382 matches
-
caracter de unicat] (A. Pleșu, Despre îngeri: 106 și în CLRA) Lumina este un fenomen fizic complex, având un caracter dual: undă-corpuscul [în loc de având caracter dual] (E. Poll, Fizică: 85). Se înregistrează însă și structurile corespunzătoare fără articol nehotărât: Relief deșertic (eolian). Reprezintă ansamblul formelor de relief modelate de vânt, în regiunile lipsite de vegetație și când acesta are caracter permanent și viteză mare (S. Popescu, Geografie: 15). Structurile conforme regulilor normei literare, și anume cele din care articolul nehotărât lipsește
[Corola-publishinghouse/Science/85010_a_85796]
-
am îndreptat spre Piramide, spre Sfinx. Soarele dogorea și încingea începutul pietros al marelui deșert, lumina generos, aproape orbitor, peisaje de apocalips, cu beduini, piramide, cămile... Puținii turiști se fotografiază lîngă cămile, pe cămile, lîngă Piramida lui Keops, în împrejurimile deșertice. Au pălăriuțe, sînt bine dispuși. Un vis lung, obsedant, se împlinea. Toți se salută între ei, sînt prietenoși, dornici de schimbat o vorbă. Moși, băbuțe radiază de bucurie, se țin de mînă și devin generoși unul cu altul. Vechi amintiri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu termenul desemnând "viață"). Exegeții au remarcat că povestirea iahvistă, mai simplă, opune, nu "haosul" acvatic lumii "formelor", ci deșertul și seceta, vieții și vegetației. Pare deci plauzibil că acest mit de origine să fi luat naștere într-o zonă deșertică. În ce privește creația primului om din lut, tema era cunoscută, așa cum am văzut, din Sumer (§ 17). Mituri similare sunt atestate aproape peste tot în lume, din Egiptul antic și Grecia până la populațiile "primitive". Ideea de bază pare aceeași: omul a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
briganzi-vagabonzi", predicatori sau luptători ai deșertului. Toți oamenii au experiența sacrului, dar aceste via sacra care viabilizează inefabilul depind foarte mult de mediul de viață. Formulez ipoteza că monoteismul e o cultură a sărăciei legată de itineranța într-un mediu deșertic. Mobilitatea e creatoare de noblețe, nu invers. Nu spun deloc că deșertul a favorizat halucinația și că Revelația mozaică n-ar fi decît un miraj elaborat și tradus în cuvinte. Eu spun pur și simplu că deșertul care îndepartează accesoriul
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
devine trăire în cuprinsul unui proces istoric și social care a dus, sub totalitarism, la distrugerea lumii țărănești și a formelor de civi lizație și cultură pe care le născuse. Un peisaj „lunar“ a rămas după prăbușire, un peisaj colbuit, deșertic: Noi ne vom duce mai departe Închipuind un drum ferit, În așteptările deșarte Ale celor ce s-au iubit, Și-n colbul strâns ne vom așterne, Ca într-un peisaj lunar, La gura marilor caverne, Topiți în umbra lor de
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
cantitatea resurselor pe care le exploatăm, de limitele eforturilor umane, de responsabilitatea față de cei ce vor veni după noi. Or, răspunsul e negativ. Iată, pentru exportul de mobilă (căci „asta se cere”) radem pădurile și transformăm țara într-o „zonă deșertică”. Mai cinstit, Buznea s-a aliat la observația mea că, în anumite sectoare (unul e agricultura), planificarea nu ține seamă de logică și de adevăr. „Niciodată țărănimea noastră n-a fost atît de exploatată”, a îndrăznit el să afirme. După
Provinciale by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/853_a_1751]
-
dorinței confuze, dar legitime, de a șterge înfrîngerea de la Adua247, poporul italian se lăsase prins de momeala unei Etiopii colonizate cu o populație numeroasă și aducătoare de cîștiguri prin exploatări raționale, cînd, în realitate, în afara unei regiuni centrale, aceste întinderi deșertice nu ofereau posibilitatea de a sălășlui sutelor de mii de imigranți potențiali. (La fel ca și cu Tunisia, oferită de minciunile supernaționaliste fasciste ca un pămînt cu posibilități imense pentru italienii în număr prea mare în patria lor). Deplorabila expediție
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
orizontal, deschis vederii limitate și cel cognitiv, golul spațial având o implicație ontolo¬gică. Pustiul inițiatic este lipsit de dimensiunea animată, fiindcă trecerea existențială este solitară și individuală. Absența orașelor, a satelor și a oamenilor instaurează nevoia unei întemeieri, câmpia deșertică trebuie redată planului social de un erou civilizator. Toate aceste implicații constituie motorul inițiativei rituale, îmbrăcată în plan social de o desconsiderare a tatălui temător să pătrundă într-un spațiu inofensiv. Comunicarea dintre instanța paternă și descendenți își atinge scopul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]
-
