6,703 matches
-
cazane/ licoarea îmbătata umezește cocleala/ sîngele torențial intru fierbere/ explodînd" (Unu). Remarcabilă producție biruitor-văratică, torida și nesătula de imanenta, a Adrianei Barna ne convinge cum pînă "și obiectele se volatilizează", dimpreună cu limitele lor abstractizante, aidoma unui "fruct crescut în deșert/ din mila setei și a uscăciunii".
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
că sîntem optimiști, se înțelege de la sine că mințim. Că exageram. Căci nicăieri nu se văd, nu se simt încă semnele, fie cît de firave, ale vitalității. Ale normalității. Ale decentei. Ale firescului/.../ Săpăm oricum, eroi fără normă, fîntîni în deșert". Că nu e deșertul chiar așa deșert și dracul atît de negru, ne-o dovedesc chiar paginile Faclei, pline de vitalitate literară, de culoare și nuanțe, de bucurie a literaturii și de proiecte de anvergură. Între ele, înființarea Institutului pentru
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
înțelege de la sine că mințim. Că exageram. Căci nicăieri nu se văd, nu se simt încă semnele, fie cît de firave, ale vitalității. Ale normalității. Ale decentei. Ale firescului/.../ Săpăm oricum, eroi fără normă, fîntîni în deșert". Că nu e deșertul chiar așa deșert și dracul atît de negru, ne-o dovedesc chiar paginile Faclei, pline de vitalitate literară, de culoare și nuanțe, de bucurie a literaturii și de proiecte de anvergură. Între ele, înființarea Institutului pentru Cercetarea Avangardei Românești și
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
că mințim. Că exageram. Căci nicăieri nu se văd, nu se simt încă semnele, fie cît de firave, ale vitalității. Ale normalității. Ale decentei. Ale firescului/.../ Săpăm oricum, eroi fără normă, fîntîni în deșert". Că nu e deșertul chiar așa deșert și dracul atît de negru, ne-o dovedesc chiar paginile Faclei, pline de vitalitate literară, de culoare și nuanțe, de bucurie a literaturii și de proiecte de anvergură. Între ele, înființarea Institutului pentru Cercetarea Avangardei Românești și Europene, care va
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17838_a_19163]
-
țărăniștii nu și-au arătat decât impotenta, pedistii nerușinarea, iar liberalii dezorientarea sunt mai mult decat suficienți pentru a determina măsuri radicale în interiorul coaliției. S-a mințit atât de mult, încât lumea nu mai discerne nici eventualele adevăruri. Invocarea în deșert a motivelor inițiale ale dezastrului nu mai interesează pe nimeni, pentru că medicii aduși la căpătâiul muribundului se dovedesc la fel de nefaști că și nepoții doctorului Menghele care-i aplicaseră tratamentul letal inițial. E limpede că dacă țărăniștii își vor păstra dreptul
"Presedintele nostru, premierul vostru"?! by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17870_a_19195]
-
din vorbirea lui cu alura saturat-metafizică, să se decupeze pregnant nu doar chipul lui Nichita Stănescu, ci și un profil de poet reprezentativ pentru generația ^60. Și, în mare, o întreagă paradigmă literară. Întrucît tinerii care (re)descopereau viață după deșertul proletcultist trăiau literatura că pe o experiență în primul rînd existențiala și abia apoi culturală. Poezia constituia pentru ei un oficiu sacru, iar în condiția de poet se amestecau figurile lui Orfeu și a lui Christ deopotrivă. (Deși parcă nici
Poeti prieteni by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17891_a_19216]
-
apoi ale unui maestru de marină, vecinul nostru de pe strada Basarabiei, din Constanța și, desigur, ale subsemnatului, care visam în copilărie, trecînd, mai în fiecare duminică, prin fața vapoarelor ancorate în port, să devin navigator și să cunosc, în primul rînd, deșerturile și pădurile africane. Imaginația fierbinte, elanurile de evadare "mărturisite și altora ca o convingere de neclintit", cred că mi se puteau atribui. Interiorul bazarului lui Hwaja-al-Wasiti l-am descris după atelierul unui bijutier din Constanța. Braia a fost o vînzătoare
