346 matches
-
pe orizontală, În cruciș sau verticală cu celelalte două de alături, dădea același număr: 15. Alcoolul turnat În acvariu avea un efect asupra acestor numere, care se Înnegreau sau se albeau, trecând din starea yin În starea yang. Uneori, În timp ce delira, Noimann era convins că broasca ascunde Înlăuntrul ei secretul nemuririi. Nu era de mirare, deci, că pătratul lui Saturn, comunicând cu zodiile, pe care-l avea Înscris pe spate, Își exercita chiar și de la distanță influența asupra sănătății și stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
frig. Primele semne ale comei. Nimeni n-o va crede pe doamna Clark, acum că e noul personaj negativ. Noua noastră supervulpiță diabolică, noua noastră torționară. Nu, punerea în scenă a acestui moment ne revine. O să-l facem să urle delirând. Domnul Whittier o să fie alb ca varul; ascuns după degetele rășchirate, o să spună că vine diavolul după el. O să țipe după ajutor. O să intre în comă. Și-o să moară. Sfântul Fără-Mațe, cu termenii lui complicați despre peritoneu, duoden, esofag, o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
lăsa să-mi scape ocazia. Bea are deja logodnic. Un sublocotenent care face serviciul militar. Fermín suspină, iritat. — Ah, armata, racilă și redută tribală a corporatismului maimuțăresc. E și mai bine, fiindcă, astfel, dumneata Îi poți pune coarne fără remușcări. — Delirezi, Fermín. Bea o să se mărite cînd sublocotenentul va termina serviciul. Fermín Îmi zîmbi, pișicher. — Păi, să vedeți cum stă treaba: mie Îmi miroase că nu, că asta nu se mărită. Ce știi dumneata. — Despre femei, ca și despre alte treburi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
bătrâne, pe streșini de lemn, Și frunzele cad ca un sinistru semn În liniștea grădinii adormite. O palidă fată cu gesturi grăbite Așteaptă pe noul amor... Pe când, discordant și în fiorător, Scârțâie toamna din crengi ostenite. Spre toamnă Pe drumuri delirând, Pe vreme de toamnă Mă urmărește-un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! În casa iubitei de-ajung, Eu zgudui fereastra nervos, Și-o chem ca să vadă cum plouă Frunzișul, în târgul ploios. Dar, iată, și-un mort evreiesc
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
noroi - În murmure stranii semite M-adaug și eu la convoi. Și nimeni nu știe ce-i asta - M-afund într-o crâșmă să scriu, Sau râd și pornesc înspre casă, Ș-acolo mă-nchid ca-n sicriu. Și mereu delirând, Pe vreme de toamnă, M-adoarme un gând Ce mă îndeamnă: - Dispari mai curînd! Pălind Sunt solitarul pustiilor piețe Cu tristele becuri cu pală lumină - Când sună arama în noaptea deplină Sunt solitarul pustiilor piețe. Tovarăș mi-i râsul hidos
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Sau toamna goală va dansa cu plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
plete de grâu și de vin Astfel că nu vor mai putea să ne-ntreacă acei care vin... * În altar Sta fără noimă catedrala Azi, într-un secol rafinat- Doar de mai vin să delireze Amanți cu suflet ruinat. ... Și delirând, când corul curge Se face gândul mai amar- Ei vor o noapte de orgie Pe canapeaua din altar... * Poemă finală Eu trebuie să beau, să uit ceea ce nu știe nimeni Ascuns în pivnița adâncă fără a spune un cuvânt Singur
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
am și notat: pagina 5, pagina 36, pagina 68, pagina 133. Mai ai tupeul să spui că nu-i așa? - De câte ori să-ți explic? Astea le debitează nenorocitul meu de personaj, universitarul ăla obez care visează numai femei tinere și delirează când se uită în amfiteatru, obsedatul ăla care vorbește mult, fabulează... Ce dracu’? Da’ dac-aș fi scris din perspectiva unei femei, ce-ai fi zis? - Ce să zic? Ce-ar fi zis toată lumea: că ești homosexual sau schizo... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
păr lung pe tastatură. Nu înseamnă nimic, puteam să-l culeg de oriunde într-o facultate feminizată ca a mea. Să am grijă, să nu încep s-o iau razna. E-un simptom clar de criză. Care-a început, după cum delira Sara, de când stăteam pe zid și ne măsuram și durează... Dumnezeu știe până când. - Un bărbat care nu-i în criză de ceva, planete hoinărind aiurea prin spaț’, de capul lor, desfrânatele! a dat strechea-n meteoriți și se pupă-n
