3,911 matches
-
comic este ceea ce urmează. Nu întâmplător ar fi fost persecutat tatăl meu de comuniști: numele lui, și al meu, înainte de a fi înfiat de bunicul meu matern, era Apolzan și „duce cu gândul la masonerie", scrie Mircea Popa: „Apolzan este deformarea numelui de Apolozan, cu trimitere la zeul Appolo, zeul solar și al luminii". Și eu care credeam că numele tatei vine de la Apoldul Sibiului, de unde românii au fost izgoniți de unguri prin secolul al-XVII-lea sau al XVIII-lea, când le-
Mason fără să știu by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6192_a_7517]
-
lui Brad Mc Cullum (Michael Shannon) este rizibil precum și cazul alienării sale centrate într-un complex oedipian rău lichidat. Însă nu aici se află miza filmului. Regizorul ne transferă de pe o scenă grandioasă, cea a tragediei, pe una rizibilă, a deformării tragediei în caricatură, în farsă tragică. Or, tocmai acest proces de telescopare, de translație distorsionantă stă sub lupa lui Herzog și ține de arta sa cinematografică prin care intrăm în zona lui „simt enorm și văd monstruos" și ne confruntăm
Festivalul de la Wroclaw by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6142_a_7467]
-
îngrijitorului e plauzibilă: o cronică rămâne o piesă de arhivă pe care o redai ca atare, fără să ții seama de rectificările la care autorul a fost silit sub presiuni ideologice, caz în care o rectificare este de fapt o deformare, și atunci singurul remediu e revenirea la forma inițială, cu păstrarea intactă a sensurilor de atunci. Dar să trecem peste peripeția prin care au trecut aceste cronici și să ne oprim asupra conținutului lor. Ce preocupă azi e timbrul lor
Critica în foileton by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4839_a_6164]
-
-ți vine să zici că în materie de Călinescu, la fel ca în materie de fotbal, orice literat român e doct. Astfel încât criticul sau cercetătorul de azi se vede nevoit, înainte de lucrul propriu-zis cu textele, să curețe stratul gros de deformări. G. Călinescu. A cincea esență (2009), cartea de peste 700 de pagini a lui Andrei Terian, demonstrează involuntar că o monografie onestă a criticului vine la pachet cu radiografierea sistematică a prejudecăților și a clișeelor legate de el. Nu-i de
Critica de nevoie by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/4857_a_6182]
-
prin prisma și sub aspectul. Metafora prismei s-a putut dezvolta independent în română, dar nu e imposibil să fi fost preluată din alte limbi (cel mai probabil din franceză: à travers le prisme...). E interesant că în româna actuală deformarea imaginii nu e conotată negativ: în dicționarele românești mai vechi (ca și în cele franceze) se arată că trecerea prin prismă „coloră lucrurile după prejudiciu sau pasiune”: „prisma imaginațiunei alteră razele adevărului” (Laurian și Massim). Schimbarea prepoziției în limba actuală
Prin prisma... by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4859_a_6184]
-
identitatea autorului să se schimbe odată cu judecățile estetice pe care le primește, modificarea mergînd pînă acolo că, după cîteva generații, nu-l mai putem judeca decît prin mijlocirea verdictelor care i-au fost puse în seamă. Se petrece astfel o deformare benignă al cărei rezultat este o schimbare a conturului personal, ceea ce e un alt fel de a spune că o analiză de excepție creează imaginea autorului pe care pretinde a-l comenta. În această privință, cazul autorului din Humulești e
O minune de povestitor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5268_a_6593]
-
se iau și acolo, nu doar aici. Departe de noi gândul de a crede că guvernarea PDL este fără cusur. Critică puterii este totdeauna necesară: dar trebuie făcută cu onestitate profesională, nu cum o fac televiziunile în discuție. Această permanentă deformare stridenta a situației de fapt, acest ton isteric în care totul este pus într-o lumină negativă descalifică aceste televiziuni. Cand interesele patronului sunt prea la vedere în politica editorială a unei instituții media, atunci se alege praful de credibilitatea
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/5324_a_6649]
-
pare că frecventarea asiduă a autorilor francezi i-a inculcat obiceiul frazei săltate și neapărat patetice, căreia îi lipsește însă virulența. E ca într-o procesiune verbală în care tropii, cu cît sînt mai zgomotoși, cu atît sînt mai inofensivi. Deformarea aceasta de ton o capeți dacă te lași molipsit de stridența gureșă a verbozității galice, acel piuit înflăcărat căruia, dacă i se ia sunetul, legătura cu realitatea dispare de la sine. Așadar, o emfază narativă fără tăiș ideatic și o eleganță
Filosofia nostimă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5465_a_6790]
-
potrivit ar fi să spunem de-a-ndoaselea: autorul s-a născut cu o exacerbare a atenției care, sub coerciția deprinderilor medicale, s-a exersat în surprinderea detaliilor minuscule. Altfel spus, predilecția de a sesiza tente rare nu-i vine dintr-o deformare profesională, ci dintr-un acerb imbold de ordin contemplativ. Înainte de a fi medic, Zeletin e rapsod, adică artist de acută predispoziție reactivă, virtute care nu atîrnă de voință, ci de clasica predestinare de gene, prin urmare apetența pe care o
