1,200 matches
-
poate fi vorba. E vorba numai și numai de cultura, restrîns[ă] în anume epocă, a anticității eline și de cea, asemenea restrânsă, a civilizației romane. Înaintea și în urma acestor epoce era pe de-o parte barbarie, pe de alta decadență, de care nici poate fi vorba. Nicăiri însă și nicicând inteligența omenească n-a ajuns la culmea dezvoltării sale normale decât în aceste două epoce. Dar să vedem ce autoritate mai citează "Romînul" în favorul mărginirii studiilor clasice. Pe d.
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
idee, improductivă, {EminescuOpXI 298} lipsită de simț istoric, amenință a aduce, până și statele cele mai fericite prin inteligența și iubirea de muncă a poporului lor, la o platitudine, o vânătoare de posturi, o meschinărie personală care ascunde în sine decadența și discompunerea. D. E. Vacherot, membru al Institutului Franței și, după cum se știe, republican din cei mai curați, publică în "Revue des deux mondes" un studiu asupra Noilor iacobini, ale căruia cele mai multe pasaje vor dovedi ce mult seamănă politica de expediente
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aduce în ultimul său număr două scrisori, una a împărătesei Ecaterina cătră Iosif II, alta a acestuia cătră Ecaterina, din care lucrul răsare cu toată evidența. Într-o scrisoare datată din 17 septembrie 1782 Ecaterina II, după ce descrie starea de decadență a împărăției otomane, face propunerea de împărțeală. În această propunere aflăm următorul pasaj: Va trebui cred de a stabili de mai nainte și pentru totdeauna că între cele trei imperii (cel balcanic cu secundo-genitură rusească la Constantinopol, cel rusesc și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să auză, de zugrăvesc frumos starea țării sau, dacă le-a mai rămas oricât de puțin spirit de observație, broșura de deschidere a Adunărilor nu e decât praf aruncat în ochii străinătății, ca s-o amăgească asupra realității mizeriei și decadenței în care se află țara sub sistemul de guvern al liberalilor. Înlăuntru nu se mai amăgește nimene. [ 18 noiembrie 1880] ["PUBLICĂM MAI LA VALE... Publicăm mai la vale actul de acuzație în contra fondatorilor Republicei Ploiești. Actele de suveranitate națională, precum
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Hammer - au mai făcut cuceriri și păci avantajoase și după Carlowitz, dar efemere; Carlowitz a pus însă capăt invaziilor turcești „și a distrus” în Europa puterea otomană ca stat esențialmente cuceritor; pacea de la Carlowitz “atestă în modul cel mai elocvent decadența puterii turcești”; din acel moment Poarta devine un obiect al jocului politic interesat și expansionist al marilor puteri europene, a căror influență politică asupra guvernului otoman n-a încetat să sporească. Czeslaw Chowaniec, fără să respingă argumentele de fond ale
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Poarta. Autorul acelei monografii ajunge și el la concluzia că înfrângerea turcilor sub zidurile Vienei (1683) și anii imediat următori formează “tocmai epoca când s-a născut ceea ce a fost numită chestiunea orientală, ca o problemă a moștenirii pusă de decadența acestui Imperiu” otoman. Dacă atribuim chestiunii orientale înțelesul pe care-l dau istoricii ce-i plasează începutul înainte de sfârșitul secolului al XVII-lea, atunci ea își pierde semnificația reală de problemă clar delimitată, este văduvită și de relația inseparabilă dintre
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Lions, les Lions 65 Gentlemani și gentilomi 65 Dandylogia militans 67 Dandy versus boem? 72 În carantină 72 Celibatarii trândavi 73 Dandy-ul artist 75 Dandysmul la răscruce 77 Filfizoni mai mici, mai mari 77 Fin-de-siècle 79 Alte capitale, alte decadențe 85 Dandy 1900 91 Țara nimănui: Între neoclasicism și avangardă 93 La război, ca la război 98 Anii nebuni ș.a.m.d. 101 Ai noștri tineri... 105 Formă fără fond 105 Giugiuman, giubele și meși 107 Românii spilcuiți 110 Brummell
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Înlăturat, cu cât va fi bazată pe cele mai prețioase și indestructibile calități și pe darurile celeste, pe care nici munca și nici banii nu le pot conferi”1. Pentru Baudelaire, dandysmul e „ultima zvâcnire de eroism În vremuri de decadență”. Cuvinte memorabile, pentru vremuri memorabile, descifrate cu geniu. Sunt epoci de tranziție, când Încă nici democrația nu se instalează deplin, dar nici aristocrația nu e total depreciată. Exact cât, În acest interval, dandy-ul să poată apărea „ca un soare
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
