652 matches
-
țintă, ne fericesc că viețuim în toate după Dumnezeu. Sfântul Ioan ne dă și remediile la acestea. Celei dintâi îi opune sârguința și gândul la moarte, celei de-a doua, supunerea și ocara, iar celei de-a treia, îi opune defăimarea neîncetată de sine1<footnote Sf. Ioan Scărarul, Scara, cuv. 26, cap. 6, în Filocalia, vol.IX, Edit. Institutului biblic,București, 1980, p. 318,319. footnote>. De multe ori, diavolul, ne spune Petru Damaschinul, „are obiceiul să atace sufletul cu ceea ce
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_263]
-
ea a fost fidelă, iubitoare, s-a pus în slujba unui om și a unei opere cărora li s-a devotat cu admirație și iubire. Lista atacurilor ad hominem - ad feminam, ar trebui să zicem... - îi discreditează pe autorii acestor defăimări: fată bătrână, pocitanie, femeie bărbătoasă, fecioară, vrăjitoare, cheltuitoare, flecară și câte altele. De ce atâta ură? Să ne aplecăm mai îndeaproape asupra primei revendicări feministe din Istoria ideilor - Egalitatea bărbaților cu a femeilor, apoi asupra Plângerii doamnelor - rațiunea unui resentiment al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
cu presupuneri una mai extravagantă ca alta. Cei mai preocupați să dea o umbră de veracitate acestor presupuneri extrapolează plecând de la poezia lui; cei mai puțin frecventabili dintre acești paraziți, creștini angajați în luptă, se mulțumesc cu calomnii, bârfe și defăimări. Astfel încât primii, sprijinindu-se pe analize sintactice, concentrându-și atenția pe vocabular, luând ca martori turnurile gramaticale și ca dovezi descrierile de peisaje, propun ca loc de naștere Campania și ca loc de reședință Roma; judecând după stilul familiar al
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și hiperkinezie; Unele deficiențe senzoriale sau probleme de sănătate; Lipsa de aptitudini și a experienței profesionale cerute pentru exercitarea unor activități; Un nivel de inteligență sub medie sau o inteligență practică scăzută; Oboseala accentuată; O atitudine inadecvată, de neglijare sau defăimare a mijloacelor de protecție; O încredere exagerată în posibilitățile proprii care conduce la asumarea unor riscuri foarte mari; Nerăbdarea și impulsivitatea, venită mai ales din partea persoanelor tinere. În ultima vreme teoria a fost puternic atacată, de o parte a cercetătorilor
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
le administrează persoanelor ce le-au manifestat. Comportamentul devianților perturbă funcționarea grupului. Acestei situații inconfortabile, membri grupului îi răspund prin presiuni spre conformare la normă asupra deviantului, recurgând la excludere ca ultimă soluție, numai atunci când nici o altă tactică de influență (defăimare, izolare, etc.) nu a avut succes. Acest efect este cunoscut sub numele de „paradoxul devianței”. O’Day (1974) (apud Arnold și Feldman, 1986) pune în evidență paradoxul devianței descriind situația unor angajați care au devenit devianți prin răzvrătire și tentativa
Zoltan Bogathy (coord.). In: Manual de tehnici si metode in psihologia muncii si organizationala () [Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
În octombrie 1944, România Liberă specifica În legătură cu etnicii germani: „pentru ei (sașii și șvabii) nu exista alt loc decît lagărele”. Faptul că etnicii germani i-au sprijinit sau nu pe naziști În timpul războiului a contat foarte puțin În campania de defăimare a primilor. De fapt, chiar etnicii germani procomuniști care s-au opus activ naziștilor și regimului Antonescu nu au putut scăpa de acuzația de colaboraționism. Nici măcar etnicii germani care au luptat În armata română nu au putut scăpa de vină
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
Omului; explicarea vedeniei celor patru fiare; învestirea cu putere a „poporului Celui Preaînalt” (DT, 31). În opinia lui Iustin, nu există nici o îndoială, parusia triumfală a Domnului este foarte aproape: „Timpurile s‑au împlinit și cel ce urma să grăiască defăimarea și îndrăzneala către Cel Preaînalt și despre care Daniel a arătat că va lua puterea «un timp și timpuri și o jumătate de timp» este la ușă”* (DT 32, 2). Este foarte greu de aflat la cine se gândește apologetul
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
acest verset. Textul reproduce o discuție purtată cu douăzeci de ani înainte, dar care reflectă în primul rând o stare de spirit actuală. Lui Iustin îi este cunoscut pasajul de la 2Tes. 2,3, de vreme ce îl numește pe cel care grăiește defăimarea, ® <2ΔΤΒ≅Η ϑ↑Η <≅:∴∀ Η (DT, 32, 4). Potrivit interpretării rabinilor, „cel nelegiuit” va domni nici mai mult nici mai puțin de trei sute cincizeci de ani; ei consideră expresia de la Daniel, „o vreme”, echivalând cu o perioadă de o sută
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
