5,362 matches
-
nord-vestul țării. Arheologii au descoperit aici 21 de cuptoare cu o vechime de aproximativ 2100 de ani, de unde au scos câteva mii de soldați de ceramică. Acestea au fost folosite la fabricarea soldaților care erau îngropați în morminte împreună cu împărații defuncți. Capacitatea unui cuptor era uriașă, putea cuprinde 350-400 de soldați. Astfel, 21 de cuptoare puteau produce odată 7.350-8.400 de soldați de ceramică. Analizând artefactele descoperite, specialiștii au dezlegat secretul tehnologiei arderii soldaților de ceramică. Statuile erau confecționate cu ajutorul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
fluviile, iar pe cursul fiecărui fluviu curgea mercur, pe care pluteau rațe poleite cu aur. Sala era luminată cu lămpi ce ardeau cu ulei de balenă. În afara încăperii mortuare, o imensă armată de teracotă îl "apăra" zi și noapte pe defunctul împărat. Fiecare colț al mormântului, era de fapt o reprezentare a manifestării puterilor și statutului împăratului. Împăratul Qin Shi Huang a murit în anul 210 î.e.n, pe când se afla în localitatea Shaqiu, cum se numea pe atunci actualul
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
rechemate și adaptate oricărei arme criminale concepute de el. Vaughan mă interoga în repetate rânduri cu privire la viața sexuală a actriței, lucru despre care eu nu știam nimic, îndemnându-mă să mă folosesc de Catherine pentru o cercetare bibliografică prin reviste defuncte de cinema. Multe dintre actele sale sexuale erau în mod evident modele pentru cele pe care și le imagina întreținute de actriță în automobil. Cu toate acestea, Vaughan elaborase deja actele sexuale imaginare întreținute în mașină de o sumedenie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
doză prea mare, direct în gât, să ajungă mai repede la creier. Se aude zgomotul rotativei din fosta cameră de priveghi. Două role cu hârtie de ziar, una mai mare, cu hârtie offset. Pe mesele de piatră unde altădată stăteau defuncții, cutii, cartoane, hârtie mătase și hârtie pergament. Recunosc mirosul de cerneală. - Ce-ai făcut, idiotule? Cap sec... Oprește, ai pus aiurea... Mitică trage nervos paginile de pe bandă. - Tu nu vezi, ’tu-ți gura... cui te-o făcut, că-s în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
în livingul ei, iau o tabacheră de cristal de pe masa care seamănă cu un bloc de malachit și azvârl comoara asta mică spre cărămizile șemineului. Se aude un zbang puternic, țigări și chibrituri zboară care pe unde. Ca o burgheză defunctă ce sunt, îmi doresc imediat să nu fi făcut asta, și îngenunchez și încep să strâng mizeria. Cioburile și țigările. Numai Evie... o tabacheră. E o chestie așa târziu-generaționistă. Și chibrituri. O bucățică mă ciupește de deget, și m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
mai trebuie Întoarsă. Săltă pe umăr pendula și se așeză cuminte În urma cortegiului. Când cineva Își taie venele, nu poate fi acuzat de neglijență asemenea celor ce dorm cu gazul deschis. Toți o compătimeau pe tânăra văduvă și lăudau caracterul defunctului: un domn! Un dobitoc, zicea Alida Übelhart mângâindu-și nepoata. Iar fiica mea, o târfă! Nu știu cu cine seamănă. Să fie asta adaptarea? Se aplecă asupra ei și Îi sărută fruntea. Nu mai avea febră. Peste două zile va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
ochelaristul discursul, că totu'i averea poporului. Că partidul comunist e doar gestionarul avutului comun. Da-da, că-i a nostru tăt, încuviințează moșucul. Minciuni peceriste. S-a văzut după '89 că-s minciuni. Care "bunuri ale întregului popor"? Partidul defunct era proprietarul și-a fost expropriat. Nu noi, masele, ci el. Munca pentru viitorul copiilor, pentru bunăstarea colectivă... (și-l imită pe Ceaușescu): "Vă asigúr, stimați cetățeni, că vitoru' acestúi popor, urcușu socetăți multilateral dezvoltată... trebe... fericire, mult suces, împlinirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
