1,118 matches
-
baroc sunt doar două exemple. Memorabile. Mai mult ca sigur, astfel de sintagme ar fi făcut vogă la Cenaclul de Luni, cu treizeci de ani în urmă. Dar nu-i timpul pierdut nici acum. Interesant și original e, de asemenea, decupajul. Pentru Mihail Vakulovski, trei sunt fronturile principale ale poeziei optzeciste: realul, textul și psihoza. (În Flashback 1985, Ion Bogdan Lefter identifica tot trei tipuri de poeți, prozaizanți, conceptualizanți și, în fine, orgolioși moraliști.) Pe undeva, cele două clasificări se aseamănă
Scriitorii români de ieri by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5884_a_7209]
-
cercetări pe această temă, ci au fost blocate și recuperările sau reeditările operelor unor cercetători mai vechi. Nici chiar marele Iorga, oficial acceptat de regimul comunist (mai ales după adoptarea liniei naționaliste de către ideologii lui Ceaușescu), nu a scăpat de „decupajul” cenzurii, care a oprit reeditarea critică a unor lucrări de referință ale savantului, cum ar fi Sate și preoți din Ardeal (1902) ori Istoria Bisericii Românești și a vieții religioase a românilor (2 vol., 1908-1909). Pe de altă parte, profesorii
Un text dezgropat din colbul arhivelor by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5559_a_6884]
-
apucat într-o zi și le-am spart, spre enervarea vădită a Mamei, cu unghiile, ca pe niște beșici apărute pe piele cînd stai prea multă vreme la soare. Iar bordura de lemn traforat care tivea, sus, tărnațul nostru, cu decupaje în formă de soare și de porumbei, cu care Ticu împodobise, în cinstea lui Mica, tărnațul, a ajuns la Pestrița. Cîteva bucăți care n-au încăput acolo au fost însă socotite de Tinu destul de bune pentru a fi puse la
Grădina by Marta Petreu () [Corola-journal/Journalistic/5680_a_7005]
-
era gestul emancipator, modul suprem de a manifesta liberul arbitru. Estetică lui Criști Puiu este una radicală și ea ține de asumarea unui punct de vedere față de realitate care este la fel de radical precum gestul crimei. Fiecare act nesemnificativ în logica decupajului se dovedeste fundamental din perspectiva întregului. Ceea ce constituie legat o sumă de nonevenimente creează articulațiile unui supereveniment, crimă, pentru că apoi, finalul filmului să demonteze încă o dată crimă transformând-o în non-eveniment, subiect de fapt divers. Mecanismul pus la cale de
Străinul din Aurora by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5688_a_7013]
-
acestui festival îi revine unui alt tânăr regizor, Andrei Dăscălescu, cunoscut pentru excelentul documentar Constantin și Elena, iar prima ediție a festivalului în 2009 purta și semnătura cunoscutului critic de film Mihai Fulger. Dincolo de competiția propriu-zisă, festivalul oferă și un decupaj filmic (shorts-up, Oscar shorts, umbre, filminute) din festivalurile de profil, de la anim’est, Next, sau din secțiunile dedicate scurtmetrajului de la cele mari precum Tiff. Câteva întrebări mi se par esențiale în acest context. Ce aduce scurtmetrajul unei filmografii care se
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
se întâmplă” nimic, masa sa critică rezidă din această acumulare. Este ceea ce scurtmetrajul nu-și poate permite, o altă viteză operează în cadrul lui și această viteză îmi place, ea mă duce în punctul zero al cinematografiei la kinetoscop, la simplul decupaj cotidian din filmele fraților Lumière, dar și la exploziva imaginație a lui Georges Méliès care îl descoperă în regizor pe magicianul modern. Scurtmetrajul are ceva dintr-un număr de magie, iar magia a însoțit acest mic festival nemțean. În mod
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
despre acea lume mai mult decât o poate face un lungmetraj documentar. Dintr-o altă substanță, una ironic-derizivă, este alcătuit documentarul Hoț de biciclete al lui Vlad Ursulean - aluzia la filmul lui De Sica apare explicit în film prin câteva decupaje memorabile -, însă ceea ce pare la prima vedere de o amuzantă lejeritate devine o mise en abîme a unei societăți a indiferenței. Există și o altă serie de filme care plonjează în abisal, filme ale anxietății, filmele-experiment, psihedelice și ușor macabre
