2,677 matches
-
fracțiunea 99 și fracțiunea 99 și trei firtale... Lumea se culcușește într-o deplină egalitate care, lucru ciudat, n-o împinge în monotonie. Un loc în care toate afacerile sînt chestii, toți cunoscuții sînt amici și toate iubirile amicilor sînt dame bune e, pentru toți cititorii care deschid cartea volantă, fără identitate, fără copertă, expresia însăși a diferitului. Cum se face? Diferențele, într-o "carte" în care onoarea devine bun de larg consum, accesibil tuturor, ca o manta decăzută în uniformă
Cartea onorabililor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8853_a_10178]
-
erau acum de vată." În feluri multe, foamea revine în momente de cotitură a poveștii. Foamea de niște haine omenești, plătite cu muncă de hamal, la primele ore ale dimineții, cînd cărăușii locului dorm. Cu romanțuri bulevardiere, bune de încîntat damele singure din Basarab. Ce folos, apoi, de haine, în redacția Universului? Da, aici vin maeștrii scrisului, eu ce caut? Ce sînt? Nici măcar pantalonii nu seamănă cu ai lor." Cîinii maeștrilor sînt niște închipuiți, pe care-i altoiește, în scris, ironia
Joacă pentru zei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/8876_a_10201]
-
Actorul-regizor care l-a descoperit pe Ionesco răspunde întrebărilor Cristinei Hermeziu, despre Paris și despre teatru, despre destin și întîmplare. Monica Lovinescu, asistentă în trupa de teatru a lui Bataille, e cea care-i face cunoștință cu Cîntăreața cheală, o damă fermecătoare și, a la longue, de succes, chiar dacă dă chix la prima înfățișare. De atunci, spune regizorul despre dificilul, pe text, autor dramatic, "eu am fost destinul său, iar el a fost destinul meu." Iar La Huchette, ultimul teatru mic
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8902_a_10227]
-
copertă - a prins, înainte ca interbelicul să lege rod modernist, un gol în care s-a putut afirma. Vizibilitatea lui, pe seama unei concurențe diluate, o remarcă, într-o prefață ca o mică istorie a receptării, Al. Săndulescu. Dovadă de ce capricioasă damă este faima, un prozator care ar fi avut ceva de spus și care merită, chiar și azi, cercetat cu atenție, a fost acoperit de melodia unei poezii de recitare. Cu ea se umple acest prim volum de Scrieri. E riscant
Un poet sub frunze moarte by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9792_a_11117]
-
la aceleași ore. O, trecători ai străzii Ravignan: v-am botezat cu numele defuncților Istoriei! Iată-l pe Agamemnon! Iat-o pe doamna Hanska! Ulisse-i un lăptar! Patrocle e în josul străzii după cum Faraon mi-e vecin. Castor și Polux sînt damele de la etajul cinci. Dar tu, bătrîn strîngător de zdrențe, tu care-n dimineața ca de basm, te-apropii să strîngi resturile încă vii pe cînd eu suflu-n lampă, tu cel pe care încă nu te știu, sărman și tainic
Ochi compuşi by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9858_a_11183]
-
măscăriciului Vălătuc, include, în acest volum, prefața lui în versuri, Măscăriciul Vălătuc. Soi de Păstorel, Vălătuc e "'nțepător la glumă ca ariciul/ Și nu cruța bătrânele giubele." Istoria se rescrie din coțcării, părînd, pe lîngă povestea aspră a cronicarilor, o damă cherchelită, care-și dă coate cu învinșii și-și rîde cu învingătorii: "Scris-a Mihnea din Buceag,/ - Hoți sunteți voi, sau Pârgari? Că v-a prins cu furtișag,/ Mama voastră de coțcari.// }ie îți grăiesc, Ioane,/ Care-ai fost la
Soiuri busuioace by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9846_a_11171]
-
