577 matches
-
poticni între bârne rupte, se cufundă cu piciorul drept, se lăsă în partea cufundată, cu toată greutatea. Se cutremură cu spaimă, icnind, încercând să se elibereze; păru a se ghemui asupra căzăturii, apoi se destinse. Culi sări de la locul lui, deșertat de o parte din mânia care-l ținea amețit. Se opinti c-un răcnet, trăgând de jos în sus jugul; Murgul rămase moale; necheză ușurel, într-un chip nou, cu totul straniu, cum nu-l auzise niciodată Culi. „I s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
prevăzute, care nălucise în ființa tulburată a paznicului. Se învierșuna de câtva timp asupra lui o putere străină. Fără pricină îi făcuse fărâme, ca pe o oglindă, prezentul, toate fericirile de care se bucurase, dragostea cu ființa aceasta care se deșertase de viață și zăcea acuma ca o haină veche lepădată. Nici Ana nu fusese vinovată decât că l-a avut drag, și l-a desmierdat, și s-a bucurat de soare, de pădure, de toată lumea asta care, uneori, a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
are să ne trebuiască și nouă o gheunoaie. Pentru vorba asta Traian s-a veselit; dar nana Floarea n-avea nici o urmă de zâmbet. Suferința lui Culi Ursake s-a prelungit în cursul iernii, fără să se înrăutățească. Era slab; se deșertase din el puterea. Febră avea puțină, numai în unele după-amiezi. La ianuarie în 4, îndată după anul nou 1926, au venit domnii. Venirea stăpânilor se datora paznicului celui bătrân de la Braniște. După gânduri mult și pregătiri, badea Toma se hotărâse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cormoranii la vânat. O parte din familie gonea cu bătăi puternice de aripi albitura (cum spun pescarii peștelui mărunt) în cotlon, și alții înfulicau cu pliscurile. După operația asta, știam că se adună la mal; cei care au cules își deșartă gușele și se face împărțeala. Am vrut să mă opresc. —Dăi dracului! a spus cu dispreț Gâdea. A dat un chiot. A izbit de câteva ori în doaga bărcii cu vâsla. Pescarii negri și-au luat zborul, cu spaimă. —Stârcii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de zi. Broaștele răcneau în cor, uneori, așa de puternic, încât parcă se lamentau pentru criza solstițiului și scăderea în care intra zeul luminii. Țânțarii au început să mă atace în roiuri; simțeam, în năvala lor învierșunată, hotărârea să mă deșerte de sânge și să mă adaoge lucrurilor moarte în care dospește iar viața. Atunci moș Mitrea Pescăruș mi-a declarat: — Mă duc s-aduc stuful. S-a dus și s-a întors: — Am adus stuful. După ce a adus stuful, i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am trecut de Marea Recitare, iar cuvântul nostru nu va atârna prea greu. Noi nu cunoaștem mare lucru din ale vieții și se prea poate să fim indignați de fapte care, în ochii celorlalți oameni, par obișnuite. Acum, după ce am deșertat tot ce știm, acum, după ce am spus tot ce aveam pe suflet, e rândul tău, venerabile șeic, să vezi ce e de făcut. Când ne-am văzut din nou afară, l-am privit pe Iscoditor cu un aer de îndoială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
loc, cum era și firesc, la „Tic-Tac“. Mi-a fost lene să scriu. Nu voi reuși niciodată să scriu ceea ce vreau. Ficțiunea e mai puternică, atotputernică, mai ales când folosesc vocea unui narator care hălăduiește prin mine... După ce m-am deșertat, am adormit fără nici o remușcare. Totuși, simt nevoia să scriu. Nu din nu știu ce deznădejde creatoare, ci doar pentru că îmi place. Descopăr jocul literaturii, altul și altfel decât cel de până acum. O altă libertate decât aceea din anii anteriori. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
ținut-o doi ani la orezărie și când s-a întors nu mai avea nimic. Doar picioarele putrezinde. Veneam acolo fascinat de poveștile lor. Pentru un kefir, o bucată de salam sau câteva plăcinte puteam să-i ascult cum își deșertau desaga suferințelor. Nu m-am îndoit nici o clipă că poate inventau, poate improvizau spre a mă impresiona pe mine sau pe alții. Îmi era milă și, din puținul meu, credeam că le alin suferințele dându-le ceva și, mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