Filmul de piatră (ediția a II-a, 6-9 ianuarie, Piatra Neamț) by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5834_a_7159]
-
Sally Hawkins. Genul filmului: Comedie, Dramă, Istoric. Durată: 113 minute. Premiera în România: 25.03.2011. Produs de: Number 9 Films. Distribuit în România de: Odeon Cineplex. We Want Sex era titlul inițial al filmului lui Nigel Cole, pornind de la decupajul uneia dintre lozincile afișate pe o pancartă de către femeile aflate în grevă la sucursală Ford din Dagenham, Marea Britanie. „We Want Sexual Equality” exprimă foarte bine dezideratul muncitoarelor plătite inechitabil cu mult mai puțin decat angajații bărbați pentru același număr de
Ce vor femeile by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5583_a_6908]
-
pare un foarte inteligent joc de strategie culturală. Ion Manolescu l-a construit impecabil. Are răspuns pentru orice obiecție. Citiți-l și, în ciuda tuturor aparențelor, veți vedea cât de greu e să-i găsiți fisuri. Acesta e numai un posibil decupaj din articolele volumului Benzile desenate și canonul postmodern. El lasă, vrând-nevrând, pe dinafară câteva eseuri critice, nu toate convingătoare, dar, toate, foarte interesante. Le enumăr doar premisele, cât să vă faceți o idee: despre incorectitudinea politică a lui Creangă, oarecum
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
din BD intră în acțiune (1970), există doar câteva saluturi: de două ori militărosul să trăiți, de două ori neutrul bună ziua și - către o femeie - o dată săru’mâinile și o dată sărut mâna. Prima explicație a puținătății formulelor de salut e decupajul narativ: ca și în literatură, o convenție de verosimilitate presupune omiterea elementelor neesențiale, astfel ca dialogul să aducă doar elementele necesare progresiei acțiunii. Prezența formulelor e justificată doar de nevoia de a caracteriza situația sau relația dintre personaje. Dincolo de logica
Formule de salut by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5638_a_6963]
-
putem surprinde prin fardul gros de ipocrizie și respectabilitate o altă identitate a doamnei Pujol. Cu delicatețe, Suzanne Pujol extrage din cartea amintirilor anului 1952 câteva pasaje amoroase pentru a-l încredința pe Maurice că Laurent nu este fiul lui. Decupajul pe care-l face malițios Ozon acestor aventuri este unul strict sexual. Răsturnată fie în iarbă, fie pe o canapea, fie cu șoferul anonim zâmbind prostește cu cricul în mână, fie cu avocatul de succes zâmbind superior, pe atunci proaspăt
Iubire, bibelou de marțipan by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5489_a_6814]
-
ca acelea de mai sus, în pagina 7 a numărului 34, revista publică un fragment de John Dos Passos, „Alegeri în Statele Unite, Numărul unu”, un fragment care ocupă întreaga pagină. Dos Passos nu este ales, cum lesne se înțelege din decupajul tocmai al acestui fragment, (...) pentru valoarea sa literară, ci pentru „dezvăluirile” cu privire la corupția și imoralitatea sistemului electoral american. Doar că, datorită acestei conjuncturi, publicul cititor al Gazetei are astfel acces la un text de literatură americană de cea mai bună
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/5495_a_6820]
-
care se datorează poeticii dimoviene. Autorul nu rămâne, nici în aceste compuneri „pe o temă dată”, prizonierul formulei consacrate. Sumarul conține 13 secvențe - cifră deloc întâmplătoare, căci o întâlnim și în sumarul volumului anterior, Dialectica vârstelor (1977) -, reprezentând tot atâtea decupaje din scenariul consacrat. Dicțiunea poetică dimoviană rescrie (sunt tentat să spun și eu, ca și editorul, postmodern) textul folcloric, oferindu- ne o demonstrație de măiestrie literară, defel disonantă în contextul poeticii „ultimului Dimov”. Dacă facem abstracție de planul epic, de
