548 matches
-
așa este..!, murmură unul din colegi, adăugând cu un zâmbet trist. „Memento, homo, quia pulvis es et in pulverem reverteris !” subliniind fragilitatea și vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... Dangătul clopotului de la Mitropolie, mă smulse ca dintr-un somn adânc. Peste o jumătate de ceas.. e douăsprezece.!, murmură cineva numărând bătăile cloptului. Dangătul l-am simțit atât de aproape, de parcă m ar fi lovit cu ceva în piept. Toți, ca
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vremelnicia ființei omenești. M-am cutremurat.. Erau cuvintele adresate de Dumnezeu către Adam, după săvârșirea păcatului originar... Dangătul clopotului de la Mitropolie, mă smulse ca dintr-un somn adânc. Peste o jumătate de ceas.. e douăsprezece.!, murmură cineva numărând bătăile cloptului. Dangătul l-am simțit atât de aproape, de parcă m ar fi lovit cu ceva în piept. Toți, ca la un semnal, am privit înspre Mitropolie. Era toată scăldată în lumina soarelui. Am avut o tresărire, de parcă atunci o vedeam pentru prima
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
amiezii venea speranța. Biserica strălucea tot mai tare.. parcă ar fi luat toată lumina soarelui. Pe cer, sus, sus de tot, norii pluteau ca niște grămezi de puf alb. Clopotul de la Mitropolie bătu de două ori la rând, ora amiezii... dangătul lui vibra aerul, prelung lăsând dâre tremurate în carne... În glasul lui de bronz se simțea o putere neînțeleasă, o taină liniștitoare... avea ceva nostalgic, ceva trist.. Pe cealaltă parte a străzii, se ridica, albă , Biserica Sf. Gheorghe-Lozonschi. Aproape șase
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
Mitoc, Spiridonie, Golia, Bărboi, Barnovschi... doar cele din apropiere, începură să bată de vecernie. A doua zi era duminică și Sf. Dumitru. Întinsul clocotea de un cor... de un cântec sfânt născut din buza de aramă a sutelor de clopote. Dangătul lor se împreuna înălțându-se în ceruri lăsând în aer și în suflet dâre tremurătoare. Despărțirea s-a lăsat în sufletele noastre, ca o piatră grea... După ea urma, ca după o lovitură de ghilotină... hăul... Am plecat luând cu
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
67)"/>. Se pare că această imagine a supraviețuit până În epoca modernă. Într-un roman polonez despre evrei, Levi și Sara, scris În 1821 de Julian Ursyn Niemcewicz, se spune că, „atunci când trece pe lângă o biserică și aude cântece bisericești sau dangăt de clopote, copilul [evreu] trebuie să-și astupe urechile, altfel aceste sunete Îi poluează sufletul” <endnote id="(682, p. 55)"/>. Acest tip de ființă - demonică, păcătoasă și surdă la predică - era Întruchipată În simbolistica medievală de aspidă, o năpârcă fabuloasă
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
geniu fără pereche - a spus textual lui Baldur von Schirrach , conducătorul tineretului hitlerist și delegatul Führerului la înmormântare: „Am să termin curând cu toate comédiile acestea”. Căci pentru el, această pioasă [227] împlinire a îndatoririi de a înmormânta cuviincios, în dangăt de clopot și imnuri legionare de slavă, pe cei împușcați mișelește în ceafă, azvârliți în groapa comună și acoperiți cu o placă de beton, după ce se turnase acid chlorchidric spre a dizolva cadavrele - era o comedie neplăcută la care trebuia
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
în amintirea mea ca începutul maturizării mele de adolescent. Mama și bunica sunt la biserică. Tata concentrat în armată. Zi frumoasă de vară, cer senin, zumzet de albine în grădina cu flori, liniște deplină întreruptă din când în când de dangăt de clopot. Deodată un vuiet de explozie puternică dă vibrații gata să spargă geamurile. Ce să fie? Instalații industriale se aflau la mari distanțe spre Cernăuți sau Dorohoi. Explozia părea să se fi produs la câțiva kilometri. După câteva ore
MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Mihail Malaşincu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1690]
-
Dumnezeule, era un bătrân cerșetor, care-și ridică palmele la față și căzu, și de jur-Împrejur am văzut alții căzând tot așa, ca Înțepați de albine În frunți și-n cefe prin viscolul ăla de urlete și mugete frământat de dangăte de clopote. Și iarăși fugeam cu moartea Înainte și-n urmă, Împreună cu vreo treizeci de inși, pe o stradă laterală care se face din bulevard. Ne-am repliat din fugă și am Început să cadențăm și să scandăm iarăși că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
trei cuvinte: “căzut pentru patrie” sau “dispărut”. Din acel moment, în casele respective, începea o luptă a speranței, nădăjduind că poate vestea a fost falsă, poate au greșit adresa.....și cu toată îndoială din suflet.... toți erau pomeniți creștinește, cu dangăte prelungi de clopote și cu prohodirea unui mormânt gol de erou într-un colț de țintirim lângă alți eroi căzuți pe câmpurile de luptă... Unii dintre noi, măi mărișori, înțelegeam că ai noștri s-au dus și nu vor mai
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93291]
-
în Bucovina a fost o necesitate care și-a menținut încrederea românilor două decenii... * Al. Stejaru, exprimând altruismul dar și nostalgia locuitorilor, scria în cronica din Făt-frumos nr.4/1935: „În afară de regretul sufletesc estetic după Suceava voievodală și pitorească (a dangătelor de clopote și a țârâitului de greieri, printre negre, vechi zidiri și a vastelor priveliști peste nespuse nemărginiri de țară), revistei FătFrumos, mutându-și scaunul de la Suceava la Cernăuți, nu prea încearcă alt regret, văzând cât de cu vrednicie o
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
doctorul Merișor dăduse pendulei pe care o căra peste tot cu el, în târgurile unde se muta, înfășurând-o cu o infinită atenție ca pe mumia unui faraon și care, reparată mereu pe bani grei, scotea din oră în oră dangăte de catedrală, decât pânzei cumpărate pe un preț foarte scăzut. Lumea făcuse mult zgomot în timpul licitației. Pânza înfățișa o scenă care aducea cu scena reală a licitației din urbea transilvană. Ba chiar cineva recunoscuse în tablou câteva mutre din oraș
[Corola-publishinghouse/Science/84951_a_85736]
-
pe trimișii Turci sau Ruși. Această obiecțiune a displăcut populației adunate în mare număr în jurul Palatului, deputăția reușind să obțină documentele menționate care au fost imediat puse pe un catafalc și duse la Mitropolie, însoțite de muzică funebră și de dangăt de clopote. Mulțimea era formată din nu mai puțin de 10.000 de oameni. Sosiți la Mitropolie, a apărut Arhiepiscopul la balcon în odăjdii de ceremonie și după ce a blestemat documentele și ia anatemizat pe toți cei ce ar lua
REPREZENTANŢELE DIPLOMATICE BRITANICE îN PRINCIPATELE ROMÂNE (1803-1859) by CODRIN VALENTIN CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91650_a_93525]
-
la Băjești, Palatul Mogoșoaia privit ca imagine răsturnată în lac, tânăra soție (de treisprezece ani) a beizadelei Ștefan vorbind cu păpușile minuscule, pruncul credincioasei doici - țiganca Zamfira - ucis în locul copilului lui Brâncoveanu de seimenii răsculați, durerea ienicerului Selim la auzul dangătului de clopot, ecou al unei îndepărtate copilării creștine, dau atractivitate și oarecare tensiune narațiunii. Culegerea de povestiri Coloana (2000) imaginează o lume dominată de singurătatea oamenilor prinși într-o mașinărie infernală, o coloană de trupuri fiind angajată într-un marș