eu nu stau așa, să fac mici floricele pe daltă, nu? (Rîde.) "Rolul femeilor în viața mea a fost sî fie lîngî mine în momentele mele grele" D.P.: Să revenim la iubite. Ziceați că vroiați să scrieți bine ca să placă damelor. N.B.: A, nu, nu. Astea sînt visuri de adolescent masturbator. De adolescent căruia îi e teamă de realitate. Vrea să intre în realitate, nu poate intra și intră într-o falsă realitate, nu? Prin masturbație, prin literatură, prin droguri, prin
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
nici acum. Am avut noroc că arătam foarte bine în tinerețe, eram potent, și am avut noroc că puteam să fac doar un semn și veneau damicelele. Însă am avut instinctul să nu fac semn sau să nu mă acroșeze dame mișto. Am simțit imediat că astea au nevoie de timp, că trebuia să mă dedic lor. Au fost cîteva posibilități de femei splendide, de care am fugit, deși îmi dădeau semne. Nu, eu cu telefoniste, farmaciste, profesoare de provincie, cu
Nicolae Breban - Iubirea este o formă a limitării by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9969_a_11294]
-
ale unei limbi pe care Borges o iubea nespus, alții având grijă ca, lătrând-o, s-o demonizeze pe de-a-ntregul: Anubis e un câine infernal... Allabendlich ca Luna (minus catamenialu-i interregn), ca Steaua păstorului/Luceafărul de seară, ca "Neznakomaia Dama" a lui Blok... Allabendlich și Sehnsucht, dragă Ioana, - și, mai cu seamă, dacă-i vorba de Rainer Maria Rilke, cu o sintagmă ce-i a lui: Sehnsucht am Fenster. Fără să cad în fonetismul ieftin al "instrumentalismelor" dubioase, trebuie spus
Șerban Foarță către Ioana Pârvulescu by Șerban Foarță () [Corola-journal/Journalistic/8924_a_10249]
-
semnal publicat în România literară, ministrul Culturii de atunci răspundea, arogant și puțin pe lângă subiect, că imobilul este în litigiu, așa că... Spălare pe mâini. Între timp, Episcopia Romano-Catolică Iași, care a revendicat palatul (cumpărat în 1868 de Institutul Catolic "Notre Dame de Sion") a dat asigurări publice că nu îi va schimba destinația: aceea de filarmonică. Și totuși, zidurile continuă să se degradeze, ba, ici-colo, se ivesc printre pietre și cărămizi lemnul câinelui, urzici, de parcă palatul lui Alecu Balș s-ar
Opacități by Vasile Iancu () [Corola-journal/Journalistic/8999_a_10324]
-
avem atîta timp, în viitorul nostru scurtat la punctele de pe agenda zilei de mîine. Rămîne, așadar, varianta de poche, în care încap niște anticariate, niște mutre, cîteva străzi. *** Anticariatele. Unul, de pe Rive Gauche, la două aruncături de băț de Notre Dame, e orașul însuși. Mare, pe vreo trei niveluri, copleșit de lume, desfășurîndu-și în culori (țipătoare, ale romanelor de consum și mistere) frenetica dezordine. Acolo afli mai ușor ghiduri decît poezii de avangardă, proză de vacanță mai curînd decît clasici. E
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
aproape pustii, unde rătăcirea fără ghid și fără hartă (te descurci și așa în Paris) nu ispitește. Acolo, orașul vechi își ia revanșa. Orașul nou e scurt și strîmt, cam cît merge naveta pe Sena, de la Tour Eiffel la Notre Dame, puțin în jurul insulei. E orașul consemnat în ghiduri, unde ai să găsești Parisul real și vizitabil, nicidecum pe-acela iluzoriu, trăit de scriitorii și artiștii lui. Nici o vorbă despre Pont Mirabeau, nici despre unde-ar fi fost să fie pensiunea
Paris - spicuiri by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9319_a_10644]
-
