851 matches
-
distrugă. Făcând aceasta, ea se depășește pe sine însăși. Paradox creator, poate! Se constituie "forma" (moravuri, cutume, organizații, instituții...), dar dacă vrea să rămână vie, trebuie să se dezvolte distrugând ceea ce a constituit. Dialogică între pars destruens și pars construens. Deconstrucțiile și construcțiile merg mână în mână. Și arta cunoașterii stă în ajustarea la arta vieții ce se sprijină pe o astfel de dialogică 6. Morala, așa cum s-a elaborat ea începând cu secolul al XVIII-lea: universală, aplicabilă în tot
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
a ludicului, a oniricului, a tot ceea ce nu ținea de viața privată, ci era cauză și efect ale lucrului public. Este posibil, poate, să mergem mai departe. Și pentru a scoate în evidență sfârșitul unui ciclu, ceea ce am numit dialogica deconstrucției și a construcției, să ne apropiem de ceea ce este "epocal". Emergența unei alte epoci, în care căutarea morală a mântuirii, sub forma ei contabilă și cantitativă, începe să cedeze locul unui raport calitativ cu viața, în care cheltuirea își are
Revrăjirea lumii by Michel Maffesoli [Corola-publishinghouse/Science/1042_a_2550]
-
poziția de avangardiști își revendică un loc în cadrul unui muzeu de artă contemporană și automat o cotă pe piața de artă? Pot fi considerate pentru muzee aceste situații ca momente de "fractură", de clivaj, o lipsă a funcției educative, o "deconstrucție instituțională" cum a fost identificată de unii sociologi? Sînt întrebări ce își așteaptă răspunsul. Devine insistentă necesitatea unor studii sociologice centrate pe aceste teme de interes major pentru societate. Pentru moment, în acest stadiu al cercetării putem afirma că muzeul
Muzeul contemporan: programe educaționale by IULIAN-DALIN IONEL TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/1016_a_2524]
-
o iapă / urinînd Îndelung pe picioarele mele. Nu mai cred că metafizica / și folosirea În exces a poziției / misionarului / mai pot explica mareele / nebuniei mele.» Defetist, dar, paradoxal, oarecum expansiv ― deci asimetric cu el Însuși ―, obstrucționînd limbajul prin construcții și deconstrucții semantice, ducându-l, uneori, până la limita impulsurilor inconștiente, Marian Constandache osândește, cum ar spune Dostoievski, o mulțime de lucruri În sinea lui și reconstituie, la scară expediativă, universul sau lumea sa proprie, ca pe-o intrare prin efracție Într-o
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
Alianței Civice). Las deoparte că încă de la înființarea acestui partid au apărut frustrările, neînțelegerile, sindromul celor care doreau din afara partidului să-i determine politica. Greșală fatală care s-a acutizat, după alegerile câștigate în '96. Urmarea a fost una singură: deconstrucția, lipsa oricărui sprijin, pesimismul și frustrările continue, opoziția și participarea la putere, într-un cuvânt ambiguități atitudinale și confuzii pe toată linia dublate de cinismul unor politicieni lipsiți de orice scrupule, interesați de învârteli personale, având ca alibi tocmai idei
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
vine misteriosul călăreț singuratic, ca și întreaga serie de obiecte de televiziune ce ating statutul de filme-cult. Versantul european, de care țin și benzile desenate din Pif, nu este mai puțin viguros, posedând, ca o marcă specială, gustul iconoclast pentru deconstrucția stereotipurilor etice și rasiale. O investigație în cultura populară românească postbelică, atâta cât se articulează ea prin intermediul unei politici de traduceri atentă la umanismul socialist, probează voga lui Karl May și a literaturii sale. Retipărită în tiraje impresionante (introdusă în
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
