613 matches
-
temporară ș.a.) iute recuperate pedagogic, prin solidarizarea spontană a forțelor binelui, în redimensionări moralizante, cu prietenii trădate, copii din flori, adultere, bunici înțelepți și ultracomprehensivi, orfani, pațachine pe post de mamă vitregă, virginități pierdute mai mult sau mai puțin fericit, delațiuni absurde (acuzații de spionaj) dar nu mai puțin periculoase, totul împodobit metaforic (Lucian Blaga este adesea citat aici), fără agresivitate, fără conflicte corozive, fără psihologii demonice, excrescențe malefice, adică la antipodul unor practici occidentale în literatura genului. În publicistică, aceeași
SOVU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289807_a_291136]
-
Conștiința pervertită va fi cea care va favoriza idei imorale, perverse, contrare valorilor morale. Imoralismul, ca atitudine, sentiment sau idee, duce la acțiuni psihologice negative, opuse sau contrarii binelui și ele au o gamă extrem de variată: minciuna, furtul, Înșelătoria, intriga, delațiunea, calomnia etc. Ideile morale Înnobilează și dau un echilibru interior persoanei, conferindu-i onoare, demnitate, autoritate, prestigiu. Ideile și acțiunile imorale o dezonorează, o izolează până la a o exclude din grupul căruia Îi aparține. Ele pot fi cauza unor importante
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
din Maiakovski (Mihail I. Pricopie) și din Gorki. Articole cu caracter politic, sociologic sau de sociologia artei susțin Al. Claudian (Socialismul trăiește, Intelectualii și dictatură), Eugen Relgis (Între „originalitate” și „artă colectivă”), Lothar Rădăceanu, Ion Pas, F. Aderca (Moralitate și delațiune), S. Emanuel (Realism socialist). Este pe larg dezbătută problemă evreiască de Andrei Șerbulescu (Belu Silber), I. Peltz, Lothar Rădăceanu, Al. C. Constantinescu, George Silviu. Alți colaboratori: Liviu Țăranu, Anton Dumitrescu, Șerban Voinea, Al. Terziman, P. P. Stănescu, Bogdan Varvară, Constantin
SANTIER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289472_a_290801]
-
a istoriei. Din categoria celor din urmă face parte protagonistul romanului Urma scapa turma (1997), un adolescent prins în vârtejul tulbure al schimbărilor de după cel de-al doilea război mondial, în anii instaurării comunismului, perioadă în care oportunismul, furtul și delațiunea sunt armele folosite de cei mai mulți ca să răzbată. Boxer de perspectivă și ospătar la cel mai luxos restaurant dintr-un orășel petrolier de provincie, tânărul refuză să învețe josnica rețetă a supraviețuirii, iar răbufnirea sa din finalul romanului, o lungă deliberare
TUMANIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290300_a_291629]
-
e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și alte asemenea specimene, caracteristice fiindu-i ciocoismul, veleitarismul, impostura, snobismul, indolența, servilismul, ipocrizia, invidia, delațiunea, hoția legalizată, corupția. Șefii de legații și alți funcționari superiori își dau aere aristocratice, își atribuie origini nobiliare, chiar princiare. Ambasadorul interimar State Daltaban, fiul unui „fioros bivolar” de la Zimnicea, fost hoț de cai, obține prin tertipuri cognomenul „de Seraschier
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
neîncredere generalizată va dezvolta o atmosferă de factură paranoiacă în rândul populației, cu efecte negative asupra stării de sănătate mintală colectivă. Vor prolifera psihozele colective de natură delirant-anomică. Ca o formă de compensare a acestei stări anomice, se va dezvolta delațiunea. Fiecare îl va suspecta pe celălalt și, în final, fiecare individ se va simți dator ca, în mod paradoxal, să-și divulge concetățenii pentru acte antisociale reale sau inventate. Instituția terorii va produce un model de anti-morală sau mai exact
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
se „autodemaște”. Bineînțeles, torționarii treceau ei înșiși, mai întâi, prin operațiunea de reeducare. Apoi, cu sprijinul și la îndemnul conducerii închisorii, își asumau răspunderea să-i convertească pe ceilalți. Metodele? Bătaia, supunerea la neînchipuite umilințe, fizice și psihice, pedepse inumane, delațiunea, izolarea. Rezultatul? Obținerea unui climat de neîncredere și suspiciune, surparea totală, „modificarea interiorului” în atât de mare măsură, încât cei supuși „experimentului” erau de nerecunoscut. Se instalase, în rândul deținuților, o asemenea frică, de toate și de toți, încât cei mai mulți
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
climatului universitar. S-a realizat astfel o infiltrare de agenți printre cadrele didactice. A apărut o sursă de tensiune permanentă între vechii profesori și cei nou-veniți. Aceștia se simțeau în inferioritate, ceea ce le ascuțea ostilitatea, favorizând apariția intrigii, bârfei, a delațiunii (mă gândesc la sensul franțuzesc al acestui cuvânt: „denunț secret în vederea unei recompense”). Ei doreau să scape de persoane cu care comparația îi defavoriza. Mai târziu a apărut și dorința avansării rapide în ierarhia universitară. Vechile cadre, deși timorate, nu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