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
peste pardoseală, căutând ceva ce nu avea cum să fie acolo, era foarte comică. În general nu mă pot abține să râd În asemenea Împrejurări, de pildă În timpul unei Înmormântări, dar atunci nu-mi venea să râd. Realizam că Maestrul delira, că rătăcea cu mintea aiurea, sub influența dozei prea puternice. „Ei, dar nu-i nimic aici. Ochii Îmi joacă feste“, și-a dat el brusc seama și s-a apucat să traseze alte linii de cocaină. Mă gândeam că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
mai importanți ai orașului. ― Nu, spunea Richard, n-am văzut nimic extraordinar. ― N-ai găsit febră cu inflamații locale ? ― A, ba da, totuși, două cazuri cu ganglionii foarte inflamați. ― Anormal ? ― He, spune Richard, normalul, știi... Seara, în orice caz, portarul delira și, cu patruzeci de grade, se plângea de șobolani. Rieux încerca un abces de fixare. Sub arsura terebentinei, portarul urlă: "Ah ! porcii!" Ganglionii se îngroșaseră și mai mult, erau tari și lemnoși la atingere. Nevasta portarului își pierduse cumpătul: ― Vegheați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
temperatura scăzuse la treizeci și opt de grade. Întins pe pat, slăbit, bolnavul zâmbea. ― Îi e mai bine, nu e așa, domnule doctor ? spune nevasta. ― Să mai așteptăm. Dar, la douăsprezece, temperatura urcase dintr-o dată la patruzeci de grade, bolnavul delira fără încetare și vărsăturile reîncepuseră. Ganglionii gâtului erau dureroși la atingere și portarul voia parcă să-și țină capul cât mai departe cu putință de corp. Nevasta lui ședea pe marginea patului, cu mâinile pe cuvertură și ținea cu blândețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
agonic, În orgasme devastatoare: ce bărbat putea să mai gîndească atunci, fie el și președintele Americii? - știa ea bine povestea cu trabucurile și stagiara; ce femeie se mai putea gîndi la copiii ei cînd, prinsă de același blestemat de orgasm, delira cîteva secunde? - asta se discuta tot mai des la TV, la radio, În reviste - În reviste, mai ales -, orgasm, orgasm, orgasm; cum, femeie, nu ai orgasm? - poți să te sinucizi! Nu exiști! Mergi la sexolog, masturbează-te, dacă altfel nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
șuvițe complete? schimbă Julie subiectul aplecându-și capul în chiuvetă ca să i se clătească părul de vopsea. — Parțiale. Crezi c-o să facă dragoste cu mine dacă renunț la blugii de la Chloé? — Am un sfat pentru tine: amână treaba asta. Julie delira de-a binelea. Nu-mi puteam amâna logodna! Nici prin gând nu-mi trecea să nu mă mărit cu Zach. Era ca și cum aș fi băut cianură de potasiu: nu mai aveam cale de întoarcere acum. Și, oricum, nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
sigur că n-au să lipsească niciodată. Dintr-odată, dureri de pântece, sfâșietoare. Malik Șah urlă de durere, tovarășii săi tremură. Mânios, Își azvârle cupa, scuipă ce mai are În gură. S-a frânt În două, măruntaile i se golesc, delirează, Își pierde cunoștința. Împrejur, zeci de curteni, de soldați și de slujitori tremură, privindu-se cu neîncredere. Nu se va ști niciodată ce mână a strecurat otrava În licoare. Sau În oțet. Sau În carnea de vânat? Dar fiecare face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Bemol major de Ludwig van Beethoven pe care tocmai atunci Povestitorul o compunea în Pleistocen, cu 13.500 de ani înainte de a fi creată. Chiar dacă eu n-aș fi existat, Mitică, m-aș fi inventat. Nu vreau să crezi că delirez sau mă repet, dar oare lespedea de pe piept, care mă apasă tot mai greu, nu înseamnă oare sedimentarea orelor care trec, așa cum aluviunile creează țărmul?! Dacă am de ce să mă agăț înseamnă că sunt un acrobat în siguranță. Dacă îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
prin speranța locuitorilor. Dar se întâmplă ceva neînțeles de noi, pus pe seama unui defect de refracție a imaginilor prismei. Orașul era mândru de urâțenia lui. Strâmbătatea gândurilor oamenilor se imprimase acestui oraș, tremura urât, cu tentaculele în evantai al străzilor delirând spre Dunăre. Delirul Dunării se transmisese și țărmurilor, între care mormăia nemulțumită Dihania. Macheta unui arhitect neinspirat cu blocuri în care apartamentele erau cutii de pantofi cu pereții mereu în transformare. Pentru că delirul injectase oamenii cu morbul schimbării: să facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