la căpătâi, îngrijorați sau doar contrariați de faptul că bunicul nu mai moare. Cum anume glisa străbunicul, de la o vreme, printre vii și morți, îi venea greu să înțeleagă atunci. Dar savura poveștile lui, în care se întâlnea cu toți defuncții familiei, ce transmiteau sfaturi și noutăți din lumea cealaltă. A pornit încet mai departe și nu s-a oprit până la baie, unde l-a întâmpinat la fel de surâzătoare oglinda mică și dreptunghiulară de deasupra chiuvetei. A zăbovit o vreme și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și frumos, cel puțin așa susțineau mama și bunica, și nu putea înțelege cum de era sicriul lui atât de mic. În jurul lui erau îngrămădite mama, bunica și străbunica și, în general, femei, aproape numai femei cuprindea cadrul funebru din jurul defunctului. Pesemne erau iubitele lui, aceleași ce nu mai conteneau să vină la patul lui de moarte, pe rând, spre indignarea și stupefacția străbunicii, ce se ținea sobră și înțepată între rivalele ei, ce nu i-au dat pace o viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lipsește de pe masă, de vreme ce n-a murit nimeni; deci este vorba, mai degrabă, de un praznic al sentimentelor. I-am invitat pe toți prietenii mei cunoscuți în această călătorie, deopotrivă bătrâni, copii și tineri, să închine un pahar pentru eternele, defunctele și istovitele noastre sentimente. Se închină pe rând câte o cupă pentru sentimentele vechi și obosite. Ele au rămas multe fără adresă, ca niște cordoane eterice de energie, desfăcute de obiectul lor. Se închină pentru sentimentele vagi și subțiate sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mai spune, se hotăra lumina, scenografia, sonorizarea secvenței ce a fost și va fi interpretată, se bea vodcă subtilă, se fuma o presupusă țigară și se deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele care îi trasau volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
sonorizarea secvenței ce a fost și va fi interpretată, se bea vodcă subtilă, se fuma o presupusă țigară și se deschidea geamul cu voma nopții. O umbră care intersecta scena, barmanița. Știa că ajută defuncții să-și păstreze statutul de defuncți, deși era o mumie vie. Și o pisică, singura care nu știa ce este. Doar instinctele care îi trasau volutele printre picioarele de masă. În Epilog încap toți interpreții din toate straturile realității și, deși toate au fost teribil de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
în prezența unui mort, m-a încercat o adâncă stinghereală, sentimentul unei lipse de pudoare insuportabile. Mereu dorința de a spune: „Ei haideți, domnule, ce purtare! Veniți-vă în fire! Dacă toată lumea ar face ca dumneavoastră!” Când îl cunoști pe defunct, este și mai rău: „Nu-ți stă în fire să te porți așa.” Nici nu evoc cazul, tulburător până la obscenitate, în care îl iubești pe scumpul dispărut. În ocurență, mortul meu nu era nici scump nici mai puțin dispărut. Alesese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
pățească și mai rău. Nu l-ai dezbrăcat și încă nu i-ai furat banii.” Acest „încă” mă umplu de dezgust. Oare prezența acestui mort stârnea în mine gânduri așa de urâte? Nu era pentru prima oară că vedeam un defunct, însă era prima oară că împărtășeam, ca să zic așa, intimitatea unui răposat. Și prima oară că eram singurul care știa despre moartea cuiva. Din acest motiv am decis să nu telefonez: cadavrul îmi aparținea. Singura descoperire adevărată pe care o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
încruntând sprâncenele. -Crezi? -Știi prea bine, Olaf. Ai inventat această stratagemă ca să-ți petreci noaptea cu mine. -Ce-ți trece prin minte? -Știu ce spun. Moravurile suedeze sunt mult mai libere ca ale noastre. M-am gândit la prezervativele din buzunarul defunctului ei soț. Fiindcă nu știam ce să spun, am umplu cupele și i-am întins-o pe a ei. -Pentru ce bem? întrebă ea sarcastic. -Pentru respectul pe care mi-l inspiră persoana uimitoare care m-a primit aici. -Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
n-o cunosc. Ce faci aici? -Beau șampanie, te privesc, mănânc, mă odihnesc. -Nu te cred. Se pare că ai scotocit prin lucrurile lui Olaf. -Într-adevăr. I-am explicat melodia decafonică care îmi permisese să identific misteriosul apel telefonic al defunctului. -Și după toate astea pretinzi că nu ești de profesie? -Mă simt flatat că poți crede una ca asta. -Dacă scrisoarea nu m-ar fi avertizat, ce s-ar fi întâmplat? -Nimic. Știu că e ciudat. Nu am fost niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1943_a_3268]
-
ar fi condamnabil (în Franța, orațiile funebre ale lui Bossuet, considerate lecții de artă literară, sunt studiate în școală). Ceea ce dezamăgește - și de la un moment dat exasperează - este caracterul convențional al panegiricelor lui Victor Stoleru. Conștiinciosul evocator și apologet al defuncților alunecă frecvent în grandilocvență și în poetizarea ieftină. Lipsesc definițiile precise, lipsesc metaforele cu putere de individualizare. „Ajuns la ora odihnii veșnice - clamează panegiristul -, profesorul G.G. Ursu, omul de știință, profesorul, poetul brândușilor sau florilor de brumă, lasă amintirea vie
