297 matches
-
sufletești. Învățarea seninătății, București, Editura Trei. D'Ansembourg, Th. (2006), Lasă amabilitățile, fii tu însuți în relațiile cu ceilalți, București, Elena Francisc Publishing. Arendt, H. (2007), Condiția umană, Cluj, Idea Design & Print. Autard, C. (coord.) (2003), Respectul. De la stimă la deferență: o problemă de nuanță, București, Editura Trei. Bauman, Z., May, T. (2008), Gândirea sociologică, București, Editura Humanitas. Baumgart, H. (2008), Forme ale geloziei. Experiențe și încercări de soluționare în triunghiul relațional, București, Editura Trei. Bell, A.H. (2007), Gestionarea conflictelor
by Gabriel Albu [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
pentru politețea pozitivă, Gurlui, 2008, pp. 184-185; Vinagre, 2008, p. 1031; Rovența-Frumușani, 2005, p. 58; Ionescu-Ruxăndoiu, 1999, pp. 108-109; Kerbrat-Orecchioni, 1992, pp. 301-302 etc.) și, pe de altă parte, impersonalizare, distanță locutor interlocutor, evitarea presupunerilor referitoare la acesta din urmă, deferență, atitudine de evitare a unei situații-problemă sau de redresare a acesteia, de atenuare a unor acte comunicative ofensatoare la adresa uneia dintre fețele interlocutorului, tendința de a supraevalua valoarea interlocutorului etc. (cf., pentru politețea negativă, Gurlui, 2008, pp. 184-185; Rovența-Frumușani, 2005
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
înceapă procesul de construire a unui nou sentiment de identitate națională, mai potrivit lumii post- Război Rece decât cel dezvoltat în perioada postbelică. Pentru realizarea acestui lucru, Pyle sugerează că Japonia trebuie să devină mai autonomă, prin despărțirea fundamentală de deferența ce caracterizează strategia Yoshida. Sistemul politic japonez, caracterizat cu mai puțin de zece ani în urmă de Van Wolferen drept "lipsit în mod sistematic de opțiuni" în aproape toate domeniile, se confruntă acum cu sarcina de a lua decizii care
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
analize interpretative decât de a examina rapid și concentrat în vederea stabilirii diagnosticului”. Calitatea de dialectician a lui S. își asociază de regulă o retorică flegmatică, el disimulându-și personalitatea în tranșeele acestui dispozitiv din care sunt recrutate deopotrivă incisivitatea și deferența tonului. Deși modul cum susține o idee sau alta e transparent, iar poziția pentru care pledează este clară, va păstra tot timpul o rezervă. Impresia pe care o construiește retoric e că procesul care opune teza antitezei se dovedește mai
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289872_a_291201]
-
al sectei mileniștilor, mistic sincer și haotic, actor excelent pentru mulțime, ființă devotată și totdeodată ipocrită, neprihănită și criminală. Unele scene sunt de neuitat, ca de pildă aceea în care Maxim servește în smoching pe stăpânii săi, luând parte cu deferență la convorbirile lor, sau întrunirea în bucătărie a noii eclezii. ALȚI PROZATORI Sabin Velican (Pămînt nou) dă relații despre secta inochentiștilor, în atmosferă basarabeană. Stejar Ionescu (Domnul de la Murano) a lăsat un volum de nuvele cosmopolite și cinematografice. Alexandru Mironescu
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
ni le va oferi într-o altă lucrare. Mărturisesc că mă număr printre aceia care privesc postmodernismul cu o mefiență destul de tenace, pornită, mai întâi, de bună seamă, dintr-o formație cu rădăcini carteziene, care nu poate admite lipsa de deferență față de rațiune, apoi, din nedumerirea legată de exclusivitatea unor trăsături ce i-ar asigura postmodernismului o identitate indubitabilă și inconfundabilă. Citind-o pe Camelia Grădinaru, chiar dacă, în ceea ce mă privește, această lectură nu a determinat o schimbare spectaculoasă, am avut
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
unde tema creației cu trimitere la legenda Meșterului Manole este de fapt o parabolă despre frumusețea iubirii diafane între bărbat și femeie, între ideal și concret, real și imaginar. În ceea ce privește omul social avem în față o personalitate marcată aptitudinal de deferență față de ceilalți, avându-și rădăcina în eleganța sufletească și spirituală. Gheorghe CEAUȘU Întâlnire providențială S-a întâmplat imediat dupa revoluție, la începutul anului 1990, și a însemnat pentru mine, aflat atunci într-o mare dilemă existențială,un moment important de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
