391 matches
-
caracter dilematic." Ironie, inventivitate, precizie. Sînt instrumente care pot depăși impasul în care se găsește pentru moment "critica poeziei". în capitolul dedicat lui Mircea Cărtărescu, Andrei Bodiu este hipnotizat de Levantul. Comentariul se întinde pe pagini bune avînd ambiția să decripteze și să interpreteze parodiile. Apoi cade în capcana epicității textului - încearcă să reconstituie firul. Se întrepătrund citate din poem cu fragmente din Postmodernismul românesc. Andrei Bodiu ar vrea să-l facă să vorbească pe poet în toate "limbajele" deodată. De
Poezia optzecistă în stil academic by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/15797_a_17122]
-
de artistă acumulate în cele mai diverse ipostaze ale sale. Dacă în copilărie a călătorit prin Europa și Africa, alegând ca după Revoluție să locuiască la Timișoara, înseamnă că aici vede o lume plină de simboluri ce așteaptă să fie decriptate. Anul acesta a fost cooptată în echipa de cercetători de la Centrul Kabbalah din Londra, unde a studiat cele 72 de semne, coduri aramaice derivate din limbajul arhaic aramaic, cel în care a comunicat Iisus cu discipolii săi. Astfel, Linda și-
Agenda2004-46-04-c () [Corola-journal/Journalistic/283039_a_284368]
-
activ în cadrul întregii psihologii și nu doar în domeniul personalității. În ciuda faptului că toate aceste teorii permit o prezentare amplă a ceea ce numim sistemul de personalitate, răspunsul la întrebarea fundamentală “Ce este personalitatea?” rămâne în continuare o dilemă dificil de decriptat. Nu există, cel puțin până acum, un răspuns clar la această întrebare. Fiecare teorie poate fi parțial corectă sau putem spune că toate sunt parțial corecte. Asta ne permite să credem că răspunsul corect la întrebarea avansată este în fapt
Psihologia personalității () [Corola-website/Science/314092_a_315421]
-
trimis cu gândul la Fuga morții,poemul emblematic al lui Paul Celan, despre care se spune că a reabilitat limba germană ca purtătoare de valoare literară. In Germania este studiat în școli în cadrul programului de asumare a trecutului (Vergangenheitsbewălti-gung), hermeneuții decriptează în el mereu alte izvoare și înțelesuri, s-a descoperit că singtagma „laptele negru " a fost împrumutată de la poeta bucovineană Rosa Felstiner, iar paternitatea faimoasei formule „moartea este un meșter german" aparține altui poet evreu de limbă germană din aceeași
O carte cum nu s-a mai scris by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6203_a_7528]
-
pe departe o operă istorică; după cum nu este nici operă secretă, „de sertar“, pentru că Tabla finală lămurește în detaliu nu doar identitatea tuturor personajelor, chiar și pe a celor neînsemnate, ci și pentru că înseși povestirile alegorice din text apar acolo decriptate în detaliu. Este de fapt o construcție retorică elaborată, speculînd cu abilitate convenția fabulei. Două registre distincte se împletesc de-a lungul romanului: cel al retoricii pure, ascultînd doar de propria dinamică internă; și cel istoric, aparentă relatare a unor
Barocul pe malul Bosforului: DIMITRIE CANTEMIR by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4073_a_5398]
-
a creat o stare de așteptare care a luat sfârșit doar odată cu simfonia. Semyon Bychov a etalat o concepție influențată poate de muzica franceză, deci mai puțin dramatică, dorind să estompeze șocul „catastrofei” și să acorde ascultătorului privilegiul de a decripta sentimentul și motivația care au generat această scriere. Dacă a urmărit într-adevăr acest lucru, a reușit cu prisosință. Jordi Savall și Dinastia Borgia Este un cadou al zeilor atunci când minunatele sonorități ale arcușului mânuit pe strunele violei lui Jordi
Pe marginea unui itinerar violonistic by Corina BURA [Corola-journal/Journalistic/84000_a_85325]
-
