312 matches
-
cu prefața lui Al. Macedonski, Nopți albe (1887, 1898), Zile negre (1888), Poezii (1892, 1897) -, afișând pasiuni răvășitoare, versurile nu fac decât să capteze, în discursivitate fadă și într-o mecanică sterilă, naivități. Un macabru artificios învăluie reprezentările morții. Masca damnării, gesticulația agonică (Spasm, Danțul spânzuratului, Așternutul morții) nu revelă crisparea interioară și atmosfera halucinantă din Maurice Rollinat, modelul lui S., acesta rămânând la nivelul simplei imitații. Prințul Ral, fantezie macabră, conduce motivul fantastic spre un nedorit efect aproape parodic. Cerșetorul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289941_a_291270]
-
care personifică mișcările de aer. Duhurile aerului, căci despre ele este vorba, populează spațiile aeriene iar influențele lor sunt, de regulă, nefaste asupra oamenilor. Ele poartă numele de Rusalii, Iele, Vântoase, Șoimane. În valorizările populare, aerul este un spațiu al damnării, al celor care sunt obligați să bântuie între cer și pământ. Aerul mai este și locul spiritelor și al moroilor. El poartă cu sine o puternică încărcătură negativă. Tocmai de aceea, atunci când aerul se transformă în obiect al divinației, transmite
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Neamț). Omul îl cunosc numai ce-mi intră pe ușă. Îl vezi după cum merge, după cum se uită, după cum stă... Niciodată nu m-am înșelat!" (D., 50 ani, Neamț). Așa cum am mai spus, unele valorizări sunt negative. Ele sunt semn al damnării. "Uite, a lui F. a avut bot de câine. Ducă-se pe pustii! L-o bătut Dumnezeu pentru păcatele lui prin copil. Tare o mai năcăjit cu el!" (G.A., 70 ani, Suceava). "Era o babă care făcea vrăji. Dumnezeu
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
atât de hidoasă, încât este percepută ca infernală. În aceste condiții, visul îl confruntă pe subiect cu temerile sale cele mai profunde, cu angoasele sale cel mai ascunse, dar și cu dorințele sale de nemărturisit. Infernul fiind un loc al damnării, subiectul simte că unele dintre tendințele sau pulsiunile sale sunt periculoase pentru mântuirea sufletului său. Senzația este probabil inconștientă. Este motivul pentru care se exprimă în vis prin viziunea unor locuri ori personaje sulfuroase. Visul poate fi contemporan cu o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
inventa astfel un spațiu de libertate controlată, care evita atent punctele prea sensibile ale trecutului recent, dar genera totuși o puternică emoție a adevărului în fine spus cu voce tare. După ce s-a încheiat în coadă de pește operația de damnare a memoriei lui Dej și a primelor echipe aflate la putere după 1945, șirul acestor dezbateri a continuat cu cele organizate în 1968 după invadarea Cehoslovaciei de trupele Tratatului de la Varșovia sau cu cele, periodice, pe probleme de politică externă
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
esperiențe in anima vili", avertizează inspectorul. Și cum să fie pruncii creaturi lipsite de valoare pe care să se poate experimenta pedagogic la voie? Dimpotrivă, miza pedagogică pusă în joc în școală este însăși viitorul neamului, propășirea lui politică ori damnarea sa istorică. Tocmai din aceste rațiuni, școala trebuie să fie "un atelier de înălțare sufletéscă prin mijlóce sigure și probate deja" (Michailescu, 1888, p. 14). Și ce poate fi mai sigur decât metoda prusacă de instrucțiune în scopuri naționaliste care
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
și Mihail Ralea, care a ridicat revista Viața Românească în jurul tripticului axiologic alcătuit din "raționalism, democrație, europenism" (cf. Ornea, 1996, p. 62). Împotriva autohtonismului autarhic propovăduit de adepții extremei de dreapta ca singura soluție de salvare a sufletului românesc de la damnarea sa istorică, același M. Ralea afirma în contra curentului: "Începând a fi buni europeni, vom sfârși a fi buni români. Românismul se învață prin europenism. Așa a fost în trecut, așa e și astăzi. Patruzecioptismul bonjurist și jacobinismul ne-au dat
[Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
a VIII-a. Tranzitele lui Pluto Pluto (Hades la greci) era fratele lui Jupiter și al lui Neptun. Când cei trei au Împărțit puterea, Pluto a moștenit Infernul. Nu Încape Îndoială că viziunea noastră iudeo-creștină asupra Infernului, ca loc al damnării, este cea care Îi conferă lui Pluto acea imagine de zeu Înspăimântător pe care o anumită formă a astrologiei o dă În vileag cu atâta plăcere. Este adevărat că Pluto e singurul a cărui putere nu a fost niciodată râvnită
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