Pavel Chihaia - Dacă aș fi ascultat de comuniști, nu mai eram eu, eram un altul" by Ileana Corbea () [Corola-journal/Journalistic/17164_a_18489]
-
vezi propriul chip într-o oglindă și-l tratezi cu dușmănie fiindcă nu îl recunoști - nu ți-l cunoști! - și crezi că-i altul. Sau, poate, e altul tocmai fiindcă îl privești ostil. Aceasta e morala degajată de Oglinda din deșert, pe care, într-un poem persan, un beduin ce o găsește întîmplător o azvîrle disprețuitor, căci i se pare că arată o pocitanie. Gura păcătosului, am fi tentați să zicem, adevăr grăiește. Însă păcătosul e mai mult decît naiv, de vreme ce
Chipul, moartea si oglinda by Mariana Neț () [Corola-journal/Journalistic/17186_a_18511]
-
istoricism stăpîneau gîndirea sociologică. Filosoful liberal n-a fost ascultat cum se cuvine. Ca și Hayek, acela care i-a deschis paginile revistei Economica în 1944-1945, ca și Aron și alții, Popper a predicat o bună bucată de vreme în deșertul ideologic marxizant. Prăbușirea comunismului, pe care Popper a apucat-o, nonagenar fiind, a readus pe tapet antiistoricismul său. Experiența istorică a validat, paradoxal, singura mare teorie a secolului cares-a opus predicției în materie de dezvoltare socială. Popper s-a dovedit
Lege și scop în istorie by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17257_a_18582]
-
care nu-l deslușisem, cred că era ceva pe grecește, un epitet bizantin, sau o frîntură de text religios. Preotul făcu deasupra lui semnul binecuvîntării, ce poate fi și al iertării și al îngăduinței, cînd numele Domnului este luat în deșert. La un moment dat, nici n-am mai tradus. Violența lui V. atingea cote satanice. Preotul spaniol dădea blajin din cap, binecuvîntîndu-l, și mă speriasem, fiindcă româna seamănă cîteodată cu spaniola sau cu portugheza, iar fața bisericească slujind în cabina
Penitenciario by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17307_a_18632]
-
Cain, ucigașul lui Abel, dar nu vorbește nicăieri de un al treilea frate, de mine, poetul român, care este și fratele victimei și fratele ucigașului." În acest prim volum de Memorii, legionarii sunt respinși, ca unii care au luat în deșert numele Domnului. Comuniștii - ei sunt de asemenea damnați: În ziua năpastei, ei se bucurau de nenorocirile noastre. Vorbeau limba română. Limba noastră. Erau edomiții noștri". Punct în care Virgil Gheorghiu se cam înșela: respectivii nu vorbeau limba noastră, ci, la
Tinerețile romancierului by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17302_a_18627]
-
cărții o avea pentru Balotă, în studenție, în detenție ori mai tîrziu și de faptul că el se cunoștea suficient de bine pe sine ca să facă din el un leit-motiv moral al biografiei sale. Fără cărți, se simțea "exilat în deșert" sau "izgonit din lumea mea adevărată". Ca de pildă, în anii de închisoare, cînd zgîria nume proprii ori cuvinte pe bucăți de săpun. În domiciliul obligatoriu, a reînceput lecturile. Prima reluare de contact cu foaia albă este descrisă memorabil. Ca
Cîrtița și Hegel by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17346_a_18671]
-
atîtea fîntîni dacă nu/ atingem cu tălpile goale pămîntul..."// Unul trece pe străzi mestecînd între gingii guma/ șoldurilor lăsate într-un așternut parfumat;/ Altul recită la o sindrofie: " Nu există poem definitiv,/ ca un mormînt... Versul e înșelător precum nisipul/ deșertului vălurit de vînturi. Pășește, Doamnă, pe tine/ te așteaptă..." Dar Doamna s-a apropiat deja de fursecurile/ de pe mese și-i șoptește însoțitorului: "Orașul acesta/ își merită poeții..."" (Viziune dintr-un oraș de Nord-Vest). Sau succint burlesc: Dezgustat și înjosit