Cosmin Ciotloș O anume imprecizie de încadrare pare să planeze, trebuie s-o spunem, în titlul ales de Ion Simuț pentru cea mai recentă carte a sa, Simptomele actualității literare. Cum decriptăm ușoara metaforă, cum definim și cum adaptăm teoretic primul termen - mai degrabă medical - unei realități ce aparține atât de acut zonei culturale? Ar putea fi vorba despre o lejeră miză patologică din familia ieremiadelor scriitoricești, care caută cu tot dinadinsul
Idei contagioase by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8695_a_10020]
-
introductiv, care însoțește ultimul volum din serie, acesta respectă, și el, regula jocului. Litanii pentru Horia (1975), Dialectica vârstelor (1977), Tinerețe fără tinerețe (1978), Spectacol (1979), Veșnica reîntoarcere (1979) sunt parcurse atent, pas cu pas (uneori poem cu poem) și decriptate în ceea ce au ele criptic (posibile aluzii culturale care motivează, în unele cazuri, posibile abordări de sens). Foarte multe dintre marginaliile de aici sunt, critic vorbind, strălucite. În chip neobișnuit, Lefter nu le supralicitează, preferând să le mențină într-un
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
indexare a acestui plan aluziv de adâncime ar necesita un spațiu de câteva ori mai întins decât cel al unei cronici. Și, ca orice astfel de demers detectivistic, și-ar vădi, în cele din urmă, slăbiciunea. Cine mai stă să decripteze, în subteranele acestui galimatias eterat, un clin d’oeil către Moartea lui Ivan Ilici, cel care, aflat pe ultimul prag, pronunța iată-mă pe post de iartă-mă, convins că, totuși, se va face înțeles de cine trebuie: „abia aștept
Veriga lipsă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5912_a_7237]
-
o nimerea." Un simbol și două tablouri Romanul are dublă raportare la tradiția creștină, prin titlu și prin principiile de construcție narativă. Titlul reia formula prezentă pe biletul lăsat de ucigaș: În numele porcului. Chiar din primele capitole, psihiatrul poliției îl decriptează asociind religie și pictură, lingvistică și simbologie: o formulă "întoarsă" a celei care încheie rugăciunea ("În numele Tatălui, al Fiului și al Sfântului Duh"), echivalarea între porc și diavol, prezentă în mentalul colectiv, bazată pe corelarea porcului cu ignoranța și păcatul
Deliciile unei prefăcătorii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7114_a_8439]
-
explorate. Primul e cel așa-zicând tehnic, în lumina căruia cartea e un imens inventar de aluzii culturale și de intertexte, o imensă „comedie a literaturii” (Nicolae Manolescu). Următorul, cel politic, la care se oprește pe larg Ion Bogdan Lefter decriptează zecile de esopisme disimulate în versuri (și mai ales în bonusul dramatizat care e varianta cântului al unsprezecelea). Despre acest traseu pomenește și Ovid S. Crohmălniceanu în Amintirile sale deghizate atunci când rememorează ședințele cenaclului Junimea în care epopeea a fost
Poeme vechi, nouă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4582_a_5907]
-
din generația pașoptistă, Cipariu în primul rând, dar și ceilalți, au tăinuit talentul lor poetic, lăsând poeziile în manuscris sau tipărindu-le în publicațiile brașovene („Foaie pentru minte, inimă și literatură”) sau blăjene („Organul luminării”) cu pseudonime încifrate, greu de decriptat, și numai în postumitate pe baza corespondenței lor publicate în corpusul epistolar G. Bariț și contemporanii săi. Așa este cazul acestui atât de puțin cunoscut Ioan Rusu (1811-1843), un „Cârlova al Blajului”. Pentru cercetătorii literaturii didactice românești, numele lui era
Școala ardeleană în câteva restituiri literare by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/5269_a_6594]
-
de culpabilizare a celor care nu condamnă atacurile forțelor NATO împotriva Iugoslaviei. Aici, însă, rușinea are și conotații politice vizibile, care pot ține de un anumit tip de opțiune, pe care cei ce se rușinează că sînt români nu îl decriptează pînă la capăt, dacă e o opțiune pînă la capăt lucida - sau, iarăși posibil, capătul acestei opțiuni are nevoie de un rest, constînd în amintită declarație de rușine. Lăsînd deoparte declarațiile de rușine care țin de prezență gunoaielor de pe străzile
