486 matches
-
vedere, însăși problematica supusă judecății libere a celor care, așa cum subliniază autorul în legătură cu balada Laurettei, vor să o interpreteze «ca milanezii» ori, dimpotrivă, reușesc să parvină la o «pricepere mai adîncă, mult mai înalt și mai apropiată de adevăr»3.(Decameron III concluzia 18). Pentru nuvela tinerei Alatiel au fost vărsate clasicele fluvii de cerneală. Cesare Segre i-a ilustrat «comicitatea structurală», asigurată de aluziile intertextuale și de calambururi, dar nu au lipsit cititori (Giancarlo Mazzacurati, de exemplu) care au perceput
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
aici, ca în cazul a numeroase alte nuvele, de asumarea conștientă a unei multitudini de unghiuri, pentru a da viață unor povestiri ce mimează complexitatea vieții omenești, susceptibilă și ea de lecturi plurale și discordante, dovadă a naturii dilematice a Decameronului, a caracterului său constitutiv problematic. În acest sens este foarte probabil ca școala de drept frecventată în junețe, cu tehnica denumită ponere casum, care le cere învățăceilor să inventeze mici întîmplări în măsură să prilejuiască dezbaterea unor chestiuni de natură
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
acribie docții, dar care se pretează și la o lectură ce privilegiază dimensiunea ludică inclusă în rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron. Prencipe Galeotto. 2 Este vorba de Hexaemeronul Sf. Ambrosie despre Facerea lumii. 3 Giovanni Boccaccio, Decameronul, trad. Eta Boeriu, București, Univers 1978, pp. 317 -318. 4 «Gurița sărutată în veci nu veștejește, ba, dimpotrivă, ca și luna, din lună-n
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
rebusul intertextual activat de scriitor cu povestiri puse în circulație de literatura din antichitatea tîrzie și de cea mai recentă tradiție hagiografică Note: 1 Decameron. Prencipe Galeotto. 2 Este vorba de Hexaemeronul Sf. Ambrosie despre Facerea lumii. 3 Giovanni Boccaccio, Decameronul, trad. Eta Boeriu, București, Univers 1978, pp. 317 -318. 4 «Gurița sărutată în veci nu veștejește, ba, dimpotrivă, ca și luna, din lună-n lună se-noiește.» Idem, p. 179.
Lucia Battaglia Ricci Pentru o nouă abordare a Decameronului by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/3125_a_4450]
-
prezența a patru femei mai în vîrstă (Duclos, Champville, Desgranges, Martaine), la fel de corupte ca și cei patru atotputernici, dintre care trei joacă rolul de povestitoare, iar una le acompaniază la pian, reflex parodic sadian cu privire la protocolul curtenesc al povestitorilor din Decameronul lui Boccaccio. Tinerii sechestrați într-o vilă sunt obligați să respecte un regulament foarte dur, care interzice orice formă de manifestare religioasă prin pedeapsa cu moartea, iar contactul sexual, ca manifestare a dragostei, prin amputarea unui membru. Cei patru își
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
educarea celor 16 tineri pe parcursul a 120 de zile, iar adolescenții se află fără nici un sprijin la bunul plac al celor patru. Li se promite libertatea totală atît timp cît alegerea lor este o expresie a răului. Povestirile, după modelul Decameronului, - aici însă fără vitalitatea și forța joculatorie a istoriilor chiar picante ale scriitorului italian -, ilustrează ca un fel de libret, ceea ce se întîmplă pe parcusul Ťședințelorť. Nu există perversiune sexuală pe care Sade să nu o fi ilustrat, unul dintre
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