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
tânăr, numit Saul." În felul acesta, Biblia subliniază sau cel puțin mimează aleatoriul opțiunii divine, în vreme ce romanul modern face ca toate datele sale să conveargă înspre justificarea acesteia. Finalul este, paradoxal, al singurătății noii condiții, deocamdată una a izolării absolute (deșertul și orbirea): "Fără să vreau clădisem în jurul meu singurătatea", dar și al unei discrete apologii a excesului, antidotul rațiunii falsificatoare: "Am pierdut orice măsură. Da' e bine!". Miklós Mészöly, Saul. Roman. În românește de Cristina Bâzu cu o postfață de
Un nou Saul by Simona Drăgan () [Corola-journal/Journalistic/17410_a_18735]
-
reușită unui spectacol este un cumul al reușitelor fiecăruia în parte. Altă Victoria Dobre este și ea absolventa a promoției ^56, angajată apoi la Teatrul Nottara pe care l-a slujit pînă la pensionare. Și poeta, autoare a volumelor Ciuta deșertului, Ochiul de salcîm, Quarcuri fermecate, volume apreciate de Alexandru Paleologu, Octavian Paler sau Mircea Ciobanu, Victoria Dobre își încearcă de data asta condeiul și în proza. Strict literar, cartea are multe lucruri discutabile, de la stilul adesea prețios și emfatic, pînă
Chipuri si destine de aur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17971_a_19296]
-
zvîrcolindu-se în tăvița de nichel" (Catacomba comedianților). Comediei umane i se adaugă una cosmică. Absurdului subiectiv al retoricii găunoase i se adaugă absurdul obiectiv al cataclismului ontologic: "chiar în clipa aceea cînd frații urcați pe butoaie/ în piață/ predicau în deșert/ albiți de salivă prostimii mojice/ (refuzînd să învețe și astfel să iasă din starea/ de dobitoc somnolent, de catîr/ și să-mbrace o piele/ trandafirie, subțire -/ de om. și un chip șlefuit, omenesc),//chiar atunci cînd mai plini de răbdare
Hiperbolă si litotă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18022_a_19347]
-
cu oameni banali care capătă personalitate prin afișarea violenței și cu imaginea unei lumi amorțite care dă semne că poate exploda, arătînd sub aparentă rutinei un cazan care clocotește - nu fac decît să confirme regulă "jocului" unei morți anunțate în deșertul de cenușă. Autorul ne avertizează asupra faptului că aceste proze au fost scrise între 1983 și 1985, la Suceava. Trebuie să-l credem, fie și pentru bunul (amarnicul!) motiv că textele sale radiografiază trecutul nostru nu prea îndepărtat, realul explorat
Melodrame suspendate by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/18069_a_19394]
-
din piatră roșie, care se vede din orice stradă a orașului. Aici vizitează un muzeu impunător, creație a unui maharajah, posedînd cea mai bună colecție de vase și statuete rajpute. Nu ocolește nici un templu musulman din Akbar. Apoi, în apropierea deșertului, poposește, după o altă istovitoare călătorie, la Bikaneer, oraș înălțat pe creneluri de munte parcă din arama. "E tot ce mi-a placut mai mult în India, minune unică și intrare neînchipuita...Nu voi vorbi de Bikaneer nimănui, niciodată". Paginile
India lui Eliade by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/18085_a_19410]
-
chircit, hainele. Mănîncă un dejun copios și sănătos, de parcă s-ar afla într-o somptuoasă reședință de vară. Pierre se vrea normal și pragmatic, ancorat în realitatea anostă a vieții sale, dar de fapt el cade victimă nălucirilor morganatice ale deșertului autostrăzii. De la o vreme încolo, el vede o fată tînără și nebunatecă, dincolo de gardul de sîrmă al unui refugiu. Se oprește zilnic, tatonînd această stranie insulă de frumusețe și prospețime, pe care strategiile camaradului său zadarnic încearcă să o creeze
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