Rusinea de ai tăi by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17855_a_19180]
-
de o a doua ediție a unui jurnal cunoscut, ceea ce creează falsa impresie că ar fi vorba de un document nou, dezvăluit acum, în postumitatea prozatorului. Ar fi fost util un aparat critic, care să încerce, în primul rând, să decripteze inițialele desemnând anumite persoane (necunoscute), de care e plin jurnalul, creând cititorului un sentiment de frustrare. Ni se oferă spre lectură o confesiune în care tocmai dezvăluirile unor secrete sunt principala curiozitate, dar promisiunea este obstrucționată de misterioase inițiale: scriitorul
Jurnalul ca impostură by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12584_a_13909]
-
biograficului este de aceea firească la Cioculescu. De ase-menea, iuțeala cu care decodează versuri dintre cele mai ermetice - oroarea de emoție necontrolată îl caracterizează din plin pe acest critic. într-un alt pasaj din Amintiri (1981), povestește cum i-a decriptat lui Lovinescu în numai cîteva fraze un vers obscur al lui Mallarmé. Lovinescu a reacționat dur, spunînd că simplifică nepermis un poem. După cîtva timp, povestește Cioculescu, interpretării i-a fost recunoscută valoarea chiar de către Lovinescu... Nu era un vers
Critica nemuritoare a detaliului by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/14845_a_16170]
-
se prefigurează ca eră a incredibilului, cineaștii înclinați spre meditație se refugiază inevitabil în echivoc. De unde și ambiguitatea fabulelor cinematografice pe care le livrează unui public în genere blazat. Lars von Trier e conștient că asupra generațiilor tinere - obișnuite să decripteze filmul și să-i depisteze cel mai mic artificiu - nu se mai poate acționa decît vizîndu-se percepția subconștientă. Înarmat cu această mărturie, crticul se poate hazarda să limpezească oarecum ceața în care se plutește la capătul celor 139 de minute
Moralități pentru mileniul III by Irina Coroiu () [Corola-journal/Journalistic/15734_a_17059]
-
cuvinte mai mult sau mai puțin uzuale putem să ne facem înțeleși și într-o limbă străină. Întrebarea care se pune este însă dacă în felul acesta transmitem exact tot ce am dorit să comunicăm și dacă am izbutit să decriptăm integral mesajul celuilalt. Herta Müller este, probabil, cea mai cunoscută scriitoare germană născută în România. Născută într-un sat bănățean, la mijlocul anilor '50, a avut parte de un destin care, pînă la un punct, este tipic sașilor și șvabilor din
Întîlnire cu alteritatea by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/12043_a_13368]
-
o contestă). Și în ce ar fi constat viteaza șopârlă? Două personaje, tată și fiu, numite Nicolae și Nicu... Ei, cum ar fi dacă am lua toată literatura la bani mărunți să vedem de câte ori apar prenumele cu pricina și să "decriptăm" fiecare ocurență ca pe o trimitere la Ceaușescu? În felul acesta procedează, de altfel, câțiva critici nouăzeciști, care cred că Roșu vertical de Nichita Stănescu (în toate volumele lui un extraordinar colorist) e un simbol al partidului comunist. Dar să
Despre interpretare by Sorina Sorescu () [Corola-journal/Journalistic/15133_a_16458]
-
educați la școala filozofiei occidentale. În literatura pulp, pentru cititorii proveniți din clasa muncitoare era mai puțin vorba de crimă și de procesul detecției, cât despre zbaterea detectivului hard-boiled de a-și păstra independența muncii, despre îndemânarea lui de a decripta diferențele sociale și de clasă studiind amănuntele de îmbrăcăminte și decor, despre îndemânarea lui fizică și retorică și despre relațiile lui chinuitoare cu femeile” (Smith, 2000: 16-17) Pe celălalt versant, potrivit acestei interpretări, se ajunge tot la o literatură care