Strictețea contemplativă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5165_a_6490]
-
personajului caragialian și - asta e! - tragedia noastră. Mircea Iorgulescu îl citește pe Caragiale pornind din prezent și întorcându-se în prezent: violarea interiorității, expunerea ei din frica de oglindă (un cuvânt care apare rar la Caragiale și numai cu intenția deformării, a sporirii - dacă așa ceva se poate - a vidului), principiul realităților comunicante (secția, orașul, berăria, mahalaua - „universuri logopatice” - și „ritualul halucinogen” al carnavalului), formele fără fond (de la primarul Cuțiteiu din Păcat... până la venerabilul Trahanache din O scrisoare pierdută), întemeierea ființei prin
Cele două ipostaze ale criticului by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/5399_a_6724]
-
în comentarii depozitate pe internet: „Târăș, grăbiș, spre Sărbătorile Crăciunului” (Jurnalul Național, 14 decembrie 2005); „Târăș, grăbiș cu fundul pe șosea! Noua modalitate de transport în România” (stirileprotv.ro, 12 septembrie 2009); „Școlile doljene târăș-grăbiș prin Europa” (ziare.com). Explicația deformării nu pare a fi o simplă confuzie fonetică - oscilația între o consoană surdă și una sonoră (p și b) - sau o eroare de ortografie, ci cunoscutul fenomen al „etimologiei populare”, constând în remotivarea unui cuvânt (devenit netransparent) prin asociere cu
Târâș-grăpiș by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5100_a_6425]
-
ei, numai că de data asta o spune Lucian Boia, caz în care șoapta clandestină capătă calificare de specialitate, echivocul veștii nesigure fiind înlăturat de o certitudine atestată prin condei de istoric. Sunt trei moduri de a măslui trecutul: prin deformare directă, prin omisiune și prin scoatere din context. În primul caz, negi o evidență și o modifici, spunînd de pildă că reputatul lingvist Eugen Coșeriu, pe vremea cînd era student la Chișinău, nu purta cămașă verde, ci avea simpatii bolșevice
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
Coșeriu. În al doilea caz, cel al culpei de omisiune, nu negi faptul ca atare, ci doar îl treci sub tăcere, falsificînd istoria în aceeași măsură. În aparență, procedeul e inofensiv, căci omiterea unui detaliu pare mai puțin vinovată decît deformarea lui, la asta adăugîndu-se ușurința cu care o poți pune pe seama unei scăpări de moment. În realitate, culpa de omisiune e cea mai frecventă cale de a schimba istoria, fiind trucul predilect la care recurg istoricii atunci cînd descriu părțile
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
nu a auzit refrenul acesta? În fine, în al treilea caz, al scoaterii din context, desprinzi episodul din țesătura de motivații ale epocii și îl judeci după criteriile prezentului, maltratîndu-l într-o măsură tot atît de mare ca în cazul deformării lui directe. Căci a judeca trecutul după optica prezentului e tactica curentă la care recurg actualii supraveghetori ideologici, din dorința de a impune un punct de vedere care să fie unic și universal valabil, adică o altă variantă de unanimitate
Istoricul reacționar by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5115_a_6440]
-
ultimei ITP, autoritatea competentă poate solicita ca un vehicul să fie supus unei ITP sau unei verificări suplimentare înainte de data menționată după un accident care a provocat avarii majore principalelor componente de siguranță a vehiculului - precum roțile, suspensiile, zonele de deformare, direcția sau frânele - , atunci când sistemele și componentele de siguranță și cele legate de protecția mediului ale vehiculului au fost transformate sau modificate sau în situația în care un vehicul din categoria M1 sau N1 depășește un kilometraj de 160.000
Cerințele referitoare la ITP și înmatriculare, modificate de UE by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/51203_a_52528]
-
în urma lui după moarte. Un autor fără talent și fără stofă, căruia flerul cu care a simțit din timp încotro bate vîntul i-a asigurat o carieră netedă și mereu ascendentă. Concepția lui Verfassungpatriotismus (patriotism constituțional) descinde dintr-o crasă deformare a unui imbold de apartenență nativă: nu poți modifica un sentiment firesc, de aderență spontană la o colectivitate, la o etnie și la o limbă, după un calapod juridic care îți cere să nu mai iubești din înclinație și prin
Despre rădăcinile ororii by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5131_a_6456]
-
descris de Hannah Arendt. Iar Sebastian este gata, de asemeni, să se lase consolat. În conștiința culturală românească Sebastian a fost mai întâi o figură palidă. Apoi a fost o falsă icoană comunistă prin publicările parțiale ale anilor șaizeci și deformările de rea credință la care a fost supus. După 1989, și mai ales după apariția Jurnalului (atât de așteptat, celebru încă înainte să fie citit), a devenit un mit puțin searbăd, mitul omului curat, urmărit, zdrobit de istorie, al victimei
