute pe dalele mărunte ale dialogurilor promise și amânate mereu în oglinda aproape opacă mă privesc hibrid al așteptărilor într-un vuiet uriaș de trăiri între multe hotare trasate migălos cu cărbunele fricii oamenilor de a fi ei înșiși sinceri cu ei cu
MĂ AŞTEPT TOT EU (...DINCOLO DE FRONTIERĂ) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1103 din 07 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363832_a_365161]
-
în cazul scandalos al manuscriselor lui Kafka. Povestirea devine halucinantă, de-a dreptul kafkiană. În textul intitulat în stil avangardist „Yaffo. O zi. Cu soare.” ni se oferă patru pagini de inventar în stilul caragialean din „La moși..: Pavaj. Din dale. Piatră veche. Galerii de artă. Locuințe. Ateliere. Pictori. Sculptori. Forjori... O zi cu soare. Yaffo. Plimbare. Filă de calendar. Lume. De tot felul ... Această lungă înșiruire de substantive amintește și de stilul revistelor de avangardă Alge,Punct, Integral cu care
UN DAR DE LA RONI CĂCIULARU de ZOLTAN TERNER în ediţia nr. 1070 din 05 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362509_a_363838]
-
Acasă > Poeme > Pitoresc > SUNT URZICA DINTR-O RECOLTA Autor: Luca Cipolla Publicat în: Ediția nr. 935 din 23 iulie 2013 Toate Articolele Autorului Sunt urzica dintr-o recolta unde o durere lânceda nu mă cuprinde; sunt nisip pe dalele pe care un car îl brăzdează în trecerea să; piele aspră la întoarcere unde soarele este fiere și pedepsește membrele mele; dar mă gândesc la acea piatră smulgându-se contrastului din cauza vântului, pentru marele astru. Sono ortica tra le messi
SUNT URZICA DINTR-O RECOLTĂ de LUCA CIPOLLA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364180_a_365509]
-
înșiruiau lalelele cu tot felul de culori, roșii simple, grena, albe, pestrițe, roze, inclusiv negre, pitice și cu petalele franjurate, precum salata de Bruxelles, sau cu o corolă mare ca un clopot. Printre straturile cu flori avea un rând de dale din beton, străjuite cu tulpini de crini, zambile roz, brândușe, și alte minunății florale ale căror nume nu l-am mai identificat. Se lăuda gazda mea că are vreo patruzeci de soiuri numai de lalele și-l credeam pe cuvânt
CALATORIE IN BELGIA SUB TEROARE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 2153 din 22 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364142_a_365471]
-
poporul ! Capturat, Judecat, Împușcat, Dictatorul ! După alt război, alte fețe noi de eroi necunoscuți! Doi suspuși, Trepăduși, Mulți intruși, Restul... muți! ALFABETIZARE (recitați poezia cu voce tare - cu dicție și interpretare) Alfa, Alfalfa, Anton Brânză, Brânzoaică, Breton Coca, Cocotă, Cocon Dală, Dalila, Dalton Ene, Enescu, Eston Fugă, Fugată, Furgon Gală, Găleată, Galon Horă, Horincă, Hormon Iie, Istoric, Ison June, Junincă, Jupon Kaki, Kakemóno, Kripton Latex, Latentă, Lapon Mică, Micoză, Micron Nelu, Nenică, Neon Odă, Odrasă, Odgon Pară, Paradă, Pardon Quito, Quinellă
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
surde, Doar trandafirii sângerează-n zare, Pe trup purtând cristale mici de sare Și dezgolind tăcerile-ți absurde... AMURGUL, UMBRA AȚIPIND ÎN CURTE S-au contopit privirile-mi cu zarea Veghindu-ți umbra ațipind pe-o carte. Feerice luciri pe dale sparte Și limbi de foc ce înveșmântă marea. Îndrăgostit, îmbrățișează-albastrul Scăldându-se-n oglinzi de curcubeie - Ce purpură-i pe trup d-echinacee - Când se-adâncește-n ape line, astrul! Topindu-se-n a undelor strânsoare Se stinge sub nepământești săruturi Cu valurile
POEMELE AMURGULUI (1) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 1321 din 13 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368363_a_369692]
-
de noduri în răscrucile destinului? cruce în Cruce păcătuiesc zilnic rănindu-te, reconstruind Răstignirea alături de alte umbre ca și mine rostind tainele superficiale ale gândirii umane. Alege-mă cui în Palma Ta blândă și învață-mă să ies alinându-te. Dale de foc am ales prin pământul în care sarea, mercurul rănesc timpul pământean cu încă un sunet. Mintea-mi nevolnică inventează culori. le modelează în materie rănind, rănindu-mă, rănindu-Te. De câte ori să mai aleg, când în Tine calea este