orientată distructiv, pe de alta regimul corecțional-disciplinar care împiedică orice formă de manifestare normală, liberă, orice frivolitate sau delectare, fie ea și licențioasă. Din acest punct de vedere regizorul se desparte complet de filmele care fac parte din "Trilogia vieții": Decameronul (1971), Poveștile din Canter-bury (1972), O mie și una de nopți (1974). Normalitatea este crunt pedepsită, primesc un bonus doar cei care se lasă conduși de exces, iar acest bonus constă ultimativ în anihilarea lor. Scenele de un grotesc dureros
Pasolini și Sodoma modernă by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9639_a_10964]
-
de la Crome Yellow al lui Aldoux Huxley, apărut în 1921, la The Voyage Out(1915), de Virginia Woolf sau Women in Love (1920) de D. H. Lawrence. Convenția personajelor prinse într-un spațiu izolat nu e nici ea originală: de la Decameronul la oricare din cărțile menționate, la tradiția britanică romantică și postromantică, la formulele polițiste de tip Agatha Christie, cititorul era familiarizat cu proza „fără decor", fără mișcare socială amplă, în care presiunea pusă pe personaje conducea la dezvăluiri neașteptate și
Primul Faulkner (VII) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/6751_a_8076]
-
din start, tras de păr, anunțînd o „povestioară" gotică - gen supralicitat, în culturile anglofone, în diverse etape istorice. Un grup de călători opriți peste noapte la un han (printre care se află însuși autorul), parafrazînd parcă tehnica petrecerii timpului din Decameronul lui Boccaccio, hotărăsc să concureze într-un fel de competiție ad hoc a istorisirilor înfricoșătoare. Unul dintre ei, cu numele de Douglas, dezamăgit de nivelul horror-ului creionat în narațiunile celorlalți, pretinde că deține cea mai înfricoșătoare poveste scrisă/spusă
„Straniu“ sau „miraculos“? by Codrin Liviu Cuțitaru () [Corola-journal/Journalistic/6281_a_7606]
-
află în avangardă cercetărilor de poetica europene: după ce alcătuise o importanță culegere din textele formaliștilor ruși (1966), iar în anul următor publicase Literatura și semnificație, prezența, în volumul colectiv din 1968, Ce este structuralismul, direcțiile poeticii structurale; alte titluri - Gramatică decameronului (1969), Introducere în literatura fantastică (1970), Poetica prozei (1971) - îi consolidaseră prestigiul în rîndul teoreticienilor noi ai literaturii. În martie 1974, cînd am avut primul dialog, Tzvetan Todorov lasă deschisă, în ce-l privește, posibilitatea unei "depășiri a literaturii ca
În exclusivitate, un dialog cu TZVETAN TODOROV "NU SUNT FOARTE OPTIMIST PENTRU VIITORUL IMEDIAT" by Ion Pop () [Corola-journal/Journalistic/18183_a_19508]
-
beau pe datorie și trăncănesc vrute și nevrute. Mai lipsește obsedantul râset de fond pentru ca impresia de sitcom să fie totală. Mai aproape de berăria eroilor lui nenea Iancu decât de Hanul Ancuței sau de vila din Florența care îi găzduiește pe eroii Decameronului lui Boccaccio, cârciuma lui Bicuță este o bodegă de cartier în care se regăsesc, zi de zi, Săndel, Domnu' Profesor, Dan a lu' Nașu, Mișu Electricianu și Bidigaie. Deși, la prima vedere, fac parte din lumi diferite, clienții lui Bicuță
Marea pălăvrăgeală by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8471_a_9796]
-
al tuturor premiilor care contează și autor al unor capodopere ca „Dogville” și „Dancer in the Dark” -, demersul CNC echivalează cu o încercare de a elimina din biblioteci opere fundamentale ca „Satyricon” (de Petronius), „Măgarul de aur” (de Apuleius) sau „Decameronul” (de Bocaccio). De ce nu?, și „Povestea poveștilor”, a compatriotului nostru Ion Creangă". Deputatul PSD a subliniat: "Asta, în timp ce același CNC a permis, în ultimii 20 de ani, difuzarea a sute de filme cretine, pornografice pur și simplu sau pornografice prin
PSD: Bântuie un teribil vânt de cenzură. CNC a permis filme cretine () [Corola-journal/Journalistic/32745_a_34070]
-