intrigii și a personajelor, nici măcar prin comentariu direct, ci parazitînd povestirea prin introducerea unor alte evenimente în povestire. Pentru ca nu cumva să nu pricepem metafora autostrăzii-deșert, autorul introduce un detaliu dezvăluitor: Pierre citește o carte despre caravanele de arabi străbătînd deșertul. Acest mise-en-abîme e mult prea evident pentru a nu fi inutil. În "Cocoșul sălbatec", orbirea temporară a unei soții înșelate, ca mod de a refuza să vadă infidelitatea soțului, e explicată prin introducerea unui medic psihiatru care, explicîndu-i soțului necredincios
Povestitorul singuratic by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17417_a_18742]
-
lupta cu toți ceilalți; dimpotrivă, orgoliul e o formă superioară de comunicare." * Dintre cei doi termeni puși în raport pe coperta revistei, Marin Tarangul și-l alege pe al doilea că tema a unui eseu filosofic în stil Noica, intitulat Deșertul vanității. Raționamentele sclipitoare ating și vecinătățile vanității - prostia, stupiditatea, suficientă. Prostia este, după Marin Tarangul, folositoare: Dacă o recunoaștem că pe un dat, pentru că e omenească prin excelență, ea ne poate ajuta; și ne poate ajuta, în primul rînd, să
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/17457_a_18782]
-
Tarenclont și Piticul, inenarabil, - "un fel de spectru pe cât de sordid pe atât de atrăgător." Cum ăncepe discuția?... Autorul povestește: ..." După ce se ănfruptaseră din cele mai fine bunătăți, gurmanti cum erau, vecinii noștri ajunseră unde ajunseserăm și noi alături, la deșert; și datorită, poziției noastre retrase, se crezură singuri (și liberi să discute an voie - n.n.). an fumul trabucelor, bând șampania, răsfățați de plăcerile fine ale deșertului, o conversatie intimă ăncepu." Este una din conversațiile cele mai spirituale ale prozei ăntregului
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
fine bunătăți, gurmanti cum erau, vecinii noștri ajunseră unde ajunseserăm și noi alături, la deșert; și datorită, poziției noastre retrase, se crezură singuri (și liberi să discute an voie - n.n.). an fumul trabucelor, bând șampania, răsfățați de plăcerile fine ale deșertului, o conversatie intimă ăncepu." Este una din conversațiile cele mai spirituale ale prozei ăntregului secol și cele mai strălucite. Tălmăcim, cât de cât, cu puterile noastre: "Pătrunsa de un spirit glacial ce face să ăntepenească sentimentele cele mai elastice, ămpiedecănd
Cei patru cavaleri ai deriziunii by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17505_a_18830]
-
care, din ianuarie 1990 și pînă acum, au fost implicați și au avut responsabilități publice, politice, administrative în "mersul tranziției" ar putea îndrăzni să spună "N-am văzut că nimicirea aparatului comunist era nimicirea Statului. Am contribuit la crearea unui deșert instituțional"?! Cel căruia îi aparține această recunoaștere tardivă a unei erori capitale nu este un om public său politic român: e directorul general al FMI, Michel Camdessus, personaj al cărui nume este însă bine știut de români. E adevărat, el
Spiritul critic fată cu tranzitia by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17531_a_18856]
-
realitate artistică consistentă, dovedesc originalitate atât în atitudinea componistica, cât și în privința realizării, a mijloacelor, a limbajelor. Rezultatul? Nu mă așteptam să pot observa afirmarea vreunei capodopere. Aceasta se naște rar, se naște greu. Dar ea nu apare niciodată în deșert. Trebuie să existe un nivel mediu care să-i asigure, eventual, germinația. Un asemenea nivel mediu a fost observat pe parcursul recentei ediții a Festivalului de Muzică Contemporană. Am audiat lucrări bune, chiar captivante, și altele pe care le-aș numi
În actualitatea vietii de concert. Creatia zilelor noastre by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/17539_a_18864]