603 matches
-
volatilizarea lor, subțiind „mușchii și nervii” expresiei poetice. În Incunabule sunt proiectate amintirile unui intelectual care nu se cuplează direct la realitate, ci mediat, prin cultură. Primăvara este parnasiană, noiembrie e muzical sau preclasic, cu frunze căzând „decorativ”. Iubitei îi declamă „poeme sublimate”, iar mâinile „bibliotecarei din orașul gotic” desenează „sonate-n re minor”. M. scrie un Madrigal pentru Solveig, un Poem pentru femeile de jos pe care le-a cântat Villon. O tristețe difuză plutește peste toată această lirică, deși
MANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287996_a_289325]
-
ironică, autoironică și de sorginte livrescă. „Personajul”, care se poate identifica cu „autorul” (proza este o mică scenetă scrisă la persoana întâi), se trezește dintr-un vis revelator și, după un scurt monolog reflexiv, declară retoric: „Da, eram nebun”, apoi declamă din Odă (în metru antic) de Mihai Eminescu. El vrea să se creadă un al doilea erou al nuvelei gogoliene Mantaua, un nou Akaki Akakievici. Familia, trezită în miezul nopții, vine să asiste la scenă, dar, excedat de absurdul acestei
IVANESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287649_a_288978]
-
arbitrar noile lor variabile, f)r) m)car a lua în considerare cum anume ar putea ele modifică aștept)rile cuiva cu privire la rezultate. Deși aceast) chestiune crucial) nu este nici m)car pus) în discuție, Singer și colaboratorii s)i declam) c) acele corelații dintre variabilele putere și concentrare, pe de o parte, si r)zboi, pe de alt) parte, confirm) sau infirm) predicțiile celor dou) școli la care fac atât de vag referire. Prima, a doua și a patra regul
Teoria politicii internaționale by Kenneth N. Waltz () [Corola-publishinghouse/Science/2255_a_3580]
-
deplasând centrul de greutate de la situații la stările de conștiință. E drept că narațiunile sunt contaminate uneori de clișeele vremii („înainte de a face politica unui partid comunist ca partidul nostru, trebuie să faci din tine însuți instrumentul propriei tale politici” - declamă Ion Măcete în romanul Pasarela, 1979), însă nu componenta politică dă tonul epicului. Din acest punct de vedere, Dimineața, Peștele de fontă (1968), romanele Trufie (1974) și Pasarela alcătuiesc un tot, care tinde să sondeze în adâncime mentalitățile epocii. Paradoxul
STOICIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289957_a_291286]
-
Iași, 1892; Abraam, Iași, 1892; Povești și anecdote din popor, Iași, 1892; Și nouă, și vechi, Iași, 1893; Pe câmpul de onoare, Iași, 1893; Licențiații, Iași, 1894; 15 comedii, Iași, 1894; Bursucul, Iași 1896; Arta de a vorbi, recita și declama în societate, în public, pe scenă & ct., Iași, 1899; Să jubilăm!, Iași, 1901; Să râdem!, Iași, 1902; Orașul Iași, Iași, 1904; De scârba boilor, Iași, 1911; Regele Carol I și a doua sa capitală, București, 1916; Alte 15 comedii, București
BOGDAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285786_a_287115]
-
față de cei care îi făceau bine, nepătimaș față de cei care nu-l iubeau. L-am cunoscut ca pe un om vesel, chiar atunci când era serios, coleg și prieten de nădejde, receptiv la observații critice întemeiate, ironic față de cei care își declamau neputințele științifice, pătimaș chiar față de cei care interpretau eronat realități arheologice evidente. Dumnezeu să-l odihnească printre aleșii Săi. Vasile Chirica La aflarea tristei vești privind decesul bunului coleg și prieten, arheologi preistoricieni din Țară (prof.dr. M. Cârciumaru și conf.