închideți ochii și încercați să vedeți și să auziți pașii și sunetele din O trilogie antică a lui Andrei Șerban, din Livada de vișini și redescoperiți spiritul ludic și filosofic al lui Silviu Purcărete din Uburex..., din Titus Andronicus sau Decameronul. Vă amintiți Mincinosul lui Vlad Mugur? Dar Cîntăreața cheală a lui Tompa Gabor? Dar Poveste de iarnă și Livada de vișini, două spectacole atît de frumoase puse în scenă de Alexandru Darie la Teatrul Bulandra, dar Orfanul Zhao și Frații
Fin de siecle by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16597_a_17922]
-
operează indistinct cu stări și organe. Nu impudoarea e de vină (poemele se pot citi la orice vârstă), ci diferența enormă de registre. Nu poți vorbi despre cele ale trupului într-o limbă care aparține mai curând sufletului. În fond Decameronul, lubric cum e, n-a fost scris în cafenelele simboliste. Nici n-ar fi putut să fie. Poemul poate fi frumos (și, întâmplător, chiar este) dar, din nefericire, cu totul ineficient: "Acea după-amiază, acea după-amiază...// Mai îndepărtată decât era precambriană
Poezia se predă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6665_a_7990]
-
trupă. Și asta se vede în Electra. M-am bucurat să o găsesc în distribuție pe Suzana Macovei, o actriță pe care am văzut-o acum doisprezece ani în trupa de la Sibiu, în memorabilul spectacol al lui Iulian Vișa după Decameronul. Am crezut că moartea lui Vișa a luat și identitatea acestei actrițe cu un registru larg, cu mari disponibilități, pe care n-am mai văzut-o în mai nimic după aceea. Rolul Clitemnestra mi se pare o recuperare artistică importantă
ORAȘUL MINUNILOR (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12782_a_14107]
-
Bizanțului, de pildă, îl preocupă descrierea în detaliu a preparatelor culinare servite lui Nicetas, căruia Baudolino îi istorisește între timp peripeții ieșite din comun. În paranteză fie spus, catastrofele, incendiile, epidemiile stimulează apetitul narativ (să ne gîndim, de pildă, la Decameronul lui Boccaccio), astfel de situații limită fiind adeseori alese ca pretexte pentru declanșarea resorturilor imaginative. Și tot ceea ce poate constitui pretext pentru punerea în funcțiune a mecanismelor fabulației este tematizat, parodic sau doar cu ironie blîndă, de un prozator hiperlucid
Baudolino, păsările roq si pădurea narativă by Catrinel Popa () [Corola-journal/Journalistic/15899_a_17224]
-
Mărturisesc că din distribuție le-am văzut jucînd în adevăratul sens al cuvîntului, de-a lungul vremii, din vina mea, desigur, doar pe Irina Wintze - și cine poate uita rolul ei din 1993, din remarcabilul spectacol al regizorului Iulian Vișa, Decameronul, de la Teatrul "Radu Stanca" din Sibiu - și pe Elena Ivanca, pe care am "descoperit-o", împreună cu Sanda Manu, în 2000, la preselecția pentru Gala Tînărului Actor, pe care Vlad Mugur a distribuit-o, apoi, în Gertrude din Hamlet-ul său de la
Eu sînt un pescăruș! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14067_a_15392]
-
de vedere, pe trei planuri. Cel al spațiului, deja amintit, cel al actorilor și cel prin care se rezolvă licențiozitățile, ideea cu micile filmulețe mute, în alb și negru. Pe Irina Wintze o știu de mult, din spectacolul extraordinar cu Decameronul - testamentar - făcut de un mare regizor, Iulian Vișa, la Sibiu. Sînt poate treisprezece ani de atunci, treisprezece ani de cînd aștept ceva similar la nivelul performanței. Treisprezece ani de cînd știu că poate. Tot ce a acumulat în acest interval
Iubirea și Fedra by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/10182_a_11507]
-
