855 matches
-
am asigurat eu. Și dacă te face să te simți mai bine, atunci să știi că poți să ții tu toate tigăile. —Mersi, mi-a șoptit el. — Și nu-ți face griji, am continuat eu mimând bonomia și o veselie debordantă. Sunt sigură că într-o zi o să privim în urmă și-o să râdem de toate astea. Evident că nu eram deloc sigură. Îmi dădeam destul de vag seama că era ceva profund, profund în neregulă dacă eu eram cea care trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
și o alta, râsul-plânsul. O mărturie evocată de autorul eseului spune că Nenea Iancu era o fire veselă, mereu pus pe râs, asta presupunând o predispoziție venită din necunoscut; deși nu era un sentimentalist, ci "un raționalist de o inteligență debordantă" (p. 44). Oglinda caragialiană este deformatoare, motivând propria lui afirmație: "simt enorm și văz monstruos", de aici imaginile mereu caricaturizate; are oroare de "strâmb". Adăugăm însă că râsul provocat de strâmbătură ascunde în el plânsul. Toate aceste argumente îl fac
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
invers. Imprudenta știință care a produs întreaga harababură apocaliptică este citată și acuzată în fața unui tribunal planetar. Din rețeta romanului, preparată după toate regulile literaturii de consum, nu lipsește povestea de dragoste. Cupa de cucută (1994), unde pot fi citite „debordantele realități absurde ale totalitarismului în variantă Ceaușescu” (Mircea Opriță), este o distopie inutil încifrată. „Cheia” (camuflarea onomastică), probabil o remanență a unor reflexe create de vechiul sistem, îneacă parțial forța reală a distopiei. Tema fantastică - trecerea dintr-o lume în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289505_a_290834]
-
doare locul gol din care s-a scurs, în 1933, ochiul lui stâng. Ca să nu mai vorbim de faptul că primele desene văzute în tinerețe au fost desenele lui, la domnul Deleanu, și tot ce e bun în fantezia mea debordantă mi se pare ca o amintire a unui mare talent exersat în corpul meu, în nervii mei. Această senzație poate să fie numai o dorință obscură să-l aduc în viață pe tatăl meu, prin acești pictori străluciți, care au
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
călcat în picioare, e deja sastisit de atâta bogăție și satisfacere a tuturor simțurilor. Am impresia că s-a îngrășat de atâta îmbuibare cu fecioare atrase de el, mai ales de aurul lui, de visele de fericire, de sexualitatea lui debordantă. E vorba de sastisirea în partea cea mai joasă a naturii. Balaurul parcă acceptă (ca în toate basmele lumii) faptul de a fi învins, o cură scurtă de „slăbire”, sigur că își va relua mai târziu forma de mare tentator
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
prin ploaie și acesta l-a anunțat pe instructor, de la care a primit dispoziție să meargă după noi. Primărița de la Șesu, după ce s-a văzut în mașină, în siguranță, a început să râdă în hohote, cu optimismul ei veșnic și debordant, amintindu-și de călătoria noastră pe șoseaua cufundată în întuneric, noaptea prin ploaie, în timp ce eu încă îmi mai ștergeam lacrimile. În scurt timp, optimismul ei a pus stăpânire și pe mine. Ne-am oprit la primărie unde a făcut un
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
râdem prostește pe urmă vărsăm lacrimi de crocodil la propriile morminte suprapuse 18 iunie 2011 Îndrăgostit iremediabil Rămânem doar noi, cu dezmățul în spate, Aceeași pereche vânată constant, Sub genele tale, o lume se zbate, Cu ochii la tine, visez debordant. Mă ard argumente, mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma lunaticei vieți, Răpus între rime, cerșind
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Pretind detașarea de veștile seci, De noile trenduri, de știri incomplete, De drame absurde, de vorbele reci. Rămânem doar noi, cu dezmățul în spate, Aceeași pereche vânată constant, Sub genele tale, o lume se zbate, Cu ochii la tine, visez debordant. 19 iunie 2011 Dionisiac Pentru nea Gogu, în amintirea unor zile frumoase... Veni-vor accese de criză supremă, La colțuri de străzi se vor vinde femei Pe-o pâine, pe-o sticlă, pe ultimii lei, Pe două-trei vorbe, pe-un
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
puțin fastidios, la cvartetele în si bemol major și do diez minor. Totuși, eram pe atunci o familie cu șapte copii. Și, întâmplător, nici unul dintre noi nu avea limba legată. E o situație extrem de serioasă când șase guralivi și flecari debordanți au în casă un invincibil campion vorbitor. E adevărat, Seymour nu a ținut niciodată să-și aroge acest titlu. Și dorea cu ardoare să vadă pe unul sau pe altul dintre noi întrecându-l sau supraviețuindu-i într-o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