studenți. Impresia pe care o au foștii studenți din acele vremuri este că suspiciunile dintre ei nu erau așa de mari. Fiindcă între studenți, până în momentul repartiției, nu existau așa mari rivalități cum erau printre cadrele didactice. În această situație, delațiunea avea mai rar ocazia de a fi urmată de o satisfacție reală. Totuși, mi s-a povestit cum un student și-a rugat prietenul să nu mai facă glume politice în prezența lui, când mai sunt și alții de față
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
Am dorit să inventariem comportamentele adaptative ce făceau „deliciul” vieții cotidiene în comunism, să înregistrăm modul în care propaganda oficială a acționat ca mijloc de persuasiune, felul în care frica de zi cu zi a creat mecanisme de apărare, iar delațiunea a devenit un fenomen banal, aproape acceptat. În urma unor discuții cu experți, am identificat opt „teme” ale vieții cotidiene (utilizăm aici tipologia lui H. Thomae, făcută cunoscută la noi de către profesorul Andrei Cosmovici) și am construit un ghid de interviu
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
degete decupate. De multe ori lucram la lumânare, foarte des, la ore total diferite și des lumina se întrerupea”. La locul de muncă sau la bloc acționa încă un factor stresant care ridica și mai mult tensiunea existenței: teama de delațiune, suspiciunea că cel de lângă tine ar putea fi un informator al „organelor”. Aceștia puteau fi colegi, prieteni, vecini, membri de familie, cum s-a dovedit mai târziu. O profesoară își amintește: „școala în care am fost prima dată era într-
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
care își toarnă confrații sunt mult mai eficienți decât informatorul mediu. Notele lor informative nu transmit simple date, ci și fine portrete psihologice ale victimei, urmate de sfaturi sau recomandări privind modul de lucru pentru ofițer. În dosarele scriitorilor, multe delațiuni sunt adevărate piese literare, cu largi pasaje critice privind opera confratelui urmărit, dedesubturile ei ideologice, pe care ofițerul ar fi putut să le scape, proiectele viitoare, locul unde sunt ascunse manuscrisele sau metoda prin care va încerca să le scoată
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
și soție. La apogeul stalinismului, la fel ca în Germania nazistă și Italia fascistă, accentul s-a deplasat pe funcția familiei de creștere a unor copii viguroși, în spiritul moralei tradiționale. A fost interzis avortul (1936), descurajat divorțul și stimulată delațiunea între membrii familiei. Prin intervenția „organizațiilor de partid, de masă și obștești”, relațiile soț-soție, părinți-copii au fost subordonate ideologiei momentului. Duplicitatea egalității între sexe Regimurile totalitare au făcut din controlul asupra informației o prioritate, astfel că „experimentele” bolșevice din 1917-1920
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
germană, mediul școlar, cea dintâi iubire sunt evocate cu nostalgie și emoție. Autoficțiunea continuă cu altă etapă: odată cu intrarea în învățământ, la Bistrița și Năsăud, începe calvarul profesorului și poetului, care se întâlnește la fiecare pas cu semnele trădării, lingușelii, delațiunii, cu ofensiva proletcultismului și a stalinizării. Romanul În colț lângă fereastră narează astfel de întâmplări, pe care spiritul de dreptate al autorului nu le poate oculta, sperând într-un fel de justiție divină a istoriei. Alte două volume, Tărâmul izvoarelor
MIHADAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288111_a_289440]
-
verzi), ironice, rezumative (mâncau la o masă lungă și bogată, copilul își vinde jucăriile și în depărtare un cor etc.), uneori narative sau anecdotice (margareta îl înțelege într-o foarte mică măsură pe guillaume, administratorul întocmește o listă de câteva delațiuni și trădări posibile, administratorul poate s-o sfeclească în orice moment), fie amplificate burlesc, rivalizând ca lungime cu înseși poemele, ca acest titlu cu tâlc poietic: poetul plagiază, adică fură de stinge din leonard cohen - lars gustafsson - ion mureșan - virgil
MAZILESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288071_a_289400]
-
2005c, pp. 77-98). Statul și administrația erau realități intruzive pentru lumea tradițională a satului, care, de această dată, își manifestau ostilitatea prin acapararea pământului, naționalizarea de facto fiind botezată drept „colectivizare”. Statul însă se manifesta și prin oameni încurajați la delațiune. Oricine din afara cercului familial, și chiar dinăuntrul său putea fi periculos în acest sens. Încrederea generalizată nu era recomandată, precauția fiind mai potrivită în orice situație. Pe de altă parte raritatea și căutarea de mecanisme de asigurare a nevoilor zilnice