M. Sebastian, înger sau om? by Ion Vianu () [Corola-journal/Journalistic/6736_a_8061]
-
de fantastic. Ambele atitudini îl livrează cu brio în centrul teoriei specificului etnic, insinuată de Iorga în cuprinsul acestui studiu, cu un material destul de generos la dispoziție. Iorga este cel ce realizează prima analiză a umorului lui Creangă, provenit din deformarea, dilatarea lumii, îngroșarea anumitor trăsături, "părtenirea uneia din însușiri", menită să ducă spre "o aparență monstruoasă"10), dar - lucru interesant - râsul nu devine scop în sine, ci decurge dintr-o lume îndelung privită, scotocită în detaliile ei "supt unghiul ridicolului
N. Iorga, primul exeget al lui Ion Creangă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/6626_a_7951]
-
și poate înțelegător mai mult decât alții, dar mai ales pentru că m-am văzut confirmat în presupunerile mele sumbre, m-am simțit obligat să nu las uitării cele observate, căci în domeniul acesta ele continuă să persiste nu doar prin deformări comice pe care le speculez în numeroase episoade din cartea de față”. Cititorului îi revine sarcina de a nu pierde din vedere că vastul câmp de luptă folosește proiectile din miez de vorbe. Frământate `ntre degetele unui mare povestitor, totdeauna
Din miez de vorbe by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/6541_a_7866]
-
și atunci când termenul cauciuc este folosit cu alte sensuri (de obicei, „obiect de cauciuc”, des „prezervativ”, precum și „obiect - mai ales aliment - cu aspect de cauciuc”): „părerea mea: ai cumpărat ce numesc eu «cauciuce»” (culinar.ro). Mai deviantă este forma caucioace, deformare glumeață a pluralului cauciuce, poate prin contaminare cu familiarul cioace: „Eu stau cu caucioacele originale în beci de mai mult de-un an” (vwforum.ro); „Mă tot uit că trebuie să-mi pun caucioace de iarnă neapărat” (clubc 4.ro
Caucioace by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/6577_a_7902]
-
pe cititor. Eco e un filolog care are darul de a nu plictisi chiar și atunci cînd erudiția lui atinge treapta pietroasă a considerațiilor de seacă specialitate, atîta doar că darul acesta lexical i-a indus savantului italian o veritabilă deformare de ordin expresiv. Chiar și atunci cînd scrie literatură, Eco face filologie. Eseistul nu renunță la morga cercetătorului nici în momentele de creație epică, și așa se explică de ce, în esența lui, Eco e un erudit de speță savantă ale
Gorgona semiotică by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6402_a_7727]
-
de vedere clinic, sunt multe boli care afectează partea posterioară a corneei, iar specialiștii din întreaga lume le asociază deja cu prezența, absența sau lezarea acestui strat”, a spus Harminder Dua, menționând pentru exemplificare, boala degenerativă keratoconus, care duce la deformarea corneei, acesta căpătând o formă conică. Astfel, "stratul lui Dua" se adaugă celor 5 straturi cunoscute anterior ale corneei: epiteliul cornean la exterior, urmat de stratul lui Bowman, stroma corneană, membrana Descemet și endoteliul cornean.
De ce ar trebui rescrise manualele de anatomie by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/64064_a_65389]
-
DCNews” și „lumeajustiției.ro” la adresa Direcției Naționale Anticorupție sunt de natură a induce ideea unei implicări a politicului în justiție și să creeze suspiciuni în rândul opiniei publice cu privire la independența și imparțialitatea procurorilor. Prin astfel de afirmații, care reprezintă o deformare evidentă a realităților de fapt, s-a indus în mod indirect ideea unei funcționări anormale și incorecte a sistemului judiciar, în sensul că procurorii ar fi instrumentat dosarul penal la solicitarea Președintelui României, într-un alt cadru decât cel legal
CSM: DeCe News, LuJu și Antena 3 au adus atingere independenței și credibilității justiției by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/61132_a_62457]
-
potrivește lui Burton însuși, când aceasta supralicitează macabru comparația lui Alice privitoare la capul Reginei Roșii asemănat unui bulb uriaș, cu una care asociază capul cu o tumoră, după ce înainte Pălărierul îl asemănase encomniastic unui „mangnific glob eroic". Toate aceste „deformări" fac parte din-tr-un mind game al regizorului a cărui mână aleargă pe foaia zmulsă din blocknotesul său, cu impulsuri epileptoide, mișcând formele până la absurdul hilar-isteric. O expoziție Tim Burton la muzeul MOMA din New York pe care am putut-o vedea
Imaginarium-ul „doctorului” Burton by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/6411_a_7736]
-
perfecțiune în meseria ei. Contramodelul, care are deseori o eficacitate mai mare decât modelul, nu reprezintă neapărat antonimul acestuia, cum îl arată numele, ci, mai degrabă, un caz particular al lui. Cazul în care nu vorbim de formare, ci de deformare. Băieții răi constituie un contramodel tocmai fiindcă imitarea lor nu-i ajută pe tineri să tindă spre un ideal adevărat de viață (fie și limitat sau mediocru în sine), ci spre un ideal fals, primejdios deopotrivă pentru cel care îl
Modele și contramodele by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6446_a_7771]