Ultimul Dimov by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4490_a_5815]
-
impresionistă, ca acelea ale lui Thibaudet, Lovinescu sau Călinescu, din care literatura să răsară nudă din spuma artei pure? Obiecții vechi cât lumea literară! Scrie, în cele din urmă, Paul Cernat: ”...Cei de la Critic/ Atac, și alții încă, propun alte decupaje ale istoriei noastre intelectuale decât eternul maiorescianism sau mai recentul etalon al onorabilității burgheze reprezentat de Lovinescu- Zeletin.” Iată și ultimul ciomag la carul cu oale! Apreciez ironia subtilă din „eternul maiorescianism”, care îmi sună și ea cunoscută. A se
Tot despre „noua“ critică de direcție by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/3287_a_4612]
-
încurcat, fiindcă regionalizarea fusese deja amânată până după intrarea în vigoare a Constituției". Teamă și mulțumire Cristian Preda a scris că pe de-o parte lui Liviu Dragnea îi este teamă de amânare pentru că ar putea absenta "cei nemulțumiți de decupajul administrativ, în primul rând de capitalele regionale. Amânarea nu-i mai îngăduie ministrului să trișeze". Pe de altă parte, spune că Victor Ponta ar fi mulțumit de amânare "întrucât Crin Antonescu rămâne astfel în plan secund. Primul ministru poate trișa
Preda despre referendum: De ce Ponta e mulțumit și Dragnea se teme by Covrig Roxana () [Corola-journal/Journalistic/36663_a_37988]
-
să accepte un joc cu o regulă simplă: dacă o face să râdă, mai primește un an de viață. Structura narativă amintește de filmul mut: scenele întâlnirilor cu moartea separă între ele cele șase role, tot așa cum inserturile delimitau imaginile. Decupajele biografice aduc în broderia confesiunii aspecte patetice: sărăcia din copilărie, nepăsarea tatălui și nebunia mamei, pasiunea pentru o artistă de circ, semnele talentului vizibile pentru cine știe privi, călătoria în America. Episoade mărunte luminează cât de cât secretul actorului și
Revelații italiene by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3702_a_5027]
-
167) plus un imn de final (threnos fără sfîrșit)), toate - încadrate simetric de două balade scrise în tradiție medievală (balada a 11-a și, respectiv, a 12-a) ce par traduse dintr-o limbă veche, Partea din toate... apare ca decupaj dintr-un flux, după o logică internă dificil de aproximat. Cu puține excepții care strălucesc prin concizie (din păcate, nu și prin altceva), textele „imnice” sunt ample, stufoase, cele mai ample și mai stufoase fiind și singurele cu subtitlu: cel
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
care-l orientează pe dedesubt: așa sînt, de pildă, „iadeșul”, „menghina”, „fărîmițarea” timpului, „povestea fără sfîrșit” ș.a. Fluxul aluvionar al conștiinței din poemele ample alternează cu esențializarea elaborată a altora, aproape gnomice. Sintaxa e întortocheată, manieristă, dar fluidă, subtil incantatorie, decupajele biografiste, concrete, fiind prinse și înfășurate strîns în pînza reflecțiilor abstracte. S-ar putea specula, aici, pe marginea legăturii subterane dintre atracția traducătorului pentru Cervantes și Baltasar Gracian, pe care ni i-a redat în versiuni cvasicomplete, și metafizica „barocă
Poezia ca bio-Biblio-grafie by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3508_a_4833]
-
acestor rânduri nutrește convingerea că unele gesturi, rezultate din momente trăite, nu pot fi evaluate în profunzimea lor prin detașarea dată de netrăiri similare. Judecata morală nu ține în nici un caz de un simplu exercițiu retoric, cum, de altfel, nici decupajul "tehnic", prin care se obține cunoașterea prin de-construcție a "obiectului" literar, nu se deschide întotdeauna ca eliberare a unghiului de valorizare. Și chiar dacă, în acest din urmă caz, momentul "instrumentului de lucru", necesar cu precădere cînd este vorba de
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