apariția unei doctrine a dandysmului, pe care o vom amănunți ceva mai Încolo. Marelui poet i se datorează celebrele formulări: „instituție vagă, la fel de ciudată precum duelul”, „o instituție În afara legilor”, „doctrină”, „cult de sine”, „castă”, „religie”, „eroism Înlăuntrul epocilor de decadență”. Și tot lui Baudelaire Îi aparține primul proiect de „sistematizare” a dandysmului, le Dandysme littéraire (pomenit deja), care vrea să normeze, să clasifice, să includă sau să excludă. Lucrurile nu sunt Însă nici pe departe atât de limpezi pe malurile
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
cel al unui alt fel de a fi dandy În a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Simplul fapt că Gandin e numele unui personaj deplorabil, un snob fără sare și piper dintr-o piesă a lui Barrière, Parizienii decadenței, spune totul. Iar faptul că 1854 e anul de naștere al acestui nou apelativ pentru eleganții vremii mai adaugă ceva. Anume, că - Între mărire și decădere - dandy-ul trece rapid, În Franța cel puțin, toate vămile cu putință până În preajma
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau la Palais-Royal.” 1 Un exemplu cât se poate de prost pentru aspiranții la o ascensiune tipic burgheză. Viitorul Franței e În pericol, nu Încetează să se lamenteze dezolat Edmond de Goncourt, care Îi vede ca pe niște „parizieni ai decadenței”, frivoli și superficiali. Vechii Lei fie s-au stins, fie sunt bătrâni și mult prea obosiți să Își mai etaleze seducătorul stil. Spre a-și astâmpăra melancolia, ei rememorează plini de nostalgie apusele vremi, vorbind la nesfârșit prin cafenele, cluburi
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Fin-de-siècletc "Fin‑de‑siècle" Suntem În plin decadentism? În sens de „curent literar european de la sfârșitul secolului al XIX-lea și Începutul celui următor, inițiat În Franța și ramificat În diferite direcții”1, da. Fără a reface istoria ideii de decadență, fără a limpezi zecile de nuanțe ale conceptului de decadentism (din simplul motiv că nu acesta e obiectul și subiectul cărții noastre, cu atât mai mult cu cât o bibliografie impresionantă, accesibilă și publicului român, lămurește din plin tot ce
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
ne referim strict la accepția sa restrânsă, de curent literar. E drept, dacă am survola teritoriul de la mari Înălțimi, am vedea că aproape toate trăsăturile dandysmului „etern” (estetizare excesivă, efeminare, ostentație, cult de sine etc.) apar predilect În epoci de decadență, la finele unor cicluri istorice, când valorile „tari” se relaxează, pierzându-și din forță. Efectele pe care această criză axiologică generală le produce au un spectru enorm: dispariția Încrederii În virtuțile rațiunii și ale științei, explozia iraționalismelor, a filosofiilor „neliniștii
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Baju, a cărui reputație literară nu era nicidecum capabilă să confere credibilitate unei mișcări literare autentice.” 1 O dată Încetată apariția revistei (În 1889), cuvântul pare definitiv compromis În epocă. El va renaște Într-o cu totul altă ipostază În varianta decadenței ca temă de reflecție filosofică, prin paginile lui Nietzsche sau Spengler. Cel care Începe să Îi atragă ca un magnet pe tinerii dandy, „rege al simboliștilor” și Întrupare a noului duh elitar, e Stéphane Mallarmé. În jurul său și al revistei
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
la un Oscar Wilde sau George Moore, În operele și În chiar viața lui Gabriele D’Annunzio, care Îi infuzează dandysmului o vigoare păgână, În Algabal al lui Stefan George, care Îi induce o neliniște metafizică”2. Alte capitale, alte decadențe tc " Alte capitale, alte decadențe " Chiar dacă toți dandylogii cad de acord că, spre 1900, Parisul devine un fel de buric al lumii bune (rol pe care și-l va asuma, de altfel, până foarte târziu, după primul război mondial), să
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
George Moore, În operele și În chiar viața lui Gabriele D’Annunzio, care Îi infuzează dandysmului o vigoare păgână, În Algabal al lui Stefan George, care Îi induce o neliniște metafizică”2. Alte capitale, alte decadențe tc " Alte capitale, alte decadențe " Chiar dacă toți dandylogii cad de acord că, spre 1900, Parisul devine un fel de buric al lumii bune (rol pe care și-l va asuma, de altfel, până foarte târziu, după primul război mondial), să vedem cum e trăit același
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