prin finețea observației și ingeniozitate narativă. Păcat numai că autorul a renunțat, nu se știe de ce, la finalul excelent dat într-o avanpremieră editorială în "Ziarul de duminică", preferând unul mai "cuminte", mai puțin pregnant. Disperarea bărbatului care află că dama lui de consumație a ieșit din branșă rămâne însă un subiect deopotrivă incitant și grav, dacă intră într-un scenariu epic inteligent și bine condus. Meritele volumului de față reconfirmă, așadar, calitățile scrisului "scurt" al lui Dan Lungu: respirație naturală
Marea conciliere by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9329_a_10654]
-
zidit ̀între 1994-1999 și a fost sfințită la 23 mai 1999. Castelul Cantacuzino Pogonat din Vlădiceni Cocoțat mai sus de Schitul Vlădiceni, încă mai rezistă timpului. Pe vremuri, două doamne Cantacuzino veneau la Iași cu docarul, zilnic, la Notre Dame de Sion unde erau profesoare. Biserica din Vlădiceni, Sat Vlădiceni biserica veche a fost restaurată ̀în 1803 de cuviosul arhimandrit Macarie, iar ̀în 1908 soții Neculai și Eufrosina Gheorghiu o renovează cu fonduri proprii. Casa Kogălniceanu din Bucium
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
purgatoriul iubirilor căzute și iadul singurătăților imbecilizante. Doamne - nu lăsa omul să biruie!" Aspra judecată este urmată de un haiku trist, melancolic, un fel de balsam sufletesc ce prelungește judecata cu instrumentele poeziei: "...tac-tac metrou-n/ noapte; stații pustii și/ dama ce cască..." Dincolo de acest consistent grupaj de panseuri dublate de haiku-uri, volumul mai cuprinde meditații despre Dumnezeu, om și lume (In hoc signo vinces), eseuri despre Nietzsche (Is Gott tot), reflexii după atentatele teroriste de la New York și Londra (Terorismul
Dumnezeu și lumea de azi by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9465_a_10790]
-
pe strada fierbinte/ Cald e, Doamne, la oraș/ Greu cu turma la imaș// Satu^ cald și cald ogoru/ Fructe, umbră - face pomul/ Setea caută vreo apă/ și canicula e coaptă/ Copilași cer înghețată/ și de cald lumea se scaldă// Niște dame stau pe bancă/ povestesc de altădată/ Stau vreo doi băieți la umbră/ și cu bere se cultură" (sic!). Vă semnați textul: Magda Humor Martin, iar pe plic, la adresa expeditorului citim următoarele: "despre șomerul român fără bani/ ABC limba română/ pentru
Actualitatea by Mihaela Mocanu Gâlcă () [Corola-journal/Journalistic/8040_a_9365]
-
rar în epocă, Negruzzi se simte în largul lui cînd exersează din plin autoironia, întot-deauna de bună calitate, precum în O alergare de cai, unde își surprinde postura de îndrăgostit naiv fără nici un fel de indulgență: "...eu făcîndu-mi loc pintre dame cam călărește (cavalierement), călcînd pe bătăturile moșnegilor carii mă da la toți dracii, cotind uniforme în dreapta și în stînga cu zicerea pardon, am alergat la celălalt capăt a galeriei, unde zărisem o capelă roză împănășată ca o pasere de paradis
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
vizitatorii de-o săptămînă, ostoite astăzi fie sub luxul șablonard, de nemestecată imitație occidentală, fie sub insalubrități de toate soiurile, care numai la glumă și la șarjă nu te trag. O mică scenetă, demnă de orașul cu Mitici și cu dame venite să caute procopsirea, se petrece într-o "cameră de dormit" (luată cu chirie, de mai mulți, într-o pensiune nu tocmai onorabilă - varianta cu poantă, verde, a cloroticelor asemenea așezăminte din Bonciu și Fântâneru): "A văzut el unul, - uite
Orașe care au fost by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9736_a_11061]
-