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290214_a_291543]
-
cimitire, morminte, biserici părăsite, ruine transfigurate de lumină selenară sau survolate de vânt, cutreierate de stafii. Dând expresie și impresiilor auditive (dar nu până la absolutizarea muzicii, ca mai târziu în simbolism), poetul preromantic reține vaierul copacilor, susurul apei, ciripitul păsărilor, dangătul clopotelor. Fără să aibă, ca Charles Baudelaire, intuiția „corespondențelor”, el semnalează asemănări între ipostazele sau mișcările naturii și emoțiile sale. Starea cea mai caracteristică pentru preromantic e melancolia, iar aceasta poate include sentimentul morții, care nu provoacă anxietăți, ci predispune
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289012_a_290341]
-
Danny! clatin eu din cap. Știam că trebuia să mi iau rochia de la Donna Karan. Pornim pe pietriș, spre drumul acoperit cu foaie de cort, în aerul nemișcat și liniștit, și un soare apos se chinuie să iasă printre nori. Dangătele de clopot s-au stins într-unul singur, mai calm, și nu mai e nimeni în jur în afara unui chelner cu treabă. Toți ceilalți sunt probabil deja în biserică. — Scuze dacă am adus în discuție un subiect sensibil, zice Luke
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
să adopte o logică teleologică a discursului. În epilogul lucrării sale New Priorities in the Curriculum sublinia că generația din acel moment era rezultatul proiectelor curriculare puse în practică în urmă cu 20 de ani, că orice curriculum debutează cu „dangătele de clopot” și „bătăile de tobă” (the beat of a drummer) care s-au auzit în urmă cu o jumătate de veac. Era o trimitere clară la curricula anteși interbelice, eficientiste și progresiviste, pe care le-am botezat, în acest
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
astăzi membri ai “Asociației 14 Decembrie 1989” și obligatoriu ar trebui să afle că din anul 1928 , clopotele la Catedrală sunt trase la ora 16 în fiecare zi . Sesizez amănuntul, pentru că în strategiile revoluției, misiunea de începere a acțiunii la dangătul de clopot la ora 16, la Mitropolie, intra în răspunderea lui Vicol, (o tautologie vinovat-nevinovată) . A URMAT FABULA DECONCERTANTA A ARESTĂRILOR Pag. 254 - Paisprezece decembrie , ORA 8 . Vasile VICOL , unul din principalii membri ai Frontului a fost arestat. Aceeași pagină
RAVAGIILE NIMICULUI PRETENŢIOS by ALEXANDRU TACU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91634_a_93189]
-
ce licăresc fumegând printre arbori... În acest imperiu încremenit al morții, o singură viață: un cal fără călăreț aleargă năuc, nechezând, căutându-și stăpânul... Fulguiește ușor... De undeva, de la vreun schit, un clopot începe să bată rar, de îngropăciune și dangătul lui se îngână cu o cântare gravă, tărăgănată, ce urcă parcă din afundul pământului... Departe, printre arbori, călcând ușor, se prelinge un cortegiu de călugări cu lumânări aprinse, cădelnițând, sfințind câmpia cu "Cântarea pentru prohodul morților". Se duc ușor-ușor, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
râzând, beau și șopăcăie împreună. În căminul placat cu însemnele zodiacului, o jumătate de stejar trosnește pe jăratec. Din Târgul Sucevei, din vale, urcă zvon îndepărtat de alăute, chiote, larmă, veselie, ca la nuntă. Clopotele Sucevei, toate, umplu văzduhul cu dangătul lor vesel de data aceasta. Din timp în timp, pușcile de pe metereze slobozesc câte o salvă în cinstea izbânzii și a Măritului Domn și Voievod, "Învingătorul de la Podul Înalt". Moldova toată e în sărbătoare. Ninge cu fulgi mari ce plutesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