ora cinci și jumătate, exact ca odinioară; și, în timp ce călătoream, agățat de o bară în trenul care se legăna și citeam nuvela din ziarul Evening Standard, eram tentat să-mi spun că am fost doar victima unei halucinații prelungite și debordante, care acum se încheiase. Și totuși nu visasem. Durerea constantă era acolo, ca să-mi amintească permanent acest lucru. Starea de exaltare a Antoniei luase sfârșit. Nici nu durase mult, iar ea părea, așa cum îi spusesem lui Georgie în scrisoare, pur
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
ea fusese foarte hotărâtă, în ciuda faptului că stătea să plângă, iar eu adoptasem un ton frivol și plictisit, ajunsesem la concluzia să împărțim în mod egal între noi planșele de Audubon. Antonia se dovedea a fi plină de o energie debordantă iar compania ei mă obosea îngrozitor. În efortul ei sincer de a păstra pentru ea acele planșe care-mi plăceau cel mai puțin, le luase pe acelea care i se păruseră cele mai neinteresante și care erau de fapt, exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
o Întrebă Maja. — Bineînțeles! râse spaniola. Ești mama Camillei. Numele acela o pălmui. Camilla nu voia să se Întoarcă acasă după petrecere. Continua să vorbească despre tatăl lui Kevin Buonocore. Zicea lucruri oribile, fără sens. Întotdeauna a avut o fantezie debordantă, Camilla. Îi pusese o mulțime de Întrebări nebunești, voia să știe dacă și Elio ucisese pe cineva, dacă are gloanțe În pistol, dacă are o pușcă de război și unde o ține ascunsă, și dacă m-a luat vreodată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
se adăugase și o migrenă, nu foarte puternică, dar care Îi provoca oarecare amețeală Însoțită de febră, și o făcea să țină ochii mai mult Închiși. La spatele ei, Joanna Jeni alesese să stea Pablo, În speranța că energia lui debordantă s-ar fi putut dovedi folositoare. Palma mîinii drepte a lui Pablo, Întinsă și perfect orizontală, apăsa ușor pe creștetul Christinei, mai precis pe chakras-ul ei coroană. Pe cît de agitat și dezordonat fusese cu puține minute mai devreme, pe
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
ipotezele unor exegeți legate de cauzele care provoacă sciziunea cuplului Fred d-na T., cea mai judicioasă fiind cea lansată de Liviu Călin și, ulterior, N. Manolescu. Eroina este o "femeie hărăzită să fie iubită de toți bărbații", inteligența sa debordantă stă sub semnul fluidității inefabile, iar sexualitatea diseminează în toate mișcările și gândurile care îi luminează chipul. În preajma ei, Fred resimte un acut complex de inferioritate și începe să o evite sistematic. Altfel, riscă să-și piardă personalitatea, să-și
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
Gonzago: "Crește în mine o durere mărăcinoasă și sunt actor într-un teatru care, ca teatrul în teatru din Hamlet, corespunde unei drame adevărate."211 Un alt enunț, mai succint, reliefează prin alăturarea lexemelor "gânduri" și "apă" (conotând împreună o debordantă mobilitate), un posibil și seducător complex al Ofeliei: "Mă trag gândurile ca o apă". În fapt, întregul context în care este inclus acest enunț merită o atenție aparte: "Iar trebuie să mă întrerup. Mă trag gândurile ca o apă. E
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
de registrul imaginarului primitiv 231. Astfel, pentru imaginația poeților de pretutindeni, toate apele se ofelizează, iar ființele se lasă în voia lor, simțind că se sting lent, ca mișcările imperceptibile ale heleșteului pe care plutește nevinovata fecioară. Prin fluiditatea-i debordantă pe care am mai remarcat-o, d-na T. ofelizează existența celor din jur, mai ales iubirea și gândurile lui Fred Vasilescu. Ar fi o inedită explicație pentru enigmaticul abandon la care recurge bărbatul. Chiar de la prima apariție scenică, Ofelia
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
imaginară a lui G. Bachelard, am conchis că Fred Vasilescu se înscrie în categoria "aerienilor", iar Ladima în cea a "pământenilor". În logica aceluiași demers interpretativ, cele două personaje feminine dezvoltă opoziția static-dinamic. D-na T. stă sub semnul fluidității debordante, care îi trădează inteligența și capacitatea de a privi dincolo de aparențe, în vreme ce Emilia Răchitaru se înscrie în simbolica apelor băltite, stătute, deconspirându-i astfel gândirea anchilozată. Numele actriței poate fi socotit ca o imagine iconică a "Copacului morții" (Todtenbaum) care
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