fost... din ce în ce mai frică să mă recitesc 23. Se produce, în astfel de situații, un conflict interior între conștiința morală, imperativul categoric, rigorismul etic de tip fundamentalist, sau cum vrem să-i spunem, și necesitatea obiectivă imediată, inexorabilă. Ceva între fatalitate, damnare și... cinism obligat. Epoca a fost plină de contradicții de acest gen și nu numai în perioada proletcultistă. Analizăm doar un simplu comportament și un context cultural și nu facem polemică ieftină și în definitiv facilă. Iată, de pildă, cazul
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
Frapantă e și diferența semnificativă între reac țiile femeilor și ale bărbaților în Franța. Dacă primele îl consideră, în general, vinovat pe DSK, bărbații sunt mult mai înclinați să pună la îndoială mărturiile. În Statele Unite, reacția e cvasiunanimă, de con damnare, indiferent de sex. Cauzele acestei diferențe sunt, cu sigu ranță, multiple, și ar putea constitui subiectul unui studiu distinct... Cert e că prezumția de nevinovăție nu pare să fi funcționat și, înainte de a fi fost ascultată versiunea lui Strauss-Kahn, marile
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
pare să fi pierdut însă sensul alunecării imperceptibile, căci își descrie căderea în lume ca pe o încarnare nefericită în loc să vadă în ea o trecere. Același lucru e valabil pentru dimensiunea temporală, pe care Cioran o trăiește ca pe o damnare, în vreme ce durata și eternitatea se confundă în conștiința arhaică a românilor care, mai mult decît alte popoare, resimt acut abandonul eternității și "căderea în istorie". Cioran va prelua esența acestei idei și va transforma eufemismul în "cădere în timp", pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
romantic și cu invectiva ridiculă: Te hlizești, nelegiuito, și îți bați chiar joc de mine, Dar gândește că cuțitul poate fi și pentru tine. DANIIL SCAVINSCHI Oamenii epocii înțelegeau pe poet ca pe o ființă singulară, apăsată de soartă. Ideea damnării există în privința lui Daniil Scavinschi și la erou și la biograf. Scavinschi, ex-spițer din Bucovina, visa să moară ca Gilbert într-un spital și avea ca și Peter Schlemihl sentimentul amar că e fără umbră. De aș fi trăit - ar
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
merită să fie neglijată, cu tot diletantismul ei. Pozitivist, transformist, el admite și o selecție providențială pe lângă cea naturală. În chipul acesta devine rasist, îmbrățișător al "doctrinei predestinațiunii ginților". Hasdeu acceptă "gințile alese", cu rectificarea că nu crede într-o damnare eternă a unor popoare, într-o "fatală bestialitate". Ca și Blaise Pascal, prin urmare, spera în grația divină care se poate coborî oricând asupra unei ginți, spre a o scoate din noaptea osândei. În Istoria critică Hasdeu se silește a
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
minavetă). Punctul de plecare este în Gîrleanu și Bassarabescu. DAMIAN STĂNOIU Fiindcă sunt înveselitoare, nuvelele și romanele ex-călugărului Damian Stănoiu par unora numai satirice și lipsite de spiritualitate. În realitate scriitorul ne înfățișează ființe simple, cu o vie temere de damnare, cu o capacitate de păcătuire cu totul îngerească. Călugării combat pe Necuratul pentru ispite puerile ce zugrăvesc mărginirea ideii lor de lume, ispite frecvente la copii, printre care cea mai de seamă lăcomia. Părintelui Ghedeon diavolul i se înfățișează în
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
caracteristice momentului de destrămare a iluziilor ce a urmat revoluției de la 1848. „Desperarea” de a fi, „gândirea spăimântată” de pierderea virtuților străbune (Dor și jale, În memoria celor morți pentru patrie și libertate), prinse în faldul romantic al fatalității și damnării („Să fii om, să ai un suflet, să-ți vezi mâna sfâșiată / Și să nu poți nici să speri, nici să plângi, nici să vorbești”), se alătură sentimentalismului duios, lamartinian, din versurile de dragoste, dar dau curs și indignării stârnite
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288443_a_289772]
-
de lentile, evocă silueta lui Spinoza, urcând „pe treapta către duh”, dar fără solemnitatea dramatică a celui dintâi, ba chiar ironic în punctarea mizeriei fizice a filosofului. Tema aceasta străbate mai toată lirica lui C. Poetul este un cântăreț al damnării luciferice, îngerul căzut în mijlocul semenilor ingrați. Ca un etern romantic, îi blestemă pe parveniți cu hohote de plâns și izbucniri de ură. Titlul cărții din 1995, Cu dragoste, cu patimă, cu ură, indică precis afectul în clocot ca „unealtă de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286120_a_287449]
-
altfel, noțiunea de balcanism nici nu exista. Un subiect de meditație este și faptul că importul formelor occidentale reprezintă o adevărată constantă a culturii și civilizației române. Suntem, după toate aparențele, în perpetuitate, victimele acestei situații istorice? Un fel de damnare istorică, într-o țară unde 45% din populație este încă rurală. Europa este însă un concept și o realitate prin excelență citadine. și numai existența și dezvoltarea păturii mijlocii predominant urbane o face posibilă, pe deplin asimilată și consolidată. Nu