energiile sale cu o viziune cosmică ce anulează, ca și la Pratt, disciplina verosimilității realiste. În ciclul dedicat rebeliunii sexuale și eliberării de cenzura frigidității diurne, Click, Manara este temerar și insurgent. În decorul societății italiene contemporane, Manara procedează la deconstrucția stereotipurilor și la o terapie de dezinhibare colectivă. Click este epopeea, burlescă și picarescă, a erosului ce explorează, cucerește și tulbură ordinea seculară a universului. Femeile lui Manara sunt, ca și femeile lui Pratt, întruchiparea misterului originar al libertății. Erotismul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
confirmă această tendință care-l va propulsa în postura de membru corespondent al Academiei Române. Dacă frondeurul „fauve” Adrian Maniu n-a făcut pasul decisiv către nonfigurativismul destructurant al avangardei, repliindu-se pe terenul „cumințeniei pămîntului”, este poate și pentru că impulsul deconstrucției semantico-sintactice s-a dovedit a fi, în cazul său, prea slab în raport cu plăcerea decorativismului imagist. Ceea ce unifică, în mod esențial, producția poetică din epocă a lui Adrian Maniu, Ion Vinea și Tristan Tzara este o acută conștiință a convenției literarului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
rău că epoca pașoptistă lipsește. Episoadele plasate în contemporaneitate sunt și ele expresive, subiectul pulsând în diverse medii sociale: universități, cluburi, spații interlope, funcționărime și boema artistică. Alunecarea lejeră de-a lungul istoriei este punctată prin câteva episoade bazate pe deconstrucția unor miteme precum vampirul, Omul negru, diavolul, virusul indestructibil, amalgamate într-o poveste despre supraviețuire și incertitudine. Atât omul trecător, cât și nemuritorul Zogru se luptă pentru a-și afla rosturile, cu teamă și cutremurare. În acest univers vast, personaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
text), însă maniera de lucru este (deși autorul nu a avut acces nici la Gravity's Rainbow, nici la V) destul de apropiată de cea a lui Pynchon. Mă refer aici la folosirea entropiei ca principiu de organizare și, simultan, de deconstrucție narativă. De asemenea, la asumarea aproape autistă a intertextualității, la vârtejul livresc în care ești împins, până dincolo de pierderea identității, pe măsură ce avansezi în poveste. Care poveste? O călătorie a Diavolului în Bucureștiul pe jumătate ceaușist-pe jumătate mitic, în luna aprilie
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Decembrie ’89 Deconstrucția unei revoluții Sa ucis. Călcați cu respect. Aici e sânge. A fost odată un cizmar... Vom muri și vom fi liberi! Libertate te iubim, ori învingem, ori murim! De Crăciun ne-am luat rația de libertate! Ceaușescu nu uita, vrem
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
unei întreprinderi sofiologice. Vocația peratologică a matematicilortc " Vocația peratologică a matematicilor" Pledoaria lui Gadamer este o chemare la chenoză, fără de care mintea, abătută de promisiunile neîmplinite ale Iluminismului, nu poate restitui demnitatea paradoxului în geografia vastă a ființei 2. Pe lângă deconstrucția radicală operată de hermeneutica fenomenologică, Louth așază o nouă stație filozofică: opera epistemologului Michael Polanyi. În acest context, ne este reamintit „principiul indeterminării”, al lui Werner Heisenberg (1901-1976 - fiul augustului bizantinolog german A. Heisenberg) și mutația metodologică provocată de succesul
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Michel Henry (1922-2002). Marcat în tinerețe de această redescoperire conceptuală a corporalității, M. Foucault s-a aplecat în calitate de gânditor social și istoric al ideilor asupra mai multor teme stringente, neglijate secole la rândul de tradiția filozofică europeană: nebunia, detenția, sexualitatea. Deconstrucția subiectului metafizic întemeiat pe cogito-ul cartezian beneficiază în scrierile lui Foucault de susținerea empirică și interpretarea structuralistă a unei vaste cantități de documente medicale, juridice și literare 1. În următoarele rânduri ne vom opri asupra unui singur aspect din opera
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