al Bisericii, ca oamenii să audă vorbindu‑se despre ei în multe feluri și să‑și închipuie că toți suntem asemenea lor, întorcând urechile lor de la propovăduirea adevărului și, văzând deopotrivă purtarea lor, să ne acopere pe toți cu aceeași defăimare. Noi însă nu avem nimic în comun cu aceștia, nici în învățătură, nici în moravuri, nici în viața de zi cu zi; dar acești oameni, care trăiesc în dezmăț și profesează învățături nelegiuite, se slujesc de Nume ca de un
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
Snagov, să fie acolo „șăzători până la sfârșitul vieții lor”, fiindcă „abătându-se la rele petreceri, umblând pe la locuri netrebnice prin cafenele i prin cârciume după beții și mișelii cu cântece i jocuri, umblând pe poduri în desfătări care sânt spre defăimarea cinului preoțesc” (după Constanța Ghițulescu, op. cit., p. 371). 376. V.A. Urechiă, Istoria Românilor, vol. IV, p. 70. 377. Codul Calimah (vezi Ștefan Lemny, op. cit., p. 105). 378. Vezi Lucian Dărămuș, op. cit., p. 237. 379. Constanța Ghițulescu, op. cit., p. 286
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
care aceasta și-l propune de a-l realiza. În același timp, ea este și o relație psihologică, cu substrat moral, Între persoana mea și persoana celuilalt sau a celorlalți de diferite forme (apropiere, ajutor, Încurajare, consolare sau, dimpotrivă, respingere, defăimare, frustrare, conflict, ură, intrigă etc.Ă. În felul acesta, Între „intenție” și „necesitate” se va stabili o relație particulară. La originea intențiilor stau fie nevoile și dorințele eului, fie proiectele acestuia. Toate constituie motivații psihomorale, care capătă forma concretă, coerentă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
au „prelucrat” pe adversari sau pe cei pe care și i-au reprezentat în delir că le-ar fi dușmani. Este vorba, în primul rând, despre eliberarea de structurile de gândire vicioase de atunci, despre salvarea conștiinței morale/etice, excluzând defăimarea personală, bănuiala sau calomnia. Prelucrarea trecutului este problema adevărului despre noi și a salvării spiritului unei națiuni. Un alt paradox al adevărului social este faptul că și ceea ce nu e „adevărat” acoperă un domeniu al realității, „există”, la fel de real ca
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
tot s-au pierdut”. Nu îi uită pe coloniștii romanizați din sudul Dunării numindu-i „curfuziași” (cuțovlahi). În acest mod alambicat și confuz, plin de fantezii și barbarisme, tratează și chestiunea latinității și a continuității elementului român în Dacia. Combate defăimările străine („hulele ungurenilor”) cu argumente preluate din Miron Costin sau din stolnicul Constantin Cantacuzino, susținând că „patrioții” nu și-au părăsit țara. Atenuează însă exagerările puriste ale lui Petru Maior, afirmând cu mândrie dacismul (își luase, de altfel, pseudonimul Dac
NAUM RAMNICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288370_a_289699]
-
lui Fuchs și Steier, asupra cărora nu există date certe. În ceea ce privește împărțirea acțiunii în etape, Ierunca identifică patru momente: demascarea externă (informațiile ascunse la Securitate), demascarea internă (denunțarea ajutoarelor primite în închisoare de la gardieni ori alți deținuți), demascarea morală publică (defăimarea familiei, credinței, prietenilor și modelelor) și torturarea altora 1. Virgil Ierunca arată că acțiunea de la Pitești nu a fost singulară, amintind de reeducarea în stil chinezesc, relatată de Dries van Coillie în J’ai subi le lavage de cerveau (Sinuciderea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
care aceasta și-l propune de a-l realiza. În același timp, ea este și o relație psihologică, cu substrat moral, Între persoana mea și persoana celuilalt sau a celorlalți de diferite forme (apropiere, ajutor, Încurajare, consolare sau, dimpotrivă, respingere, defăimare, frustrare, conflict, ură, intrigă etc.Ă. În felul acesta, Între „intenție” și „necesitate” se va stabili o relație particulară. La originea intențiilor stau fie nevoile și dorințele eului, fie proiectele acestuia. Toate constituie motivații psihomorale, care capătă forma concretă, coerentă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
lasă, istovit, să cadă. Trio face eforturi disperate să se adune. Scormonește cu min tea căutând de ce să se agațe. Aceasta era piesa lui de rezistență. A lăsat-o înadins la urmă. E din ce în ce mai convins că va fi condamnat pentru defăimare. Flaccus va pretinde că a fost indus în eroare și, fiind un tip cu relații, o să scape cu siguranță basma curată. Așa că roata se va întoarce împotriva lui. El va fi țapul ispășitor. Ca un ecou, împăratul îl avertizează cu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
îl așteaptă cu o cămașă subțire de in gata pregătită. Și-o trage iute pe cap. Refuză însă tunica pe care i-o prezintă: — Nu asta, Tigellin, e prea fină. Se vede pe sub togă și ar putea fi motiv de defăimare din par tea rivalilor și adversarilor. De aici până la a pronunța împotriva lui cuvinte urâte și nedemne nu e decât un pas. Sunt și așa destui netrebnici gata să șușotească pe la colțuri că nu se comportă ca un bărbat adevărat