porțile ce se deschid spre emoții estetice autentice.” ( Vasile Savonea) „...Prin ce se diferențiază și prin ce este însă pictura lui Mihai Vintilă a lui și numai a lui? Prin universul său absolut bănățean, transpus plastic pe fondul unei fantezii debordante. Prin copleșitorul dialog dintre liric și surâs, dintre duios și hohot de râs, dintre ironie și autoironie ce emană din pânzele sale... Viața de zi cu zi a Caransebeșului, a Văii Almăjului pe unde a fost medic veterinar, viața de
50 de ani de artă naivă în România : enciclopedie by Costel Iftinchi () [Corola-publishinghouse/Science/759_a_1584]
-
în The Raven / Corbul (1848), iar cel de-al doilea o imagine inversată, adînc solară-uraniană (deși cu unele elemente ironice), în The blessed Damozel / Domnița cea slăvită (1850). Clare i-a răspuns astfel lui Chatterton în contrast, printr-o afirmare debordantă a viului, a vieții, ajungînd să vorbească de pămînt în termenii a ceva "mai mult decît raiul". Și anume, în poemul Decay / Decădere, Clare spune: Ședeam cu dragoste lîngă rîul pășunii, / Da, însăși splendoarea alături ședea / Pînă ce cîmpuri părură
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
are ca temă Expoziția Colonială de la Paris din 1931. Sunt asamblate aici „reportaje imaginare”, realizate prin prelucrarea materialului selectat din ziarele și revistele franceze care descriau cu lux de amănunte evenimentul. Întâmplările reale se vor împleti cu altele imaginare, fantezia debordantă, inventivitatea nepermițându-i vreodată autorului să fie un „simplu cronicar” al realității. Nu obiectivitatea reportajului în sine este cea care reține atenția, ci interesul pentru amănuntul inedit, dezvoltarea și îmbogățirea acestuia, care duce aproape întotdeauna la nașterea unui subiect interesant
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288172_a_289501]
-
pasaje posedă o încărcătură lirică specială, putând fi izolate, asemenea unei strofe. Stancu e efectiv un copil al câmpiei Dunării și-și scoate - cum mărturisește - poezia dintr-o biografie expurgată de anecdotică. Se zbate în versurile lui o energie vitală debordantă; vocația poetică e trăită ca o nevoie imperioasă de fapte cu țel nebulos; un neastâmpăr obscur nu-și află cauza și se transformă adesea în tânjire dureroasă. Dezrădăcinarea sufletului rural prin cultură capătă o expresie inedită, adecvată epocii și experienței
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289869_a_291198]
-
ce văd și tot ce simt sunt eu” Când în vârtejul). Poeta compune însă îndeobște doar versuri notabile tehnic, epuizându-și substanța lirică, activă numai în limitele experiențelor propriei vieți și alimentată fie de o adâncă tristețe, fie de o debordantă bucurie. SCRIERI: Sonete, București, 1920; Sonete, Craiova, 1924. Repere bibliografice: E. Lovinescu, Epiloguri literare, București, 1919, 116-121; Al. Dan [G. Ibrăileanu], „Sonete”, VR, 1920, 10; b. l. [Barbu Lăzăreanu], „Sonete”, „Viața socialistă”, 1920, 2; I. Peltz, „Sonete”, CLI, 1921, 47
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289587_a_290916]
-
Festivalul a adus în prim plan muzica de fanfară adevărată, frumusețea ei, tinerii fiind atrași de folclorul autentic în mai mare măsură, ieșind din zona manelelor, a cântecului de prost gust pe care televiziunile particulare le promovează cu o agresivitate debordantă. Identitatea unui neam se regăsește într-o proporție uriașă în creația folclorică, în bogăția operelor culturale pe care le produce de-a lungul timpului prin contribuția atâtor generații trăitoare pe aceste meleaguri. După cum spun cronicile, acest meșteșug al cântatului la
Festivalul Internaţional de Fanfare by Aurel Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1310_a_2193]
-
forța exemplară a cuvântului rostit, a imaginației, a artei discursului și prin inteligența de a se supune unei teme date, ce trebuia ilustrată pertinent, prin exemple concludente. Asistăm la un adevărat „carnaval al închipuirii lor”141, un spectacol al imaginației debordante. Grupul femeilor din ramă cunoaște o anumită omogenitate și, deși sunt individualizate, trăsături generale pot fi identificate în cazul fiecăreia în parte. Numele lor sunt sugestive, simbolice, căci Evul Mediu, chiar și în faza sa târzie, cultiva încă, cu asiduitate
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
râză și trăsnăi să spună”266. Femeia în rol de povestitor, de egal al barbatului, devine aici tot un semn al emanciparii: ia cuvântul și are inițiativă 267, devine intrigantă, uneltește, este o vrăjitoare, o artistă, cu o energie creatoare debordantă, spirituală și egocentrică, așa cum sunt de altfel toți artiștii.268 Naratorul lasă sub semnul tăcerii, al ambiguității deplinele cunoștințe, mai ales în domeniul iubirii, pe care se pare că femeia le deținea: „Poate știa și leacuri dragostei,/ Deoarece la viața
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]