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
sine și pentru ai săi, Napoleon aduce un cadru solid de formare inserînd în 1808 liceul în structura rigidă a Universității imperiale și etatizînd religia pînă la caricatura din "Catehismul imperial" din 1806, în care neîndeplinirea îndatoririlor față de împărat antrenează damnarea eternă. Dar le mai aduce și două semne de distincție socială, mai ales, *Legiunea de onoare și intrarea în această nouă nobilime care ia naștere în 1806 în sînul familiei imperiale și se organizează în 1808 cînd mareșalul devine alteță
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a trecut"; e tulburat de ultimele cuvinte ale lui Cehov: "Eu mor", după care a cerut o cupă de șampanie și s-a stins. Maestrul de ceremonii în spectacolul Iui Alexa Visarion, este Timpul, monstrul cu două capete unul al damnării și altul al salvării. În acest univers unde tronează bufonada și plictiseala, moartea e o șansă spre regenerare, spre o altă viață. "Neînțelesul capată înțeles-mărturisește regizorul. Pământul se leagă de Dumnezeu. Veșnicia contaminează pentru o clipă vremelnicia. Preocupat de teatrul
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Am cădea în jenantă platitudine", vorba dvs., "dacă am reitera" istoria curentelor în artă și literatură care au declanșat aprige controverse, chiar și adevărate bătălii, dar ceea ce citesc eu în articolul dvs. despre tinerii "înfășurați în pixeli" îmi amintește de damnarea, în numele realismului socialist, a influenței nefaste a artei decadente occidentale. Scrieți că, "în ieșenimea tulburată", "un fercheș lider local de vizuale" zăpăcește, cu "hușchite proiecte (cu bătaie, oho, substanțial internațională)", "o societate tumultuoasă de fete și băieți haios eleganți" etc.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
P.J. Proudhon) o vor sistematiza. Unele observații sunt vechi, întâlnite și pe parcursul perioadelor anterioare, dar sunt reformulate într-un spirit nou, alături de altele cu spirit modern. Problema succesului literar devine deosebit de acută sub romantism când individualizarea, izolarea și sentimentul de damnare al scriitorilor sporesc. Aproape nu există scriitor al epocii care să nu-și pună această problemă. Verdictul popular aproape că trece înaintea celui specializat al criticii. Romantismul exacerbează teza geniului izolat, revoltatul social. Relația dintre literatură și acțiune socială va
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
poate și din cauză că apăruse în regie proprie și în regim hors commerce. Autorul ei era ca și necunoscut, deși în 1983 Cezar Ivănescu atrăsese atenția asupra lui, intuindu-i câteva caracteristici - monotonia „până la exasperare”, dar și „senzația miracolului existențial”, „conștiința damnării”, „mizerabilismul de nuanță bacoviană”, „absența ostentației moderniste”. Volumul va fi promovat tot de „critica artiștilor”, și anume de poeți precum Angela Marinescu, Constantin Abăluță și Nora Iuga, sensibili la autenticitatea viziunii și la severitatea formală a versurilor ultimului venit în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
pe cale. Expresia cea mai concludentă a acestei căutări crâncene, febrile și totodată de o foarte sobră expresie este volumul, purtând un titlu semnificativ, Camera de subsol sau Răscumpărarea (2001; Premiul Asociației Scriitorilor din București). Există aici o sinteză a lirismului damnării, dar și al transcenderii și purificării, în care imaginilor opace (de pildă, plumbul) le sunt contrapuse polemic figurile simbolice ale suprafețelor reflectorizante sau/și transparente: oglinda, apa, gheața, sticla, diamantul, oțelul, aurul, toate culminând în imaginea purificată a muzicii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
cel care mi-a dat libertatea? M-am pătruns, folosind-o, de duhul ei? - În acest caz, când Dumnezeu mă convoacă pentru a răspunde în privința lui ca sursă a libertății mele, riscul nu mai este nici dezonoarea, nici neîmplinirea, ci damnarea, iar pedeapsa pe care mi-o atrag, pentru vina de a nu fi recunoscut în mine esența divină a libertății, este suferința eternă („iadul“). În toate aceste trei scenarii ale răspunderii și vinii avem de-a face cu o instanță
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
formează -, nu sunt trăite în consecințele lor imediate, ci în perspectiva unui sfârșit cu care deocamdată nu sunt confruntat. În cel de-al treilea caz, în care îmi joc nu viața, ci eternitatea, nu împlinirea sau ratarea, ci mântuirea sau damnarea mea, cel care pune întrebarea și mă judecă se pierde într-o indeterminare supremă. Cu cât sunt mai mari miza, răspunderea și vina, cu atât instanța interogativă îmi este mai neclară. La drept vorbind, eu nu mi-l pot reprezenta
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]