2004) funcționează mai fluid dacă sunt îndeplinite patru condiții: pacientul are încredere în propriile sale forțe, dar și în profesionalismul medicului, eficacitatea tratamentului, precum și în orientarea spirituală la care aderă. Cât privește activitatea de prevenție, ea trebuie privită cu toată deferența posibilă pentru că ea vizează nu doar instalarea unei maladii, cu întregul cortegiu de implicații multiplu solicitante, ci și posibilitatea cristalizării unui PTSD, care complică peisajul. Nu vom spicui toate interstițiile aferente și care exced obiectivul central al acestui subcapitol. Ne
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
materie de principii, oricând gata însă pentru compromisuri raționale, pasionat și, în același timp, lucid, tăios ca un brici față de impertinență și impostură, coseur cât stă bine, plin de vervă, dar și capabil să asculte pe alții cu atenție și deferență, inepuizabil în inventivitate și imbatabil în argumente, Valentin Lipatti a fost un diplomat de înaltă clasă, între cei mai remarcabili reprezentanți ai diplomației românești postbelice. În echipă, Romulus Neagu, era un diplomat de carieră, crescut și hârșit prin toate gradele
[Corola-publishinghouse/Science/1527_a_2825]
-
anii șaptezeci, peste curtea Socolei domnea împăratul Stelică. Se credea Napoleon și i se acordau, de alienați și alieniști, deopotrivă, onorurile de rigoare. Stelică deținea, într-adevăr, grandoarea discursului napoleonian, dar se îmbrăca în stilul fraților Petreuș. Magistrul Brînzei, cu deferența necesară rolului său de psihiatru, îl invita pe împăratul Stelică să-și dezvolte grandoarea în fața amfiteatrului plin cu studenți. Singur Stelică și aici se afla drama nu știa, sărmanul, că e doar contrafacerea tragic-derizorie a împăratului. 20 iulie L-am
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
să pledeze că misiunea fundamentală a statului era În realitate mult mai seculară - aceea de a proteja dreptul natural asupra proprietății private. Drepturile individuale - Întipărite În primul și În ultimul rând În proprietatea privată - aveau precedentă asupra privilegiilor aristocratice și deferenței În fața autorității Bisericii. În noua organizare a lucrurilor, conducătorii existau pentru a proteja drepturile individuale ale proprietarilor și nu ca indivizi care existau pentru a servi interesele prinților și ale regilor. Tawney a descris noul mod de gândire a relației
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
la acordurile internaționale, care ar putea Împiedica ceea ce este perceput ca fiind interesele sale vitale. Partizanii administrației Bush au mers atât de departe Încât să afirme, după cum arată Stanley Hoffman de la universitatea Harvard, că, de fapt, „Constituția Statelor Unite ale Americii nu permite deferența față de o lege superioară, cum ar fi cea internațională și nici transferul, Împărțirea cu sau delegarea suveranității către o organizație internațională”26. Mulți membrii ai Guvernului Statelor Unite ale Americii nu subscriu la o asemenea retorică Înfierbântată. Totuși, realitatea este aceea că doctrina
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Popescu, Obligații, Costică, S-au supărat profesorii, Manevre), la prozatorul târgoviștean Mircea Horia Simionescu (cu deosebire în nuvela Acceleratul complimentelor) și în paginile poeților și prozatorilor optzeciști (Ioan Lăcustă, Ion Stratan, Mircea Cărtărescu și mulți alții), care se plasau cu deferență "la ușa" sa. Un veritabil "labirint de lentile" dezvăluie textul unuia dintre cei mai apreciați poeți ai nouăzecismului literar, Cristian Popescu. Între sedimentele parodiei din Trebuiau să poarte un nume balada Miorița, poemul lui Marin Sorescu, piesele lui Caragiale -, hipotextul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dezvăluie secretele scriiturii. Cititorul este simultan tras pe sfoară și inițiat. Pândit de "nesfârșite primejdii" în hățișurile textului, momit pe drumuri înfundate, păcălit și părăsit într-un spațiu al ficțiunii în care totul e posibil, el este, paradoxal, condus cu deferență în atelierele creației, și introdus în tainele operei, printr-un gest care exhibă atât adorare cât și desacralizare: Realitatea e cel mai strâns ghem din câte există. Întâlnirea dintre nevralgiile scriitorului și cele ale cititorului său se numește comuniune și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