doua zi, petrecut în gară tot de ei și de clarinetistul Iambolis, de la circa financiară. Nu m-a lăsat să-i răspund. Nici nu am încercat. Știam că dacă începe să povestească nu mai poate fi oprit, până nu își deșerta tot șuvoiul de cuvinte. — O pungă, profesore. O pungă de plastic, maistore. Una roșie, cu o madamă pe copertă, o negresă în chiloței roșii, să mă scuze Ketty aici de față, cu țâțele goale. O ridic, mă uit în ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
era pe terminate. Mi-a lăsat mie garsoniera, a chicotit fetișcana. Mă mut singură acolo. De Paște fac un party cu bairam de inaugurare. Asta-i viața, a mai oftat, deschizând ușa cămăruței cu toboganul. Am urmărit-o cum își deșartă găleata cu resturi. Cum se apleacă apoi și ridică poșeta aceea. O cercetează gânditoare o clipă, apoi o aruncă peste brăduț. Mă vede rămas încă în dreptul geamului. Zâmbește, ridicând neputincioasă din umeri. Fără să-mi dau prea bine seama, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
zice Grințu În timp ce-i apucă de gulere și-i dă cap În cap. Își privește ceasul și spune ca pentru el: „Ia uite, nu-i nici șase jumate și au și Început bumbăceala! Luați imediat tomberoanele și mergeți și le deșertați la groapă, hai!“ Obiectele inutile, de fapt fragmentele de obiecte care stau aruncate grămadă Într-un tomberon de gunoi, alcătuiesc adesea o imagine fascinantă și Grințu se gândește acum dacă și pe ecran respectiva imagine rămâne la fel pentru cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
se temea să nu fie trezită și să strice focul degeaba. „E, zice el, și ăștia, băieții lui nea Mite, tineri, de, mai gustau și ei, ba dintr-o țuică dintâi, ba din butoi, mai scoteau apă din puț, mai deșertau cazanu de boască cu găleata, mai gustau, mai aduceau la foc, mai gustau, pe la al doilea, al treilea cazan erau deja piliți și se Întâlneau prin curte și nici nu se mai cunoșteau, se luau la bătaie.“ Cei care ascultă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la înmormântarea defunctului, invită mai mulți preoți de mir și un preot monah. La prezentarea acestuia, unul din preoții de mir rostește: „ce caută legionarul acesta printre noi?” Această nălucă de preot, pierdut, cu nările și gura înspumate de legionarofobie, deșartă cuvinte ca un bețiv ce reazimă taverne, scuipând necuviințe dintr-un suflet halucinant într-un moment când el a fost chemat să aducă cântări unui fost rugător întru odihnă veșnică. Trăim într-o lume năucă! Prea Cucernice Părinte, pentru ce
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
anunțul logodnei ei cu noul nabab de Fatehpur, pe care l-a cunoscut la o petrecere pe un iaht, la Nisa. Un vapor încărcat cu infanterie pufăie în sus pe râu, încărcătura umană moțăind sau jucându-și salariul până când este deșertată pe cheul districtului, cunoscut sub numele de Short’s landing. Locul pulsează de viață, sosesc mereu oameni din provincie, atrași de luminile strălucitoare și salariile plătite de guvern. Într-un colț, un bărbier își rezolvă clienții, iar bețivii stau pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum. 8. Hainele să-ți fie albe, în orice vreme, și untdelemnul să nu-ți lipsească de pe cap. 9. Gustă viața cu nevasta, pe care o iubești, în tot timpul vieții tale deșerte, pe care ți-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îți este partea în viață, în mijlocul trudei cu care te ostenești sub soare. 10. Tot ce găsește mîna ta să facă, fă cu toată puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85079_a_85866]
-
arătau că mustăciosul se afla în faza asta datorită nu atât măsurilor luate de guvern cît, mai ales, unui anume număr de pahare cu vin acru. După ce, preț de două ceasuri, am înotat prin burniță și mocirlă, căruța ne-a deșertat pe o toloacă udă unde, pe două capre, tocmai se întocmea scena pentru festivități. Invitații s-au înghesuit, parte în bodega cocoțată pe un vîrf de deal, parte întro casă de la șosea. Neștiutori, eu și Ieduț ne-am adăpostit în
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
nas, buchetul băuturii se răspîndi în toată încăperea. - Cotnariul pare, între vinuri, un Shakespeare. Trebuie săl deguști picătură cu picătură; o strecori sub limbă și pe urmă o răspîndești în cerul gurii; doar așa îl umpli de savoarea ei. Dacă deșerți dintr-o sorbitură cana, ingurgitarea nu merită respect. Bătrînul se complăcea de-o viață în așezarea lui de moșneni. Prefera să-și petreacă vremea în livadă. Împrejmuită cu gard de ostrețe, pe temeliile de piatră, casa era umbrită de brazi