Fabrica de ficțiuni by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/5094_a_6419]
-
vânau, uneori dezgropau rămășițe pământești ale foștilor sfinți, adică foști oameni, deveniți sfinți, pe care mai apoi le puteau comercializa. Mari afaceriști! Ei bine, unul nu poate vorbi articulat, nu scoate decât niște sunete bizare, mereu aceleași, iar celălalt îi decriptează vorbirea oraculara, vorbind, la rându-i, într-o limbă care nu e nici italiană, nici latină, ci un amestec foarte hilar. MN: Sunt multe personaje? VZ: Multe. Dacă nu ești atentă, riști să le încurci, să le confunzi identitățile și
Un român care a facut vâlvă by Michaela Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/12268_a_13593]
-
contactului cu subconștientul; ideogramele spontane - studentul va învăța o tehnică de a accesa subconștientul pentru a genera o ideogramă în a cărei encriptare grafică se regăsesc caracteristicile țintei. Playfair - studentul va folosi o matrice de extragere a informației pentru a decripta informația conținută în ideogramele spontane. Stagiul 2 cuprinde: S2 NIMO - utilizarea programării neurolingvistice pentru a extrage date de nivel superior; S2 Fonic - un punct de răscruce unde zgomotul mental este eliminat. În cadrul stagiului 3, S3 schița locului, studentul va învăța
Agenda2003-43-03-d () [Corola-journal/Journalistic/281637_a_282966]
-
un cititor virtual. În acest caz, fiind vorba de o scriere zămislistă din inimă, cititorul virtual este indicat explicit. Cartea se adresează în primul rând sensibilității sale, se întemeiază pe mici complicități afective și coduri de comunicare mai greu de decriptat de cineva din afară. Așa se și explică unele comentarii vulgare apărute în presă, în legătură cu episoadele în care autorul își descrie, cu voluptate, etapele toaletei de dimineață, ca premisă sine qua non a confortului cotidian. Privite din afară, detașat, rece
Rațiunile inimii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7787_a_9112]
-
plan ironic, alteori liric, atât mutațiile majore ce pot schimba ontic individul cât și permanentă iraționalului în gândire, cu tot arsenalul sau - de la sublimul sacralității, la obscurantism și conveniente. Pline de haz și aluzii la contemporaneitate (unele nu le-am decriptat), personajele lui Dan Negrescu ne obligă într-adevăr să coborâm "în lumea perfid ignorată a propriei noastre conștiințe". În fluctuantele straturi de încredere și neîncredere, de revoltă și nepăsare, de Orient și de Occident. Dan Negrescu, Epistolar Imperial, Editura Paideia
"Istoria nu are nici o noimă" by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/18117_a_19442]
-
funciar al constatărilor, acesta rămâne, totuși, transparent. Nu despre sentințe malițioase e vorba (Negrici nefiind un critic de verdict, și cu atât mai puțin unul tentat de execuții). Doar că nonșalanța cu care rețetele celor doi extrem de populari poeți sunt decriptate e de natură să le relativizeze, nu-i așa, tocmai inefabil. Mai mult, faptul că Eugen Negrici nu se agață de chichițe prozodice, ci proiectează, cum a și promis, narativ, în registru larg, biografic și bibliografic, face ca demonstrația lui
Figura unui critic literar by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3915_a_5240]
-
acestor eseuri (divizate în funcție de temă) nu le poate neglija nici pe cele ce urmăresc conflicte arhetipale (paricidul sublimat Freud - Jung), nici pe cele ce schițează lecturi în cheie hermetică (acela dedicat romanului lui Ken Kesey ori cel în care sunt decriptate șapte trepte de combustie prezente în Cartea Oltului ). Demersul critic înregistrează o "cădere "(în nici un caz valorică) în contemporaneitate o dată cu eseul despre "nostalgiile integrării", eseu în care se constată inexistența deschiderilor ontologice românești către democrație; volumul se încheie cu "două
Lupus in Fabula by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/16875_a_18200]