instalată va ajunge la peste 21 milioane de KW, iar suprafața încălzitoarelor solare de apă va ajunge la 400 milioane de m2. Energia eoliană China are rezerve bogate de energie eoliană care se găsesc, în principal, pe pășuni, în regiunile deșertice și semideșertice aflate în nord-vestul, nordul și nord-estul țării, pe coastele estice și sud-estice și pe insulele din apropierea acestora. Din 2009 încoace, China a fost țara care a avut cea mai mare creștere a puterii eoliene instalate. La sfârșitul anului
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
mare amploare. De ce au fost construite Grotele Mogao în adâncul unei prăpăstii, într-un deșert? Grotele Mogao, cel mai mare și mai bine păstrat complex budist din lume, un tezaur artistic remarcabil, au fost construite într-o prăpastie în zona deșertică ce se întinde în nord-vestul Chinei. De ce tocmai acolo?, se întreabă multă lume. Potrivit legendei, așezarea a fost aleasă de un călugăr pe nume Yue Zun. În anul 366 e.n, Yue Zun, aflat în timpul unei călătorii spre vest, a
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
din adâncul ființei mele. Pentru fiecare posi- bilitate, o altă culoare de pietricică. Dacă nu crești pe dinăun- tru astfel de posibilități, astfel de pietricele, atunci piticii nu au ce extrage. Și totul stă pe loc. Ești un sol arid, deșertic. Așa eram eu când a apărut spărtura. Spărtura apăruse În acel moment din viața mea ca să mă salveze de la moarte. Dacă nu aș fi Întrevăzut, cu ochii și sufletul Înmuiate de durere, În curbura ei Întunecată posibilitatea unei alte existențe
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
fel de bricolaj. Par să funcționeze ca module destul de independente. Mecanismele vederii nu depind În conținutul lor de mecanismele de control voluntar, pentru că atunci am vedea ceea ce ne-am dori - de exemplu, că În fața mea am marea, și nu ținutul deșertic castilian, ceea ce nu ar fi un lucru practic, pentru că aș putea ieși la pescuit În loc să plantez roșii. Nu putem evita iluziile de percepție, deși știm că asta sunt. De asemenea, ne e greu să evităm unele erori de evaluare. Cine
[Corola-publishinghouse/Science/2016_a_3341]
-
mare canal, de 1600 km care să lege fluviul Yang Țî din sud cu Huan He din nord și să completeze necesarul de apă din centrul și nordul țării, unde au apărut fenomene de deșertificare (secetă, furtuni de nisip). Frontul deșertic avansează cu 2500 km pătrați pe an, iar primele dune au ajuns la numai 70 de km de Beijing. Temperatura a crescut cu 1,5 grade în medie, topind ghețarii de pe Himalaia, produ-cînd inundații în sud și eroziuni ale solurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de o replică de 5,6, cutremure care s-au produs, luni, într-o regiune izolată din nord-vestul Chinei. Cutremurul inițial a avut loc la ora locală 07.45 (02.45 ora României) în Gansu, o provincie în mare parte deșertică, iar epicentrul a fost localizat la 170 de kilometri sud-est de capitala provincială Lanzhou, la o adâncime de 9,8 kilometri, a anunțat institutul american de geofizică, USGS. O replică având magnitudinea de 5,6 s-a produs în aceeași
China, zguduită de cutremure. Cel puţin 47 de morți şi peste 296 de persoane rănite by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/55711_a_57036]
-
găinilor și săpatului șanțului. Șanțurile s-au colmatat și nu de puține ori s-au transformat în depozite de gunoaie. Goana după profit a lăsat dealurile goale de păduri, iar zone întinse din România, îndeosebi în Oltenia, riscă să redevină deșertice. Solidaritatea umană este minunată, însă nu poate înlocui civilizația și nu se poate opune catastrofelor dacă omul și administrația rămân impasibili la ceea ce se petrece în jurul lor. Evenimentele din primăvara lui 2005 ar trebui să fie un examen de conștiință
Agenda2005-23-05-senzational3 () [Corola-journal/Journalistic/283783_a_285112]
-
poartă-n casă, hazardul să trăiască, iar dacă nu "iese", atâta pagubă, mai aruncăm un zar, atâta distracție avem. Urarea "noroc!", mai folosită decât oricare alta, nu arată oare perpetua îngrijorare a românului față de jocurile întâmplării? Lumea în care pulberile deșertice au acoperit deseori claritatea liniilor a fost obligată să țină seama de hazard. Nu poți decide că urmezi un drum, când peste noapte bate vântul ... "A-și da cu părerea" a devenit o expresie orientală, care "trage" limba română către
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
rigidă, în poziție culcată, un fel de mumie eterică, nu atît pentru a se supune vreunei necesități, cît, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi în registre diferite. Și în această sărăcie extremă, în această materie deșertică, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de întemeiere, după cum raportarea la gol, la această metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgică. Dacă umilința sau vanitatea
Tineri artiști în actualitate by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/13477_a_14802]
