2,083 matches
-
s-a pus accentul pe altceva, pe o cuprindere extraliterară a câtorva autoare admirabile prin spirit și prin amprentă. Altfel spus, este vizată feminitatea, surprinsă în formele sale cele mai inedite și mai fermecătoare, în atitudini dominate de grație și delicatețe (ca în cazul primelor trei autoare) ori, dimpotrivă, învăluite în aureolă eroică, de stoicism pur, simplu și profund. Puțin marketing și puțină pedagogie nu strică. Lăsând deoparte aceste nuanțări marginale, textele - în individualitatea lor - sunt teribil de vii. Memorialistică de
Feminitate în cultura română by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/8751_a_10076]
-
nici voința și, poate, nici forța să desțelenesc Ťtexteť încîlcite". În duhul unui trecut ce n-ar mai putea fi resuscitat, Constantin Călin notifică patetic-anacronic: "Există o Ťzonăť în care nu-i vom mai egala niciodată pe cei dinaintea noastră: delicatețea". Spre a-și continua mustrarea adresată "declasării", "trivializării" moravurilor cu care ne confruntăm, ultrapermisive, prin propoziții ce rimează fără cusur cu cele din Privind viața: Se mai sfiește vreun bărbat, ca în romanele clasice, să privească o doamnă? Îl mai
Un conservator by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8754_a_10079]
-
plasă cu ajutorul căreia captează muzici imateriale, și nu spre a crea realități definitive și structuri de nezdruncinat. În ciuda aparențelor apodictice ale propozițiilor sale și a discursului în epură, poetul Barbu Brezianu are un suflet romantic și sentimental pe care, din delicatețe și din pudoare, îl ascunde, cu mult rafinament, sub falsa glacialitate a rigorilor matematice. Asemănător poetului, și nici nu ar avea cum să fie altfel, este și combatantul și omul de atitudine Barbu Brezianu. În acest deceniu de confuzie, în
Stingerea lui Barbu Brezianu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8872_a_10197]
-
mult decât o antologie de texte destinată în primul rând istoricilor literari. Este o carte adresată tuturor iubitorilor de poezie ai anului 2008, o șansă neașteptată de a pătrunde în intimitatea sufletului de adolescent al unuia dintre poeții de mare delicatețe ai liricii românești postbelice. O ocazie unică, nerepetabilă, pe care admiratorii liricii lui Emil Brumaru nu trebuie să o rateze.
Ucenicia unui epicurian by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/8865_a_10190]
-
de noi. Măcar un pic mai departe... Am făcut această întreagă introducere explicativă și nu cu mult mai melodramatică decât e cazul pentru a putea nuanța corect relațiile pe care poezia Ioanei Nicolaie le stabilește cu memoria, cu tangibilul, cu delicatețea și cu o anumită formă de orgoliu. Toate mulându-se pe scheletul biografic care traversează fie copilăria claustrantă, fie dragostea abia descoperită, fie tragediile cu mii de pliuri, fie măruntele negocieri religioase, fie - ajungem și-aici - moartea. Deoarece mecanica, în
A muri mai departe by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9833_a_11158]
-
și o "parabolă a presei" cu un neașteptat final biblic sau alta cu versiunea maramureșană a celebrei formule romanești "Marchiza a ieșit la ora cinci (Marc, Iza a ieșit la cinci - din albie)". Toate aceste mici poeme în proză au delicatețea și fragilitatea efemeridelor, fluturii migrează cu dezinvoltură dintr-un text în altul. Zborul lor este, într-un fel, elementul de coeziune al volumului. Altminteri, aproape fiecare text face trimitere la poezia lui Șerban Foarță. Sunt prezente nu doar holorimele devenite
Beţia de cuvinte by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9851_a_11176]
-