OMAGIU BUNULUI PRIETEN ŞI COLEG. In: Arta antropomorfă feminină în preistoria spațiului carpato-nistrean by V. Chirica, G. Bodi () [Corola-publishinghouse/Science/303_a_644]
-
fi și o prelucrare. Intriga e ușoară, copleșită de tezism. Părinții Sorei, stăpâniți de prejudecăți, nu îngăduie însoțirea fetei cu plugarul Petre, încredințând-o unui negustor străin, hapsân, care o și părăsește. Tânărul, în prada unei disperări pe care o declamă în tirade romanțioase, lacrimogene, este gata să se înroleze. Însă intervenția unui boier mărinimos, plin de omenie față de țăranii de pe moșia lui (pe care o gospodărește singur, nelăsând-o pe mâna hrăpăreață a unor „arendași cumpliți”), se dovedește salvatoare și
VOINESCU I. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290627_a_291956]
-
Leben und Werke, Leipzig, 1911; Publicul nostru și teatrul, Arad, 1911; Teatrul de vară, Brașov, 1911; Este mișcarea noastră teatrală un lux?, Brașov, [1912]; Mișcarea noastră teatrală și zbuciumul sufletesc al intelectualilor de la noi, Brașov, 1913; Poezii și monoloage de declamat, Brașov, 1913; Văduvioara și alte șase monoloage, Orăștie, 1913; Viața intelectuală românească în orașele din Ardeal, Brașov, 1914; Teatrul la țară, Brașov, 1914; Îndemnuri, Brașov, 1914; Sestra Servatia [Sora Servatia], tr. I. Flajs Hansová, Praga, 1917; Pentru cei mici și
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
orice, poetul nu își alege cuvintele, nu acordă nici unora statut privilegiat. Se vrea doar „mânuitor”, nu și „mântuitor” de cuvinte, precum Lucian Blaga. Romantic de obârșie hugoliană, e hotărât să „mântuiască” nu vorbele, ci lumea. În loc de a oficia în sanctuare, declamă pe stadioane, în fața mulțimii. Situat la antipodul simbolismului, lansatorul de „manifeste” cultivă tot ceea ce contrazice mai sfidător principiile poeziei „pure”, și chiar recomandările din Arta poetică a lui Paul Verlaine. Logosul său (îndatorat, totuși, prefacerilor determinate de mișcarea simbolistă prin
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
-i să-i binecuvânteze pe miri, o. mare de colăcărie (conăcărie sau colăcășie), spusă de unul dintre vornici la poarta părinților miresei în momentul în care sosește alaiul mirelui, și o. la masa cea mare sau de dezlegare a mesei, declamată de vornic înaintea bucatelor. O. de nuntă cuprinde o adevărată aglomerare de motive și simboluri specifice, în variate exprimări metaforice. Mirele este un „tânăr împărat”, mireasa este „o floare crăiasă”, vorniceii sunt „feți-frumoși din ceea lume”, constituiți în „armata mirelui
ORAŢIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288566_a_289895]
-
marcând în același timp diferența ce o separă de poezia obișnuită - plată și refuzată, cum ar zice Ion Barbu, de idee. Ceea ce definește „pohemul” este îndeosebi aspectul său ludic, care favorizează amestecul vârstelor și proliferarea neîngrădită a fanteziei: „eu îmi declamam pohemele pe un teren de rugby/ gâfâind la grămadă/ mă credeam în concepții mâncam în spasmele lor crepusculare atât de pă/ rintești/ la masă îmi scoteam firește bascul meu de lemn/ mâncam frumos în imensa lor tristețe/ eram voios de
NAUM-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288373_a_289702]
-
Crezului apostolic în cetate. „Teologia pentru Moromete” este o pledoarie în favoarea gazetăriei creștine - o idee întâmpinată uneori de cărturari cu un surâs superior. Propriul rostirii teologice nu este doar vorbirea în șoaptă, sub un pridvor mănăstiresc, ci și adresarea răspicată, declamată în centrul pieței (care rămâne totuși o invenție „păgână”, mai precis grecească). Lipsită de această finalitate, recuperarea arhivistică a monumentelor tradiției riscă să transforme Biserica într-un muzeu de antichități. Adevăratul creștinism se descoperă și se trăiește nu în biblioteci