ministru: intrând în lumea civilizată, avem datoria să fim sănătoși, cu toate analizele la zi, alfabetizați, fără cozi la farmacii, cu citate la bază din Diderot, Heidegger, Jung, dar mai ales din Dante și Boc... A, nu: la Boccanccio și Decameroane nu se pune problema, fiindcă... Fiindcă! Deci, trebuie să avem toate cele cum trebuie, altfel, așa cum am văzut la televizor și am auzit un citat din ziarul "Il Tempo" din Roma, vom fi în continuare considerați de către frații noștri întru
ârâiala generală by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/10211_a_11536]
-
aproape sigură, Biblia; măcar o dată și tot ar citi acest op fundamental! Apoi sunt convinsă că ar citi Don Quijote de la Mancha și, măcar prin frunzărire, Gargantua și Pantagruel. Nu cred că le-ar displăcea nici O mie și una de nopți, Decameronul și Povestirile din Canterbury. Iar dintre scriitorii secolelor XX și XXI, cred că i-ar gusta pe Rushdie, Márquez, Saramago și alții ca ei. Pentru că diavolilor, așa cum îi intuiesc eu ca virtuali cititori, le plac poveștile. În ce privește textele aberante, cred
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
ca un mare orchestrator de focuri și că toată ziua a dirijat cele trei sobe. Ne lasă să despachetăm și ne anunță apoi, cu seriozitate ludic-ironică, în jurul unei țuici de Zalău, "trismeron"-ul, programul pe care, sub inspirația onomastică a "decameronului", ni l-a făcut pe următoarele trei zile. Iată-l: Păltiniș, 17-20 dec.1978 TRISMERON DUMINICĂ 9 - 11 Program administrativ 11 - 1 Fundamentele filozofice ale istoriei artei 1 - 5 Dejun, repaus, lecturi 5 - 7 Meditații păltinișene 8 - 9 1/2
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
comun și nu poate deveni obiectul repetiției. Numai că în "perioada a doua" a Evului Mediu, spiritul, am văzut, pierde bătălia cu carnea și se retrage din lume. Cea mai bună ilustrare pentru această consimțire a înfrîngerii sale o reprezintă Decameronul lui Boccaccio, pe care Kierkegaard îl ignoră sau pur și simplu nu-l pomenește. Eliberarea cărnii de sub tutela represivă a spiritului este celebrată acum în chiar locul specializat al ascezei, în mânăstire, printre călugări și călugărițe, iar pseudo-mutul care se
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
Erau acolo previzibilele cotoare galbene de la Mercure de France, care-și avusese clipa sa de glorie; cele mai renumite producții simboliste de la sfârșitul secolului și unele tomuri disparate din O mie și una de nopți de Burton, Heptameronul Reginei Margot, Decameronul, Contele Lucanor, Calila și Dimna, ca și poveștile fraților Grimm. Nu mi-au scăpat nici Fabulele lui Esop, adnotate chiar de mâna lui Nierenstein. Medeiro mi-a Îngăduit să explorez sertarele mesei de lucru. Am dedicat activității două după-amieze. Puține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
umeri căzuți și mâneci bufante, semănînd cu un soi de paji medievali, le lipsea doar spada scurta, legată la brîu, așa cum văzuse el într-o carte franțuzească sau italienească plină cu desene porcoase, adusă de Iacobovici pe ascuns. Erau poveștile Decameronului, mai mult ilustrate decît tălmăcite, oricum, avea haz. Mărșăluiau transpirînd, cămășile erau închise la gît și dintr-un material gros, altceva nu se găsise la Schneier, el aducea postavuri și pînzeturi de la Buhuși și Sibiu, răcnind un cîntec nu prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
În ea dorința carnală, cum se Împletesc minciunile, rutina, obișnuințele și prefăcătoria chiar și În țesătura dragostei adevărate; și cum anii care trec ne privează de forța emoției și a nostalgiei totodată, iar totul devine șters și fad. Uneori, În Decameronul său de vineri seara, apărea și el, Într-o postură cam ridicolă, de parcă povestitorul Uri Gefen Îl analiza la microscop pe Uri Gefen Îndrăgostitul și izola fără milă elementul ridicol. Alteori spunea: „Până Începi să Înțelegi ceva, Îți expiră mandatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]