dată piesei de Alina Cojocaru, secundată de Steven McRae, mi se pare fără egal. Nimic mecanic, aparent parcă nimic prestabilit, desenul fiecărei mișcări fiind impregnat cu o prospețime cuceritoare, totul fiind îmbrăcat într-o dantelărie a nuanțelor, cizelate cu o delicatețe de filigran. Când piesa s-a terminat, mi s-a părut că am avut un vis frumos. Asemenea daruri nu primim în fiecare zi și la fiecare spectacol. Partea întâia a Galei Alina Cojocaru, care s-a încheiat cu acest
Gala Alina Cojocaru by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9881_a_11206]
-
a casei, anul cumpărării, anul eliberării autorizației de construcție, arhitectul, stilul. Este o carte care impresionează prin meticulozitate, prin adînca documentare, prin ideea însăși care stă la baza ei și o particularizează în peisajul altor apariții, prin eleganța grafică, prin delicatețea poveștii. Așa aflăm că lotizarea Parcul Ioanid este una dintre cele mai reușite formule imobiliare și urbanistice din București, neurmată, practic, de alte asemenea proiecte solide, greu de destabilizat chiar și în anii comunismului. Aici nu s-a intervenit aproape
Drama oraşelor româneşti by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9886_a_11211]
-
nevoie. Lumea astfel alcătuită se descompune mereu și mereu, cere să fie realcătuită. În Marta, foarte interesantă este perspectiva, unghiul din care privirea se abate asupra lumii din jur. Vedem lumea, cu deformările ei, agresivă, egoistă, uneori timidă, alteori vădind delicatețe involuntară prin aceeași pânză gri, același ochi. Fie că privim prin pupilele personajului (un personaj este construit și slavă Domnului că este și semnează moartea "eului liric"), fie că privim din afară, există mereu o grilă, un văl, un ciob
Mart(ir)a by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9923_a_11248]
-
muncit cu tragere de inimă ca redactor de editură sau la "Secolul 20". Are bune amintiri despre atmosfera de la acea admirabilă publicație, scoasă în grele condiții de echipa condusă de Dan Hăulică, un om tenace, dar și "de o mare delicatețe". Dar, cum spuneam, interviul este prea scurt. Pe când o carte-interviu cu Petre Stoica? Este o sugestie pe care i-o face Cronicarul Iolandei Malamen.
Prea scurt by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9958_a_11283]
-
replicile țiganilor, nelipsiți din preajma boierilor. Umorul sănătos, tonic, greu de redat altfel decât prin citate, este salvator: " - Priveala, Ioniță, priveala poate să te îmbogățească. Totul respiră în jur, natura, culorile toamnei, viile... Trase aer în piept, închise ochii, întinse cu delicatețe mâinile și rămase câteva minute bune în extaz. Mihai o admira și trăia alături de ea bucuria naturii. Ioniță privi pe sub sprâncene și-și zise că trebuie să se fi țăcănit de tot cucoana. - Coniță, nu vă fie cu supărare, da
Prin lumea evgheniților by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/8983_a_10308]
-
distanță una de cealaltă, trăsătura lor de unire nu era doar sensibilitatea personajului feminin, care se pogora parcă în străfundurile sale afective, evocându-le, ci și stilul caracteristic coregrafei, preluat cu fidelitate de interpretele sale: o mișcare de o mare delicatețe și, așa cum s-a putut vedea și în lucrarea prezentată prima oară la noi, o alternanță de gesturi reținute urmate de explozii de mișcare. Totuși, o preluare insistentă a unor mișcări, transmise de la o piesă la alta, a adus, la
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
Verona a fost, cu adevărat, unul meritoriu, începutul cronicii îl pune peste timp pe Alexandru Paleologu într-o ipostază destul de jenantă. Mai ales că, același exeget nu ezitase, în paginile aceluiași volum, să-și facă publice - e drept, cu oarecare delicatețe - rezervele în fața unui poet foarte prizat în epocă și în anii care au urmat: Nichita Stănescu. Dar iată cum începe articolul dedicat cărții de debut a lui Dan Verona: "Întâlnirea cu un tânăr poet încă neștiut de lume, al cărui