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
masa muncitorilor. «Măi fraților, măi uitaților, măi tovarăși!», sau să cuprindă torențial colectivitatea activă și peisajul muncii socialiste de la noi sau din Uniunea Sovietică. Cheltuind larg din forța lui verbală, acumulând vorbe care stimulează lupta, afectele sau imperativele omului, Deșliu declamă istoria Uniunii Sovietice, În Cântecul pentru legea cea mare stalinistă, și Îndoita semnificație a unui 7 Noiembrie: sărbătoarea Marii Revoluții eliberatoare, și cinstirea ei actuală, la noi În țară, prin Încleștarea În muncă, prin Întrecerile socialiste. El Împărtășește din viziunea
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
Republică abstractă și un Partid abstract, foarte mulți poeți se mărginesc, În fața diferitelor realități concrete pe care le Întâlnesc, să ia o atitudine contemplativă și În loc de a scruta adânc aceste realități, să se prostearnă facil În fața lor pentru a-și declama dragostea pentru Republică și Partid. Acesta e cazul atât În poezia lui Cezar Drăgoi, cât și În poeziile cu gospodării agricole ale lui Frunză. O asemenea atitudine față de realitate este numită de obicei optimism facil sau idilism. (Ă). Una din
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
literaturii existențialiste. Poet pe scenă, Emil Botta e actor în poezie: în acest sens s-a vorbit pe drept cuvânt despre teatralitate la el. Joacă un singur rol (pe al lui însuși), dar travestindu-se mereu, punându-și o mască, declamând monologic. Furișat sub travesti, poetul se lasă pradă viziunilor sale himerice. Ca să se exprime, sentimentul are nevoie la el de costumația teatrală, de spiritul imaginar al unei culturi, de lemnul scenei sub picioare, de mască. NICOLAE MANOLESCU SCRIERI: Întunecatul April
BOTTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285840_a_287169]
-
sociale. Preocupat de a servi un repertoriu național, A. compune, eclectic, pastorale idilice, cu aer desuet și interstiții de agrement, și drame istorice, ce preiau elemente de recuzită romantică (efecte tari, deghizări), amestecă monologuri prea ample și dialoguri fără savoare, declamate de personaje artificiale. În contextul literaturii române, nuvelele lui A. par, la data apariției - 1859, ediția în limba franceză, 1867, cea în limba română -, depășite și greu clasabile. Pentru prozatorul îmbătrânit, aceste scrieri ample sunt mărturia unei mutații estetice, contorsionate
ASACHI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
subiecte atât de sensibile. Așa că l-au convins să renunțe. Plancina mișcă din buze. Încearcă să-i deslușească întrebarea mută. — O să recite el? Dă din cap că nu și zâmbește larg. Nimeni nu s-ar mai aștepta să-l audă declamând pe scenă de când cu incidentul acela grotesc. O bancă s-a rupt sub greutatea unui spectator obez în timp ce el citea. Nici până în ziua de azi nu e sigur dacă nu cumva defectele lui au provocat râsetele acelea nebunești. E conștient
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
urcat pe scenă. Răsuflă ușurată. Nu e rândul Livillei. Se sprijină mai confortabil de spătarul catedrei și se pregătește să asculte în liniște. Poetul e protejatul ei, Maternus. Azi are prima lui lectură pu blică. Până acum a refuzat să declame până și în fața intimilor, pre tin zând că nu e făcut pentru gloria deșartă. Numai cu ea a acce ptat să facă schimb de păreri literare. A închis cu bunăvoință ochii la infatuarea proprie tinereții și, pentru a nu-i
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