birocratizează, iar politica, în loc să ne provoace, a început, mai degrabă, să ne plictisească. Sunt cam aceleași fețe de peste 15 ani. Unele, îl aminteam pe d-l Surdu, au dispărut, dar prea multe noi nu ni s-au arătat... Seniorul: "Din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai" Dorin Popa: Magistrul era absolut fascinant la mitinguri și întâlniri ale opoziției democratice de la Iași, dar nu numai. L-am însoțit pe Mihai Ursachi și în Piața Universității, în București și chiar la Cluj odată
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
am constatat că mi se adresează. Despre ce era vorba? În scurtul meu cuvânt, îmi exprimasem regretul că nu a candidat și nu va candida niciodată la președinție. Știi ce mi-a răspuns? Că nu poate face acest pas din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai. Liviu Antonesei: Da, mi-l amintesc pe Mihai Ursachi încă de la primele mitinguri, cele din 1990 și 1991, când greul cădea pe frații Borș de la Societatea Agora și pe mine! Mihai nu cred să fi
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
atât de diferite de televiziunea ce se face la noi, cu foarte puține excepții... Dorin Popa: Da, ciclul de reportaje "România mea" ar trebui disecat în școlile de jurnalism, cu mult profit profesional și intelectual. Finețe fără grandilocvență, amabilitate și deferență, realism neapăsat, cum grosier se petrec lucrurile cu reportajele TV, propuneri intelectuale lipsite de aroganță și prețiozitate, atenție, nemanieristă, la nuanțe, curtoazie măsurată și neobedientă, în absența ridicolului băștinaș toate erau în acele reportaje, de fapt propuneri ale unei viziuni
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
ar fi arătat România astăzi, dacă n-ar fi fost condusă atâta vreme de bolșevicul nu prea bine reciclat, vorbesc de d-l Iliescu, ci de un om precum Ion Rațiu sau, de ce nu?, precum Regele Mihai / 67 Seniorul: "Din deferență față de Majestatea Sa, Regele Mihai" / 70 PAC-ul și-a greșit timpul, locul, ori chiar pe ambele. În celelalte țări din Est, partidele care au câștigat, în general, primele rânduri de alegeri erau de factura PAC-ului. / 75 Nici Manolescu
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
evite ca amalgamul de fapte să nu-i facă ideile principale confuze, putea să-și organizeze materialul astfel ca "orizonturile" sale să fie limpezi. Mesajul și structura operei sale erau strălucite și raționale. Admiratorii lui Iorga i-au atras cu deferență atenția asupra multelor sale greșeli minore, dar detractorii au insistat asupra lor cu o satisfacție macabră. Iorga era extrem de iritat de lipsa simțului proporțiilor a celor care scoteau în evidență asemenea greșeli mărunte. Întreba adesea: "De ce nu predau oamenii ăștia
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Durham, declara la conferința anuală din 1950 a Partidului Laburist: „Sărăcia a fost eradicată. Foamea-i doar o amintire. Bolnavii sunt Îngrijiți. Bătrânii sunt respectați, iar copiii noștri cresc Într-o țară a tuturor posibilităților”. Regatul rămânea o societate a deferenței, sensibilă la diferențele de clasă - iar statul asistențial, după cum am văzut, era de folos mai mult clasei de mijloc. Dar legislația postbelică a redistribuit Într-adevăr veniturile: proporția din averea națională deținută de cei mai bogați (1%) oameni a scăzut
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
important, de călăuză materială și spirituală a cetățenilor, distincția dintre Biserică și stat ca arbitri ai moralei publice a pierdut din claritate. Sfârșitul anilor ’40 și Începutul anilor ’50 reprezintă așadar o perioadă de tranziție, În care se mențineau convențiile deferenței sociale și ideile de rang și autoritate, Însă comportamentul colectiv Începea să fie ghidat mai puțin de Biserică sau apartenența de clasă și din ce În ce mai mult de statul modern. Broșura educativă (Programele de varietăți ale BBC. Ghidul scenariștilor și producătorilor) redactată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
prin decret providențial) divizată în națiuni -, își găsește în această formulă a lui Urechia expresia cea mai directă. Mai mult decât atât, fiind produsul grației divine, de Dumnezeu făcut, statul-națiune român devine pe cale de consecință o realitatea sacră ce reclamă deferența și cultul subiecților săi constitutivi. Proiectul de unificare națională este moștenit și continuat de fiul natural al lui Ștefan, Petru Rareș, considerat de A.T. Puiu a fi un "apostol al Românismului" datorită faptului că "a luptat [...] spre a uni
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]