Tudorel Urian Autoare, până în prezent, a unui volum de versuri (Ciorap cu firul dus, Marineasa, 2005) și a unui roman (Ochelari de damă, Brumar, 2005), Daniela Rațiu este una dintre autoarele tinere de azi despre care ar trebui să se vorbească mai mult. Un bun prilej ar fi recenta publicare de către prestigioasa Editură Cartea Românească a surprinzător de maturului său roman In vitro
Decalogul nefericirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9699_a_11024]
-
încă bine. Ședeam lungiți pe puntea lucioasă, strașnic frecată. Miresmele taigalei înnobilau clipa... - Au de toate, am zis, ca un fel de încheiere. Energie, să încălzească secole la rând planeta. Metale prețioase, pietre scumpe, blănuri, să învelească-n ele toate damele prezente și viitoare ale Europei, dragă Omicron, scuze. Și nici o speranță. Și suferință. Multă suferință. - Ah -, făcu, grav, Omicron, stând pe o parâmă făcută colac -, ce v-aș mai trimite eu pe voi toți un sezon la Vorkuta! - Și, mai
Prințesa Trubețkoi by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9774_a_11099]
-
observă cum fata a respins cu delicatețe câteva cereri la vals, apoi se Înfioră când realiză că se Îndreaptă În direcția sa, el făcu un pas În față, fata se opri și spuse: Acesta este un vals și nu un dame tango! Nu mai pot să te invit, dar tu? Știi, eu ... poate nu Îndrăznesc.. Îndrăznește! Frumoșii ei ochi vorbeau cu toată puterea lor, Va era copleșit și nu-și putea explica cum de Xenia mai dorește să danseze cu el
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
nicio șansă să te apropii de cele 22 de fete, din care jumătate erau foarte urâte. Pedagogul Îl trimitea pe Rică În diverse „misiuni”: săi cumpere o anumită marcă de bomboane fondante, să-i cumpere o pereche de ciorapi de damă, foarte fini și foarte scumpi, un buchet de flori, altădată o centură roz, de care purtau fetele și multe altele care-l cam mirau pe băiatul ce abia primea câte zece lei la o lună, cam cât o jumătate de
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
A mers singur, Îmbrăcat În costumul său de firmă, cu care a făcut furori la dans iar una din surorile Boierescu, cele mai frumoase voleibaliste din Bacău, cunoscute și prin libertinajul lor, cea mai mică, l-a invitat la un dame tango și cu un anume șarm și experiență l-a invitat la bar, au băut câteva pahare servite În cești de cafea, trucul era acceptat tacit de barman și reușea să-i păcălească și pe antrenori. Lumina din bar era
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
depozitată o perioadă foarte mare de timp. Când se sfârșește un război nu ne dăm seama cât de mult am îmbătrânit, și noi, și lumea în care trăim: avem nevoie de o piesă de mobilier sau de o pălărie de damă pentru a percepe trecerea timpului. Mobila din acest birou era construită în întregime din tuburi de oțel, ceea ce făcea ca încăperea să semene cu sala motoarelor de pe un vapor, numai că acest vapor ancorase cu mulți ani în urmă, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
de aproape tot ce îmi oferă bun viața în ultimii ani, libertatea nu pare un dar primit pentru totdeauna. Pe undeva am o atitudine de bucurie perpetuă în fața lucrurilor mici (când am ajuns la Paris prima oară, stăteam lângă Notre Dame și mă gândeam „Uite ce chestie, cum am ajuns eu, copil sărac din Balta Albă, pe Sena!“) și cumva normale. Încă simt o satisfacție deosebită pentru posesiunile materiale de tipul unui televizor sau a unei mașini. Poate o să vină cineva
BULVERSAREA VALORILOR by Dan Tãpãlagã () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1337_a_2737]