CRUCE ÎN CRUCE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1365 din 26 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/368404_a_369733]
-
IUBIRE STRANIE Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 248 din 05 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ea venea legănându-se Eu o priveam și tăceam , Nu voiam să tulbur aerul de teamă Că ar putea să alunece Printre dalele de piatră Ea venea încet Cum vine orice idee Când n-o privesc Ea-mi zâmbește languros Pielea ei e atât de alba încât ai putea crede Că nu este decât o coală de hârtie Pe care gândul meu din
IUBIRE STRANIE de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364616_a_365945]
-
genți, plase, troleibuze, autobuze, tramvaie, metrou. Milițieni la colț de stradă, mașini grăbite, care nu acordă nici o prioritate pietonilor, ci trec printre ei, ca la circ. Magazine aglomerate, murdare și fără reclame sau vitrine. Pardoseli de dușumea mirosind a motorină, dale de marmură, date de curând cu talaj, uși unsuroase de miile de mâini ce le deschid și închid toată ziua. Pereți afumați și murdari. Galantare neluminate și cu marfă puțină.” Ne dăm seama că Rusia lui Gorbaciov nu era din
O CARTE DESPRE SFINTENIE SI RENASTERE SPIRITUALA de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 157 din 06 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349649_a_350978]
-
De fapt, pe la noi, aceasta este mult dorita agricultură ecologică la care nu mai dau ghes muncitorii cu sapa. Iar canalele de irigații, acele panglici argintii, dătătoare de viață stepei pârjolite, au secat...S-au transformat în inutile șanțuri cu dalele de beton furate și malurile năpădite de pelin, rogoz și stuf. Acel stuf care se-ntinde ca o pecingine prin lanurile de grâu, luând locul dispăruților ciulini. Astăzi, unii inimoși ai stepei au redat zărilor sale acele imense și nostalgice
FÂNTÂNA BĂRĂGANULUI de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1671 din 29 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350318_a_351647]
-
sălăți cumpărate la piață porții de brânză de la Jupâneasa Jipa din Fântânele Ușa-ntredeschisă gata să-nghită intrusul - rochia spălată și-apretată de Maria - extrăgea expert bunătăți din pachete, cu atenție, ca să nu scape din mână maioneza sau condimentele peste dalele aspre ale bucătăriei faianțate cu măiestrie de tânărul John - Le așeza delicat pe masa din pin de la mijloc Sub lumini, o piramidă din produse-asortate în castroane adânci aurite și farfurii întinse pictate cu flori și himere-ncurcate, cumpărate la târg
JURNALUL CU VISE AL JULIEI MAY DE MARIANA ZAVATI GARDNER de MARIANA ZAVATI GARDNER în ediţia nr. 864 din 13 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350286_a_351615]
-
și „Să împlinim iubirea”, ambele compuse de Marius Cristi Popa. Elena Rodica Lupu a scris, scrie acum și va mai scrie poezii de dragoste care sunt și mai frumoase în cântece, iar cu vocea lui Fuego găsesc drumul pietruit cu dale de dor și dragoste, spre public. „Spectacolul «O lacrimă de cântec» îmi oferă din nou posibilitatea de a mă întâlni cu cei ce simt și respiră iubirea, ce fac altar cântecului de dragoste și primesc fără menajamente mesajele pe care
FUEGO, LACRIMĂ DE CÂNTEC de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 811 din 21 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349051_a_350380]
-
Nu se temea, nu-și cerea explicații. Înainta cu senzația că pereții se mișcau sesizabil, dilatând culoarul, fără să-l scurteze. Perseveră. Merse, merse, merse. Pierdu puterea de a socoti scurgerea timpului. Parcă trecuseră... Nu, nu știa cât... Grăbi pasul. Dalele culoarului, abia atinse, îi frigeau tălpile. Preocupat de înaintare, remarcă târziu că se desprinsese de paviment, plutind spre înainte. Capătul culoarului nu se întrezărea. Lumina iradiată de trup parcă-l îndepărta. Deveni nerăbdător. Își mișca brațele ca omul zorit, încercând
INVOLUŢIE de ANGELA DINA în ediţia nr. 1297 din 20 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349120_a_350449]