gânditor prin sala zgomotoasă. Zâmbește apoi, după care adoptă o poziție mai puțin teatrală și spune: — Sunt unii aici, printre noi, care, chiar dacă nu-mi dez aprobă opera în sine, mă critică pe mine... Face o plecăciune. — ... Pentru că scriu și declam în public astfel de versuri. Surprinsă că vorbele lui fac ecou gândurilor ei, Vipsania simte cum roșește prostește. — Ce infatuat! mârâie printre dinți ca să-și ascundă nervozitatea. — Acestora..., continuă Maternus. Se întrerupe și privește parcă înadins spre ea. — ...Ca să-mi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pe Augustus cu puteri ce depășesc cu mult orice putere proconsulară ori tribuniciană. Oftează. Numai că Octavianus a fost dintotdeauna hotărât ca noua constituție să poată fi definită de orice roman prin cuvintele sfințite de tradiție: res publica! — O, Pace! declamă în acest moment Velleius Paterculus. — Pacea este într-adevăr o binecuvântare tangibilă, murmură crispat Nero. Dar a devenit prada și prerogativa învingătorului. Tânărul continuă cu patetism: — Gloria păcii este mai mare decât cea a războiului! Tiberius râde și îl răsplătește
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
ești banal. Irina, cu toată prietenia ei, nu poate să-mi facă nimic, iar gândul la Ela e ca ceva cum nu se mai potrivește pe ziua de azi. Duminică. Un popas la Constanța, și iar pe drum. Ceilalți dorm, declamă, cântă, fac dragoste. Eu îmi port melancolia la cele două ca-pete ale vaporului. Irina, sărmana, păzește, pentru mine, curentele. (Urmează o poezie de a lui Geraldy, copiată întreagă. Mi se păruse că se potrivește situației dintre noi, indiferent de versurile
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
vastăpe care o ai totdeauna la dispoziție. - Numai producătoare de neliniști, dar nu știu dacă îți dă vreocertitudine. - Nu-i interesantă certitudinea, ci drumul spre ea. Numai oamenii lipsiți de fantezie nu știu ce-i gelozia. - Ce tirade, iubită Ioana, parcă ai declama din Victor Hugo! - Ce știi tu!Și iar după o pauză: - Nici eu nu sunt geloasă. Scene stridente, fără nici o corespondență cu sufletele noastre, pe care le continuam însă îndelung, punem toată priceperea noastră de demonstrație și pasiune ca să le
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
citesc. însă instruirea mi-am definitivat-o în mănăstire. Se întrerupse pentru un moment, iar ochii săi priviră în gol, luând o expresie evlavioasă. — Toți psalmii aceia! Spuse pe un ton extatic și, imediat, întinzând brațul pe deasupra vasului cu friptură, declamă, ca și cum s-ar fi adresat unui auditoriu numeros: Strigați Domnului tot pământul! Slujiți Domnului cu veselie, intrați înaintea Lui cu bucurie... Tăcu deodată și brațul îi căzu la loc pe masă, într-un gest de oboseală. Chipul i se întunecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
vestmântul părului despletit și, mai departe, pe urma lor, brazi înalți, silvani iscoditori, veniți din pădurile negre - o lume de vis și de basm, surprinsă și încremenită locului la ivirea noastră în ținuturile lor aeriene. Îmi veni în minte și declamai, galant și glumind, versul antic, închinat Venerei: "Pămîntul așterne flori suave sub pașii tăi" și-i spusei cui a dedicat poetul aceste cuvinte. Ea mă sfida cu frumusețea ei. (Știa bine că tonul glumeț era o măscă ipocrită!) Dar deodată
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
În partea dreaptă a șantierului, direct În Piața Matache Măcelaru, unde avea să constate În tot perimetrul pieții, nu se afla țipenie de om. Desamăgit, Șeful Șantierului care era obișnuit să abordeze orice cunoscut și necunoscut făcând paradă oratorică și declamând unele bancuri pe care Tony Pavone le auzise de sute de ori avându-le tipărite În memorie, Șeful Șantierului Îi făcu semn să-l urmeze. Pe Bulevardul Dinicu Golescu, toate clădirile vechi și mai recent construite nu suferise În structura
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]