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
senin că nimic, dar simțea nevoia să se exprime așa pentru a nu fi la fel ca toată lumea. Extrem de interesantă este relația eseistului cu regimul comunist, așa cum rezultă ea din interviurile publicate în prezentul volum. Împins cu destulă lipsă de delicatețe de Adrian Păunescu în colțul fără ieșire al unor mărturisiri politice riscante, Alexandru Paleologu are inteligența, șiretenia și ironia necesare pentru a scăpa nevătămat. Demonstrația sa are o logică impecabilă. Marxismul devine, în explicația de atunci a eseistului, extrasă parcă
Turnirurile inteligenței by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9102_a_10427]
-
al ei, în care iubirea durează mai mult decât o clipă, frumusețea și candoarea acoperă fața vulgarității și violenței, amintirile sunt învăluite într-o lumină blândă. O lume sublimă a celor vulnerabili, în care totul este smerenie, candoare, sensibilitate și delicatețe. Sensibilitatea autoarei respiră prin toți porii poemelor. De versurile ei trebuie să te apropii cu multe precauții, ținându-ți respirația. În preajma ei trăiești sub teroarea ideii că orice mișcare greșită ar putea duce la năruirea superbului, dar atât de fragilului
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
are ceva de ascuns. În doar câteva cuvinte scriitoarea distilează tot misterul feminității. Tăcerea de dincolo de cuvinte urlă în mintea cititorului unde se reverberează întreaga dramă a femeii singure, de care iluziile s-au dezlipit de mult. Încă o dată sensibilitatea, delicatețea și discreția poetei sunt puse în evidență: "fiecare femeie/are ceva de ascuns/ lacrima unui logodnic abandonat/ umbra unui bărbat/ un ideal/ o urnă de pământ/ un ficus/ din care cad frunze și ea le adună/ și căruia-i leagănă
Viața din cuvânt by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9141_a_10466]
-
nici socialul, nici metafizicul nu ies din cadrul normalității, deci din arealul tematic. Ea își declamă, iar și iar, crezul, același în esență, dar nu identic modulat, când cu o voce înaltă, când în șoaptă, schimbând ambitusul, deschiderea, păstrând ori sacrificând delicatețea de lentilă a percepției până la strigăt. Drumul depistabil în poezia Magdei Cârneci ar fi chiar acesta: exteriorizarea unei simțiri introverte, deplasarea spre inteligibil și retoric a unei revelații tăcute, fără a se usca ori a-și pierde "nimbul mitologic" (Nicolae
Transpoezia by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/9160_a_10485]
-
a acționat ca o inoculare fecundă și profundă, structurînd lăuntric o sensibilitate poetică pe care anii nu i-au atrofiat-o defel. Cine îl cunoaște pe traducătorul Zeletin sau pe medicul ce se ascunde în spatele acestui paravan onomastic știe cîtă delicatețe autentică s-a adunat în firea unui intelectual care, conștient de altfel de valoarea lui, nu este dispus să renunțe la ochiul aristocratic, de aspră judecată valorică, cu care privește bîlciul cotidian al lumii noastre. Nu cred însă că trebuie
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9264_a_10589]
-
i se limpezește precum vinul cramelor. Privirea i se îndreaptă către întrupările modeste ale vieții, purtătoare de har naturist, către vipera care "prînzește miresme", către "măiastra" care glăsuiește dintre crengi înfrunzite, bandajînd "tîmpla iubirii", către ariciul care ar fi, în delicatețea-i "fără seamăn", un alter ego al său: "Cine-mi traversează grădina/ în clipa tăcută și caldă?// Trece prin trifoi, printre crini/ Cu armura în spinare,/ Aduce tihna amurgului.// Alunecă lin, suveran/ Lasă împăcare în urmă. La fel mă strecor