-
abstractă a spațiului și în geometria elementară a lumii. Față de rafinatul, dar și de pădurosul, sculptor, venit dintr-un Nord auster și rece spre a capta cu radarele sale cît mai multă vibrație și energie, Sultana Maitec pare o făptură deșertică, descendenta directă a unor principii pure care își caută acum o rațiune de a fi în lumea materială. Aurul, lumina în sens larg, însă mai curînd în varianta ei spirituală decît fizică, pulsațiile eterului și tot ce s-ar mai
Nunta lui Cripto cu lapona Enigel by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16688_a_18013]
-
despre maternitate în raport cu lumea crudă căreia îi dă naștere și despre nostalgia eternei reîntoarceri la o feminitate îndepărtată. Filmat într-un cadru cenușiu, prăfos, sepia, ca al fotografiilor foarte vechi, filmul îți lasă impresia sfărâmicioasă de țărână, impresie de gol deșertic. Pe acest fundal din care nimic nu se distinge, nici măcar în bazarul improvizat unde localnicii vând ce mai au pentru a supraviețui, contrastul îl creează prezența acestei femei în vârstă într-un loc încărcat de militari. Însă există și un
Alexandra și moartea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6873_a_8198]
-
maxim 20% din mașinile de acum, iar comanda deszăpezirii era unică și militarizată. Altfel descongestionai căile de acces. Între timp, în țara asta, infrastructura s-a deteriorat în loc să se dezvolte, s-a tăiat lemn cât să împădurești vreo câteva țări deșertice, s-a construit în draci și s-au investit mormane de bani în mașini. Care nu pot levita. Înzăpezite, cele dispensabile de la folosința zilnică ocupă trotuarele și măcar o bandă de mers. Cel puțin în București, trotuarele-s pline de
Ciutacu: Prostia e molipsitoare… Arafat, direct Ayatollah () [Corola-journal/Journalistic/47370_a_48695]
-
rigidă, ăn poziție culcata, un fel de mumie eterica, nu atât pentru a se supune vreunei necesități, cât, mai degrabă, pentru a-și verifica puterea gratuită de a construi an registre diferite. Și an această sărăcie extremă, ăn această materie deșertica, artistul găsește nenumărate surse pentru voluptăți rafinate. Gestul sumar dinainte devine acum axiomatic, un adevărat ritual de ăntemeiere, după cum raportarea la gol, la acestă metaforă a neantului, poate alimenta subtil o dorință secretă de posesiune demiurgica. Dacă umilință sau vanitatea
Voluptătile vidului by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17432_a_18757]
-
istorie au darul de a servi, catalizator, performanțelor stilistice. Reperul minim de subiect al romanului este povestea a două ménage à trois, înainte, în timpul și la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, primul spațializat în Cairo și în teritoriile deșertice, al doilea spațializat într-o vilă ruinată din preajma orașului Florența. Cel dintâi triunghi este alcătuit din contele Almâsy (geograf, viitorul pacient englez), Katherine (iubita sa) și Geoffrey Clifton (soțul lui Katherine, spion britanic). Al doilea triunghi este oscilant și interșanjabil
Arta cititului pentru aleși by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/6173_a_7498]
-
a obturat mintea. încerc să găsesc un capăt de fir, e ca și cum aș trage apă dintr-o piatră. doar sudoarea mea, cu gust amărui și miros de sânge închegat, curge într-un râu fără izvor și fără vărsare într-o deșertică hartă. poezia, așchie ascuțită înfiptă în creier, se căinează ca un prunc ce n-a fost binecuvântat cu durerea nașterii, ci stă, urlându-și visul, în pântecul matern care a obosit să-l mai nască. Cu tot trupul meu cu
Poezii by Rodica Braga () [Corola-journal/Imaginative/3090_a_4415]
-
cu o întreagă generație, plus cea tânără sătule de minciună, poltronerie și lipsa oricărui orizont. Nu de prosperitate e vorba aici, ci de supraviețuire. Nu toți tinerii vor dori să plece din țară, după cum nu toți sunt nefericiți în paradisul deșertic al pesedeilor. Dar unii, mulți, dintre cei rămași, ar putea lesne îmbrățișa o politică a extremismului violent. Cu astfel de învățăcei, ar fi de mirare să se întâmple altceva: cei incapabili să dărâme astăzi statuia lui Vadim se vor vedea
Bancul cu statuia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/13205_a_14530]
-
Blanchett), soția lui Richard (Brad Pitt). Cei doi soți au venit în Maroc pentru a fi singuri, cît mai departe de moartea fiului lor, deși spectrul acestei morți se regăsește la tot pasul, în femeile învelite în burnuzuri, în peisajul deșertic unde cimitirul este marcat de pietre ascuțite așezate vertical ca dinții unei perii uriașe. Scena discuției dintre ei, de la începutul filmului, mi-a amintit de o povestire excepțională a lui Ernest Hemingway, Hills like White Elephants. Replicile simple preiau o
Babel : istoria lumii în 4 capitole by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9925_a_11250]