Stanislaus Stenbock. Fără prea mari studii artistice, autodidact, Își datorează gloria ilustrațiilor la Salomeea lui Oscar Wilde și, la scurtă vreme, desenelor din Yellow Book, despre care un alt mare dandy englez, Max Beerbohm, avea să spună că au iradiat decadența estetică: „Londra a devenit galbenă peste noapte”. Banii Încep să curgă, răsare o casă fastuoasă În Pimlico, În care locuiește Împreună cu Mabel, sora adorată, iar Beardsley ajunge amfitrionul vechilor prieteni, la care se adaugă Oscar Wilde. Interioarele, ținuta, aerul ușor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și modei. Dar spirite Încă și mai libere, și totuși Încă aservite unor paradoxuri cam veștede, ce Încep să aducă a prejudecăți, nu-l Înțeleg mai bine, după modesta mea părere, iubindu-l ca pe un fel de Prinț al Decadenței, ce domnește ca un despot capricios peste toate corupțiile spiritului și peste toate rafinamentele Imaginației. Este un domeniu atrăgător, dar limitat și care, tot mai mult, pare a fi deschis tuturor. Eleganța și păcatul nu sunt lucruri profunde. Satanismul este
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
a bărbii și mustății, el Însuși fiind purtătorul unei delicate mustăți blond-castaniu. „De fapt, barba e un semn de noblețe și virilitate. Dumnezeu a făcut din ea un semn distinctiv al bărbatului. Iată de ce În epocile cu moravuri efeminate, de decadență și de sfârșit al marilor imperii, barba a fost părăsită. Bărboșii romani i-au cucerit pe grecii imberbi; goții bărboși i-au biruit pe romanii deveniți ei Înșiși imberbi; tătarii bărboși amenință până În ziua de azi popoarele efeminate, cu obrazele
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
În care el a trăit, spunând că avea o anumită nebunie a ei. Zadarnică trudă! Degeaba au lovit În acele vremi glorioase pentru Marea Britanie. Pentru acești critici, societatea engleză dintre 1794 și 1816 nu e altceva decât o societate În decadență. Sunt Însă timpuri de neînțeles, care rezistă la tot ce se spune despre ele. Marea epocă a unor Pitt, Fox, Windham, Byron, Walter Scott s-ar micșora dintr-o dată, pentru că o copleșește numele lui Brummell! Dacă o asemenea pretenție e
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
mai greu de Înlăturat cu cît va fi bazată pe cele mai prețioase și indestructibile calități și pe darurile celeste pe care nici munca și nici banii nu le pot conferi. Dandysmul e ultima zvîcnire de eroism În vremuri de decadență, iar tipul de decadent Întîlnit de călător În America de Nord nu infirmă cu nimic ideea: căci nimic nu te Împiedică să presupui că triburile pe care le numim sălbatece sînt rămășițele unor mari civilizații dispărute. Dandysmul e un soare la asfințit
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
al poetului, golit de substanța lui, ia forma actului strict gratuit, În sensul gidian și chiar absurd, invenția estetică se transformă În mistificare; pasiunea de a crea se imobilizează În insensibilitate. În același timp, acel gust al morții și al decadenței, prin care Baudelaire Îl anunță pe Barrès și care Însoțește la el cultul individualității, Îl face să refuze ceea ce pretinde Flaubert: el nu vrea o societate care să dureze cât specia umană. Pentru a avea o pecete de raritate și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
vrea o societate care să dureze cât specia umană. Pentru a avea o pecete de raritate și de unicitate, ea trebuie să fie, În Însuși sânul umanității, menită dispariției. Iată pentru ce dandysmul va fi „ultima străfulgerare de eroism În decadență... un soare care apune”. Într-un cuvânt, dincolo de societatea aristocratică, dar laică a artiștilor, Baudelaire instituie un ordin monahal reprezentând spiritualitatea pură; și el pretinde că aparține În același timp ambelor comunități, a doua nefiind, de altfel, decât chintesența primeia
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
sau În care i-ar fi plăcut să locuiască. Era bântuit de acea stranie iubire pentru culoarea verde, lucru ce Întotdeauna semnalează la indivizi temperamentul artistic subtil, iar la națiuni s-ar putea spune că denotă moliciunea, dacă nu chiar decadența morală. Asemeni lui Baudelaire, Îi plăceau enorm pisicile, iar ca și Gautier 3, era fascinat de acel „dulce monstru de marmură”, de ambele sexe, pe care Încă Îl mai putem vedea la Florența și În Louvre. Desigur, În descrierile și
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
și modei. Dar spirite Încă și mai libere și totuși Încă aservite unor paradoxuri cam veștede, ce Încep să aducă a prejudecăți, nu-l Înțeleg mai bine, după modesta mea părere, iubindu-l ca pe un fel de Prinț al Decadenței, ce domnește ca un despot capricios peste toate corupțiile spiritului și peste toate rafinamentele Imaginației 4. Este un domeniu atrăgător, dar limitat și care, tot mai mult, pare a fi deschis tuturor. Eleganța și păcatul nu sunt lucruri profunde. Satanismul
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]