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
care era întruchiparea supușeniei. — Padre, zise samuraiul cu voce tremurătoare. De ce nu ne-ai vorbit despre asta în Nueva España? Fără îndoială că încă din Nueva España cunoșteai limpede acest lucru. — Să fiu cinstit, nu mi-am dat seama că defăimările sunt atât de răspândite. De fapt, cât am stat noi în Nueva España, defăimătorii au tot trimis scrisori din Japonia în Spania încercând să ne împiedice călătoria. — Eu... răspunse samuraiul parcă gemând, nu mă fac creștin. — De ce? Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
nouă situație de lucru constatat, să restituie beneficiarului paguba produsă, iar În final imputarea prejudiciului tuturor lucrătorilor și arestarea de lapidatorului Tony Pavone...! Pararel cu această incredibilă desfășurare de forțe, Lc.Col.Tudose Ion, personal porni o vastă acțiune de defăimare, de discreditare a lui Tony Pavone. Costumat În haina militară ce inspira teamă și supunere, vizita puncte de lucru cu valoare ridicată amenințând pe toată lumea, ordonând sistarea lucrărilor, să fie controlată din nou cantitatea lucrului efectuat solicitând Cooperativei restituirea banilor
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
deosebire între scârnele răspândite pe unde vrei și nu vrei (e drept, de câine!) și dezolantele imagini ale unor foști coloși industriali rămași în paragină. Și multe altele. Nu-i dispreț în astfel de însemnări. Nu-i ură. Nu-i defăimare. Nu-i nimic denigrator. Este doar o mare tristețe, mai grea decât orice lacrimă sau orice geamăt, că mulțimea, imensa majoritate a acestui popor, trăiește mizer, gândește mizer, merge ca o turmă spre niciunde, ademenită cu vorbe, momită cu mici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
hoț!” Casa de Habsburg alege înțelegerea cu ungurii decât să facă dreptate românilor care au luptat pentru împărat. Din anul 1989 se fură încontinuu, distrugem și pritocim legi peste legi și nu construim nimic valoros și durabil. Viclenia, prostia și defăimarea au înlocuit dictatura comunistă. Pretinșii oameni politici doar se războiesc fără rușine: „Jos cutare! Jos cutare!”, iar din capul lor îngust nu iese o confruntare academică de idei, așa cum e normal. Se împung ca și berbecii. Trăim ca într-o
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
anarhia comunistă se sufoca în geamătul durerilor, și inima istovită a românului sângerează și așteaptă? Țara are nevoie de ajutorul oricărui bun român pentru redresare și supraviețuire. Până când această miopie a nevrednicilor guvernanți? Opriți abuzul, opriți infamia, opriți minciuna, opriți defăimarea legionarului! Legionarul nu a făcut nici o tranzacție de conștiință, nici un compromis cu dușmanii Crucii, cu călăii care ne-au schingiuit și au ucis cele mai neprihănite vlăstare, viitorul României creștine. Până când această împotrivire de a ne apropia Neamul către înățimile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
reproșa ceva și fără a blestema pe tirani. Puțini cunosc pătimirea lui Gheorghe Mântulescu și lupta Neamului amenințat cu pieirea. Nu cunoaștem adevărul pentru că el ne-a fost ascuns permanent; azi, la fel ca și ieri, domnește minciuna, fărădelegea și defăimarea. Legionarii sunt trași veșnic pe roata infamiei. Marionete, agenți vopsiți în culori naționale, ne atacă furibund și ne vor pieirea, negând adevărul, inclusiv memoria morților noștri și istoria Neamului nostru creștin. El a îndurat „pelerinajul” multor închisori, una mai crâncenă
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
cei de azi. Acum când se preconizează și se plămădesc în Parlament noi legi de prigonire a legionarilor, din adâncul sufletului meu mult chinuit, cu trupul istovit de înverșunate și crude torturi ce am îndurat ani și ani, strig: opriți defăimarea și crima, opriți decimarea legionarilor români și creștini. Torționarilor de ieri, ucigași și băutori de sânge, împreună cu urmașii voștri nebotezați -, potoliți-vă bestia din voi și pricepeți că, libertatea și viața omului sunt daruri și drepturi mai presus de legile
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
au fondat cele mai grele nemulțumiri și represiuni. Pentru înlăturarea lor ne trebuiesc modele de oameni înflăcărați cu suflete mari și neinflamabile, descătușați de râvna materiei. Să ne întoarcem fața spre Dumnezeu și vom fi ceea ce dorim să fim. Opriți defăimarea, crima și decimarea legionarilor! Domesticiți fiara din voi, cei ce urâți pe legionari! Descătușați-vă din ștreangul materiei reîmbogățite fără muncă, căci ea, materia, ucide vieți! TRĂIM ZILE AMARE Oamenii zilelor noastre au doar numai palme: ovaționează, creier ioc! Prins
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]