orașului am îngenuncheat în piață. Ne rugam, ne prosternam cu fruntea în țărână, strigam și plângeam în hohote cu sughițuri, cerând Cerului ajutor... Maria... Te rog... Maria! ...Bubuitul tunurilor și răcnetele luptelor de pe metereze se amestecau cu vaietul mulțimii, cu dangătul clopotelor ce parcă înnebuniseră. Fiecare bolborosea sau își striga păcatele, spovedindu-se Cerului, căci moartea era atât de aproape, ne despărțea un zid. Femeile își smulgeau părul, își striveau la sân pruncii ce țipau... Și lacrimile șiroiau pe obraji: "Fecioară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
ce faimă a stârnit în Apus biruința aceasta, adăugă Alexandru cu o invidie greu stăpânită în glas. Mi-a povestit Don Ogniben... Când s-a aflat vestea zdrobirii turcilor la Podul Înalt, s-au înălțat rugi de mulțumire prin catedrale, dangătul clopotelor a umplut Europa. A fost o sărbătoare. Te prinde uimirea... Oștiri de cavaleri, Europa adunată în cruciade la Cossovo, Nicopole, la Varna n-au reușit, adaugă intrigat Alexandru. Și... și au dobândit o asemenea biruință "niște țărani proști luați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
îndepărtate și-s reci, măcar că strălucesc. N-au ele habar de suferințele oamenilor. Cu siguranță, e "Luceafărul"! bate din palme cu bucurie Voichița. Ași... Măcar de n-ar fi una din cele "căzătoare"... O toacă prinde a bate repede-repede, apoi dangătul grav al clopotului Mirăuților ține isonul clopotelor vesele de la Sfântul Dumitru. Ce se mai aude cu principele Alexandru, acu, după ce a cucerit Mangopul? aruncă Ștefan o vorbă, așa, ca din întâmplare. Mi-a spus Maria că te cheamă la el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
târzie, inundă paraclisul destrămând, parcă, umbrele trecutului întunecat. Un cârd de rațe sălbatice zboară spre zări mai însorite, gâgâind răgușit a jale că-și părăsesc cuibul unde au bătut din aripi dintâi... Undeva, departe, un clopot bate rar, greu și dangătul strecoară o undă de tristețe. La biserica Mirăuților toacă de vecernie. Ștefan respiră adânc... Într-un târziu, spune încetișor: ...Vezi tu, Alexandre, eu n-am fost niciodată prințișorul fericit. Soarta nu mi-a prea cătat în coarne, m-a lovit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
chestiune politicească. "Chestiune politicească?"... îl îngână Voichița. Din partea "Domnului" poate "Doamna", însă, te iubește! Eu știu! Prea bine știu! Cât înțelegeți, voi, bărbații, sufletul femeii... De-aș pleca, Doamna Maria și-ar afla pacea. Ștefan tace. Se duce la fereastră. Dangătul molcom al clopotului de vecernie al Mirăuților îndulcea văpaia cerului incendiat de asfințitul soarelui spre apus. Maria își va afla pacea mai lesne, că n-are a o căta decât pentru sine, îngână Ștefan. Cumplit e să dai socoteală pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
la buze, în surdină: Știu unchiule... Cred unchiule... În aceste clipe solemne", se spun cuvinte mari... La "Înfricoșata Judecată", oricum, veți da socoteală. Acu, să ascultăm clopotele Sucevei. Plecăm și-o să ne fie dor de ele... Clopotele Mirăuților, îngemănate cu dangătul clopotelor de la Sfântul Dumitru, bat rar, în dungă. "O să ne fie dor de ele..." Ștefan privește în noapte luminile Sucevei... Ștefane, șoptește Vlaicu, cu teamă să nu-i tulbure șirul gândurilor, dar Ștefan nu-i răspunde. Ștefane, ești ostenit-ostenit... Odihnește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]