fi „un foarte original roman, mai mult, primul mare roman al literaturii române, ignorat ca atare”. Argumente: „Aspectul (...) memorialistic e înșelător: biografia autorului, care le-a furnizat materia primă, nu e evocată, pur și simplu, ci prelucrată savant, supusă unui decupaj și unei reconstrucții de tip ficțional...” (Ion Bogdan Lefter, Scurtă istorie a romanului românesc (cu 25 de aplicații), Paralela 45, 2001, p.14). Continuând în aceeași paradigmă raționamentul de mai sus, trebuie subliniat că dificultatea integrării Jurnalului fericirii în istoria
N. Steinhardt și genul eseistic by Adrian Mureșan () [Corola-journal/Journalistic/3787_a_5112]
-
lecturi și relecturi (de la Nabokov și Saul Bellow până la Márquez și mai departe până la obscurii Enzo Siciliano, Ian Caldwell și Dustin Thomason). Numai că în nici unul din aceste cazuri scriitorul nu produce dovada asimilării lor. De cele mai multe ori, sunt simple decupaje. Fără, deci, comentarii marginale, fără reflecții interpretative. Nu un mare cititor ne întâmpină aici, ci un (foarte robust, altminteri) bricoleur. În consecință, nu i-aș mai da dreptate lui Paul Cernat atunci când consideră remarcabilă o sugestie, în definitiv, protocronistă: aceea
Caietele Princepelui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3622_a_4947]
-
imperiale. Așa se explică de ce Baudrillard apare, și în acest volum, drept gânditorul cel mai apropiat de orizontul ei critic-speculativ. Corina Ciocârlie se numără printre puținii, din păcate, eseiști, de la noi, care scriu cu ardoarea cititorului devotat. Pasiunea respiră prin decupajele executate, iar din felul în care asamblează idei, mereu cu o grijă aparte, reținem că trăirile proprii o ghidează, nu o dată, spre verdicte interioare. În câteva rânduri scriitoarea se lasă dusă de valul concluziilor mulțumitoare și joacă la limita ficțiunii
Frontiera care ne apropie by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3396_a_4721]
-
rezolvă în miracolul iubirii. Pare melodramatic, este melodramatic, dar în limitele bunuluigust. Deși construcția este foarte elaborată și poate prea ambițioasă prin numărul mare de aspecte pe care vrea să le atingă, încrengăturile ei narative se urmăresc ușor pentru că tehnica decupajului și montajului cinematografic este excelent stăpînită - cu foarte puțin efort de imaginație, putem spune că odată cu lectura romanului am văzut și transpunerea sa cinematografică. Replici alerte alternează cu monologuri care clarifică, rezumă, comentează cîte o situație, sau caracterizează cîte un
De la Sankt-Petersburg prin Leningrad și retur by Marina Vazaca () [Corola-journal/Journalistic/2885_a_4210]
-
spune că el era cel agreat de taberele adverse, pentru a realiza consensul... Prestigiul lui Gabriel Dimisianu se datorează practicării unui fel de-a fi și unui cod al onoarei, de respirație antebelică. Familia, de pildă, e aproape inexistentă în decupajele sale memorialistice. Ea apare doar în câteva rânduri: când este repartizat, imediat după facultate, aproape de localitatea viitoarei soții, când încearcă să deslușească adevărul unei fotografii și atunci când librăria hipnotizează și sfârșește - în ochii copilului Gabriel - într-un destin patern aproape
Vocația seninătății by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/3223_a_4548]
-
între «tehnica reportajului» și autenticitate, aproximăm drept realistă ficțiunea înseși, mai ales cînd regimul autenticității își supune în bună parte proza zilelor noastre, evoluată încă din postmodernitate către faptul divers și senzaț ional, confiscate printr-un demers neonaturalist în formula decupajului premeditat”. Așadar o mișcare de maree. Mai întîi evenimentul (factor sacrosanct al reportajului) trece în ficțiune, apoi ficțiunea nu șovăie a trece în realitate. O delicioasă închidere a cercului! Teoretician de marcă, Mircea Braga face figura unui iluzionist, sub bagheta
Reportajul ca spectacol by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3227_a_4552]