păstra ca o necunoscută ascunsă, încercând să-l descopere în calcule, în alcool, în femei, când cugetând fără gând, demoralizat, uscat, într-o totală separație de inspirație. Dacă s-ar fi întors în clipa aceea și s-ar fi văzut delirând, căutând, nerăzbătând prin hățișurile junglei în care venise fără ca cineva să-l cheme, aruncat de undeva, aici, de cineva, mereu nedescoperit dar căutat asiduu, trimis degeaba sau intrus pe tărâm necunoscut, ar fi azvârlit caietul și ar fi strigat dublului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
să te înfrupți din gândurile lor cu voluptate, zise el banal. Ai putea să împiedici oamenii să moară, să te controlezi într-atât de bine încât să-ți manipulezi corpul. Ai putea face atât de multe, Corvium! termină Vladimir entuziasmat. Delirezi! îi zisei mânios și mă întorsei rapid spre poarta îndepărtată. Am făcut câțiva pași apăsați. Nu simțisem niciodată o dorință mai mare de a pleca de undeva... poate doar din orele de fizică din laborator. N-ai auzit nici o șoaptă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
te mint, Corvium? Deci nu era stresul sau oboseala. Într-adevăr, existau șoaptele. Și se părea că nu eram singurul care le auzea. Și eu le aud, Corvium. Și Baronul le aude. Și Împăratul. Nu ești nebun, iar eu nu delirez. Și atunci cum justifici ceea ce spui? E imoral ce îmi zici. Cum pot să citesc minți? Cum aș putea să influențez materia? Cum aș putea să împiedic oamenii să moară? îl întrebai apropiindu-mă amenințător și încet. Lumea asta în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
ultima dată când voi mai avea prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie de care am fost vreodată capabil. Considerai că delirez. Ți-ai schimbat opinia sau delirezi și tu, împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte. Eram prea tulburat de ceea ce se întâmplase. Îl văzusem pe Orande! Orande! Trăia! Nu, nu trăiește Orande. O șoaptă începu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
prilejul să-l văd în acest mod. Stăteam, bulversat de ceea ce văzusem, înfricoșat și țintuit locului de furia lui Vladimir. Afișam, probabil, cea mai tâmpită expresie de care am fost vreodată capabil. Considerai că delirez. Ți-ai schimbat opinia sau delirezi și tu, împreună cu mine? Dar ce s-a... nu puteam să articulez alte cuvinte. Eram prea tulburat de ceea ce se întâmplase. Îl văzusem pe Orande! Orande! Trăia! Nu, nu trăiește Orande. O șoaptă începu să se audă lângă urechea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
mai mint; Cum s-au mințit sub mistica privire A nesfârșirii, plină de mister, Acei ce dorm de veci prin cimitire Și-așteaptă liniștiți, s-ajungă-n cer... Nu vis! Ajunge rana înșelării Și neputința de-a clădi în gol, Pe frământarea delirând a mării, Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă singur, să-mi privesc pălirea Și împietrirea-n veșnicul nimic, Să ies din forma ce mi-a dat-o firea Și-n goliciunea mea, să mă ridic; Să sânger sub
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
Cinară la lumina lumânărilor. Din șemineu focul proiecta imagini de uriași pe perete. -Sunt îngrijorată.Soțul meu a avut un accident auto.S-a lovit cu capul de capota mașinii. L-am vizitat la spital.In somn a început să delireze.O strigă mereu pe ... Maura... E secretara lui de la Institut. Dumneata,domnule,ești căsătorit? In cameră se auzeau acordurile din „Sonata lunii” de Beethoven. -Nu.Sunt solitar... -De ce nu vă căsătoriți? „Când o femeie te întreabă :de ce nu te
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
zdravănă, o răceală adevărată, nu doar un guturai ceva mai grav - a zis că n-are ce să-mi prescrie, l-a golit de bani pe Luke, după care a plecat. în următoarele trei zile, am fost în piuneze. Am delirat. Nici nu știam unde mă aflam sau ce zi era. Mă durea tot trupul, transpiram, aveam frisoane, eram mult prea slăbită ca să mă ridic singură să beau un pic de Gatorade 1, pe care Luke mi-o tot împingea pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]