șuetă. Sedusă de postura oficial recunoscută de „regină a științelor”, în Occident teologia medievală a renunțat să mai fie cu adevărat profetică și autocritică, preferând construcția de sisteme metafizice în locul hermeneuticii Scripturii, sau refugiul în sentimentalismul pietist în absența unei deconstrucții conceptuale a idolatriilor politice și culturale. În Răsărit, teologia n-a perceput decât foarte târziu miza modernității și a secularizării, răspunzând fie printr-un vis totalitar (e.g. a treia Romă perpetuă), fie printr-o proiecție spiritualistă anistorică, încurajând izolaționismul liturgic
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
și ființare 4. Tema heideggeriană a „Ființei ca diferență” reprezintă pentru Jacques Derrida și Gilles Deleuze matricea compoziției unei noi ontologii a violenței. În cazul lui Derrida, aceasta se desfășoară într-o complexă „gramatologie”, al cărei scop este legitimarea practicii deconstrucției („echivalentul genealogiei”1 nietzscheene) din perspectiva unui anarhism semiotic global. Derrida încurajează percepția anarhică a lumii, care nu are început și sfârșit; lumea este o sferă lipsită de centru gravitațional, în care toate sensurile sunt „diseminate” inegal și incomplet, prin
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
special cazul lui Platon, în Sofistul”1. Chiar și atunci când țintesc dreptatea sau armonia, „virtuțile grecești” sunt modelate de mitul dominant al eroismului bazat pe etica sacrificiului, cărora li se propune - din partea creștină - ontologia păcii bazată pe etica iubirii. Dacă deconstrucția eticii lui Platon este relativ succintă, critica lui Aristotel cere mai mult spațiu. În pofida saltului major făcut în considerarea „diferenței” și a „particularității” - capitol la care Platon rămăsese restant -, etica Stagiritului e construită pe discriminarea practică aleatorie. Codul onoarei construiește
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
finalitate proprie individului. Atât abordările realiste, cât și cele accentuat constructiviste conduc la ideea instituirii sociale raporturilor agent - principal care, departe de a garanta primordialitatea ontologică a vreunuia dintre actorii constituenți (nici măcar a acționarilor), se află Într-un proces de deconstrucție și reconstrucție În funcție de puterea relativă a unora sau altora În sistem și, pe linie constructivistă, În consonanță cu ideologiile (științifice, religioase) dominante. În cele din urmă actorii constitutivi, legitimitatea intereselor, precum și capacitățile lor de acțiune sunt definite de societate Într-
Organizare și câmpuri organizaționale. O analiză instituțională by Mihai Păunescu [Corola-publishinghouse/Science/2104_a_3429]
-
lor, căci, alături de prostituțiexe "„prostituție" și pornografie, toate cele de mai sus servesc la umilirea femeilor și la menținerea lor în frică. Umilirea și înfricoșarea femeilor sunt ingredientele necesare ale patriarhatului. În afara acestor obiective strategice, legate de recunoașterea, explicarea și deconstrucția patriarhatului, de găsirea unui limbaj plecat din experiențele particulare și din imaginarul femeilor, feminismul radical activist a avut și are și o agendă practică: construirea unor centre de criză și a unor refugii pentru femeile bătute, mișcări pentru asigurarea libertății
Drumul către autonomie: teorii politice feministe by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Science/1944_a_3269]
-
raporturilor sociale reprezintă una din matricele unui impuls îndepărtat spre noi obiecte de interes pentru antropologi. Apariția unor cercetări centrate pe stratul social al "antreprenorilor", reflecțiile asupra condițiilor de reușită antreprenorială, eventual în versiunile etnice ale acesteia, accentul pus pe deconstrucția "spiritului de întreprindere" într-o reformulare mai mult sau mai puțin fidelă, însă legitimând în continuare temele weberiene, se prezintă astfel ca o imagine inversată a preocupărilor precedente ale antropologilor pentru "culturile", identitățile și "riturile muncitoare". În toate aceste cazuri