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
acoperea întreg peisajul superior. Condica de prezență era rudimentar caligrafiată. Pentru a face loc întîrziaților, cel ce intra primul în colbul acestui dulap trebuia să înainteze pînă la fereastră. Ultimul se oprea în ușă. Completat în acest chip, spațiul se deșerta în ordine inversă, după cum scrie și la Sfînta Scriptură: „Cei din urmă vor fi cei dintîi”. După ce au început cursurile, am constatat că locurile din cancelarie aveau abonament. Pentru a ocupa scaunele de lîngă fereastră, cele mai plictisite cadre didactice
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
ascuțite ale acesteia. Din cancelarie s-auzea cum, sub perechea palmelor educative, pocneau pe rînd capete tunse. Triumfătoare, învățătoarea apărea apoi în cancelarie, împingînd din spate cîte un mic troglodit foarte murdar care, furișînd priviri rele, era silit să-și deșarte pe masă traista plină. După ce-l ușurau în acest fel, Fărocoastă trîntea sălbaticului un picior în spate, interzicîndu-i să mai aducă nuci verzi la școală. Umorul lui Costică era gustat cu hohote de rîs în cancelarie. Cum rezervele elevilor păreau
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
Întâmplă la toată lumea. Până vă vine rândul, o să fiți ca niște lei-paralei. Ba chiar e mai bine așa, că o să rezistați mai mult În faptul trebii...”. Înăuntru, fiecare fată lucra cu metodă. După ce băiatul de deasupra se dezlănțuia și se deșerta, strângând-o În brațe de să-i ia răsuflarea, cobora din pat și, În timp ce acela Își trăgea nădragii, prindea ligheanul Între glezne, se apleca din genunchi și se clătea. Striga către ușă: „Altul!”. Soldatul intra. Ea smulgea prosopul, Îl așternea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de fire uscate de iederă al ambasadei. Și acolo stătea drept și demn, cu privirea albastră și ascuțită proptită În betonul gardului. Cei care Îl vedeau - și erau mulți - nu se uitau la el ca la un fitecine care-și deșartă bășica, ci ca la un bărbat ce, pregătind o bătălie importantă, n-are cum să ia În seamă amănunte neglijabile cum ar fi ușurarea În public. Nu știu dacă Înțelegi: lumea domnule, Îl respecta și când Își scotea tulumba și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
bețivănia lui. Tot În acea seară a microscopului aflaseră că desele gropi prin care ei se ascundeau când se jucau În pădure de-a războiul erau pâlnii de bombe adevărate. Când americanii bombardau capitala, mulți piloți nu apucau să-și deșerte bombele peste oraș fie din nepricepere, fie de frică, fie că erau goniți de ai noștri și de nemți, care pe atunci erau aliați. Iar cu Încărcătura În burțile avioanelor nu se puteau Întoarce din două pricini: una că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
moșului. „Să fii sănătos, taică!” răspunse nea Mitu, iscodindu-l din ochi. Apoi Își urmă vorba: „E aicea, nu?”. „Nu”, minți băiatul, „ce să fie?” La vorbele astea, Dracul Își strâmbă fața, se crăcănă și Începu, a batjocură, să-și deșerte udul. Fără spaimă, dar cu uimire, Enin văzu cum șuvoiul Învolbura țărâna, care Începu să fiarbă cu clocote și șuiere. Coada, groasă la rădăcină precum cea de bou, se Învârtea ca un sfredel. „Bine că măcar tu ești Întreg la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cantină, unde spăla sute și mii de farfurii și tacâmuri contra unui blid de mâncare. Pe când eu, ca un mare boier, aveam frigiderul plin de oalele și ulcelele cu mâncare gătită de mama (ai mei nu au aflat niciodată că deșertam acele oale la gunoi și că mă hrăneam În oraș cu biscuiți, rahat, covrigi ori prăjiturele grețoase cumpărate de prin holurile cinematografelor). Nu trebuia decât să-mi așez curul pe scaun, coatele pe birou, stiloul În mână și cărțile sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
grabă, prin spațiul Îngust dintre zidurile școlii și ale căminului cultural. Am primit În nări, cu o bucurie ce anticipa altele și mai și, mirosul de urină pe care Îl știam de multă vreme ca fiind al locului. Acolo Își deșertau bășicile spectatorii de la filmele lui Ghiță; așteptau ca ăla să Înlocuiască rolele, se plictiseau și ieșeau afară ca să-și explice unul altuia cum că pișatu’ fără bășină e ca nunta fără lăutari. Înaintam aproape cu teamă, ca să nu-mi alung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]