Candoare și caligrafie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9272_a_10597]
-
Don Juan ultracelebralizat își propune a reface "comica, absurda și în fond teribila situație" a legăturii cu Leni, în contul noii venite care "a fost aici ieri, s-a dezbrăcat, pe urmă, în fața năruirii mele, s-a purtat de o delicatețe, de o simplicitate care au făcut să trecem ușor printr-un moment care mi se părea fără ieșire, fără salvare". Concluzia? "E foarte frumoasă. E mult mai frumoasă decît puteam crede după cele mai încrezătoare așteptări". Aflînd de la Cella (o
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
lui N. Tonitza la Balcic, în primăvara anului 1936. Cu bețișorul, cîteodată și cu pensula, înmuiat în tuș negru, sunt desenate pe un pergament de culoarea cerii, pe care artistul îl numea ,,hîrtir de măsline". Trăsăturile, nuanțate de la o infinită delicatețe pînă la forța unor masive conture și accente, alcătuiesc arabescul care cuprinde formele în plină lumină. Sugestiile de ambient sunt reduse la cîte o linie, la cîteva trăsături ritmice sau cîte un ornament. Prezent în toate desenele este scrisul cu
Desenele lui Tonitza by Eugenia Iftodi () [Corola-journal/Journalistic/9341_a_10666]
-
lieduri pe versuri de Tristan Tzara pentru soprană și pian) ne amintește, pe de o parte, de cântecul francez medieval cu prospețimea ritmurilor subite, surprinzătoare și laconismul formulelor melodice minimale, repetitive, pe de altă parte de muzica vocală debussystă cu delicatețea unisonurilor stabilizatoare, fortificatoare și eleganța schimbărilor de macaz armonic; Mihai Damian (Chanson pentru flaut și soprană) adastă pe pășunile copios păscute de serialiști și post-serialiști, amatori de efluvii sonore ne-vertebrate de canavalele ritmice ordonatoare și de peisajele sintactice etero-polifonice
Muzici pentru Tristan Tzara by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9340_a_10665]
-
acuratețe ca și în manualul de psihologie pentru începători, dar pe un ton apodictic și fără a lăsa nici o șansă ideii de complicitate cu privitorul. Acest tropism al efectului este dublat și de un sindrom al excesului de rafinament. între delicatețea liniei ce împarte bezna în două hălci și sonoritățile eterice ale unui gri îndelung cumpănit, se naște o atmosferă apăsătoare de farmacie și pîndește cu multă hotărîre fiara calofiliei. Sub aparența caligrafului anonim și a geometrului impersonal care, în ordine
Despre Arta concretă (o rememorare) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9366_a_10691]
-
totul e iremediabil"), ambiția de a forma tineri, de a deveni lider al unei "opoziții", al unei grupări care să lupte sub comanda sa, reprezintă reflexe condiționate ale adevăratei autorități pe care Camil Petrescu o caută în lumea literaturii: Prin delicatețea condeiului, prin frumusețea melancolică a subiectului, prin analiza subtilă a cîtorva momente simple altfel, Adela e desigur o operă de frunte a scrisului românesc. Totuși, de ce Ibrăileanu nu a putut-o scrie decît cînd Ultima noapte... a autorizat acest soi
Omul în conflict cu lumea și cu sine by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/9362_a_10687]
-
drepturile prin corespondență... * Răul nu este altceva decât reacția lumii, a universului de față, la prezența spiritului, a omului, pe propriu-i teritoriu. Spiritul pe care îl purtăm descompune, îmbolnă vește, umilește și reduce natura, materia, îi pătrunde universul cu delicatețea asasină a stiletului. Nu este lipsit de sens faptul că ne imaginăm diavolul în cheie humanoidă. Reacția lumii la prezența acestui intrus nu se poate manifesta, la modul optim, decât prin om. Suntem contaminați de principiul răului fiindcă suntem alcătuiți
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]