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
pe de o parte, să fie utilizate pentru a reintegra structurile epistemologice, chiar și pe cele radicale, într-o expectativă disciplinară nealterată, iar pe de altă parte, ele sunt resorbite într-un joc al oglinzilor infinit care traduce închistarea gândirii. Deconstrucțiile etniei sau ale categoriei de sex operate în anii șaptezeci și optzeci au oferit de exemplu piste de cercetare și de reflecție foarte bogate. Acestea puneau sub semnul întrebării, pe de o parte, viziunea implicită a unei esențe etnice arhaice
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
colecția sa "Simțul comun" de la Minuit, în anii 1970. Tot Bourdieu a prefațat volumul de la Seuil al lui Aaron Cicourel, reprezentant marcant al etnometodologiei. Există în fapt, și aici, apropieri și preocupări comune. Ne gândim în special la munca de deconstrucție a categoriilor publice și la conștiința acută a efectelor sociale ale acestora. Totuși între aceste paradigme există diferențe majore, adesea lăsate în umbră. Pe aspectele diferențiatoare vom insista. Fără îndoială, nimic nu este mai eficace pentru a specifica un punct
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
e benefică, chiar dacă rezultă dintr-o concurență pentru obținerea creditelor care permit cercetarea empirică altfel ne-am mulțumi cu o știință fără trup. Departe de a fi o legitimare pseudoștiințifică a doxei politice care incriminează sărăcia, a adus, dimpotrivă, o deconstrucție a faptelor diverse, o nouă exigență metodologică și noi întrebări care, contrar tezei ultrastângiste, tind să reziste logicii strict represive. Am arătat-o suficient: există, fără nici o îndoială, o parte de exagerare în reprezentarea violenței în școală, iar lucrările științifice
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
abordări comprehensive. Această abordare contextuală este necesară și pentru a înțelege mai bine posibilitățile și limitele acțiunii, în special când este vorba de transferul unor programe care au funcționat în contexte precise. Capitolul V Combaterea violenței Dincolo de deliciile ursuze ale deconstrucției, vom propune în acest capitol câteva piste de acțiune. Există acum suficiente programe evaluate pentru un asemenea proiect... chiar dacă nu există rețete și cu atât mai puțin soluții miraculoase. Naivităților simpliste ale analizei le corespund prea adesea "soluții" la fel de reducționiste
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
grup), cunoștințele psihopedagogice necesare sau formarea axată direct pe factorii de risc, tulburările de comportament etc. Formarea nu trebuie să vizeze aplicarea extraordinară a programelor de prevenire, ci integrarea practicilor preventive în practica obișnuită. Construcția violenței din continuitatea microviolențelor implică deconstrucția ei în perioade obișnuite. Or, o asemenea redefinire a politicii de formare a locului cadrului didactic se lovește adesea, în diverse grade, de o considerabilă iresponsabilitate politică. Roland și Galloway (2005), ca și Hargreaves, o denunță în Regatul Unit, unde
Violența în școală: provocare mondială? by Éric Debarbieux () [Corola-publishinghouse/Science/1097_a_2605]
-
limbaj: programul leibnizian al unei științe unificate și al unei limbi universale logico-semiotice, limbajul semiotico-filosofic peircian, revoluția metodologică și lingvistică reprezentată de Cursul de lingvistică generală al lui Ferdinand de Saussure etc.). Într-o epocă de pluralizare, de relativizare și deconstrucție, limbajul natural trebuie menținut ca sistem de referință universal pentru semantizarea experienței umane, pentru proiectele sociale cele mai îndrăznețe. Pozitivismul și intuiționismul au ignorat rolul proceselor lingvistice și semiotice; dar limbajul în bogata sa polivalență nu este un dat, ci
Semiotica, Societate, Cultura by Daniela Rovenţa-Frumușani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]