[Corola-publishinghouse/Science/2221_a_3546]
-
s-ar cuveni să urce și astăzi treptele CNSAS, printr-o asumare tăcută, chiar dacă tardivă, a virtuții smereniei. Căci „ceea ce ați vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri” (Luca 12, 3). Prologul căderiitc "Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
vorbit la ureche, în odăi, se va vesti de pe acoperișuri” (Luca 12, 3). Prologul căderiitc "Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
Prologul căderii" Rareori actul delațiunii se naște dintr-o inițiativă privată, liberă de coerciții, spontană și autonomă în raport cu mediul. Turnătorul vesel care asumă singur exercițiul delațiunii, fără să fie amenințat, reprezintă totuși un caz rar. O conștiință amorală care socotește delațiunea un drept fundamental, dacă nu cumva o vocație, este candidat sigur la meseria de satrap, zbir sau călău. Istoria ne arată că oamenii capabili de a-și trăda aproapele fără ezitări ori scrupule, încarnând astfel esența rece și parazitară a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
capabilă de o judecată sinceră, limpede și dreaptă. Reconcilierea țării cu propriul trecut avea nevoie de modele. Dacă Biserica Ortodoxă a fost, măcar pentru o vreme, inamicul direct al bolșevismului, atunci respectul pentru martirii din închisori cerea distanțarea față de miasmele delațiunii. Mulți au așteptat - poate „stând strâmb și judecând drept” - ca mărturisirea publică a vechilor culpe să apară într-un mediu care aprofundează zilnic taina pocăinței și misterul iertării. În fața acestor așteptări, decepțiile au fost legiune. Riscul ipocrizieitc "Riscul ipocriziei" În
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
reprezintă un păcat împotriva poruncii care spune: „Iubește-l pe aproapele ca pe tine însuți” (Levitic 19, 18; Matei 12, 31, unde Hristos o alătură de comandamentul iubirii lui Dumnezeu). Păcatul turnătoriei este păcatul lui Iuda. Pentru un creștin, gestul delațiunii implică renunțarea la imperativul transparenței 1, al curajului 2, al bărbăției 3, al onestității 4, al fraternității cu cei persecutați 5, al rezistenței împotriva falsului mesianism politic 6, al refuzului idolatriei sau „cultului personalității”7, al regulii adevărului 8. Însă
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
față de sistem - s-au adâncit în anonimat din cauza mizerabilului decor urban al supraviețuirii. Viața de cartier în anii „construcției socialismului”, când terenul viran dintre blocuri era plantat cu imense macarale rivalizând în urâțenie doar nemiloasele buldozere, devine mediul perfect al delațiunii și gregarizării. Frica românilor unul de altul, suspiciunea bolnăvicioasă, promiscuitatea domestică - toate se trag din transformarea locuinței personale într-un dormitor colectiv. Suntem în plină deraiere nevrotică a umanității celor mai mulți cetățeni ai României socialiste. Fragmentele despre demolări (mai ales tabloul
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ordinele (majoritatea), voluntarii (în jur de douăzeci, la care s-au adăugat cei care trebuiau compromiși, dar și cei cu firi slabe, ușor de modelat), cei care și-au păstrat un grăunte de conștiință și au încercat să supraviețuiască prin delațiune, ferindu-se să aplice bătaia, și cei care au acceptat compromisurile doar de formă. Referindu-se la vinovați, îi pomenește pe Ana Pauker, Iosif Chișinevschi, Teohari Georgescu, Nicolschi, Dulgheru, Zeller, Pintilie, Sepeanu, dar și Dej ori Lucrețiu Pătrășcanu, avansând ideea
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]
-
o concluzie favorabilă privind caracterul sănătos al originii sociale a ofițerului și, În mare parte, a tuturor rudelor respectivului. Cei mai mulți insistau, dacă era cazul, pe activismul lor În campania electorală din anul 1946, Începutul procesului colectivizării, naționalizare și chiar pe delațiuni Împotriva „dușmanilor potențiali ai noului regim de democrație populară”. Autobiografiile erau Întru câtva structurate pe modelul chestionarelor prezente În dosarele profesionale, fiind Însă cu mult mai detaliate și Încărcate de informații cu caracter personal. Pe parcursul carierei, ofițerii adăugau la aceste
ELITE COMUNISTE ÎNAINTE ȘI DUPĂ 1989 VOL II by Cosmin Budeanca, Raluca Grosescu () [Corola-publishinghouse/Science/1953_a_3278]
-
Angelo Aybar, Pino Mariano) „teatrul intruziunii”. Expresiv ilustrată și în Ceaiul nostru cel de toate zilele (intrusul este aici ochiul puterii) sau în O rugăciune de prisos, intruziunea ajunge la desăvârșire în Robespierre. „Adevărata libertate a omului e dreptul la delațiune” este sloganul sub care se petrece acțiunea acestei tragicomedii istorice, cu patru personaje și un papagal vorbitor și desfășurată de-a lungul a două zile din viața lui Robespierre. Un capitol important în dramaturgia lui A. îl reprezintă teatrul politic
ASTALOS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285477_a_286806]