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
mult mai bine și prea împăcat cu situația, și asta tocmai fiindcă acel fost prieten era mort pentru dânsul acum, iar, în astfel de cazuri, cei pățiți știu că ți se întâmplă întocmai ca la morți, fără deosebire: îți plângi defunctul intens, cu lacrimi fierbinți și amare, o zi, două zile, dar apoi obrajii încep să ți se usuce și să-ți crape, iar lacrimile din ochi îți seacă, însă nimic concret nu se schimbă, de fapt, căci tu tot cu
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
exemplificare el recurgea la două exemple: cel al soldatului care pentru a-și salva patria încalcă ordinele eronate ale superiorilor și, pe de altă parte, povara insuportabilă pe care urmașii celui decedat ar putea-o purta în conștiință, nerespectându-i defunctului voința. Este însă semnificativ că ambele situații au fost utilizate de către detractorii cremațiunii din România, însă în sens invers. Astfel, în primul caz, s-a specificat că serviciul religios săvârșit la crematoriu de către un preot caterisit ar fi echivalent cu
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
faptul că lor li se oficiau slujbe religioase, fie în capela Crematoriului, dar de preferință în alte locuri, în special în diverse biserici ortodoxe din București sau chiar la domiciliul acestora. În plus, diversele alte servicii de comemorare/pomenire a defuncților, sub stindard ortodox, la binecunoscutele intervale de timp, au fost oficiate (parastase). În al treilea rând, nișele din columbariile crematoriilor Cenușa și Vitan Bârzești, prin simbolurile utilizate (mă refer aici nu doar la epitafurile cu caracter religios, ci și la
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
a greșalelor și expiațiunile, adică spălarea păcatelor, recunoaște implicit existența unei alte vieți și nemurirea sufletului. Ceremonii la moarte. Preoții cântă imnuri funebre. Din când în când ei ridicau în sus corpul mortului, pe când se sacrificau victime omenești în onoarea defunctului. De multe ori servitorii casei se devotau a urma pe stăpânul lor, La punerea mortului în groapă se puneau aur și argint lângă dânsul pentru cheltuielile ultimei sale călătorii. (Flacăra Sacră, V, 10, 1938, pp. 2-3) Credința în viața viitoare
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
de coadă ca spadasin În slujba cui se nimerea, un cumnat majordom la palat și o femeie matură dar Încă frumoasă Îl ajutară pe Saldaña să se descurce la Madrid după eliberarea din armata din Flandra ca urmare a armistițiului defunctului nostru rege, don Filip al III-lea, cu olandezii. Chestia cu femeia o consemnez fără dovezi - eram prea tânăr ca să știu amănunte -, dar mergea vorba că un anume magistrat corregidor Își permitea cam multe familiarități cu dânsa, ceea ce ușurase numirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
Treaba cu războaiele devenise iarăși extrem de actuală, pentru că În momentul aventurii cu mascații și englezii, trecuseră deja doi sau trei ani, parcă așa Îmi amintesc, de la reluarea ostilităților În Țările de Jos, la terminarea armistițiului de doisprezece ani pe care defunctul și pașnicul rege don Filip al III-lea, tatăl tânărului nostru monarh, Îl semnase cu olandezii. Acest lung armistițiu, mai bine zis unul din efectele lui, era și cauza pentru care atâția soldați veterani nu-și mai găseau de lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1860_a_3185]
-
sau a șaptea." L-am luat de braț, dar mâneca e goală, o ultimă și tristă păcăleală. Eu ruguri n-am aprins Eu ruguri n-am aprins, am ars pe rug, eu n-am pus lumânări la căpătâiul unui ev defunct, eram o trestie, iar frumusețea-n jur cu nuferii plutea, și pruncul Moise era-n apropierea mea, era. Eroul Bellerophon îmi aparții doar în închipuire, tu exiști și mă scoți din fire, iată, această lungă tăcere la telefon, mă simt
Poezie by Ion SÂNTION () [Corola-journal/Journalistic/8061_a_9386]
-
Maiorescu, Theodor Rosetti, P.P. Carp, Mihai Eminescu, Aurel C. Popovici, Constantin Rădulescu-Motru, Alexandru Marghiloman, Ioan C. Filitti și Nicolae Iorga. La prima vedere, ți-ai spune că demersul lui Ioan Stanomir e în van. Ce rost are să analizezi niște idei defuncte comentîndu-le cu seninătatea celui care știe că ele nu mai pot răscoli pe nimeni? De aceea, o carte despre conservatorismul românesc seamănă cu o procesiune teoretică la cîteva morminte celebre. Le pomenim răposaților numele, dăm cîteva citate din cărțile lor
Stigmatul conservator by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8066_a_9391]